Iesirea din indiviziune cu privire la imobilul situat in Bucuresti, compus din casa de locuit, dependinte si teren. Sa se atribuie partilor loturi in raport de cotele ce le detin din mostenire; in masura in care bunul nu este comod partajabil in natura, sa se dispuna atribuirea bunului catre parate

Iesirea din indiviziune cu privire la imobilul situat in Bucuresti, compus din casa de locuit, dependinte si teren. Sa se atribuie partilor loturi in raport de cotele ce le detin din mostenire; in masura in care bunul nu este comod partajabil in natura, sa se dispuna atribuirea bunului catre parate

17/2018 

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA

SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.17

Sedinta publica de la 18.01.2018

Curtea constituita din:

P_________  – M____-A_____ N_______-G_____

JUDECATOR   –  I______ D_____

JUDECATOR   –  M___ I___

GREFIER          –  L__

Pe rol se afla solutionarea recursului formulat de recurenta reclamanta B_____ M______ L____, impotriva deciziei civile nr.3975 A din 26.10.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V a Civila in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata parata AGOPS A M________.

Cauza are ca obiect – partaj judiciar.

       La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocatul D_________ R_____,in calitate de reprezentant al recurentei reclamante B_____ M______, in baza imputernicirii avocatiale nr. xxxxxxx/2015 emisa de Baroul Bucuresti, aflata la fila 12 din dosarul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila si avocatul G________ I__, in calitate de reprezentant al intimatei parate A_____ M________, in baza imputernicirii avocatiale nr.xxxxxx din 07.02.2012 emisa de Baroul Bucuresti, aflata la fila 41 din dosarul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care invedereaza instantei imprejurarea ca intimata parata A_____ M________ a depus la dosar, prin serviciul registratura, intampinare care a fost comunicata recurentei reclamante.

Aparatorul recurentei reclamante depune la dosar  doua chitante CEC in suma de  2,240 lei si, respectiv, 422 lei, reprezentand dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantumul stabilit  de instanta prin rezolutia administrativa si timbrul judiciar in valoare de 6 lei.

Curtea acorda cuvantul pe probe.

Partile, prin reprezentanti, avand pe rand cuvantul, arata ca nu mai au cereri p realabile de formulat sau probe de solicitat.

Curtea, avand in vedere ca nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea si combaterea motivelor de recurs, urmand ca recurenta-reclamanta sa puna concluzii si cu privire la incadrarea motivelor invocate in dispozitiile prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 din Codul de procedura civila.

  Aparatorul recurentei reclamante, avand cuvantul, invedereaza ca prin motivele de recurs a criticat hotararea pronuntata de catre instanta de apel pe 3 aspecte, considerand ca sunt incidente in cauza dispozitiile 304  pct. 7 din Codul de procedura civila,.

Apreciaza ca hotararea pronuntata de instanta de apel este contradictorie, intrucat in doua  puncte distincte ale considerentelor hotararii se face  referire la aceleasi argumente, iar  solutia data este contrara propriului rationament pe care instanta l-a imbratisat. In acest sens, se refera la argumentul, potrivit caruia orice fel de conventie care ar fi avut loc cu privire la proprietatea imobilului era lovita de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor in vigoare la momentul la care presupusa conventie s-a  facut. Cu toate acestea, desi instanta isi insuseste acest argument pe care il preia dintr-o argumentatie mai veche a primei instante de apel, in finalul considerentelor apreciaza ca au fost facute suficiente probe care lamuresc instanta sub aspectul considerarii ca intemeiata a cererii reconventionale, respectiv, sub aspectul calificarii, ca o conventie de partaj tacita, nescrisa, dar totusi dovedita a autorilor partilor din prezenta cauza.

Sub acest aspect, considera ca hotararea instantei de apel este criticabila din perspectiva dispozitiilor art.304 pct.7 din Codul de procedura civila, respectiv hotararea si argumentatia acesteia este contradictorie.

Critica hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti si sub aspectul incidentei dispozitiilor  art.304 pct.8 din Codul de procedura civila, apreciind ca instanta a interpretat  gresit natura juridica a inscrisurilor care se gasesc la dosarul cauzei si care reprezinta chitante de mana. Prin cererea reconventionala s-a invocat faptul ca, in baza chitantelor de mana semnate intre rudele autorilor partilor din prezenta cauza, se poate dovedi o conventie de partaj care a existat intre acestia, o conventie de partaj anterioara.

Considera ca interpretarea data de instanta acestor inscrisuri este in sine gresita, intrucat chitantele de mana nu au fost semnate si insusite de catre autorii partilor, titularii dreptului de proprietate mostenit. Este vorba despre chitante de mana care atesta plata unor sume de bani cu o anumita  regularitate din care nu rezulta ca acestea reprezinta echivalentul  proprietatii. Nu exista  o conventie de partaj scrisa sau o conventie de partaj dovedita printr-un inscris, iar sarcina probarii  acestei  conventii revenea partii potrivnice si trebuia sa fie  realizata prin celelalte mijloace permise de lege. Or, in situatia de fata nu s-a facut o altfel de proba si, din acest motiv, apreciaza ca inscrisurile au fost  interpretate gresit de catre instanta si li s-a dat forta juridica peste ceea ce ele in sine permit  a fi interpretate in prezenta cauza.

La interpelarea instantei, relativ la interpretarea inscrisurilor de catre instanta de apel, aparatorul recurentei reclamante invedereaza ca aceste inscrisuri atesta faptul ca intre parti a existat o conventie de plata a unei lipse de folosinta si nu a unei parti din proprietate, astfel cum au declarat si martorii audiati in cauza.

Mai arata ca a criticat hotararea pronuntata de catre instanta de apel, sub aspectul aplicabilitatii in cauza a dispozitiilor art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, respectiv  hotararea a fost data cu incalcarea dispozitiilor legale, a  dispozitiilor art.20 din Legea nr.7/1996,  precum si dispozitiile care reglementeaza  dreptul de proprietate si dreptul de mostenire.

Sustine ca nu a existat o conventie de partaj intr-o  materialitate, nu a fost dovedita  printr-un inscris, cu martori sau cu alte mijloace de proba.

Mai mult, se presupune ca aceasta conventie de partaj s-ar fi realizat inainte de anul 1985, ultima data la care s-a emis vre-o  chitanta aferenta lipsei de folosinta, insa de la acel  moment platile s-au stopat  din diverse motive care au existat in familie.

In situatia in care aceasta conventie, tacita, nescrisa, o intelegere a partilor ar fi existat, nu isi explica motivul pentru care autorii partilor din prezenta cauza s-au prezentat 1 an mai tarziu, respectiv  in iunie 1986, in  fata notarului pentru emiterea unui Certificat  de mostenitor de pe  urma autorului reclamantei din prezenta cauza, certificat asumat, insusit de catre autorul partii  potrivnice care atesta ca partile  mostenesc in cotele egale imobilul. Ca atare, daca partea care ar fi agreat la o astfel de conventie de partaj, tacita, nedovedita, ar fi avut reprezentarea si convingerea ca s-a  inteles cu privire la proprietate sub acest aspect, nu cunoaste motivul pentru care a consolidat cota de proprietate pe care o avea  autorul recurentei reclamante.

Concluzionand, solicita admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate in sensul admiterii apelului, respingerea cererii reconventionale si a se dispune partajarea imobilului conform  cotelor de proprietate pe care partile le detin in baza dreptului de mostenire, avand in vedere valoarea imobilului stabilita de expert in primul ciclu procesual; cu cheltuieli de judecata pe cale separata.

Aparatorul intimatei-parate, avand cuvantul solicita  respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei civile recurate ca temeinica si legala; cu cheltuieli de judecata pe cale separata.

Mentioneaza ca aspectele invocate de recurenta reclamanta in sustinerea motivelor de recurs vizeaza temeinicia hotararii, nicidecum legalitatea acesteia, or, instanta de recurs cenzureaza, potrivit prevederilor art.304 din Codul de procedura civila, aspecte de legalitate ale hotararilor atacate.

In subsidiar, solicita a se avea in vedere ca in speta este vorba de o conventie de partaj voluntar intervenita intre autorii partilor, care a indeplinit toate conditiile de fond si de forma pentru validitatea ei, astfel cum a retinut si instanta de apel, urmare a analizarii temeinice si corecte a probelor, care dovedesc ca intre autorii partilor, a existat un acord de partaj voluntar, calificand conventia drept antecontract  de partaj.

De asemenea, arata ca instanta de apel, fata de ansamblul probator al cauzei, a apreciat in mod corect, ca din continutul chitantelor emise in perioada 1981-1985, ce poarta mentiunea ca sumele au fost platite in contul partii de ½ din valoarea imobilului rezulta ca a existat un acord de vointa al autorilor partilor, de a incheia o conventie de partaj cu plata sultei in rate, iar nu pentru folosinta ori inchirierea imobilului, cum in mod nefondat invoca recurenta.

Curtea retine dosarul in pronuntare.

C U R T E A,

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 14.07.2011 sub nr. xxxxx/300/2011 , reclamanta B_____ M______ L____, in contradictoriu cu paratele A_____ M________ si B____ O___, a solicitat instantei de judecata ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna  iesirea din indiviziune cu privire la imobilul situat in Bucuresti, ___ nr.3, sector 2, compus din casa de locuit cu doua camere, dependinte si teren in suprafata de 164 mp; sa se atribuie partilor loturi in raport de cotele ce le detin din mostenire, iar in masura in care bunul nu este comod partajabil in natura, sa se dispuna atribuirea bunului catre parate, fata de imprejurarea ca acestea locuiesc in imobil, cu obligarea acestora la plata unei sulte corespunzatoare catre reclamanta.

In motivare, reclamanta a aratat ca imobilul in litigiu a fost achizitionat de catre numitii B____ C_____ casatorit cu B____ L____ M____ prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.xxxxx/22.10.1930 si transcris sub nr.xxxxx/1930, ulterior modificat prin actul din 04.07. 1934.

Ulterior decesului numitului B____ C_________, s-a emis procesul verbal din data de 16.05.1952, prin care s-a constatat calitatea de mostenitor a numitului B____ M____ cu o cota de 3/8, o cota de ¼ in favoarea sotiei supravietuitoare B____ L____ M____ si o cota de 3/8 in favoarea autorului paratelor, B____ C_________.

In urma decesului numitei B____ L____ M____ s-a emis certificatul de mostenitor nr.829/17.06.1986 din care rezulta ca mostenitorii acesteia sunt B____ M______ L____ cu o cota de ½ din masa succesorala si B____ C_________ N______, in calitate de fiu caruia ii revenea ½ din masa partajabila, respectiv cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.

In urma decesului numitului B____ M____ s-a emis certificatul de mostenitor nr.1062/13.08.1986, care stabilea ca mostenitorii acestuia sunt B____ V_______, cu o cota de ¼ din masa succesorala si reclamanta cu o cota de ¾ din masa succesorala compusa din cota indiviza de 3/8 din imobilul in litigiu.

De pe urma numitului B____ C_________ au ramas ca mostenitoare paratele, in calitate de sotie supravietuitoare si fiica.

Reclamanta a precizat ca i se cuvine cota de ½ din mostenirea autorilor comuni si in repetate randuri a solicitat paratelor reglementarea situatiei juridice a mosten irii.

In drept, au fost invocate prevederile art.728 C.civ. prin raportare la art.112 C.pr.civ.

La termenul de judecata din data de 22.06.2012, paratele au depus la dosar, intampinare , prin care au solicitat sa se constate intervenit partajul voluntar, realizat prin acordul de vointa al autorului reclamantei B____ M____ si al autorului paratelor B____ C_________ N______, fosti coindivizari asupra imobilului si, pe cale de consecinta, sa se dispuna iesirea din indiviziune in conformitate cu acest partaj voluntar, prin atribuirea bunului imobil in integralitate in proprietatea paratelor, insa, fara plata sultei care a fost deja achitata conform conventiei de partaj voluntar.

In motivarea intampinarii, paratele au aratat ca autorul reclamantei B____ M____ nu a mai locuit in imobil incepand cu anul 1953, astfel cum rezulta din evidentele inscrise in Cartea de imobil.

Datorita acestei situatii de fapt, in anul 1980, intre B____ M____ si B____ C_________, coproprietari in cote de ½ ai imobilului, a intervenit o conventie de partaj voluntar, prin care s-a convenit ca imobilul ce face obiectul prezentei actiuni, sa fie preluat in integralitatea sa, in deplina proprietate si linistita posesie, de catre B____ C_________ N______ cu obligarea acestuia din urma la plata esalonata dupa posibilitati, a sultei corespunzatoare catre B____ M____.

Avand in vedere inscrisurile intitulate „Chitanta”, scrise in intregime si semnate de B____ M____, care fac dovada de netagaduit a existentei conventiei de partaj voluntar, paratele au precizat ca, in perioada 1981-1985, acesta a primit conform intelegerii sume de bani cuprinse intre 500 lei si 5000 lei, cu titlu de sulta, in contul partii de ½ din valoarea imobilului.

Au mai mentionat ca, inainte de decesul numitului B____ M____, acesta fiind grav bolnav a solicitat intreaga suma ramasa de achitat la acea data, respectiv 5.000 lei, spunand fata de sotia sa si parate, ca odata achitata aceasta suma, nu mai  are nicio pretentie in ceea ce priveste sulta, suma care a fost achitata conform chitantei din data de 14.10.1985 numitei B____ V_______, sotia lui B____ M____ care intre timp decedase.

Paratele au mai invederat ca in afara sumelor de bani pentru care s-au eliberat chitante doveditoare, autorul reclamantei a mai primit si alte sume fara chitante, precum si diverse bunuri in contul aceleiasi sulte corespunzatoare cotei de ½ din imobil.

In drept, au invocat dispozitiile art.115-118 c.pr.civ.

La data de 18.02.2013, paratele au depus la dosar, note precizatoare prin care au solicitat instant ei pe cale reconventionala , sa se constate intervenit partajul voluntar si au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active, in conditiile inexistentei dreptului sau cu privire la imobilul partajat deja de autorul acesteia.

Paratele au depus la dosar, la data de 23.05.2013, note de concluzii scrise, prin care au invederat, referitor la sumele platite catre numitul B____ M____ ca nu poate fi vorba despre o eventuala chirie, intrucat intre frati, nu s-a pus niciodata problema platii vreunei chirii, desi anterior intervenirii intelegerii dintre frati, situatia de fapt era identica. Mai mult, un eventual contract de inchiriere ar fi trebuit sa existe in forma scrisa si/sau cel putin declarat la administratia financiara, mai ales ca platile s-au efectuat timp de 6 ani, timp in care regimul comunist s-ar fi putut sesiza si impune plata impozitelor aferente.

Paratele au estimat valoarea imobilului la nivelul anului 1980 la valoarea de 45.000 lei, asa cum rezulta din Raportul de evaluare intocmit de un expert autorizat Anevar, iar calculand sumele achitate in decurs de 6 ani, a rezultat un total de peste 40.000 lei, total ce depaseste jumatate din valoarea imobilului, motiv pentru care au precizat ca, sustinerea reclamantei ca sumele reprezinta chirii este exagerata.

Au invederat ca la nivelul anilor 1980-1990, apartamentele proprietate de stat erau inchiriate pe sume intre 100-200 lei lunar.

Prin Sentinta civila nr. 820/26.01.2015, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a respins exceptiile lipsei coparticiparii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii cererii, ca neintemeiate; a admis cererea de partaj, privind pe reclamanta B_____ M______ L____, in contradictoriu cu paratele A_____ M________ si B____ O___ (decedata), pe numele mostenirii, a dispus incetarea starii de coproprietate intre parti; a dispus atribuirea imobilului – teren in suprafata de 169 mp si constructie cu o suprafata construita la sol de 67 mp, situate in Bucuresti, Sector 2, ______ nr. 3, astfel cum au fost identificate de exp. S_________ I__ in raportul de expertiza tehnica judiciara – in deplina proprietate si posesie a paratei; a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 157 870 lei, cu titlu de sulta, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a acestei sentinte, respectiv definitiva si irevocabila, in cazul in care nu este formulata cale de atac; a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 5395,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut cu privire la exceptia lipsei coparticiparii procesuale ca, potrivit certificatului de mostenitor nr. 829/17.06.1986 autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucuresti (f.14), cota de 1/4 din imobilul situat in Bucuresti, Sector 2, ____ a fost transmisa din patrimoniul defunctei B____ L____ M____ reclamantei Barzoi M______ L____ (1/8) si lui B____ C_________ N______ (1/8).

C___ de 3/8 din imobil de pe urma lui B____ M____ a fost dobandita de reclamanta Barzoi M______ L____, astfel cum reiese din certificatele de mostenitor nr. 1062/13.08.1986 autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucuresti si nr. 1/14.01.2015 autentificat de BNP E__ D____-C______ (f.15, 279).

C___ de 1/2 din imobil de pe urma lui B____ C_________ N______ a fost dobandita de parata A_____ M________, astfel cum reiese din certificatul de mostenitor nr. 170/24.02.1987  autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucuresti si certificatul de calitate de mostenitor nr. 80/25.09.2014 autentificat de BNP E____ S_____ Ale xandru (f.63, 246).

Insumand cotele din imobil, reiese ca reclamanta detine 1/2 din imobil, iar parata 1/2.

In aceste conditii, fiind in discutie partajarea tuturor cotelor din imobil, in lipsa indiciilor privind existenta unui alt mostenitor, fiind evidente pozitia procesuala a partilor in ceea ce priveste pretentiile privind partajul, astfel cum au fost sustinute atat prin cererile formulate, notele scrise, cat si prin concluziile orale in fata instantei, precum si cotele detinute de acestea, exceptia lipsei coparticiparii procesuale este neintemeiata.

Exceptia inadmisibilitatii cererii, pe considerentul ca autorii partilor au incheiat un partaj voluntar a fost considerata neintemeiata, in considerarea faptului ca nu exista nicio dispozitie legala care sa limiteze dreptul de actiune al partilor in ipoteza invocata. Instanta a apreciat ca acest aspect tine exclusiv de fondul cauzei si va fi analizat la momentul pronuntarii asupra fondului.

Pe fondul cauzei, in fapt, din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul xxxxx/22.10.2030 si transcris sub nr. xxxxx/1930, modificat prin actul din 04.07.1934 (f.5-13), precum si actele de succesiune descrise mai sus, reclamanta si parata sunt proprietarele imobilului situat in Bucuresti, Sector 2, ____ nr. 3 cu cate o cota de ½ fiecare.

Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat de exp. S_________ I__ (f.215), imobilul este compus din teren in suprafata de 169 mp si o cladire cu regim de inaltime parter cu destinatia de locuinta, suprafata construita la sol de 67 mp, compusa din 2 camere si dependinte, ziduri portante din caramida, sarpanta de lemn si invelitoare de tigla, starea cladirii este buna, finisajele sunt la nivel mediu, iar valoarea totala a imobilului este de xxxxxx lei terenul (xxxxx euro) si xxxxx lei constructia fara imbunatatiri (xxxxx euro).

Parata a sustinut ca autorul acesteia, B____ M____ (decedat la data de 12.10.1985), a incheiat cu autorul reclamantei, B____ C_________ (decedat la data de 31.07.1986), un partaj voluntar in urma caruia cel din urma, in schimbul sumei de 15 000 lei, a dobandit dreptul de proprietate asupra intregului imobil.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza (f.146-147, 157-158), instanta nu a putut retine o concluzie ferma in sensul ca sumele de bani achitate de autorul paratei aveau destinatia de plata a chiriei sau plata a pretului, martorii I______ M______ si P________ L____ aratand ca sumele de bani au fost achitate cu titlu de chirie, pe cand martorul S_____ P___ a aratat ca au fost achitate pentru dobandirea dreptului de proprietate, iar martorul D____ M____ a sustinut ca nu stie care a fost destinatia sumei de bani. De asemenea, declaratiile acestor martori nu au fost luate in considerare sub aspectul incheierii partajului voluntar, intrucat au perceput faptele in mod indirect, fara sa fie de fata la momentul efectuarii tranzactiei intre autorii partilor.

Nici interogatoriile reciproce ale partilor nu au furnizat informatii concludente asupra partajului voluntar (f.199-202), singurul raspuns relevant fiind al reclamantei, dat la intrebarea nr. 7, potrivit caruia a aratat ca la cererea autorului acesteia, autorul paratei i-a dat o suma de bani in contul casei, insa aceasta sintagma poate fi interpretata in ambele sensuri respectiv in contul dreptului de proprietate sau in contul dreptului de folosinta, in contextul in care reclamanta nu recunoaste sa fi fost incheiat un partaj voluntar intre autori.

Pe de-o parte, potrivit chitantelor de la fila 93 si urm. rezulta ca autorul paratei a achitat suma totala de xxxxx lei in perioada 30.05.xxxxxxxxxxxxxxx83 in contul partii de ½ din valoarea imobilului, fapt ce denota ca intre parti a fost incheiat un partaj voluntar, iar, pe de alta parte, valoarea imobilului comparabil cu cel din cauza situat pe o strada paralela este de xxxxx lei (f.231, 281-282), iar salariile medii din Romania in perioada 1981 – 1983 a fost de aproximativ 2500 lei, potrivit informatiilor de la INS (f.174), fapt ce denota ca, fata de valoarea modica a sumei primite de autorul reclamantei, sumele achitate au fost avansate pentru lipsa de folosinta a imobilului.

In acest context, in conditiile in care autorul reclamantei era bolnav si nu era lipsit de mostenitori in linie dreapta, este inexplicabil de ce nu ar fi solicitat autorului paratei un pret mai mare pentru imobil si de ce nu l-ar fi vandut unui tert la valoarea de piata. In plus, este inexplicabil de ce la data de 17.06.1986, dupa decesul autorului reclamantei, autorul paratei a consimtit ca reclamanta sa mosteneasca cota de 1/8 din masa succesorala de pe urma lui B____ L____ M____ din imobilul in cauza, in conditiile in care, anterior acestui moment, sustine ca ar fi existat un partaj voluntar.

Certificatele de mostenitor evocate sunt acte autentice, fiind emise de o persoana investita cu autoritatea statului, astfel ca fac dovada celor constatare, bucurandu-se de prezumtia de legalitate si temeinicie. Sustinerile paratei din intampinare (f.92), in sensul ca instanta urmeaza ca constate nulitatea acestor inscrisuri va fi avuta in vedere in contextul celor relevate in acest paragraf, intrucat parata nu a formulat un petit distinct pentru a fi analizata valabilitatea inscrisurilor, astfel cum reiese din pozitia procesuala a acestora de la termenul din data de 08.03.2013 (f.148).

Fata de acestea, instanta a apreciat ca mentiunile din chitantele depuse la dosar nu pot fi interpretate decat in sensul ca suma totala de xxxxx lei a fost acordata cu titlu de lipsa de folosinta, argumentele in sensul ca sumele de bani avansate au avut destinatia de lipsa de folosinta pentru imobil fiind convingatoare.

Valoarea imobilului stabilita de expertul tehnic judiciar, de xxxxx lei (f.215), nu a fost luata in considerate, intrucat expertul nu s-a raportat la valoarea de piata a imobilului, motivand ca nu are date suficiente (f.239), utilizand metoda consultarii cataloagelor pentru evaluarea cladirilor si constructiilor elaborate in anul 1964 si actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflatie. De asemenea, concluziile raportului tehnic extrajudiciar nu au fost luate in considerare, fiind o proba care nu a fost administrata in mod nemijlocit de instanta.

Pentru aceste motive, instanta a apreciat ca intre autorii partilor nu a fost incheiat un partaj voluntar.

In drept, confo rm art. 673 ⁹ C.pr.civ., la formarea si atribuirea loturilor, instanta a tinut seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei parti, masa bunurilor, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor.

Avand in vedere ca partile au solicitat atribuirea bunului paratei, cat si faptul ca aceasta si autorii sai au locuit in imobil cel putin din anul 1986, instanta a apreciat ca se impune atribuirea imobilului paratei.

Cu privire la cuantumul sultei a fost avuta in vedere valoarea de circulatie a acestuia astfel cum a fost stabilita in raportul de expertiza, si anume xxxxxx lei.

Sulta a fost cuantificata in functie de valoarea de circulatie a imobilului, fara imbunatatiri, si de cota parte de ½ din dreptul de proprietate pe care o detine reclamanta. Valoarea totala a imobilului este de xxxxxx lei terenul (xxxxx euro) si xxxxx lei constructia fara imbunatatiri (xxxxx euro). Prin urmare, sulta datorata de parata reclamantei este in cuantum de xxxxxx lei.

A fost avuta in vedere valoarea constructiei fara imbunatatiri, intrucat autorul reclamantei si reclamanta nu au mai locuit in imobil cel putin de la decesul lui B____ M____, 12.10.1985, si nu au adus nicio imbunatatire imobilului astfel cum reiese din raspunsul la interogatoriile administrate partilor (raspunsul la interogatoriu, pct. 2 si 3 administrat paratei si raspunsul la intrebarea nr. 9 administrat reclamantei, f.199, 202), iar acestea profita paratei.

In ceea ce priveste pretentiile constand in pasivul succesoral, deducerea din sulta a sumei de xxxxx lei achitata de autorul paratei autorului reclamantei, respectiv taxele si impozitele achitate de parata, instanta a retinut ca pretentiile sunt neintemeiate. Astfel cum s-a retinut, suma de xxxxx lei a fost achitata cu titlu de lipsa de folosinta pentru imobil, creanta datorata de autorul paratei si nu se impune restituirea, iar, cu privire la taxe si impozite, din actele de la dosar f.80-87, a reiesit ca in perioada 1952 – 1963 autorii reclamantei au achitat taxele si impozitele, din actele de la filele 221 – 226, a reiesit ca in perioada 1985 – 1995 tot autorii reclamantei si reclamanta au achitat impozitele, iar in perioada 2003 – 2011 impozitele au fost achitate in mod egal de parti; in aceste conditii, in lipsa probarii pretentiilor, sumele imputate de parata nu sunt datorate. Acesta este inca un element pentru care instanta a retinut ca intre parti nu a existat un partaj voluntar, din moment ce in perioada 2003 – 2011 partile au convenit sa achite impozitele in mod egal.

Impotriva acestei sentinte au declarat apeluri parata A_____ M________ si reclamanta B_____ M______ L____ , cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila la data de 17.04.2015, sub nr. de dosar xxxxx/300/2011.

Prin Decizia civila nr. 2201 din 16.06.2015, pronuntata in dosar nr. xxxxx/300/2011, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a admis apelul declarat de parata A_____ M________ impotriva Sentintei civile nr. 820 din 26.01.2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, a desfiintat in tot sentinta atacata, a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante si a respins ca ramas fara obiect apelul incident formulat de reclamanta B_____ M______ L____.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut in ceea ce priveste apelul declarat de parata A_____ M_______, ca primul motiv, in care se critica solutia asupra exceptiei lipsei coparticiparii procesual pasive obligatorii este neintemeiat.

Desi calitatea de parata a avut-o initial in dosar si B____ O___, ca urmare a decesului acestei parti pe parcursul procesului, instanta a dispus introducerea in cauza a apelantei parate si ca mostenitoare, la dosar fiind depus in acest sens certificatul de calitate de mostenitor nr. 80/25.09.2014.

Faptul ca a fost depus certificat de calitate de mostenitor si nu certificat de mostenitor, care sa cuprinda si masa succesorala, este lipsit de relevanta juridica prin prisma celor contestate de apelanta, deoarece certificatul de calitate de mostenitor face dovada acceptarii de catre parata a succesiunii defunctei B____ O___, indiferent de componenta masei succesorale, deci si asupra bunului disputat in prezentul litigiu.

In ceea ce priveste al doilea motiv, respectiv critica extinsa a paratei asupra modului de solutionare de catre prima instanta a cererii sale prin care a solicitat constatarea intervenirii sau ca intervenit deja a partajului asupra imobilului in litigiu, tribunalul retine temeinicia acestui motiv si urmatoarele aspecte:

Prin intampinarea atasata la fila 91 din dosarul primei instante, parata a solicitat „sa se constate ca intervenit partajul voluntar cu privire la imobilul din Bucuresti, ____ nr.3, sector 2”, partaj voluntar realizat prin acordul de vointa al autorului reclamantei, B____ M____ si al autorului paratei, B____ Cons tantin N______”.

La data de 18.02.2013, conform notelor precizatoare depuse de parata la fila 138 din dosarul primei instante, s-a solicitat, pe cale reconventionala, sa se constate intervenit partajul voluntar cu privire la imobilul sus-mentionat.

La termenul de judecata din data de 8.03.2013 instanta a pus in discutie calificarea acestei cereri.

Cu privire la acest aspect, tribunalul a retinut ca prima instanta a facut o gresita aplicare a legii, retinand ca „cererea intitulata initial ca cerere reconventionala cuprinde elemente care, in realitate, constituie aparari de fond”, astfel incat o califica drept intampinare.

Avem in vedere faptul ca parata a solicitat pe calea acestei cereri sa se constate ca intre autorii partilor din dosar a intervenit deja un partaj asupra aceluiasi imobil ce face obiectul cererii de partaj, in baza acordului de vointa al autorilor.

Or, conform Decretului nr. 144/1958, aplicabil la momentul la care se sustine ca ar fi intervenit partajul (in jurul anilor 1982), la art. 11 stabileste ca „Instrainarea sau imparteala, prin acte ____ cu sau fara constructii, proprietate particulara, de pe teritoriul oraselor, comunelor resedinte de raioane, localitatilor balneoclimatice si a comunelor declarate centre muncitoresti, precum si a comunelor in care se vor dezvolta statiuni balneoclimatice si centre muncitoresti, se vor putea face numai cu autorizatia prealabila data, in conditiunile prezentului Decret, de catre comitetele executive ale sfaturilor populare.

Actele de instrainare sau imparteala terenurilor de mai sus se vor face numai in forma autentica.”

Asadar, in conditiile in care legea solicita forma autentica pentru valabilitatea impartelii unui imobil care cuprinde si teren, cererea paratei de a se constata intervenit partajul voluntar nu poate si nu trebuia a fi apreciata de instanta ca o simpla aparare de fond, deoarece apararea formulata de parata in sensul pronuntarii unei hotarari care sa tina loc de imparteala pe baza acordului de vointa al autorilor partilor, in conditiile in care simplul acord, in lipsa formei autentice, nu conduce la valabilitatea actului de partaj, este o aparare ce nu putea fi valorificata decat pe baza cererii reconventionale.

In consecinta, optiunea pe care o avea instanta de fond era fie de a pune in vedere paratei evaluarea si timbrarea si, in masura indeplinirii acestor obligatii, a analiza aceasta cerere reconventionala, fie, in situatia in care nu se timbra sau se renunta in mod valabil la aceasta cerere, efectiv, la a nu analiza aceasta aparare pe fond.

Instanta a procedat insa la analizarea pe fond a apararii paratei privind intervenirea intelegerii de partaj, a acordului de vointa sau nu al autorilor partilor, desi, pentru argumentele mentionate mai sus, acest aspect nu putea fi invocat decat in cadrul unei cereri reconventionale.

Apararea reclamantei in sensul ca instanta la termenul de judecata din data de 8.03.2013 a intrebat paratele cu privire la calificarea cererii reconventionale, iar acestea, prin avocat, au aratat ca este o aparare de fond si prin urmare in mod corect instanta a luat act, conform principiului disponibilitatii, de vointa partilor, nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte, avocatul nu putea renunta la cererea reconventionala decat in baza unui mandat special, renuntarea la cererea reconventionala clar formulata fiind un act de dispozitie si nu o precizare a cererii, iar, pe de alta parte, asa cum am mentionat deja, instanta insasi a apreciat in mod gresit ca apararea paratei se putea face pe cale de intampinare, motiv pentru care in final a si analizat aceasta aparare, fara a atrage atentia paratei ca optiunea sa fata de cele invocate este fie mentinerea cererii reconventionale si timbrarea ei, fie neanalizarea acelei aparari legate de intervenirea partaj ului anterior.

Acesta este motivul pentru care, constatand ca in mod gresit instanta de fond nu a analizat cererea reconventionala formulata, avand in vedere solicitarea paratei de trimitere a cauzei in principal, tribunalul, in baza art. 297 C.proc.civ., tribunalul a desfiintat in tot sentinta civila apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, care va analiza cererea reconventionala formulata, bineinteles, dupa evaluarea si timbrarea acesteia.

In ceea ce priveste analiza pe fond a cererii reconventionale, efectuata deja de prima instanta pe cale de aparare, tribunalul a retinut si faptul ca cele aratate de parata in calea de atac sunt intemeiate, instanta facand o gresita interpretare a probelor.

Astfel, din continutul chitantelor de la filele 93 si urm. din dosarul primei instante rezulta fara echivoc faptul ca acordul de vointa al autorilor partilor a fost in sensul incheierii unei conventii de partaj cu plata sultei in rate si nu a unui contract de inchiriere, suma de chitante fiind cont ravaloare chirie.

S-a avut in vedere exprimarea clara din chitante in sensul ca sumele erau platite in contul „partii de ½ din valoarea imobilului”, asadar in niciun caz pentru folosinta, inchiriere, ci pentru „valoarea imobilului”.

Considerentele primei instante pentru a reinterpreta aceasta mentiune clara din chitanta in sensul ca sumele platite ar reprezenta chirie pentru folosinta cotei de ½ nu pot fi primite, deoarece, pe de o parte, ar fi contrare interpretarii gramaticale clare a mentiunii din chitante, iar, pe de alta parte, nu conduc la o interpretare logica si rezonabila, asa cum a dorit prima instanta cand a avut in vedere prezumtii.

Astfel, in ceea ce priveste pretul, calculul facut de prima instanta nu este relevant in situatia in care problema partajului se punea intre rude, deci pretul putea fi stabilit in mod rezonabil sub pretul pietii, iar paratele au sustinut ca au platit sume similare lunar, dar ca nu au pastrat toate chitantele. In orice caz, chiar avand in vedere acest rationament, suma de bani platita ar fi fost prea mare pentru chirie pe cota de ½, nu ar exista o explicatie nici pentru plata in unele luni a dublului sumei (2 chitante de 500 lei pe aceeasi luna, chiria fiind lunara sau a sumei de 2500 lei-chitanta din 30.05.1981) si nici pentru achitarea in anul 1985 a sumei de 5000 lei. Singura explicatie logica si rezonabila este cea rezultata si din chitanta, ca autorul paratei a platit contravaloarea cotei de ½, in rate, achitand sume mai mari sau mai mici.

Faptul ca parata a fost de acord ca la decesul numitei B____ L____ sa fie trecut imobilul in masa succesorala nu este un element care poate duce la concluzia inexistentei acordului de vointa pentru iesire din indiviziune al autorilor, deoarece, asa cum am aratat, partajul ca act juridic valabil nu exista, in lipsa formei autentice, existand doar un acord de vointa in acest sens, practic un antecontract de partaj.

Nu in ultimul rand, retinem sub aspectul rezonabilitatii ca intemeiat si argumentul paratei din apel in sensul ca, dupa plata sumei de 5000 de lei, sustinuta ca fiind rata finala din sulta, intre parti, timp de 23 de ani, nu au mai existat discutii legate de plata unei presupuse chirii, desi imobilul a fost folosit in exclusivitate de parate.

In ceea ce priveste apelul reclamantei, avand in vedere ca acesta priveste contravaloarea sultei datorate in urma partajului efectuat de prima instanta (in sensul stabilirii acestei sulte la valoarea imobilul cu imbunatatiri), tribunalul, in baza art. 296 C.proc.civ., a retinut ca acest apel a ramas fara obiect, in conditiile in care motivul admiterii apelului paratei si al desfiintarii cu trimitere este analizarea cu prioritate a cererii reconventionale privind constatarea partajului (evident, dupa timbrarea acesteia).

I mpotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta B_____ M______ L____ , recursul fiind respins prin Decizia nr. 1140R din 17.11.2015 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila .

In rejudecare , prin Sentinta civila nr.1357 din 04.02.2016, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a respins cererea principala formulata de reclamanta B_____ M______ L____ in contradictoriu cu parata A_____ M________, ca neintemeiata, a admis cererea reconventionala si a constatat intervenit partajul voluntar cu privire la imobilul situat in Bucuresti,  ______ nr. 3, Sector 2  realizat intre autorul reclamantei-parate si autorul paratei-reclamante, in temeiul caruia imobilul a revenit in natura autorului paratei-reclamante, B____ C_________ N______.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, in fond dupa casare, instanta a retinut urmatoarele:

Din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul xxxxx/22.10.1930 si transcris sub nr. xxxxx/1930, modificat prin actul din 04.07.1934 (f.5-13), precum si certificatele de mostenitor 829 si 1062 din 1986 si nr.1/2015 precum si certificatul de mostenitor  nr. 170/1987 si a certificatului de calitate de mostenitor nr. 80/2014(filele 14,15,279,63 si246), reclamanta si parata sunt proprietarele imobilului situat in Bucuresti, Sector 2, __________________________ nr. 3 cu cate o cota de ½ fiecare.

Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat de exp. S_________ I__ (f.215), imobilul este compus din teren in suprafata de 169 mp si o cladire cu regim de inaltime parter cu destinatia de locuinta, suprafata construita la sol de 67 mp, compusa din 2 camere si dependinte.

Parata sustine ca autorul acesteia, B____ M____ (decedat la data de 12.10.1985), a incheiat cu autorul reclamantei, B____ C_________ N______ (decedat la data de 31.07.1986), un partaj voluntar in urma caruia cel din urma, in schimbul sumei de xxxxx lei, a dobandit dreptul de proprietate asupra intregului imobil.

Parata –reclamanta a depus la dosar chitante  emise in perioada 1981-1985 in valoare totala  de 15.000 lei .In cuprinsul chitantelor se mentioneaza ca sumele se achita in contul partii de ½ din valoarea imobilului iar in ultima chitanta din 14.10.1985, mama reclamantei-parate B____ V_______ a precizat in chitanta semnata de aceasta ca  a primit suma de 5.000 lei  in contul partii de ½ din valoarea imobilului. Nu rezulta  ca sumele ar fi fost achitate ca fiind  chirie.Din continutul acestor chitante, reiese foarte clar si fara niciun dubiu ca a  existat un accord de vointa al celor doi frati de a incheia o conventie de partaj cu plata sultei in rate, la stabilirea pretului  avandu-se in vedere relatia acestora de rude apropriate.

In aceste conditii, instanta constata ca a intervenit un partaj voluntar privind imobilul in cauza realizat intre autorul reclamantei-parate  B____ M____ si autorul paratei-reclamante B____ C_________ N______, astfel ca imobilul a revenit in natura autorului  reclamantei-parate, B____ C_________ N______.

Deoarece instanta a constatat ca a intervenit partajul voluntar, cererea reclamantei-parate privind  iesirea din indiviziune a fost respinsa ca neintemeiata.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel parata A_____ M________ , solicitand admiterea apelului si completarea/modificarea in parte a sentintei apelate in sensul de a se dispune si cu privire la capatul accesoriu al cererii principale reconventionale, respectiv cu privire la rezultatul partajului.

Impotriva aceleiasi hotarari a formulat apel si reclamanta B_____ M______ L____, solicitand admiterea apelului si, in principal, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond care nu a realizat o veritabila cercetare judecatoreasca, ci a dat eficienta exclusiv sustinerilor paratei-reclamante pe marginea unor inscrisuri sub semnatura privata care nu fac referire la nici un partaj, in subsidiar solicita modificarea sentintei apelate si pe fond admiterea cererii principale si respingerea cererii reconventionale.

In motivarea caii de atac au fost sustinute, in esenta, urmatoarele:

Sentinta primei instante incalca dispozitiile art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedura civila, potrivit cu care hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

In solutionarea pe fond a cererii reconventionale, instanta de fond considera ca probele cu inscrisuri administrate la cererea paratei B____ sunt suficiente pentru pronuntarea solutiei, desi in primul ciclu procesual s-au administrat probatorii complexe care includ depozitii de martori, interogatorii ale partilor si alte inscrisuri decat cele propuse de parata B____ care atesta imposibilitatea intrunirii acordului de vointa dintre cei doi autori cu privire la un partaj voluntar asupra imobilului.

De facto , conform probelor administrate, niciodata nu a existat o astfel de conventie de partaj si existenta acesteia nu a fost dovedita.

Parte din literatura de specialitate anterioara anului 1989 considera ca partajul voluntar se poate face inclusiv verbal, iar dovada lui se face potrivit dreptului comun, inclusiv cu martori, insa trebuie dovedit in mod neindoielnic.

Teza nu poate fi aplicata prezentei spete din urmatoarele considerente: conform art. 20 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului, inscrierea in cartea funciara a dreptului real asupra imobilului se face doar pe baza actului prin care acesta s-a constituit ori s-a transmis in mod valabil.

Mai mult, exista opinii controversate pentru cazul in care in masa indiviza se gasesc imobile, opinia majoritara a practicii judiciare la aceasta epoca fiind in concordanta cu ansamblul normelor legislative (inclusiv Legea nr. 7/1996) in sensul de a conditiona valabilitatea conventiei de partaj de forma autentica a acesteia si deci cu atat mai mult de forma scrisa.

Revenind la existenta conventiei de partaj invocate de catre parata despre care nu a putut produce dovezi, apelanta-reclamanta considera ca daca am aprecia conventia partilor ca act juridic valabil indiferent de forma ad probationem , se impune ca limitele si conditiile conventiei sa fie pe deplin dovedite prin orice mijloace de proba, inclusiv cu martori.

In prezenta cauza, din probele administrate, respectiv inscrisuri si depozitii de martori, instanta nu a putut determina care a fost momentul la care s-a incheiat aceasta conventie, care a fost valoarea apreciata de parti si necontestata de catre niciuna dintre acestea a imobilului in litigiu si deci care a fost valoarea pretinsei sulte ce urma a fi achitata autorului reclamantei.

De altfel, nu s-a putut determina ca natura juridica a platilor efectuate in favoarea autorului reclamantei este aceea de plata a unei sulte, ci mai degraba a lipsei folosintei imobilului.

Astfel cum au declarat martorii audiati in cauza, data fiind imprejurarea ca familia reclamantei a decis sa se mute din imobil si deci acesta a ramas exclusiv in posesia familiei paratei, pentru o buna gestionare a averii succesorale, partile s-au inteles ca partea care locuieste in imobil si se bucura de intreaga posesie sa despagubeasca partea care nu se bucura de imobil prin plata unei prestatii periodice, lunare, cu titlu de chirie, deci lipsa de folosinta.

Aceasta teza este sustinuta inclusiv de probele administrate: conform chitantelor, suma totala achitata de catre autorii paratei este de 15.000 lei, platiti astfel: anul 1981- 2.500 lei; anul 1982 – 500 lei; anul 1983 – 14 rate x 500 lei; anul 1985 – 5.000 lei.

Conform contractului de vanzare-cumparare nr. 6220 din 06.05.1988, un imobil identic cu cel in litigiu s-a vandut cu un pret de 79.000 lei numai pentru constructie, nu si pentru teren, cum este cazul imobilului in litigiu.

Ca atare, periodicitatea platii sumelor de bani in perioada 1981-1985, cuantumul total al acestor plati prin raportare la piata imobiliara de la acea data demonstreaza ca acestea au avut natura juridica a unor chirii, respectiv echivalentul unei lipse de folosinta.

Din depozitiile martorilor audiati in sustinerea existentei unei conventii de partaj, respectiv din depozitia martorului D____ M____ este irelevanta sub aspectul naturii juridice a platilor (contravaloare sulta sau lipsa de folosinta) pentru ca acest martor nu a perceput informatia in mod direct ci a preluat-o din spusele autorului paratei.

Cu toate acestea, din depozitia martorilor audiati de catre reclamanta, respectiv din depozitiile P________ L____ si I______ M______ rezulta fara echivoc ca sumele de bani au fost achitate cu titlu de lipsa de folosinta.

Faptul ca intre autorii partilor nu a avut loc nicio conventie de partaj este demonstrat de faptul ca ultimele chitante de plata a chiriei dateaza din octombrie 1985.

Deci toate discutiile intre tatal reclamantei si parata A_____ in octombrie 1985 nu sunt nici dovedite si nici relevante. Ceea ce doreau paratele B____ si A_____ este lipsit de importanta fata de faptul ca autorul acestora, fratele tatalui reclamantei nu a considerat acele sume ca facand macar o optime din casa. Dezbaterea dupa bunica reclamantei a insemnat ¼ din casa, dupa cum se poate vedea din actul de mostenire eliberat din anul 1986 pe care tatal paratei A_____ l-a semnat fara sa faca nicio mentiune cu privire la calitatea de mostenitoare sau de beneficiara a cotei de mostenire din imobil ce i se cuvenea.

In acest act, reclamanta si unchiul sau au primit fiecare cate ½*1/4=1/8 din casa.

Daca ar fi considerat ca reclamanta nu mai are dreptul la cota indiviza din masa succesorala ca efect al pretinselor „plati” ar fi trebuit ca aceasta mentiune sa se realizeze in act sau ca, in caz de opozitie a celorlalti mostenitori, notarul sa constate ca succesiunea este litigioasa si sa suspende procedura pana la solutionarea de catre instanta a pretentiilor partilor.

In schimb, autorul paratelor a semnat un act autentic ulterior datei primei chitante care confirma calitatea autorului reclamantei de mostenitor si de proprietar al cotei legale din masa succesorala si care intareste teza dovedita de apelanta-reclamanta in fata instantei de fond, cum ca sumele predate au avut natura juridica a lipsei de folosinta si nicidecum a unei pretinse sulte sau pret.

As upra fondului cauzei, apelanta-reclamanta a sustinut ca potrivit actelor de stare civila si certificatelor de mostenitor, partile detin o cota de ½ din imobil, urmand ca acesta sa fie impartit prin atribuirea in natura in favoarea paratei A_____ M________, ce urmeaza a fi obligata la plata unei sulte in valoare de xxxxx.5 Euro la cursul din ziua platii.

In consecinta, in cauza nu poate fi omologata conventia de partaj a autorilor partilor cata vreme reclamanta cel putin una dintre parti nu recunoaste aceasta conventie si cu atat mai mult cu cat nu poate fi stabilita valoarea sultei la care partile s-au inteles intr-o pretinsa conventie verbala de partaj. Mai mult, inexistenta unui inceput de dovada scrisa care, coroborat cu orice alte probe sa conduca la concluzia certa a unei conventii de partaj, suntem cel mult in prezenta unei conventii de folosinta a bunului de catre coindivizari.

Apelanta-reclamanta considera ca pentru existenta valabila a unei conventii de partaj, forma autentica era necesara ad validitatem , cata vreme masa succesorala compunea un imobil. Aceasta teza a format obiectul practicii constante a instantelor in special ulterior anului 1989 si a fost legiferata prin determinarea exacta a conditiilor de valabilitate ale conventiei de partaj voluntar prin Noul Cod civil in vigoare dupa 2011 prin dispozitiile art. 1144.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 11 din Decretul nr. 144/1958.

Ca efect al admiterii cererii reconventionale, instanta de fond a solutionat in mod gresit si cererea reclamantei de iesire din indiviziune.

In drept, art. 282 si urm. Cod procedura civila, art. 11 din Decretul nr. 144/1958, art. 20 din Legea nr. 7/1996.

Intimata-parata A_____ M________ a depus intampinare , prin care a solicitat respingerea apelului formulat de catre reclamanta, ca nefundat si neintemeiat.

Prin Incheierea de sedinta din data de 05.09.2016 , tribunalul a admis exceptia de netimbrare a apelului formulat de catre apelanta-parata A_____ M________.

Prin decizia civila nr.3975A/26.10.2016 Tribunalul Bucuresti – Sectia V-a Civila a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de parata-reclamanta A_____ M________ impotriva Sentintei civile nr.1357/04.02.2016 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, in dosarul nr.xxxxx/300/2014, in contradictoriu cu reclamanta-parata B_____ M______ L____ si, pe cale de consecinta, a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamanta-parata B_____ M______ L____ impotriva aceleiasi hotarari.

Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut cu referire la apelul declarat de parata-reclamanta A_____ M________, ca efect al admiterii exceptiei de netimbrare, vazand si prevederile art. 20 alin. 1 si 3 din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care taxele judiciare de timbru se platesc anticipat sau pana la primul termen de judecata, neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit sanctionandu-se cu anularea cererii, tribunalul  anulat ca netimbrat apelul formulat.

Examinand sentinta apelata, prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul a retinut ca apelul declarat de reclamanta-parata B_____ M______ L____, este nefondat, avand in vedere ca s-a criticat in prezenta cale de atac faptul ca sentinta apelata incalca dispozitiile art.425 alin.1 lit.b Cod procedura civila, potrivit cu care hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Tribunalul a constatat ca prima instanta a procedat la examinarea cauzei sub toate aspectele invocate. Din acest punct de vedere se reaminteste ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a apreciat in mod constant ca instanta nu este intotdeauna datoare sa analizeze separat fiecare sustinere a partilor, putand selecta sau grupa argumentele utile in solutionarea cauzei, dar ignorarea completa a acestora echivaleaza cu lipsirea partii de un veritabil acces la justitie.

Conventia impune obligatia oricarei instante de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a transa litigiul. Aceasta exigenta, care contribuie la garantarea respectarii principiului bunei administrari a justitiei, nu poate fi intotdeauna inteleasa ca impunand formularea unui raspuns detaliat pentru fiecare argument al partilor.

Motivarea unei hotarari este inteleasa intotdeauna ca silogism logic de natura a explica inteligibil hotararea luata, ceea ce nu inseamna un raspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, ci un raspuns al argumentelor fundamentale, acelea care sunt susceptibile, prin continutul lor, sa influenteze solutia litigiului.

In speta, motivarea primei instante este una pertinenta, completa si accesibila, aspectele invocate de catre reclamanta fiind respinse atat explicit cat si implicit, cata vreme argumentele sustinute au facut parte din aceeasi categorie juridica.

S-a mai sustinut in motivarea apelului inexistenta unei conventii de partaj voluntar intre autorul reclamantei, B____ M____ si autorul paratei B____ C_________ N______.

Preliminar, tribunalul a retinut ca prin considerentele Deciziei nr.1140R din 17.11.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila s-a statuat cu puterea obligatorie prevazuta de art. 315 alin.1 Cod procedura civila, ca dispozitiile art.11 din Decretul nr.144/1958 sunt incidente in sensul ca in acea perioada de timp, nu se putea incheia in mod valabil o conventie de partaj, in forma verbala, prima instanta avand obligatia de a analiza in raport de probatoriile administrate pretentia formulata de catre parata referitoare la constatare intervenirii partajului voluntar intre autorii partilor.

Totodata, Curtea a inlaturat considerentele instantei de apel referitoare la fondul cererii reconventionale, urmand ca prima instanta sa aiba deplina libertate de apreciere si interpretare atat a probelor administrate, cat si a celor care vor mai fi administrate de catre parti, daca acestea solicita completarea probatoriului.

Tribunalul, fata de ansamblul probator al cauzei, a apreciat, in acord cu opinia primei instante, ca din continutul chitantelor emise in perioada 1981-1985, in valoare de 15.000 lei, purtand mentiunea ca sumele erau platite in contul „partii de ½ din valoarea imobilului”, rezulta ca a existat un acord de vointa al celor doi frati, autorii partilor, de a incheia o conventie de partaj cu plata sultei in rate, iar nu pentru folosinta, inchirierea imobilului, cum in mod nefondat a invocat apelanta-reclamanta.

Sustinerile acesteia in sensul ca suma totala a platilor efectuate, prin raportare la piata imobiliara de la acea data, demonstreaza ca acestea au avut natura juridica a unor chirii, respectiv echivalentul unei lipse de folosinta, sunt neintemeiate avand in vedere relatia de rudenie dintre autorii partilor, care ar fi permis stabilirea pretului in mod rezonabil la un nivel inferior celui existent pe piata imobiliara.

Inscrisurile mentionate se coroboreaza si cu declaratiile martorilor S_____ P___ si D____ M____ care au aratat ca sumele au fost achitate pentru dobandirea dreptului de proprietate, urmand a fi inlaturate declaratiile martorilor audiati la cererea reclamantei, care au sustinut ca sumele de bani au fost achitate cu titlu de chirie, avand in vedere ca acestea nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba.

Totodata, din imprejurarea ca ulterior achitarii sumei de 5000 lei, sustinuta ca fiind rata finala din sulta, timp de 23 de ani, intre parti nu au mai existat discutii legate de lipsa folosintei imobilului, desi acesta a folosit in exclusivitate de catre parata, se naste prezumtia ca autorii partilor au inteles sa transeze problema dreptului de proprietate asupra imobilului, iar nu aspecte legate de folosinta acestuia.

Cat priveste faptul ca autorul paratei a fost de acord ca o cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului sa fie cuprinsa in masa succesorala a numitei B____ L____, nu este de natura sa contravina solutiei primei instante, cata vreme certificatul de mostenitor nu face dovada dreptului de proprietate, iar la acea data nu putea fi opus un act de partaj, existand doar acordul de vointa, ca stare de fapt, lipsita de consecinte juridice.

Impotriva acestei decizii, la data de 02.10.2017, a declarat recurs reclamanta-parata B_____ M______ L____ care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie la data de 06.11.2017.

In motivarea recursului, recurenta reclamanta-parata a aratat, in primul motiv de recurs ca, potrivit art.304 pct.7 Cod procedura civila, hotararea cuprinde motive contradictorii.

Contradictorialitatea hotararii pronuntate consta in aceea ca, aceleasi argumente care au stat la baza pronuntarii unei solutii de casare cu trimitere spre rejudecare au fost reinterpretate de catre instanta de fond in sensul ca instanta de fond a interpretat gresit probatoriu care ar fi impus o admitere a eventualei cereri reconventionale.

Astfel, prin decizia recurata, instanta de fond retine la paragraful ultim al paginii 9 din hotararea recurata ca atata vreme cat la momentul realizarii respectivului partaj voluntar (cca anul 1982) erau in vigoare dispozitiile art.11 din Decretul nr.144/1958 „instrainarea sau imparteala prin acte „intre mi” a terenurilor cu sau fara constructii, proprietate particulara, de pe teritoriul oraselor, comunelor resedinte de raioane, localitatilor balneoclimaterice si a comunelor declarate centre muncitoresti, precum si a comunelor in care se vor dezvolta statiuni balneoclimaterice si centre muncitoresti, se vor putea face numai cu autorizatia prealabila data, in conditiile prezentului Decret” de catre comitetele executive ale sfaturilor populare. Actele de instrainare sau de imparteala a terenurilor de mai sus se vor face numai in forma autentica” „cererea paratei de a se constata intervenit partajul voluntar” nu poate si nu trebuia apreciata de instanta ca o simpla aparare de fond deoarece in contextul legislativ, aceasta nu putea produce efecte juridice decat pe calea cererii reconventionale.

In solutionarea pe fond a cererii reconventionale, desi cateva paragrafe mal sus argumenta caracterul imperativ al formei autentice a partajului, instanta de apel considera ca probele cu inscrisuri, martori si interogatorii au fost gresit interpretate si ca in realitate intre parti a intervenit partajul

Prin cel de al doilea motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 Cod Procedura Civila – se arara ca instanta a interpretat gresit natura juridica a chitantelor de mana semnate de parti, apreciind in mod gresit ca acestea au natura juridica a unei conventii de partaj, schimband astfel intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestora.

In solutionarea pe fond a cererii reconventionale, instanta de fond considera ca probele cu inscrisuri administrate de la cererea paratei B____ sunt suficiente pentru pronuntarea solutiei desi in primul ciclu procesual s-au administrat probatorii complexe care includ depozitii de martori, interogatorii ale partilor si alte inscrisuri decat cele propuse de parata B____ care atesta imposibilitatea intrunirii acordului de vointa dintre cei doi autori cu privire la un partaj voluntar asupra imobilului. De facto , conform probelor administrate, niciodata nu a existat o astfel de conventie de partaj si existenta acesteia nu a fost dovedita.

Parte din literatura de specialitate anterioara anului 1989 considera ca partajul voluntar se poate face inclusiv verbal, iar dovada lui se face potrivit dreptului comun, inclusiv cu martori, insa trebuie sa fie dovedit in mod neindoielnic.

Revenind la existenta conventiei de partaj invocate de catre parata despre care nu a putut produce dovezi considera ca daca s-ar aprecia conventia partilor ca act juridic valabil indiferent de forma ad probationem , se impune ca limitele si conditiile conventiei sa fi pe deplin dovedite prin orice mijloace de proba, inclusiv cu martori.

In prezenta cauza, din probele administrate, respectiv inscrisuri si depozitii de martori, instanta nu a putut determina care a fost momentul la care s-a incheiat aceasta conventie, care a fost valoarea apreciata de parti si necontestata de catre niciuna dintre acestea a imobilului in litigiu si deci care a fost valoarea pretinsei sulte ce urma a fi achitata autorului reclamantei.

De altfel, nu s-a putut determina ca natura juridica a platilor efectuate in favoarea autorului reclamantei este aceea de plata a unei sulte ci mai degraba a lipsei folosintei imobilului.

Astfel cum au declarat martorii audiati in cauza, data fiind imprejurarea ca familia reclamantei a decis sa se mute din imobil si deci acesta a ramas in posesia exclusiva a familiei paratei, pentru o buna gestionare a averii succesorale, partile s-au inteles ca partea care locuieste in imobil si se bucura de intreaga posesie sa despagubeasca partea care nu se bucura de imobil prin plata unei prestatii periodice, lunare, cu titlu de chirie, deci lipsa de folosinta.

Aceasta teza este sustinuta inclusiv de probele administrate: conform chitantelor, suma totala achitata de catre autorii paratei este de 15.000 lei platiti astfel:

– anul 1981 – 2500 lei

– anul 1982-500 lei

– anul 1983 – 14 rate x 500 lei

– anul 1985 – 5000 lei.

Conform contractului de vanzare cumparare nr. 6220/06.05.1988, un imobil identic cu cel in litigiu s-a vandut cu un pret de 79.000 lei numai pentru constructie, nu si pentru teren cum este cazul imobilului in litigiu.

Ca atare, periodicitatea platii sumelor de bani in perioada 1981-1985, cuantumul total al acestor plati prin raportare la piata imobiliara de la acea data demonstreaza ca acestea au avut natura juridica a unor chirii, respectiv echivalentul unei lipse de folosinta.

In ceea ce priveste cuantumul ratei lunare, se poate observa ca prin raportare la veniturile medii din perioada 1981-1985, cuantumul prestatiilor efectuate de catre familia paratei se situau in limita a 1/5 din venit, ceea ce, prin raportare la chiriile practicate in perioada de referinta 1981-1985 reprezenta echivalentul unei chirii modeste.

Cu privire la valoarea imobilului a atasat dosarului de fond contractul de vanzare – cumparare nr.6220/06.05.1988 incheiat intre P_______ N______ si P______ C_______ D___, cu titlu de exemplu pentru a demonstra ca in acea perioada valoarea unui imobil din aceeasi zona cu cel in litigiu si proportional de aceeasi natura era de 79.000 lei si nu de 30.000 lei cum ar rezulta daca s-ar  califica platile realizate drept sulta (1/2 din valoarea imobilului)

Din depozitiile martorilor audiati in sustinerea existentei unei conventii de partaj, respectiv din depozitia martorului D____ M____ este irelevanta sub aspectul naturii juridice a platilor (contravaloare sulta sau lipsa de folosinta) pentru ca acest martor nu a perceput informatia in mod direct ci a preluat-o din spusele autorului paratei.

Cu toate acestea, din depozitia martorilor audiati de catre reclamanta, respectiv din depozitiile P________ L____ si I______ M______ rezulta fara echivoc ca sumele de bani au fost achitate cu titlu de lipsa folosinta.

Faptul ca intre autorii partilor nu a avut loc nicio conventie de partaj este demonstrat de faptul ca ultimele chitante de plata a chiriei dateaza din oct. 1985.

Deci, toate discutiile intre tatal reclamantei si parata Agopsa in oct. 1985 nu sunt nici dovedite si nici relevante. Ceea ce doreau paratele B____ si Agopsa este lipsit de importanta fata de faptul ca autorul acestora, fratele tatalui reclamantei nu a considerat acele sume ca facand macar o optime din casa. Dezbaterea dupa bunica reclamantei a insemnat 1/4 din casa, dupa cum se poate vedea din actul de mostenitor eliberat in anul 1986 pe care tatal paratei Agopsa l-a semnat fara sa faca nicio mentiune cu privire la calitatea de mostenitoare sau de beneficiara a cotei de mostenire din imobil ce 1 se cuvenea.

In acest act reclamanta si unchiul sau au primit fiecare cate 1/2*1/4 =1/8 din casa. Daca ar fi considerat ca reclamanta nu mai are dreptul la cota indiviza din masa succesorala ca efect al pretinselor „plati” ar fi trebuit ca aceasta mentiune sa se realizeze in act sau ca, in caz de opozitie a celorlalti mostenitori, notarul sa constate ca succesiunea este litigioasa si sa suspende procedura pana la solutionarea de catre instanta a pretentiilor partilor. In schimb, autorul paratelor a semnat un act autentic ulterior datei ultimei chitante care confirma calitatea autorului reclamantei de mostenitor si de proprietar al cotei legale din masa succesorala si care intareste teza dovedita de reclamanta in fata instantei de fond cum ca sumele predate au avut natura juridica a lipsei de folosinta si nicidecum a unei pretinse sulte sau pret.

Un alt inscris care emana chiar de la parata reclamanta contrazice existenta conventiei de partaj: declaratia de impunere aflata la fila 73 din dosarul de fond – inscris prin care partile litigante astazi isi recunosc reciproc cota de ½ din proprietatea imobilului in litigiu, se adreseaza autoritatii fiscale in vederea impozitarii si platesc impozit proportional cu cota de ½ din proprietate pana la aceasta data.

Ca atare, in decursul timpului, actele juridice semnate de parti, acte autentice (certificatul de mostenitor) sau care emana de la parti si care au dobandit data certa (declaratia de impunere) atesta faptul recunoscut, acceptat si insusit de catre parti ca detin o cota de ½ din imobil.

In ceea ce priveste forma obligatorie a contactului de partaj, invedereaza ca in cauza sunt aplicabile dispozitive Decretului nr.144/1958 care prevede la art.11 ca „actele de instrainare sau imparteala a terenurilor de mai sus se va face numai in forma autentica.”

In mod gresit a apreciat instanta de fond ca in cauza partile au fost in imposibilitate de a constitui un inscris care sa ateste pretinsa conventie de partaj. Daca partile au fost in masura sa realizeze chitante de mana, recurenta se intreaba  ce le-a impiedicat sa realizeze un act de partaj care sa ateste o astfel de conventie daca aceasta ar fi existat.

In realitate conotatia unei pretinse conventii de partaj a intervenit in mod timid abia cu prilejul prezentului litigiu ca o interpretare proprie data de M________ Agopsa, mostenitoare a tatalui sau ca o interpretare proprie a situatiei de fapt, a situatiei locative si a modalitatii de folosire a imobilului care i-a profitat enorm pana acum. Totusi propria sa interpretare nu se poate substitui vointei tatalui sau si nici nu poate constitui o conventie de partaj, asa cum sustine.

Considera ca instanta de fond a realizat o apreciere extrem de superficiala a probatoriului administrat, dand eficienta exclusiv chitantelor prezentate de reclamanta parata si ignorand dispozitiile instantei de recurs care prin decizia nr.1140R/17.11.2015 a dispus cu titlu obligatoriu eliminarea din decizia nr.2201A a aprecierilor privind fondul cererii reconventionale.

Ca atare este cu atat mai neavenita sustinerea cuprinsa in intampinarea realizata impotriva acestui apel cum ca instanta de fond dupa casare si-ar fi insusit argumentele instantei de apel in solutionarea cererii reconventionale si acestea ar face per se parte integranta din sentinta 1357/04.02.2016.

In lumina dispozitiilor deciziei instantei de recurs sentinta astazi atacata este vadit nemotivata.

Prin al treilea motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila- se arata ca hotararea este data cu incalcarea legii.

De facto , conform probelor administrate, niciodata nu a existat o astfel de conventie de partaj si existenta acesteia nu a fost dovedita.

Parte din Literatura de specialitate anterioara anului 1989 considera ca partajul voluntar se poate face inclusiv verbal, iar dovada lui se face potrivit dreptului comun, inclusiv cu martori, insa trebuie sa fie dovedit in mod neindoielnic.

Teza nu poate fi aplicabila prezentei spete din urmatoarele considerente:

– conform art.20 din Legea nr.7/1996 a cadastrului stabileste ca inscrierea in cartea funciara a dreptului real asupra unui imobil se face doar pe baza actului prin care acesta s-a constituit ori s-a transmis in mod valabil.

Mai mult, exista opinii controversate pentru cazul in care in masa indiviza se gasesc imobile, opinia majoritara a practicii judiciare la aceasta epoca fiind in concordanta cu ansamblul normelor legislative (inclusiv Legea nr.7/1996) in sensul de a conditiona valabilitatea conventiei de partaj de forma autentica a acesteia si deci cu atat mai mult de forma scrisa.

Revenind la existenta conventiei de partaj invocate de catre parata despre care nu a putut produce dovezi considera ca daca s-ar aprecia conventia partilor ca act juridic valabil indiferent de forma ad probationem, se impune ca limitele si conditiile conventiei sa fi pe deplin dovedite prin orice mijloace de proba, inclusiv cu martori.

In prezenta cauza, din probele administrate, respectiv inscrisuri si depozitii de martori, instanta nu a putut determina care a fost momentul la care s-a incheiat aceasta conventie, care a fost valoarea apreciata de parti si necontestata de catre niciuna dintre acestea a imobilului in litigiu si deci care a fost valoarea pretinsei sulte ce urma a fi achitata autorului reclamantei.

De altfel, nu s-a putut determina ca natura juridica a platilor efectuate in favoarea autorului reclamantei este aceea de plata a unei sulte ci mai degraba a lipsei folosintei imobilului.

Astfel cum au declarat martorii audiati in cauza, data fiind imprejurarea ca familia reclamantei a decis sa se mute din imobil si deci acesta a ramas in posesia exclusiva familiei paratei, pentru o buna gestionare a averii succesorale, partile s-au inteles ca partea care locuieste in imobil si se bucura de intreaga posesie sa despagubeasca partea care nu se bucura de imobil prin plata unei prestatii periodice, lunare, cu titlu de chirie, deci lipsa de folosinta.

Aceasta teza este sustinuta inclusiv de probele administrate: conform chitantelor, suma totala achitata de catre autorii paratei este de 15.000 lei platiti astfel:

– anul 1981 – 2500 lei

– anul 1982-500 lei

– anul 1983 – 14 rate x 500 lei

– anul 1985 – 5000 lei.

Conform contractului de vanzare-cumparare nr. 6220/06.05.1988, un imobil identic cu cel in litigiu s-a vandut cu un pret de 79.000 lei numai pentru constructie, nu si pentru teren cum este cazul imobilului in litigiu.

Ca atare, periodicitatea platii sumelor de bani in perioada 1981-1985, cuantumul total al acestora plati prin raportare la piata imobiliara de la acea data demonstreaza ca acestea au avut natura juridica a unor chirii, respectiv echivalentul unei lipse de folosinta.

In ceea ce priveste cuantumul ratei lunare, se poate observa ca prin raportare la veniturile medii din perioada 1981-1985, cuantumul prestatiilor efectuate de catre familia paratei se situau in limita a 1/5 din venit, ceea ce, prin raportare la chiriile practicate in perioada de referinta 1981-1985 reprezenta echivalentul unei chirii modeste.

Din depozitiile martorilor audiati in sustinerea existentei unei conventii de partaj, respectiv din depozitia martorului D____ M____ este irelevanta sub aspectul naturii juridice platilor (contravaloare sulta sau lipsa de folosinta) pentru ca acest martor nu a perceput informatia in mod direct ci a preluat-o din spusele autorului paratei.

Cu toate acestea, din depozitia martorilor audiati de catre reclamanta, respectiv din depozitiile P________ L____ si I______ M______ rezulta fara echivoc ca sumele de bani au fost achitate cu titlu de lipsa folosinta.

Faptul ca intre autorii partilor nu a avut loc nicio conventie de partaj este demonstrat de faptul ca ultimele chitante de plata a chiriei dateaza din oct. 1985. Nota bene – ultima plata realizata de parata in valoare de 5000 lei coincide cu data decesului autorului reclamantei si aceasta suma a fost destinata oferirii unui ajutor pentru inmormantarea acestuia. Aceasta situatie este dovedita de inscrisurile privind veniturile parintilor reclamantei, ambii pensionari anticipat din motive medicale) cu venituri extrem de modeste si un copil in intretinere. Ulterior relatiile dintre cele doua familii s-au deteriorat considerabil si parata a incetat sa faca plati aferente chiriei iar reclamanta a tolerat aceasta situatie pana la decizia de a solicita instantei iesirea din indiviziune, ca rezultat al discutiilor purtate de parti si dezacordului privind valoarea reala a imobilului.

Deci toate discutiile intre tatal reclamantei si parata Agopsa in oct. 1985 nu sunt nici dovedite si nici relevante. Ceea ce doreau paratele B____ si Agopsa este lipsit de importanta fata de faptul ca autorul acestora, fratele tatalui reclamantei nu a considerat acele sume ca facand macar o optime din casa. Dezbaterea dupa bunica reclamantei a insemnat 1/4 din casa, dupa cum se poate vedea din actul de mostenitor eliberat in anul 1986 pe care tatal paratei” Agopsa l-a semnat fara sa faca nicio mentiune cu privire la calitatea de mostenitoare sau de beneficiara a cotei de mostenire din imobil ce i se cuvenea.

In acest act reclamanta si unchiul sau au primit fiecare cate 1/2*1/4 =1/8 din casa. Daca ar fi considerat ca reclamanta nu mai are dreptul la cota indiviza din masa succesorala ca efect al pretinselor „plati” ar fi trebuit ca aceasta mentiune sa se realizeze in act sau ca, in caz de opozitie a celorlalti mostenitori, notarul sa constate ca succesiunea este litigioasa si sa suspende procedura pana la solutionarea de catre instanta a pretentiilor partilor.

In schimb, autorul paratelor a semnat un act autentic ulterior datei ultimei chitante care confirma calitatea autorului reclamantei de mostenitor si de proprietar al cotei legale din masa succesorala si care intareste teza dovedita de recurenta in fata instantei de fond cum ca sumele predate au avut natura juridica a lipsei de folosinta si nicidecum a unei pretinse sulte sau pret.

Din aceasta perspectiva este de neacceptat algoritmul logic al instantei de fond si de apel care prezuma ca a existat o conventie de partaj nedovedita altfel in detrimentul unei recunoasteri in forma autentica a autorului paratei, exprimata in fata notarului public care atesta calitatea de coproprietari in cote egale a celor doi frati asupra imobilului in litigiu. Sigur ca certificatul de mostenitor nu atesta dreptul de proprietate insa in acest caz este o recunoastere expresa a autorului paratei asupra calitatii de coproprietari a celor doi frati care demonteaza prin forta actului autentic prezumtia simpla si necoroborata cu depozitiile martorilor a pretinsei conventii de partaj.

Asupra fondului cauzei, se arata ca, potrivit actelor de stare civila si certificatelor de mostenitor, se poate constata ca partile detin cota de ½ din imobil urmand ca acesta sa fie impartit prin atribuirea in natura in favoarea paratei A_____ M________ ce urmeaza a fi obligata la plata unei sulte in valoare de 40.533,5 euro la cursul din ziua platii.

In consecinta, in cauza nu poate fi omologata conventia de partaj a autorilor partilor cata vreme reclamanta cel putin una dintre parti nu recunoaste aceasta conventie si cu atat mai mult cu cat nu poate fi stabilita valoarea sultei la care partile s-au inteles intr-o pretins a conventie verbala de partaj. Mai mult, inexistenta unui inceput de dovada scrisa care, coroborat cu orice alte probe sa conduca la concluzia certa a unei conventii de partaj, suntem cel mult in prezenta unei conventii de folosinta a bunului de catre coindivizari.

In ceea ce o priveste, considera ca pentru existenta valabila a unei conventii de partaj, forma autentica era necesara ad validitatem cata vreme masa succesorala compunea un imobil. Aceasta teza a format obiectul practicii constante a instantelor in special ulterior anului 1989 si a fost legiferata prin determinarea exacta a conditiilor de valabilitate ale conventiei de partaj voluntar prin Noul Cod Civil in vigoare dupa 2011 prin dispozitiile art.1144.

Ca efect al respingerii cererii de apel, instanta a solutionat in mod gresit fondul cauzei si recurenta solicita admiterea recursului formulat impotriva hotararii pronuntate de Tribunalul Bucuresti, in principal modificarea in tot a deciziei civile recurate in sensul admiterii apelului formulat de reclamanta B_____ M______ L____ si, in subsidiar, casarea hotararii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 rap. la art.312 Cod Procedura Civila.

La data de 10.01.2018 intimata parata-reclamanta a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, avand in vedere ca recurenta invoca dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 din vechiul Cod de procedura civila, aspectele invocate in sustinerea acestor motive vizand insa temeinicia hotararii si nicidecum legalitatea ei.

Or, instanta de recurs cenzureaza, potrivit prevederilor art. 304 cod procedura civila, aspecte de legalitate ale hotararilor atacate.

Din acest punct de vedere, se observa ca argumentele si concluziile retinute de Tribunalul Bucuresti in cuprinsul considerentelor deciziei recurate sunt in concordanta deplina cu dispozitivul hotararii, astfel ca este nefondata invocarea art.304 pct.7 Cod procedura civila, fata de aceasta decizie.

Criticile concrete au fost formulate si in apel, Tribunalul respingandu-le cu motivarea ca hotararea cuprinde toate motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Punctul 8 al art.304 cod procedura civila, se refera la interpretarea juridica a actului juridic dedus judecatii, si nu este incident in cauza. Astfel, actul juridic civil reprezinta o manifestare de vointa, exteriorizata cu intentia de a produce efecte juridice civile, sau suportul material care constata si reda manifestarea de vointa exprimata. Obiectul acestei cauze il reprezinta iesirea din indiviziune, respectiv constatarea intervenirii unui partaj voluntar, astfel ca nu este vorba de interpretarea unui act juridic civil dedus judecatii. Chitantele la care se refera recurenta nu sunt decat mijloace de proba. Prin urmare, acest text legal nu poate fi invocat cu succes ca motiv de recurs.

Aplicarea gresita a legii si respectiv pronuntarea unei hotarari cu incalcarea acesteia, de care face vorbire pct.9 al art.304 cod procedura civila, semnifica doua ipoteze, respectiv situatia in care din modul de redactare a hotararii nu se poate stabili daca legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronata a unui text legal. Recurenta, pentru a justifica invocarea acestei prevederi, sustine ca tribunalul a dat eficienta unor probe neconcludente in cauza, respectiv inscrisuri si depozitii de martori, in conditiile in care conventia de partaj nu a fost dovedita prin act autentic, insa aceasta motivare nu se incadreaza in prevederea legala invocata.

In aceste conditii, recursul este unul vadit nefondat.

De-altfel, recurenta reia in cuprinsul motivelor de recurs aceleasi sustineri din cererea sa introductiva, sustineri „cantate” ulterior in mod constant in celelalte faze procesuale ale prezentei cauze, referitoare la faptul ca niciodata nu ar fi existat conventia de partaj si ca aceasta nu este dovedita, in conditiile in care o astfel de conventie ar fi trebuit incheiata in forma autentica.

Cu alte cuvinte, recunoaste tacit recurenta ca a existat o intelegere, dar fara valoare de conventie de partaj pentru lipsa formei autentice.

Asa cum a aratat si prin intampinarea depusa la fond, insa, in speta este vorba despre o conventie de partaj voluntar intervenita intre autorii partilor, care a indeplinit toate conditiile de fond si de forma pentru validitate.

Cel mai important efect al conventiei de partaj, indiferent de forma in care se realizeaza, il reprezinta efectul sau declarativ. Potrivit acestuia, cel in favoarea caruia opereaza conventia se prezuma ca a mostenit singur, chiar de la data deschiderii succesiunii si ca cel care a cedat nu a avut niciodata dreptul asupra mostenirii.

Cea mai relevanta consecinta a acestui efect declarativ, o reprezinta faptul ca nu se poate cere rezolutiunea impartelii, nici chiar in caz de neexecutare a obligatiilor rezultand din imparteala (de exemplu, neplata suitei), deoarece copartasul atributar nu este succesor in drepturi al celorlalti.

Avand in vedere, insa prevederile art.11 din Decretul lege nr.144/1958, in mod corect Tribunalul Bucuresti, prin decizia civila nr. 2201/16.06.2015, urmare a analizarii temeinice si corecte a probelor, care dovedesc indubitabil ca intre fratii B____ M____ si B____ C_________ – autorii partilor, a existat un acord de partaj voluntar, a calificat conventia drept antecontract de partaj.

Iar prin Decizia nr.1140R din 17.11.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila, contrar sustinerilor recurentei, s-a statuat, cu puterea obligatorie prevazuta de art.315 alin.1 Cod procedura civila, ca dispozitiile art.11 din Decretul nr.144/1958 sunt incidente, in sensul ca in acea

perioada de timp nu se putea incheia in mod valabil o conventie de partaj in forma verbala, prima instanta avand obligatia de a analiza in raport de probatoriile administrate pretentia intimatei –parate  referitoare la constatarea intervenirii partajului voluntar intre autorii partilor.

Totodata, Curtea a inlaturat considerentele instantei de apel referitoare la fondul cererii reconventionale, urmand ca prima instanta sa aiba deplina libertate de apreciere si interpretare atat a probelor administrate, cat si a celor care vor mai fi administrate de parti, daca se solicita completarea probatoriului.

Corespunzator, Tribunalul, fata de ansamblul probator al cauzei, a apreciat in acord cu opinia primei instante, dar si cu cele retinute prin decizia civila nr.2201/16.06.2015, ca din continutul chitantelor emise in perioada 1981-1985, ce poarta mentiunea ca sumele au fost platite in contul „partii de ½ din valoarea imobilului”, rezulta ca a existat un acord de vointa al celor 2 frati, autorii partilor, de a incheia o conventie de partaj cu plata sultei in rate, iar nu pentru folosinta ori inchirierea imobilului, cum in mod nefondat a invocate si invoca recurenta.

Sustinerile acesteia in sensul ca suma totala a platilor efectuate, prin raportare la piata imobiliara de la acea data, ar demonstra ca acestea au avut natura juridica a unor chirii sunt neintemeiate, avand in vedere relatia de rudenie dintre autorii partilor, care ar fi permis stabilirea pretului in mod rezonabil la un nivel inferior celui existent pe piata imobiliara.

Nici autorul recurentei reclamante si nici urmasii acestuia nu au efectuat vreodata acte de administrare ori imbunatatiri la imobil.

Corect a retinut Tribunalul ca ulterior achitarii sumei de 5000 lei, despre care a aratat ca reprezinta rata finala din sulta, timp de 23 de ani, intre parti nu au mai existat discutii legate de lipsa de folosinta a imobilului, desi acesta era folosit exclusive de intimata. Din aceasta imprejurare, se naste prezumtia ca autorii partilor au inteles sa transeze problema dreptului de proprietate asupra imobilului, nicidecum aspect legate de folosinta acestuia.

Asa cum a precizat in mod constant, suma de 15.000 lei dovedita ca fiind achitata cu chitantele depuse, nu reprezinta suma totala achitata de autorul intimatei drept sulta. Au fost achitate si alte sume, pentru care nu mai detine chitante, dar si bunuri, daruri, etc. Tot in contul sultei, autorul sau si familia intimatei au fost de acord si au intretinut-o pe B____ L____ pana la decesul acesteia.

Iar cat priveste faptul ca autorul intimatei parate a fost de acord ca o cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului sa fie cuprinsa in masa succesorala a numitei B____ L____, nu este

de natura sa contravina solutiei pronuntate, cata vreme certificatul de mostenitor nu face dovada dreptului de proprietate, iar la acea data nu putea fi opus un act de partaj, existand doar acordul de vointa, ca stare de fapt.

Nu exista argumente pentru ca in speta sa fie contrazise 3 solutii date deja in acelasi sens de instante, motiv pentru care solicita respingerea ca nefondat si neintemeiat a recursului declarat de recurenta-reclamanta.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.299-316 Cod procedura civila.

Examinand decizia recurata si actele dosarului in raport de criticile de recurs formulate in cauza, Curtea constata urmatoarele :

In prealabil, constatand ca in cauza se aplica normele Codului de procedura civila de la 1865 – acesta fiind incident in cauza, in raport de data introducerii cererii de chemare in judecata (14.07.2011), conform dispozitiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila – si a vand, deci, in vedere aceste norme de procedura, precum si criticile concrete aduse deciziei atacate, Curtea urmeaza sa analize recursul prin raportare la prevederile art. 306 alin.3 din Codul de procedura civila de la 1865 care permit instantei de recurs, in situatia neincadrarii ori a incadrarii gresite a motivelor de recurs, sa faca propria incadrare prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 1-9  din Codul de procedura civila de la 1865 .

Astfel, Curtea, remarcand ca prin sustinerile facute de recurenta in dezvoltarea motivelor de recurs se pun in discutie si aspecte ce se circumscriu situatiei de fapt retinute in apel si interpretarii probatoriului administrat, apreciindu-se ca s-ar fi ignorat unele probe administrate in cauza ori ca   s-ar fi retinut eronat anumite imprejurari de fapt, va avea in vedere dispozitiile art. 306 si art. 302 ¹ lit.c din Codul de procedura civila de la 1865, retinand ca, in aceasta reglementare, recursul este o cale extraordinara de atac, astfel ca, in situatia in care litigiul este supus si caii de atac a apelului (cum este si cazul in speta), recursul a fost pus la dispozitia partilor numai pentru motivele expres si limitativ prevazute de lege, enumerate in cuprinsul art. 304 C .proc.civ.

Asadar, a reaprecia probele administrate pentru a ajunge la concluzia unei alte situatii de fapt ar echivala cu o depasire a limitelor controlului jurisdictional, Curtea neputand, in analiza criticilor de recurs si a apararilor aduse fata de acestea, decat sa verifice aplicarea prevederilor legale incidente la situatia de fapt retinuta in fazele procesuale anterioare.

Aceasta  solutie  este  impusa de faptul ca partile au avut la dispozitie o judecata in fond in fata instantei de fond si o rejudecare a fondului in fata instantei de apel, atat in fapt cat si in drept.

Avand in vedere aceste considerente de drept in analiza criticilor de recurs formulate de recurenta si r evenind la analizarea motivele de recurs invocate expres de aceasta, Curtea retine ca printr-un prim motiv se pune in discutie incidenta dispozitiilor art. 304 pct.7 C.proc.civ.,  invocandu-se „contradictorialitatea hotararii” din perspectiva faptului ca, in opinia recurentei, aceleasi argumente care au stat la baza pronuntarii solutiei din primul ciclu procesual, de desfiintare a sentintei primei instante si trimitere a cauzei spre rejudecare au fost reinterpretate de catre instanta „in sensul ca instanta de fond a interpretat gresit probatoriul care ar fi impus o admitere a eventualei cereri reconventionale”.

Pentru a fi in prezenta unor motive contradictorii, in sensul avut in vedere de legiuitor la edictarea normei legale invocate, trebuie sa existe contradictie intre ipotezele retinute de instanta si concluzia trasa de aceasta.

Or, o asemenea situatie nu se regaseste, iar recurenta critica in realitate pe aceasta cale modalitatea de interpretare in apel a probatoriului, apreciind ca o atare interpretare ar fi contradictorie fata de retinerea incidentei Decretului nr. 1144/1958 in cauza dedusa judecatii.

Curtea apreciaza ca in procesul de elaborare a unei hotararii judecatoresti, ca act final al oricarei judecati, instanta trebuie sa puna de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate in cauza, respectiv consecintele desprinse din operatiunea de apreciere a acestora, in raport de regulile de drept aplicabile raportului juridic litigios,

Examinand considerentele expuse de tribunal, constata ca motivarea deciziei instantei de apel raspunde exigentelor legale impuse de art. 261 C.proc.civ. – din perspectiva criticilor concrete aduse – aceasta fiind clara in conditiile in care argumentele prezentate de tribunal conduc in mod logic si convingator la solutia din dispozitiv, iar acestea sunt in concordanta si cu considerentele deciziilor instantelor de control judiciar care au trasat limitele rejudecarii pricinii in primul ciclu procesual.

Astfel, trebuie remarcat ca prin decizia civila nr. 1140R/17.11.2015 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, analizand legalitatea deciziei instantei de apel anterioare care a desfiintat sentinta, a statuat si asupra unei contradictorialitati a considerentelor deciziei recurate decurgand din indicarea posibilitatii instantei de a reanaliza probele administrate in privinta dovedirii existentei actului de partaj perfectat sub imperiul Decretului nr. 144/1958, aratandu-se ca „tocmai datorita faptului ca, in acea perioada de timp, nu se putea incheia in mod valabil o conventie de partaj, in forma verbala, prima instanta avea obligatia de a analiza in raport de probatoriile administrate pretentia formulata de catre parata referitoare la constatarea intervenirii partajului voluntar intre autorii partilor”’.

Tinand seama de aceasta statuare, care se impune partilor cu putere de lucru judecat,  Curtea constata ca nu poate valida critica recurentei mai sus evocata prin care aceasta nu face decat sa repuna in discutie aceeasi pretinsa contradictorialitate care s-a regasi ca atare si in cadrul considerentelor deciziei de apel ce face obiectul prezentului recurs, instanta de apel retinand, in mod corect, fata de prevederile art. 315 C.proc.civ. ca nu exista nici un impediment in a se aprecia probatoriul administrat pentru a se stabili situatia de fapt chiar si asupra aspectului  existentei unei conventii de partaj.

Curtea constata ca prin motivele de recurs au fost indicate si prevederile art. 304 pct. 8 din Codul de procedura civila de la 1865, insa niciuna dintre criticile formulate nu poate fi circumscrisa acestui motiv de nelegalitate.

Decizia recurata nu s-a bazat pe o anumita interpretare a unui act juridic dedus judecatii si care, gresita fiind, sa determine schimbarea naturii ori a sensului lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, astfel incat, instanta de recurs nu poate exercita controlul de legalitate din perspectiva acestui motiv de modificare a hotararii recurate.

Nu se circumscriu acestui motiv de recurs criticile prin care se invoca modul in care instanta care a pronuntat hotararea atacata a interpretat probele administrate in cauza, chiar atunci cand acestea ar consta in inscrisuri.

Or, ceea ce se critica in dezvoltarea acestui motiv de modificare a hotararii mai sus mentionat este faptul ca instanta a interpretat gresit natura juridica a chitantelor de mana semnate de parti, apreciindu-se in mod gresit ca acestea au natura juridica a unei conventii de partaj, ceea ce ar fi schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestora.

Recurenta invoca si motivul de modificare prevazut de art. 304 ct.9 C.proc.civ., sustinand, in esenta, ca, de facto , conform probelor administrate, niciodata nu a existat o astfel de conventie de partaj si existenta acesteia nu a fost dovedita, reiterand afirmatiile legate de necesitatea probarii in speta a limitelor si conditiilor conventiei, prin orice mijloace de proba, inclusiv cu martori.

Textul art. 304 pct.9 Cod procedura civila de la 1865 prevede doar doua ipoteze care ar permite reformarea deciziei atacate: cazul in care hotararea este lipsita de temei legal, respectiv, atunci cand, din modul cum este redactata hotararea, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata si situatia in care instanta a recurs la textele de lege aplicabile spetei, dar fie le incalca, in litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat gresit.

Recurenta sustine formal ca instanta de apel ar fi interpretat si aplicat eronat prevederi legale, fara le indica, dar expune in continuare propria opinie cu privire la situatia de fapt ce ar fi trebuit retinuta de instanta pe baza probatoriului administrat in cauza, apreciindu-se ca in mod eronat s-a retinut ca partile ar fi fost in imposibilitate de a constitui un inscris care sa ateste pretinsa conventie de partaj, conform prevederilor Decretului nr. 144/1958, fiind criticata „aprecierea superficiala a probatoriului administrat”, stabilindu-se existenta conventiei de partaj contrar depozitiilor martorilor si recunoasterii in forma autentica a autorului paratei exprimata in fata notarului public privitoare la calitatea de coproprietari, aspecte ce ar demonta prezumtia simpla retinuta de instanta .

Or, toate aceste nemultumiri vizeaza exclusiv aspecte de netemeinicie al hotararii, nefiind pusa in discutie nelegalitatea deciziei prin prisma motivului de modificare prevazut de art. 304 pct.9 C.proc.civ.

In consecinta, Curtea, in baza art. 312 alin.1 din Codul de procedura civila de la 1865, va respinge recursul declarat de recurenta reclamanta-parata, ca fiind nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamanta-parata B_____ M______ L____ impotriva deciziei civile nr.3975A/26.10.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia V-a Civila  in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata parata-reclamanta A_____ M________.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica azi, 18.01.2018.

Red.M.A.N.G.

Tehnored.C.S./M.A.N.G.

5 ex.

T.B.Sectia a V-a Civila – C. M. F_____           

                                      –  A. M.B_______       

Jud.sector 2 Bucuresti –  N. S______

 sursa: www.rolii.ro