Expropiere. Cerere de actualizare a despagubirilor cu rata inflatiei, formulata direct in apel

In conformitate cu prevederile art. 294 alin. (2) C. proc. civ. (art. 478 alin. 5 NCPC), partile pot sa solicite in apel, dobanzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante. Insa, o astfel de cerere nu poate fi formulata oricand in cursul judecatii in apel, ci numai cu respectarea termenului prevazut pentru motivarea apelului, fiind, de asemenea, necesar ca prin actul de investire a instantei, reclamantul sa fi solicitat obligarea paratului la sumele de bani care constituie dobanzi, actualizari de sume etc. Prin urmare, nu poate fi primita direct in apel, o cerere de reactualizare a despagubirii daca prin cererea de chemare in judecata nu a existat un asemenea petit, deoarece art. 294 alin.(2) C. proc. civ. (art. 478 alin. 5 NCP), are in vedere cererile prin care se solicita plata in continuare a sumelor cerute in fata primei instante si care au devenit scadente dupa pronuntarea hotararii de prima instanta.

 

R O M A N I A INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Sectia I civila

Decizia rezumata nr. 441/2015

                                                         C.proc.civ. din 1865, art. 292, art. 294, art. 304 pct. 6, pct. 9

  1. Prevederile art. 294 alin. (2) C.proc.civ. permit partilor sa solicite in apel, dobanzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante, respectiv de a solicita compensatia legala. Ratiunea edictarii acestor dispozitii este aceea de a permite partii care este creditorul unei obligatii patrimoniale care se executa prin prestatii succesive (din care unele ajung la scadenta dupa pronuntarea hotararii de prima instanta) sau care este susceptibila de actualizare ori generatoare de dobanzi, sa solicite plata sumelor de bani cuvenite dupa dezinvestirea primei instante, pentru ca aceasta sa nu fie pusa in situatia de a formula alte cereri de chemare in judecata pentru obtinerea acestor drepturi care constituie accesorii ale obligatiei principale.

Insa, sub aspect procedural, o asemenea cerere nu poate fi formulata oricand in cursul judecatii in apel, ci numai cu respectarea termenului prevazut pentru motivarea apelului [in acest sens fiind dispozitiile art. 292 alin.(1) C.proc.civ.]. Totodata, o astfel de cerere trebuie formulata in scris, motivata si comunicata partii adverse, pentru respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare.

Prin urmare, cum reclamantul a formulat cererea de reactualizare a despagubirilor direct la termenul de dezbateri in apel, instanta nu a fost legal investita cu o astfel de cerere si, in mod gresit a admis-o.

  1. De asemenea, pentru a fi admisibila o asemenea cerere, este necesar ca prin actul de investire a instantei, reclamantul sa fi solicitat obligarea paratului la sumele de bani care constituie

dobanzi, actualizari de sume etc.

Asadar, nu poate fi primita direct in apel, o cerere de reactualizare a despagubirii daca prin cererea de chemare in judecata nu a existat un asemenea petit, deoarece art. 294 alin.(2) C.proc.civ., are in vedere cererile prin care se solicita plata in continuare a sumelor cerute in fata primei instante si care au devenit scadente dupa pronuntarea hotararii de prima instanta.

Sectia I civila, decizia nr. 441 din 13 februarie 2015

Prin sentinta civila nr. 420/C din 7 martie 2012, pronuntata de Tribunalul Bihor, a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii S.C., B.E., K.S. si K.A., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R. S.A., si in consecinta:

S-a constatat ca imobilul ce face obiectul exproprierii pentru realizarea obiectivului de investitii „Autostrada Brasov – Bors”, in suprafata de 9.252 m.p., parte din tarlaua x3, parcela x46, identificat initial cu numerele cadastrale x83, x84, x85, suprafata care ulterior a fost si este identificata cu nr. cadastral x85, afecteaza urmatoarele suprafete: suprafata de 534 mp din lotul asupra caruia K.S. detine dreptul de proprietate, in temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007; suprafata de 4.119 m.p. din lotul asupra caruia K.A. detine dreptul de proprietate, in temeiul titlului de proprietate din data de 16 iunie 2005 si suprafata de 4.599 m.p. din lotul asupra caruia S.C. si B.E. detin dreptul de proprietate, in indiviziune, in temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007.

 S-a constatat ca reclamantii sunt persoane indreptatite la incasarea despagubirilor acordate pentru exproprierea imobilului in suprafata de 9.428,00 m.p., identificat cadastral cu nr. x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.

 S-a constatat ca din cuantumul total de 252.661,91 lei aferent suprafetei expropriate de 9.428,00 m.p., stabilit prin Hotararea nr. 27/2008, emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, reclamantilor le revin cote-parti din suma totala astfel: 14.582,95 lei pentru K.S., 112.485,34 lei pentru K.A. si 125.593,61 lei pentru S.C. si B.E., in parti egale.

 Paratul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R. S.A. a fost obligat la eliberarea catre reclamanti a cotelor-parti, corespunzatoare suprafetelor expropriate, cuvenite din suma totala reprezentand despagubirea acordata pentru exproprierea terenului in suprafata de 9.428,00 m.p., identificat cu nr. cadastral x85.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul Bihor a retinut ca prin Hotararea nr.27/2008, emisa de parat s-a aprobat acordarea de despagubiri in cuantum de 252.661,91 lei pentru imobilul expropriat, categoria de folosinta pasuni, tarlaua x3, parcela x46, in suprafata de  9.428 m.p., identificat prin nr. cadastrale x83, x84, x85  persoanelor aparent  indreptatite S.C. si B.E.

 Conform expertizei efectuate, imobilul in cauza a fost identificat cu nr. de tarla x3, parcele x46 si reprezinta teren agricol situat  in extravilan.

 Potrivit concluziilor aceluiasi raport de expertiza suprafetele imobilelor aflate in proprietatea reclamantilor, cuprinse in T.P. nr. xx45/2007, nr. xx82/2005 si nr. xx46/2007, sunt afectate partial de expropriere, si anume, terenul proprietatea reclamantului K.S. este afectat in suprafata de 534 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.A. este afectat in suprafata de 4.119 m.p., iar terenul proprietatea reclamantilor B.E. si S.C. este afectat  in suprafata de 4.599 m.p.; prin urmare, suprafata totala  afectata de  expropriere  este  de  9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p., cum din eroare s-a aratat  in actiune.

 In raportul de expertiza s-a mai aratat ca aceste suprafete supuse exproprierii sunt identificate cu nr. cadastral x85, in suprafata de  9.252 mp.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei apelate in sensul constatarii faptului ca reclamantii sunt persoane indreptatite la incasarea despagubirii acordate pentru exproprierea imobilului in suprafata de 9.252,00 mp identificat cu nr. cadastral x85 si, pe cale de consecinta, din cuantumul total al despagubirilor de 247.945,26 lei aferent suprafetei expropriate de 9.252 m.p. identificata cu nr. cadastral x85, reclamantilor li se cuvin urmatoarele cote-parti: pentru reclamantul K.S. – 14.310,72 lei, pentru reclamantul K.A. – 110.385,49 lei, iar pentru reclamantii S.C. si B.E. – 123.249,05 lei.

Prin decizia civila nr. 34/A din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea, Sectia I civila a admis cererea de aderare la apel formulata de reclamantii S.C., B.E. – ambii decedati, proces continuat de mostenitorii acestora N.A. (mostenitor al reclamantei B.E.), S.R. (sotia supravietuitoare a intimatului S.C.) si S.L. (fiul mostenitor al defunctului S.C.), K.S. si K.A.

 A admis apelul declarat de paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R. SA, impotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Bihor, care a fost modificata in parte in sensul ca:

S-a constatat ca reclamantii sunt persoane indreptatite la incasarea despagubirilor acordate pentru exproprierea suprafetei de 9.252 mp, identificat cu nr. cadastral x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.

S-a constatat ca din cuantumul total al despagubirilor aferente acestei suprafete, de 247.945,26 lei, reclamantului K.S. ii revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. ii revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamantilor S.C. si B.E. le revine suma de 123.249,05 lei.

A fost obligat paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R. S.A. la eliberarea catre reclamanti a cotelor-parti corespunzatoare suprafetelor expropriate, cuvenite din suma totala reprezentand despagubirea terenului in suprafata de 9.252 m.p., identificata cu nr. cadastral x85; au fost mentinute celelalte dispozitii si s-a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Instanta de apel a retinut ca, potrivit raportului de contraexpertiza intocmit in cauza, suprafata totala afectata de expropriere din terenul proprietatea reclamantilor cuprinsa in titlurile de proprietate nr. xx45 din 16 august 2007, nr. xx82 din 16 iunie 2005 si nr. xx46 din 16 august 2007, este de 9.252 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.S. fiind afectat in suprafata de 534 m.p., al reclamantului K.A. in suprafata de 4.119 m.p., iar al reclamantilor S.C. si B.E. in suprafata de 4.599 m.p.

Prima instanta, desi in considerentele hotararii si in prima parte a dispozitivului, a constatat ca intinderea imobilului cu nr. cadastral x85 este in suprafata de 9.252 mp, in mod gresit a constatat indreptatirea reclamantilor la despagubiri pentru suprafata de 9.428,00 m.p., stabilind cuantumul total al despagubirii la suma de 252.661,91 lei, astfel cum s-a stabilit prin Hotararea nr. 27/2008 emisa de  Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

Or, suma de 252.661,91 lei, care a fost acordata pentru intreaga suprafata de 9.428 m.p., include si despagubirea aferenta suprafetelor de 19 m.p. si 157 m.p., identificate prin nr. cadastrale x83 si x84.

Prin urmare, a fost gasita fondata critica apelantului – parat in sensul ca pentru suprafata de 9.252 m.p., cuantumul despagubirii este de 247.945,26 lei, din care reclamantului K.S. ii revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. – suma de 110.385,49 lei, iar reclamantilor S.C. si B.E. – suma de 123.249,05 lei.

A fost gasita nefondata critica privitoare la acordarea cheltuielilor de judecata in cuantum de 200 lei;  in acest sens s-a retinut ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 274 C.proc.civ., intrucat, potrivit art. 38 din Legea nr.33/1994, cheltuielile legate de expropriere (in speta cheltuielile de judecata) se suporta de expropriator.

Cu referire la cererea de aderare la apel, instanta de apel a retinut ca sustinerile apelantilor – reclamanti sunt fondate doar in privinta intinderii suprafetei afectate de expropriere, aceasta fiind  de 9.252 m.p. (in loc de 9.428 m.p.); nu a fost primita cererea de stabilire a despagubirilor la suma de 252.661,91 lei.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul Statul Roman prin C.N.A.DN.R. S.A.

Prin decizia civila nr.1220 din 10 aprilie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat impotriva deciziei Curtii de Apel Oradea, pe care a casat-o, cauza fiind trimisa, spre rejudecare, aceleiasi instante de apel.

 Pentru a dispune astfel, Inalta Curte a gasit intemeiat motivul de ordine publica al lipsei capacitatii procesuale de folosinta a intimatului-reclamant K.S., decedat in cursul procesului, in apel.

 In acest sens s-a retinut ca potrivit art. 243 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., judecata pricinilor se suspenda de drept prin moartea uneia din parti, afara de cazul cand partea interesata cere termen pentru introducerea in judecata a mostenitorilor, pentru a se evita pronuntarea unei hotarari judecatoresti in contradictoriu cu o persoana care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuala de folosinta. Conform actului de deces, depus la dosar in etapa procesuala a recursului, reclamantul K.S. a decedat la data de 15 martie 2013, inainte de pronuntarea, la data de 12 iunie 2013, a deciziei recurate; aceasta decizie fiind pronuntata in contradictoriu cu o parte lipsita de capacitate procesuala de folosinta, a produs partilor o vatamare procesuala care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de procedura pronuntat in aceste conditii, devenind astfel incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. (5) C.proc.civ., care atrag casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel.

A mentionat instanta de recurs ca, in rejudecare, instanta de trimitere urmeaza sa analizeze apelul declarat de parat si cererea de aderare la apel formulata de reclamanti, exclusiv in limitele cadrului procesual corect stabilit, pentru a nu vatama nici o parte in exercitarea drepturilor sale procesuale.

Cu prilejul rejudecarii, dupa casarea cu trimitere, au fost introdusi in proces mostenitorii reclamantului K.S. : K.I., S.A. si K.E.

Prin decizia civila nr. 422/A din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, Sectia I civila a admis apelul declarat de paratul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R., precum si cererea de aderare la apel formulata de reclamantii S.C., B.E., ambii decedati, procesul fiind continuat de mostenitorii acestora N.A., S.R., S.L., K.A., K.S. – decedat, procesul fiind continuat de mostenitorii acestuia, K.I., S.A. si K.E., impotriva sentintei civile nr. 420/C/2012 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o, in parte, in sensul ca:

A constatat ca reclamantii sunt persoane indreptatite la incasarea despagubirilor acordate  pentru exproprierea suprafetei de 9.252 m.p., teren identificat cadastral cu nr. x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.

A constatat ca, din cuantumul total al despagubirilor aferente acestei suprafete, de 247.945,26 lei, reclamantului K.S. ii revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. ii revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamantilor S.C. si B.E. suma de 123.249,05 lei, sume care vor fi actualizate cu indicii de inflatie la data platii efective.

L-a obligat pe parat la eliberarea catre reclamanti a cotelor-parti corespunzatoare suprafetelor expropriate cuvenite din suma totala reprezentand despagubirea terenului in suprafata de 9.252 mp identificat cu nr. cadastral x85 si a  mentinut celelalte dispozitii ale  sentintei.

Instanta de apel a retinut ca prin concluziile raportului de contraexpertiza, s-a concluzionat ca suprafetele imobilelor – proprietatea reclamantilor cuprinse in titlurile de proprietate nr. xx45/2007, nr. xx82/2005 si nr. xx46/2007, sunt afectate partial de  expropriere. Astfel, terenul proprietatea reclamantului K.S. este afectat in suprafata de 534 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.A. este afectat in suprafata de 4.119 m.p., iar terenul proprietatea reclamantilor S.C. si B.E. este afectat in suprafata de 4.599 m.p., suprafata totala  afectata de expropriere, identificata cu nr. cadastral x85, fiind de 9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p.

Cu toate ca tribunalul a retinut corect in considerentele sentintei apelate ca suprafata expropriata este de 9.252 m.p., a mentionat, in mod gresit in dispozitiv  suprafata de 9.428 m.p.

A retinut, de asemenea, curtea de apel ca este gresita dispozitia primei instante privitoare la  cuantumul despagubirilor de 252.661,91 lei, cuvenite reclamantilor, in conditiile in care aceasta suma de bani este corespunzatoare  unei suprafete expropriate de 9.428 m.p.; pe cale de consecinta a fost schimbata, in parte, sentinta in sensul ca pentru suprafata de 9.252 m.p. reclamantilor li se cuvin despagubiri in cuantum de 247.945,26 lei, iar nu de 252.661,91 lei (cum a retinut prima instanta si cum nefondat pretind reclamantii prin cererea de aderare la apel).

Curtea de apel a gasit fondata cererea apelantilor-reclamanti, formulata in apel, privind actualizarea sumei stabilite cu titlu de despagubiri, in temeiul dispozitiilor art. 294 alin. (2) C.proc.civ.

Nu a fost primita critica apelantului-parat privind cheltuielile de judecata, retinandu-se ca nici minuta, nici dispozitivul hotararii apelate nu cuprind vreo dispozitie de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitand modificarea, in parte, a hotararii atacate in sensul admiterii apelului in intregime, iar pe fond, inlaturarea dispozitiei referitoare la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despagubiri cu indicii de inflatie la data platii efective din hotararea atacata; de asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de aderare la apel formulata de catre reclamanti, in principal ca fiind lipsita de interes iar, in subsidiar, ca neintemeiata.

In dezvoltarea motivelor de recurs, intemeiate in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 6 si pct. 9 C.proc.civ., recurentul-parat a aratat ca, prin decizia recurata,  instanta de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv ca aceasta a fost pronuntata cu interpretare si aplicarea a gresita a dispozitiilor art. 293, 294 si 296 C.proc.civ., precum si ale art.9 din Legea nr. 198/2004.

Astfel, cu referire la primul motiv de recurs, recurentul-parat a invederat ca, prin cererea de chemare in judecata, reclamantii nu au solicitat ca plata sumelor stabilite cu titlu de despagubire sa fie actualizate cu indicele de inflatie la data efectiva a platii; de asemenea, reclamantii nu si-au modificat pretentiile in conditiile art. 132 C.proc.civ. si nu au solicitat actualizarea cu indicele de inflatie a sumelor stabilite de catre expropriator cu titlu de despagubiri prin Hotararea nr. 27/2008.

In primul ciclu procesual, acestia au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de parat impotriva sentintei civile nr. 420/C/2012, in temeiul art. 293 C.proc.civ., prin care au solicitat „admiterea cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata si precizata raportat la expertiza tehnica efectuata in cauza”, respectiv: sa se constate faptul ca suprafata de 9.252,00 m.p. din loturile asupra carora reclamantii detineau dreptul de proprietate a fost expropriata; sa se constate ca acestia sunt persoane indreptatite, in intelesul Legii nr. 198/2004, la incasarea despagubirilor in cuantum de 252.661,91 lei si sa fie obligat paratul la eliberarea catre reclamanti a sumelor cuvenite; prin cererea de aderare la apel reclamantii nu au solicitat obligarea paratului la plata sumelor stabilite cu titlu de despagubire, actualizate cu indicele de inflatie la data efectiva a platii.

A mai aratat recurentul ca prin sentinta civila nr. 420/C/2012 si prin decizia civila nr. 34/2013, pronuntate in primul ciclu procesual de Tribunalul Bihor si Curtea de Apel Oradea, instantele au hotarat asupra stabilirii cuantumului despagubirilor cuvenite reclamantilor in acord cu dispozitiile art. 129 alin. (6) C.proc.civ., iar prin decizia recurata li s-a acordat reclamantilor ceea ce nu s-a solicitat prin actiunea introductiva si prin cererea de aderare la apel, respectiv actualizarea sumei stabilite cu titlu de despagubire cu indicele de inflatie.

Pe cale de consecinta, recurentul-parat a solicitat admiterea recursului si modificarea deciziei civile atacate, in sensul inlaturarii dispozitiei referitoare la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despagubiri cu indicii de inflatie la data platii efective.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul-parat a aratat ca decizia atacata a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 293, art. 294 si art. 296 C.proc.civ., precum si ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Astfel, acesta a sustinut ca au fost incalcate dispozitiile art. 293 C.proc.civ., conform carora intimatul poate sa adere la apelul facut de partea potrivnica, chiar dupa implinirea termenului de apel, daca prin aceasta cerere tinde la schimbarea hotararii primei instante.

Insa prin cererea de aderare la apelul paratului, reclamantii au solicitat eliberarea aceleiasi sume stabilite de catre instanta de fond cu titlu de despagubire pentru imobilul preluat din proprietatea acestora. Astfel in cererea de aderare la apel se arata ca reclamantii inteleg sa solicite constatarea calitatii lor de „persoane indreptatite, in intelesul Legii nr.198/2004, la incasarea despagubirilor in cuantum de 252.661,91 lei”, aceasta suma reprezentand despagubirea pe care Tribunalul Bihor a acordat-o reclamantilor prin sentinta civila nr. 420/2012.

Prin urmare, reclamantii nu au dorit schimbarea solutiei instantei de fond, ci pastrarea hotararii date de Tribunalul Bihor.

In opinia recurentului-parat, instanta de control judiciar ar fi trebuit sa respinga cererea de aderare la apel, in principal ca fiind in principal lipsita de interes iar in subsidiar ca fiind neintemeiata.

Cu referire la dispozitiile art. 294 C.proc.civ. s-a aratat ca instanta de apel a retinut, in cadrul considerentelor hotararii ca „se va da curs insa cererii acestora formulata in actuala etapa procesuala privind actualizarea sumei stabilite cu titlu de despagubiri, in aplicarea prevederilor art. 294 alin. (2) C.proc.civ.”

Insa, reclamantii nu au solicitat nici prin cererea de chemare in judecata, nici prin cererea de aderare la apelul paratului, obligarea expropriatorului la plata despagubirii actualizate cu indicele de inflatie, o atare solicitare facuta de catre reclamanti in cel de-al doilea ciclu procesual in rejudecarea caii de atac promovata de parat fiind o cerere noua facuta in apel, care potrivit art. 294 alin. (1) C.proc.civ., este inadmisibila.

A sustinut recurentul-parat ca si daca s-a accepta faptul ca reclamantii puteau solicita actualizarea despagubirii cu indicele inflatiei in faza procesuala a rejudecarii apelului, sumele prevazute  la art. 294 alin. (2) C.proc.civ. privesc exclusiv sume ivite dupa darea hotararii primei instante. Or, sumele consemnate de catre expropriator in temeiul Legii nr. 198/2004 la Banca X, pentru imobilele identificate cadastral cu x83, x84 si x85 nu sunt purtatoare de dobanzi.

In acelasi timp, nu se poate sustine ca actualizarea despagubirii aferente imobilului avand nr. cadastral x85 (singurul teren in privinta caruia s-a dovedit ca imobilul expropriat se suprapune cu terenul proprietatea intimatilor-reclamanti) cu indicele inflatiei se refera la sume care au survenit dupa pronuntarea sentintei civile nr. 420/C/2012.

Sub un alt aspect, recurentul a aratat ca potrivit art. 296 C.proc.civ., apelantului nu i se poate crea, in propria cale de atac, o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata. Cu toate acestea, instanta de apel a ignorat principiul „non reformatio in pejus„.

Astfel, prin sentinta civila nr. 420/C/2012, Tribunalul Bihor l-a obligat pe parat sa elibereze reclamantilor despagubirea in cuantum de 252.661,91 lei.

Prin decizia civila nr. 422/2014, Curtea de Apel Oradea, admitand apelul paratului, l-a obligat pe acesta sa elibereze reclamantilor despagubirea de 247.945,26 lei, actualizata cu indicele de inflatie.

Cum nu s-a specificat in hotararea atacata de la ce moment urmeaza a se face actualizarea cu indicele inflatiei, in ipoteza in care va fi avut in vedere momentul emiterii Hotararii de stabilirea a despagubirii nr. 27/2008, suma determinata cu titlu de actualizare cu indicele inflatiei va depasi suma 4.716,64 de lei (care reprezinta diferenta dintre despagubirea acordata de tribunal si cea acordata de curtea de apel).

Printr-o alta critica, recurentul-parat a sustinut ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 care reglementeaza modalitatea prin care expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii poate contesta despagubirea stabilita de catre expropriator.

A aratat recurentul ca prin decizia civila nr. 422/2014, instanta de apel a majorat implicit despagubirea stabilita prin Hotararea nr. 27/2008 dispunand actualizarea sumei cu indicele inflatiei la data platii efective in conditiile in care reclamantii din prezenta cauza nu au formulat contestatie impotriva Hotararii nr.27/2008, in termenul reglementat de art. 9 din Legea nr. 198/2004, si nici nu au solicitat majorarea cuantumului despagubirii aferente imobilului identificat cu nr. cadastral x85.

Astfel, prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat exclusiv constatarea calitatii lor de persoane indreptatite la despagubirile aferente imobilului expropriat avand nr. cadastrale x83, x84 si x85 (ulterior dovedindu-se ca terenul aflat in proprietatea reclamantilor, afectat de expropriere este doar cel cu nr. cadastral x85), precum si eliberarea sumei consemnate de catre expropriator prin Hotararea nr. 27/2008. Asadar, actiunea reclamantilor a avut caracterul unei simple actiuni in constatare, intemeiata pe prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.

A concluzionat recurentul-parat ca, desi prin cererea de chemare in judecata nu s-a urmarit majorarea cuantumului despagubirii stabilite prin Hotararea nr. 27/2008, instanta de control judiciar a incalcat prevederile art.9 din Legea nr.198/2004, dispunand actualizarea cu indicele de inflatie a despagubirii de 247.945,26 lei.

Examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, Inalta Curte retine ca recursul este fondat in limitele si pentru motivele ce succed:

Cu referire la motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 6 C.proc.civ., prin care recurentul-parat a sustinut ca instanta de apel, dispunand actualizarea cu indicele de inflatie la data platii efective a sumei de 247.945, 26 lei, a dat ceva ce nu s-a cerut, Inalta Curte constata ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Oradea la data de 12.august 2009, a carei competenta de solutionare a fost declinata in favoarea Tribunalului Bihor, prin sentinta civila nr. 5010/2010, reclamantii au solicitat, in esenta, sa se constate ca sunt persoane indreptatite la incasarea despagubirilor stabilite prin Hotararea nr. 27/2008, emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local Tamaseu, fara a contesta cuantumul acestor despagubiri si fara a solicita actualizarea sumei la data platii.

Exercitarea cailor de atac impotriva sentintei civile nr. 420/C/2012 a fost ocazionata de imprejurarea ca Tribunalul Bihor, admitand cererea de chemare in judecata, desi a retinut ca suprafata expropriata de la reclamanti este de 9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p. (cat s-a mentionat in  Hotararea nr. 27/2008, de stabilire a despagubirilor), a avut in vedere la stabilirea intinderii drepturilor persoanelor expropriate, suma de 252.661,91 lei, fara a o diminua, in mod corespunzator suprafetei rezultate in urma masuratorilor efectuate de expertii judiciari.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, solicitand schimbarea, in parte, in sensul rectificarii cuantumului despagubirilor de la 252.661,91 lei, la 247.945, 26 lei, ca o consecinta a faptului ca suprafata de teren expropriata care a apartinut reclamantilor nu a avut suprafata de 9.428

mp, ci suprafata de 9.252 mp.

Reclamantii au formulat cerere de aderare la apelul paratului urmarind, in esenta, sa li se recunoasca dreptul de a incasa suma stabilita prin Hotararea nr. 27/2008 de stabilire a despagubirilor, respectiv 252.661,91 lei, in conditiile in care nu au contestat ca suprafata de teren expropriata este de 9.252 m.p.; prin cererea de aderare la apel nu s-a solicitat actualizarea despagubirilor.

Curtea de Apel Oradea, Sectia I civila a admis, prin decizia nr. 422/A din 09 octombrie 2014, atat apelul principal si cererea de aderare la apel, cat si cererea formulata la termenul de dezbateri in apel, in al doilea ciclu procesual (25 septembrie 2014), de av. G.M., reprezentantul conventional al apelantilor-reclamanti, de reactualizare a despagubirilor, cu indicele de inflatie la data platii efective.

Cu referire la aceasta din urma cerere, instanta de apel a aratat ca va fi admisa “in aplicarea prevederilor art.294 alin. (2) C.proc.civ.”.

Inalta Curte retine ca prevederile legale evocate de instanta de apel permit partilor sa solicite in apel, dobanzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante, respectiv de a solicita compensatia legala.

Ratiunea edictarii acestor dispozitii este aceea de a permite partii care este creditorul unei obligatii patrimoniale care se executa prin prestatii succesive (din care unele ajung la scadenta dupa pronuntarea hotararii de prima instanta) sau care este susceptibila de actualizare ori generatoare de dobanzi, sa solicite plata sumelor de bani cuvenite dupa dezinvestirea primei instante, pentru ca aceasta sa nu fie pusa in situatia de a formula alte cereri de chemare in judecata pentru obtinerea acestor drepturi care constituie accesorii ale obligatiei principale.

Inalta Curte retine ca, sub aspect procedural, o asemenea cerere nu poate fi formulata oricand in cursul judecatii in apel, ci numai cu respectarea termenului prevazut pentru motivarea apelului; in acest sens sunt dispozitiile art. 292 alin. (1) C.proc.civ.

Pe de alta parte o asemenea cerere trebuie formulata in scris, motivata si comunicata partii adverse, pentru respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare.

Prin urmare, instanta de apel, fara a fi legal investita cu cererea de actualizare a despagubirilor datorate apelantilor – intimati – reclamanti a admis-o, astfel ca este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., in sensul ca a dat ceva ce nu s-a cerut.

Din perspectiva motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Inalta Curte retine ca, pentru a fi admisibila o asemenea cerere, este necesar ca prin actul de investire a instantei, reclamantii sa  fi solicitat obligarea paratului la sumele de bani care constituie dobanzi, actualizari de sume etc.

Asadar, nu poate fi primita direct in apel, o cerere de reactualizare a despagubirii daca prin cererea de chemare in judecata nu a existat un asemenea petit, deoarece art. 294 alin. (2) C.proc.civ., are in vedere cererile prin care se solicita plata in continuare a sumelor cerute in fata primei instante si care au devenit scadente dupa pronuntarea hotararii de prima instanta.

In consecinta, in cauza dedusa judecatii, in conditiile in care nu a existat o cerere de actualizare cu indicele de inflatie a despagubirii, apelantii-reclamanti nu puteau solicita asemenea sume de bani direct in apel, cererea formulata fiind inadmisibila.

Cu referire la criticile prin care s-a sustinut ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 293 C.proc.civ., deoarece apelantii – reclamanti nu au solicitat modificarea sentintei, ci pastrarea ei, Inalta Curte retine ca nu sunt fondate intrucat, in realitate, apelantii – reclamanti au solicitat pastrarea cuantumului despagubirii dar pentru o suprafata de teren mai mica.

Prin urmare, chiar daca nu au solicitat formal schimbarea, in parte, a sentintei, din motivarea cererii de aderare de apel rezulta ca acestia au urmarit pastrarea despagubirii in cuantum de 252.661,91 lei, dar nu ca echivalent al suprafetei de 9.428 m.p., ci ca echivalent al suprafetei de 9.252 m.p.; asadar, pastrarea cuantumului despagubirii nu se confunda cu pastrarea sentintei, astfel ca cererea de aderare la apel formulata de reclamanti era admisibila.

Pe cale de consecinta, fiind investita atat cu apelul principal formulat de parat, cat si cu cererea de aderare la apel, instanta de apel nu era tinuta de art. 296 C.proc.civ. in modalitatea aratata de recurent.

Avand in vedere ca, pentru considerentele expuse, au fost gasite fondate criticile prin care s-a sustinut ca instanta de apel a dispus actualizarea cu indicele de inflatie, la data platii efective, a sumei de 247.945,26 lei, fara a fi legal investita, cererea fiind, in speta, si inadmisibila, iar acestea sunt suficiente pentru admiterea recursului in modalitatea solicitata de recurentul-parat, Inalta Curte constata ca nu se mai impune examinarea celorlalte critici privitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 293 si 296 C.proc.civ. si ale  art. 9 din Legea nr. 198/2004.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) si (3) si 304 pct. 6 si 9 C.proc.civ., a fost admis recursul declarat de paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R. S.A., in sensul modificarii deciziei recurate si inlaturarii dispozitiei de actualizare cu indicele de inflatie, la data platii efective, a sumei de 247.945,26 lei; au fost pastrate celelalte dispozitii ale deciziei recurate.