Expropiere. Obligarea la consemnarea sumelor de bani cu titlu de despagubire echivalente imobilelor expropriate
Reclamantele au solicitat sa se dispuna obligarea paratilor la consemnarea sumelor de bani cu titlu de despagubire echivalente imobilelor expropriate, obligarea paratilor sa le plateasca dobanda legala aferenta despagubirii calculata de la data hotararii de expropriere a Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr. 262 din 2 noiembrie 2006 si pana la data platii efective a despagubirii solicitata;
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila
Decizia nr. 4053/2018
Sedinta publica din data de 22 noiembrie 2018
Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 13 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a civila, reclamantele A., B., C. si D. au solicitat, in contradictoriu cu paratii Primaria Municipiului Bucuresti, Municipiul Bucuresti prin Primarul General, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Guvernul Romaniei, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: obligarea paratilor la consemnarea sumelor de bani cu titlu de despagubire echivalente imobilelor expropriate, situate in Bucuresti, str. x, sectorul 1; obligarea paratilor sa le plateasca dobanda legala aferenta despagubirii solicitata conform pct. 1, calculata de la data hotararii de expropriere a Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr. 262 din 2 noiembrie 2006 si pana la data platii efective a despagubirii solicitata;
obligarea paratilor la plata unei despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat reclamantilor prin abuzul demolarii si ocuparii imobilelor proprietatea reclamantilor inainte de momentul platii despagubirilor banesti aferente exproprierii, reprezentand echivalentul chiriei lunare de piata ce s-ar fi putut percepe de la data patrunderii abuzive pe proprietatile reclamantelor (iunie 2011) si pana la data platii despagubirii aferente exproprierii; obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca prin Hotararea CGMB nr. 262 din 2 noiembrie 2006 a fost declansata procedura exproprierii pentru continuarea si finalizarea lucrarii de interes public local „Dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzesti – Berzei – Vasile Parvan – B. P. Hasdeu – Uranus – Calea x”.
Conform anexei acestei hotarari, imobilele din str. x, sectorul 1 au fost incluse in documentatia de expropriere.
Prin Hotararea Guvernului nr. 590 din 23 iunie 2010 a fost aprobata declansarea procedurilor de expropriere a imobilelor indicate in anexa H.C.G.M.B. nr. 262/2006, inclusiv in privinta imobilelor reclamantilor.
In luna iunie 2011, inainte de finalizarea documentatiei tehnice de expropriere si inainte de consemnarea conform legii a vreunei despagubiri, pe terenul aferent imobilelor proprietatea reclamantilor au patruns abuziv buldozerele si utilajele expropriatorului, care si au demolat cladirile si au distrus amenajarile imobilului.
Intrucat au inteles necesitatea realizarii obiectivului de interes public local, reclamantii nu au sesizat abuzurile savarsite, apreciind ca despagubirea urma sa le fie platita intr-un termen rezonabil, cu atat mai mult cu cat in vara anului 2010 s-a facut o ampla publicitate lucrarilor respective prin intermediul presei, inclusiv a televiziunilor.
Avand in vedere ca despagubirea la care sunt legal indreptatite reclamantele nu a fost achitata intr-un termen rezonabil, ci dimpotriva, expropriatorul nu a luat in niciun fel initiativa de a-i instiinta vreun fel macar in privinta stadiului exproprierii, in toamna anului 2010 reclamantele s-au adresat expropriatorului, pentru a-i informa in legatura cu despagubirea pe care erau indreptatiti sa o primeasca.
In legatura cu imobilul din str. x, reclamantii au invederat ca acesta a fost preluat abuziv in timpul regimului comunist de la autorul acestora, conform actelor anexate prezentei cereri. Acest imobil a fost revendicat de reclamanti, existand inregistrat pe rolul Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila Dosarul nr. x/2011.
Intrucat expropriatorul a ocupat abuziv imobilele proprietatea reclamantilor, a refuzat sa plateasca despagubirea la care sunt indreptatiti inainte de a interveni decizia de expropriere, refuzand sa le dea un raspuns rezonabil in legatura cu soarta acestor imobile, reclamantii au apreciat ca sunt in prezenta unui abuz de autoritate al expropriatorului si a unei incalcari a dreptului acestora fundamental de proprietate asupra imobilelor din str. x.
In drept, au fost invocate dispozitiile Constitutiei Romaniei si ale Legii nr. 255/2010.
La data de 2 august 2012, reclamantele A., B., C. si D. au depus la dosar cerere precizatoare si modificatoare, solicitand ca, in temeiul art. 132 C. proc. civ. sa se pronunte in favoarea reclamantelor o hotarare care sa tina loc de hotarare de stabilire a despagubirilor la care se refera art. 20 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, pentru suma de 2.000.000 RON, conform dispozitiilor art. 4 si art. 7 din Legea nr. 255/2010 si art. 2 din H.G. nr. 590/2010, reprezentand contravaloarea imobilului proprietatea reclamantilor, situat in Bucuresti, str. x, pentru care a fost dispusa exproprierea pentru cauza de utilitate publica in baza H.G. nr. 590/2010 – anexa – lista imobilelor supuse exproprierii pentru cauza de utilitate publica; sa se dispuna obligarea paratilor la consemnarea pe seama si la dispozitia reclamantelor a sumelor de bani cu titlu de despagubire, echivalente imobilului expropriat de la reclamante situat in Bucuresti, str. x; obligarea paratilor sa le plateasca dobanda legala aferenta despagubirii solicitata conform pct. 1, calculata de la data hotararii de expropriere a Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr. 262 din 2 noiembrie 2006 si pana la data platii efective a despagubirii solicitate; obligarea paratilor la plata unei despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat reclamantelor prin abuzul demolarii si ocuparii imobilelor inainte de momentul platii reprezentand echivalentul despagubirilor banesti aferente exproprierii, chiriei lunare de piata ce s-ar fi putut percepe de la data patrunderii abuzive pe proprietatile reclamantelor, incepand cu luna iunie 2011 si pana la data platii despagubirii aferente exproprierii si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In legatura cu imobilul din str. x, s-a invederat ca acesta a facut corp comun cu imobilul din str. x, fiind un singur corp de proprietate ce purta numarul 105 – 107, fiind preluat abuziv in timpul regimului comunist de la autorul reclamantelor, conform actelor anexate cererii.
Acest imobil a fost revendicat de reclamante, existand inregistrat pe rolul Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila Dosarul nr. x/2011 – solutionat irevocabil prin Decizia nr. 5495 din 27 noiembrie 2013 pronuntata de Inalta Curte (atasata prezentei fise), precum si litigiul inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti – Dosarul nr. x/2011- solutionat irevocabil prin Decizia nr. 1748 din 28 iunie 2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila – respins recursul, ca nefondat (decizia word nu exista in Ecris), avand ca obiect plangere impotriva Hotararii prin care a fost respinsa cererea de restituire a imobilului respectiv, formulata in baza Legii nr. 18/1991.
S-a mai aratat ca pentru imobilul din str. x, reclamantilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991, in acest sens fiind emisa Adeverinta de proprietate nr. x din 29 februarie 1991 si procesul-verbal de punere in posesie, in baza Deciziei nr. 117 din 20 februarie 1991 a Primariei Municipiului Bucuresti, iar pentru imobilul din str. x, sector 1 le-a fost respinsa cererea prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991, motivat de faptul ca „nu se incadreaza in prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991″, intrucat terenul a trecut in proprietatea statului in baza Decretului de expropriere nr. 263/1983, pozitia 5”, si ulterior ca tardiva, conform Hotararii 1287 din 27 octombrie 2011, cu toate ca acest imobil (teren) a facut dintotdeauna un singur corp cu terenul din str. x, conform actelor de proprietate, chiar daca au avut numere postale distincte, intregul imobil din Bucuresti, str. x fiind expropriat prin acelasi Decret de expropriere nr. 263/1983 (anexa planul topo la decret din care rezulta un singur corp de proprietate ce poarta numarul postal 105 – 107).
Prin Sentinta civila nr. 1548 din data de 16 decembrie 2015, Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila a respins, ca neintemeiata, exceptia prematuritatii actiunii, invocata de paratul Municipiul Bucuresti prin Primar General.
A fost admisa in parte actiunea, astfel cum a fost precizata si completata, formulata de reclamantele A., B., C. si D., in contradictoriu cu paratii Municipiul Bucuresti prin Primar General, si Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
Au fost obligati paratii Municipiul Bucuresti prin Primar General si C.G.M.B. la plata catre reclamanti a sumei de 120.404,60 Euro, in echivalent in RON la data platii (conform cotelor detinute de reclamanti din imobil) si a dobanzii legale aferente sumei de 120.404,60 euro, in echivalent in RON la data platii, incepand de la data intrarii in vigoare a H.G. nr. 590/2010 pana la data de 14 iunie 2013, precum si a dobanzii legale aferente sumei de 334.982 RON, incepand de la data de 14 iunie 2013 pana la data platii efective a despagubirilor.
A fost respinsa in rest actiunea precizata si completata, ca neintemeiata.
A fost respinsa actiunea, astfel cum a fost precizata si completata, formulata in contradictoriu cu paratii Guvernul Romaniei si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost respinsa actiunea, astfel cum a fost precizata si completata, formulata in contradictoriu cu parata Primaria Municipiului Bucuresti, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
Au fost obligati paratii Municipiul Bucuresti prin Primar General si C.G.M.B. la plata catre reclamanti a sumei de 8.232 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariile de expert si onorariul de avocat.
Pe parcursul litigiului, suma de 200.204 RON a fost achitata de paratul Municipiul Bucuresti reclamantei A., potrivit Ordinului de plata nr. x/14 iunie 2013.
In motivarea hotararii pronuntate, din inscrisurile depuse la dosar, tribunalul a constatat ca, ulterior emiterii hotararii de guvern prevazute de dispozitiile art. 5 din Legea nr. 255/2010, cu privire la imobilele in litigiu, situate in Bucuresti, str. x, in timpul procesului a fost parcursa de catre expropriator etapa a II-a a procedurii de expropriere, reglementata de prevederile art. 7 – 8, respectiv consemnarea sumei individuale (prin OP nr. x din 14 iunie 2013) si afisarea listei imobilelor ce urmeaza a fi expropriate (prin H.G. nr. 104 din 30 august 2012).
Cu toate acestea, nu a fost indeplinita procedura reglementata de prevederile art. 9 – 10 din actul normativ mentionat, privind transferul dreptului de proprietate, prin emiterea de catre expropriator a deciziei de expropriere.
Avand in vedere faptul ca, din inscrisurile depuse la dosar, coroborate cu declaratia martorului audiat, rezulta in mod evident ca a avut loc exproprierea in fapt a terenurilor din str. x, fiind demarate lucrarile de utilitate publica si fiind consemnata suma de 200.204 RON, conform listei afisate cuprinzand imobilele care urmeaza a fi expropriate, tribunalul a constatat ca este neintemeiata exceptia prematuritatii actiunii, invocata de parat.
Examinand inscrisurile depuse la dosar in dovedirea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilelor in litigiu, tribunalul a constatat ca imobilul teren in suprafata de 368 mp, situat in Bucuresti, str. x, sector 1 a fost intabulat pe numele reclamantelor, conform Incheierii nr. 940756 din 4 septembrie 2007 emise de OCPI sector 1 Bucuresti . Din suprafata de 368 mp teren, reclamantele au instrainat suprafata de 239 mp catre SC E. SRL, astfel cum rezulta din extrasul CF depus in copie la fila x.
De asemenea, dovada dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilului din str. x, in suprafata de 368 mp rezulta din adeverinta si procesul-verbal de punere in posesie din anul 1992 in baza carora a fost emisa Decizia nr. 117/1992, care atesta stabilirea in baza Legii nr. 18/1991 a dreptului de proprietate pentru terenul de la nr. 105 in suprafata de 368 mp, cotele de proprietate ale reclamantelor rezultand din certificatele de mostenitor depuse in copie la dosar.
In ceea ce priveste terenul situat in Bucuresti, str. x, sector 1 (suprafata expropriata fiind de 125 mp, potrivit extrasului CF depus in copie la fila x), tribunalul a constatat ca reclamantele nu au facut dovada dreptului de proprietate, fiind respinsa ca tardiv formulata cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren, in baza Legii nr. 18/1991, astfel cum rezulta din Hotararea nr. 1287 din 27 octombrie 2011.
De asemenea, prin Sentinta civila nr. 1239 din 8 iunie 2012 a Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a civila, irevocabila prin Decizia nr. 5495 din 27 noiembrie 2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a respins ca inadmisibila cererea reclamantelor din cauza de fata, avand ca obiect revendicarea imobilului in suprafata de 135 mp, situat in Bucuresti, str. x.
Avand in vedere considerentele expuse privind nedovedirea de catre reclamante a dreptului de proprietate asupra terenului de la nr. 107, tribunalul a examinat sustinerile acestora privind cuantumul just al despagubirii cuvenite numai cu privire la terenul expropriat situat in Bucuresti, str. x, in suprafata de 128,09 mp.
Din interpretarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit care este valoarea reala a imobilului expropriat, legea prevazand ca la stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel la data intocmirii raportului de expertiza, avandu-se totodata in vedere daunele aduse proprietarilor si altor persoane indreptatite.
In ceea ce priveste momentul care trebuie avut in vedere pentru nivelul preturilor de tranzactionare a imobilelor similare celor expropriate, tribunalul a constatat ca acesta este reprezentat de data exproprierii si nu de data efectuarii raportului de expertiza dispus de instanta de judecata.
Tribunalul a dat eficienta juridica raportului de expertiza evaluatorie depus la filele x, respectiv 600 – 601, prin care a fost stabilita valoarea imobilului in litigiu la suma de 120.404,60 euro, in functie de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobile de acelasi fel, in anul 2013, astfel cum a rezultat aceasta valoare din comparabilele avute in vedere de experti, prezentate in Anexa 3 la raportul de expertiza.
In acest sens, s-a constatat ca valoarea mentionata de experti (120.404,60 euro, echivalentul sumei de 535.186 RON) corespunde criteriilor legale si reflecta justa valoare de tranzactionare a imobilului teren in suprafata de 128,09 mp, situat in str. x, spre deosebire de suma consemnata de parat la data de 14 iunie 2013 (200.204 RON).
In consecinta, fata de materialul probator administrat, tribunalul a considerat ca valoarea retinuta in raportul de expertiza (120.404,60 euro) reprezinta pretul mediu cu care se vindeau in mod obisnuit terenuri de acelasi fel cu cel expropriat in zona respectiva la nivelul anului 2013.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantelor de obligare a paratului la plata contravalorii lipsei de folosinta a imobilului teren incepand de la data demararii lucrarilor (iunie 2011) pana la data platii despagubirilor, tribunalul a constatat ca acest capat de cerere este neintemeiat, avand in vedere ca despagubirea cuvenita reclamantelor pentru exproprierea in fapt a terenului nu poate fi cumulata cu lipsa de folosinta, aceasta din urma avand ca premisa pastrarea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Or, din moment ce terenul proprietatea reclamantelor a fost expropriat in fapt de parat in iunie 2011, prin ocuparea terenului si demararea lucrarilor de utilitate publica, reclamantele ca urmare a imposibilitatii exercitarii tuturor atributelor dreptului de proprietate, sunt indreptatite la acordarea despagubirii in cuantum de 120.404,60 euro, reprezentand pretul de piata al terenului de care au fost expropriate, fara a li se putea acorda, in acelasi timp, contravaloarea chiriei pe care ar fi perceput-o pentru acelasi teren, in calitate de proprietari lipsiti de atributul folosintei terenului respectiv.
De asemenea, a fost respins ca neintemeiat capatul de cerere din actiunea modificata, privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de hotarare de stabilire a despagubirilor, instanta de judecata neputand suplini vointa expropriatorului in acest sens, fata de atributiile acestuia, stabilite prin Legea nr. 255/2010.
Impotriva hotararii instantei de fond au formulat apel paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General si Ministerul Public – Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Prin decizia nr. 446 A din data de 2 mai 2018 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a admis apelurile declarate de paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General si de Ministerul Public – Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti si a schimbat in parte sentinta civila apelata, in sensul ca au fost obligati paratii Municipiul Bucuresti prin Primar General si Consiliul General al Municipiului Bucuresti la plata catre reclamante a echivalentului in RON la data platii al sumei de 112.540 euro din care se scad despagubirile achitate in cursul procesului, la 14 iunie 2013, de 200.204 RON, precum si la plata dobanzii legale aferente diferentei ramase de achitat, antementionate, incepand cu data cererii de chemare in judecata, 9 decembrie 2011, si pana la data platii diferentei.
Au fost obligati paratii la plata catre reclamante si a dobanzii aferente despagubirii de 200.204 RON de la 9 decembrie 2011 la 14 iunie 2013.
A u fost mentinute in rest dispozitiile sentintei.
In motivarea hotararii, instanta de apel a retinut ca in cauza s-a produs o expropriere pe baza de declaratie de utilitate publica, numai ca nu s-au urmat in ordinea fireasca primele 3 proceduri (din cele 4) pentru realizarea ei, respectiv:1.aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrarilor de interes national, judetean sau local; 2. consemnarea sumei individuale aferente reprezentand plata despagubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere si afisarea listei proprietarilor imobilelor; 3. transferul dreptului de proprietate; 4. finalizarea formalitatilor aferente procedurii de expropriere-prin preluarea imobilului); cum corect si legal a observat prima instanta, abia in cursul procesului s-a realizat a doua etapa a acestor proceduri, sens in care s-a emis ordinul de plata a despagubirilor de 200.204 RON la data de 14 iunie 2013.
Instanta a retinut ca la data de 25 iunie 2010 s-a realizat prima etapa a exproprierii, fiind publicata in Monitorul Oficial Hotararea de Guvern nr. 590/2010 privind declansarea procedurilor de expropriere pentru cauza de utilitate publica a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrarii de interes public local „Dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzesti – Berzei – Vasile Parvan – B.P. Hasdeu – Uranus – Calea x”, intre care si imobilul reclamantilor de la nr. 105.
Pentru imobilul reclamantelor de la nr. 105, pentru care s-a admis cererea de chemare in judecata, s-a retinut prin sentinta apelata ca, nu au existat anterior litigii, insa, desi cererea de chemare in judecata pentru despagubiri s-a introdus de reclamante inca de la data de 9 decembrie 2011, apelantul-parat Municipiul Bucuresti prin Primarul General abia la data de 14 iunie 2013 a emis ordin de plata a despagubirii stabilite de acesta la suma de 200.204 RON (etapa a doua a exproprierii legale), fara ca ulterior sa emita dispozitie de transfer al dreptului de proprietate (etapa a treia exproprierii legale), cu toate ca in speta imobilul era notat la cartea funciara ca expropriat in conditiile in care fusese deja preluat pentru lucrari de expropriator.
Instanta a retinut ca este nefondata critica acestui apelant-parat ca prima instanta ar fi trebuit sa emita hotarare judecatoreasca de expropriere, nu doar sa-l oblige la despagubiri.
In litigiu nu este o expropriere partiala a imobilului de la nr. 105, pentru a dispune instanta exproprierea vreunei parti ramase neexpropriate in vederea exproprierii totale, ci o expropriere totala pentru care etapa a treia a exproprierii (emiterea dispozitiei administrative de transfer al dreptului de proprietate-de expropriere stricto sensu- care marcheaza juridic transferul dreptului de proprietate in exproprierea speciala referitoare la drumuri, dupa etapa a doua a acestei exproprieri-consemnarea despagubirilor) apartine apelantului-parat care nu se poate exonera de emiterea ei, nici nu-si poate invoca propria culpa.
Astfel, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, ale carei dispozitii se aplica procedurii, desi prima etapa (aprobarea indicatorilor tehnico-economici) a exproprierii s-a desfasurat pentru imobilul de la nr. 105 sub imperiul Legii nr. 198/2004, incepand de la data intrarii in vigoare a acestei legi, transferul dreptului de proprietate (etapa a treia a procedurii exproprierii) se face de drept prin emiterea actului administrativ de transfer-expropriere stricto sensu- chiar de catre apelantul-parat, ulterior consemnarii despagubirii (etapa a doua a exproprierii).
Acesta realizase cu mult timp anterior cererii de chemare in judecata prima etapa a exproprierii reglementata de Legea nr. 198/2004 (la fel preluata in reglementare si de Legea nr. 255/2010), aprobarea indicatorilor tehnico-economici, sens in care s-a si emis H.G. nr. 590/2010 cu luarea in considerare a HCGMB 262/2006, hotarare de Guvern care a aprobat declansarea procedurilor de expropriere ce vizau si imobilul reclamantelor de pe str. x, etapa nr. 1 dupa care avea obligatia instituita de art. 6 din L. nr. 198/2004 de a numi comisia de verificare si consemnare a sumelor datorate ca despagubiri pentru expropriere, in termen de 5 zile de la intrarea in vigoare a hotararii de Guvern, pentru a realiza etapa a doua a exproprierii-consemnarea despagubirii si eliberarea ei.
Nesocotind acest text, ca de altfel in intregime termenul rezonabil de finalizare a tuturor etapelor exproprierii din Legea nr. 198/2004, ca si textul art. 7 din Legea nr. 255/2010, abia la data 14 iunie 2013 apelantul-parat a emis ordin de plata pentru despagubiri vizand imobilul in litigiu, fara a putea prezenta o motivatie justificativa pertinenta asupra intarzierii atat de mari a etapei a doua,a despagubirii, fata de realizarea cu mult timp in urma a etapei intai a exproprierii.
Asadar, la data cererii de chemare in judecata obligatiile apelantului-parat de numire si asigurare a functionarii comisiei de verificare pentru consemnarea si plata despagubirilor conform Legii nr. 198/2004, pentru realizarea etapei a doua a exproprierii (de consemnare a despagubirilor in favoarea reclamantilor), nu fusesera indeplinite, desi intre data adoptarii H.G. nr. 590/2010 ce realiza prima etapa a exproprierii si data cererii de chemare in judecata trecuse mult timp, in care intrasera in vigoare si prevederile obligatorii ale Legii nr. 255/2010 ce marcau explicit etapele exproprierii (capitolul 2, art. 4, mai sus citat).
In raport de prevederile de ansamblu ale Legii nr. 255/2010 ce realiza aceasta marcare explicita a etapelor procedurii exproprierii, ce rezultau de altfel, fara a fi explicit enumerate, si din vechea Lege nr. 198/2004, si de prevederile art. 7 al Legii nr. 255/2010, obligatia apelantului parat de realizare a etapei a doua a exproprierii-consemnarea despagubirilor – indeplinea conditia de a fi scadenta la data cererii de chemare in judecata.
Or, potrivit art. 1535 din noul C. civ., in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, debitorul datoreaza creditorilor dobanda legala.
In aceste conditii, fata de prevederile art. 6 alin. (6) C. civ. ce reglementeaza efectele actelor juridice, avand in vedere adoptarea H.G. nr. 590/2010 si faptul ca exproprierea a fost inscrisa in cartea funciara(conform extrasului de carte funciara de la dosar Tribunal) la data de 23.11.2010, vadind realizarea efectiva a primei etape a exproprierii legale, ca si cele retinute de prima instanta pe baza probei testimoniale, si necontestate de apelanti, cu privire la realizarea si preluarea efectiva a imobilului de catre expropriator, criticile apelantului Parchet referitoare la dobanda au fost apreciate ca fiind fondate numai pana la limita datei cererii de chemare in judecata, dobanda legala fiind datorata numai incepand cu data cererii de chemare in judecata in speta, nu din 2010 – cum a stabilit nelegal prima instanta.
Constatand ca reclamantele nu au declarat apel pe sentinta primei instante cu privire la pretentiile respinse de aceasta, Curtea a admis apelurile paratului Municipiul si intimatului Ministerul Public-Parchetul de pe langa Tribunal, in considerarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care facea trimitere Legea nr. 255/2010 ce a guvernat pentru proces raportul juridic al partilor incepand de la data cererii de chemare in judecata, in forma ramasa constitutionala prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 380/2015 (care a constatat ca prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local, raportate la sintagma „la data intocmirii raportului de expertiza” cuprinsa in dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, sunt neconstitutionale).
A fost apreciata ca fiind fondata si critica de apel a apelantului Parchet referitoare la ignorarea de catre prima instanta a sumei de 200.204 RON, de scazut din valoarea despagubirilor cuvenite a fi efectiv platite intimatilor-reclamanti pentru imobilul expropriat de la nr. 105 proprietatea acestora, de vreme ce ea deja a fost platita dupa cum a retinut si prima instanta cu ordin de plata reclamantei coproprietare A. pentru imobilul din str. x.
Impotriva Deciziei civile nr. 446 A din data de 2 mai 2018 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, a declarat recurs paratul Municipiul Bucuresti prin Primar General.
Criticile aduse hotararii instantei de apel vizeaza nelegalitatea ei prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub urmatoarele aspecte:
Astfel, reiterand aspectele prezentate in cuprinsul motivelor de apel, paratul a aratat ca instantele in mod gresit cand au dispus plata pretului terenului catre intimatele-reclamante, nu a dispus si in ceea ce priveste transferul dreptului de proprietate de la reclamante la expropriator, ceea ce conduce la situatia in care acestea raman titulare ale dreptului de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, sector l, str. x, dar incaseaza si pretul imobilului, situatie ce in opinia paratului, nu poate fi admisa.
In aceeasi idee se arata ca atat instanta de fond, cat si instanta de apel nu au tinut cont ca prin pronuntarea hotararilor judecatoresti, obliga expropriatorul la plata unei sume de bani, deloc neglijabila, dar fara a primi o contraprestatie, respectiv proprietatea imobilului teren ce face obiectul prezentei cauze.
Se mai sustine ca instanta de apel a omologat in mod eronat raportul de expertiza efectuat de catre comisia de experti cu incalcarea dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care coroborate cu dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 12/2015, prevad ca la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data exproprierii, motiv pentru care se solicita casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei la instanta de apel spre rejudecare, pentru administrarea unei expertize cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 33/1994.
In acest sens paratul arata ca prin raportul de expertiza realizat in cauza, au fost inlaturate de experti mai multe comparabile, (exemplu pentru zona de amplasare), desi dispozitiile legale anterior mentionate dispun ca se avea in vedere cu ocazia intocmirii raportului de expertiza, imobile similare din aceeasi unitate administrativa – teritoriala, ceea ce permite a se lua in considerare intreg teritoriul Municipiului Bucuresti, cum de altfel a stabilit instanta de apel.
In acelasi sens paratul arata ca expertii aveau obligatia de a aplica toate corectiile pe care le considerau adecvate, insa au ales un mod partinitor doar tranzactiile convenabile pentru a justifica o supraestimare a pretului imobilului expropriat, situatie in care instanta ignorand omisiunile comisiei de experti a pronuntat o hotarare cu nerespectarea dispozitiilor legale.
Legat de aceste aspecte paratul sustine ca obiectiunile aratate au fost admise de instanta de apel, dar cu toate acestea instanta prin solutia pronuntata a validat un raport de expertiza efectuat cu incalcarea dispozitiilor legale.
In aceeasi idee, se mai arata ca prin suplimentul la raportul de expertiza depus la 3 aprilie 2018 expertii nu fac decat sa reia concluziile din lucrarile anterioare fara a avea in vedere toate contractele de vanzare- cumparare ce puteau fi utilizate, inlaturand doar la cererea instantei Contractul nr. x/2013. Din perspectiva celor expuse, paratul sustine ca se impunea invalidarea tuturor formelor expertizei realizate de comisia de experti, intrucat nu au fost respectate criteriile prevazute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv raportarea la imobile similare.
Recurentul-parat Municipiul Bucuresti solicita in principal, admiterea recursului, modificarea in intregime a deciziei recurate, in sensul admiterii in integralitate a apelului formulat, si pe fondul cauzei, respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata formulata de reclamante.
In subsidiar, solicita admiterea recursului si schimbarea in parte a deciziei recurate, in sensul admiterii in integralitate a apelului formulat de apelantul-parat Municipiul Bucuresti, cu consecinta diminuarii cuantumului despagubirilor acordate pentru exproprierea imobilului situat in Bucuresti, sector 1, str. x.
Intimatele C., B. si D. prin intampinarea depusa la 15 noiembrie 2018 au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Inalta Curte retine urmatoarele: Nelegalitatea hotararii instantei de apel este sustinuta de catre parat prin prisma faptului ca desi a fost obligat la plata despagubirilor catre reclamante totusi instanta nu a dispus si transferul dreptului de proprietate de la reclamante fiind astfel incalcate dispozitiile art. 15 din Legea nr. 198/2004. Inalta Curte constata ca in conditiile in care in anul 2011 a avut loc o expropriere a terenurilor reclamantelor prin ocuparea si demararea lucrarilor de utilitate publica, precum si in conditiile in care paratul nu a urmat etapele legale ale procedurii de expropriere si nici cea prevazuta de art. 6 din Legea nr. 198/2004, de numire a comisiei de verificare si consemnare a sumelor datorate ca despagubiri pentru expropriere, in termen de 5 zile de la intrarea in vigoare a H.G. nr. 590/2010, prin care a fost aprobata declansarea procedurilor de expropriere ce vizau si terenul reclamantelor din str. x, emiterea dispozitiei administrative de transfer al dreptului de proprietate prin expropriere, stricto sensu- apartinea exclusiv paratului, cum bine a retinut de altfel si instanta de apel. Or, in conditiile date, Inalta Curte retine ca paratul nu-si poate invoca propria culpa pentru a-si argumenta sustinerea legata de faptul ca prin hotarare nu s-a dispus transferul dreptului de proprietate de la reclamante la expropriator cu atat mai mult cu cat in Cartea Funciara imobilul din litigiu era notat la 23 noiembrie 2010 ca fiind expropriat, fapt ce rezulta din extrasul de carte funciara de la dosar tribunal.
Nefondata este si critica paratului legata de incalcarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, pentru urmatoarele considerente: Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreapta si justa despagubire, in conditiile in care exproprierea reprezinta o ingerinta permisa nu numai de art. 44 din Constitutie, dar si de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in masura in care este fundamentata pe o cauza de utilitate publica. Valoarea de piata a imobilului expropriat se impune a fi determinata in raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare atat la amplasamentul acestuia, la destinatia lui, cat si prin raportare la pozitionarea acestuia fata de alte localitati si de caile de acces. Criteriile de stabilire a cuantumului despagubirii in caz de expropriere sunt prevazute, in mod imperativ, de dispozitiile art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994, care prevad ca despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite, iar la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia. Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despagubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, expertii, precum si instanta sa tina seama de doua criterii legale (instituite ca atare prin lege, in scopul cuantificarii juste si echitabile a despagubirii), si anume, „pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele” si respectiv „daunele” aduse proprietarului, scop in care vor fi aduse si alte dovezi. Din perspectiva celor expuse si, in respectarea dispozitiilor legale enuntate instanta de apel prin incheierea din 15 noiembrie 2017 a dispus efectuarea de catre comisia de experti a doua variante ale raportului de expertiza in ce priveste cuantumul despagubirilor cuvenite reclamantelor pentru terenul preluat, cu aplicarea corectiilor corespunzatoare si a criteriilor legale prevazute de dispozitiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Cum in varianta a doua (dosarul instantei de apel) comisia de experti a avut in vedere toate comparabilele – contracte de vanzare-cumparare existente la dosar si cum in aceasta varianta a fost motivata fiecare corectie aplicabila comparabilelor, Inalta Curte retine ca instanta de apel in respectarea atat a dispozitiilor art. 26 cat si a dispozitiilor art. 27din Legea nr. 33/1994 (care prevede ca „primind rezultatul expertizei, instanta il va compara cu oferta si cu pretentiile formulate de parti si va hotari”) a ales aceasta varianta in ceea ce priveste stabilirea despagubirilor, varianta care corespunde criteriilor legale in ceea ce priveste „pretul cu care se vand in mod obisnuit imobile de acelasi fel cu cel expropriat in unitatea administrativa teritoriala”.
Prin urmare, sunt nefondate criticile paratului legate de incalcarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Din perspectiva celor expuse si, cum nici una din criticile aduse hotararii instantei de apel nu se circumscrie dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Inalta Curte in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmeaza a respinge ca nefondat, recursul declarat de paratul Municipiul Bucuresti prin Primar impotriva Deciziei civile nr. 446 A din data de 2 mai 2018 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie.
In temeiul art. 274 C. proc. civ. Inalta Curte urmeaza a dispune obligarea recurentului parat la plata sumei de 4658,85 RON (justificate cu chitanta de la fila x) cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimatele-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de paratul Municipiul Bucuresti prin Primar impotriva Deciziei civile nr. 446 A din data de 2 mai 2018 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie.
Obliga pe recurentul-parat la plata sumei de 4.658,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimatele-reclamante.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 22 noiembrie 2018.
Procesat de GGC – LM