Executare silita. Imobilele asupra carora este instituita interdictia de instrainare nu pot face obiectul unei executari silite pornite la cererea unor creditori chirografari

Executare silita. Imobilele asupra carora este instituita interdictia de instrainare nu pot face obiectul unei executari silite pornite la cererea unor creditori chirografari

Sintagma „interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani”, cuprinsa in prevederile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 privind unele masuri in vederea implementarii programului „Prima casa”, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 368/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca imobilele asupra carora este instituita interdictia de instrainare nu pot face obiectul unei executari silite pornite la cererea unor creditori chirografari, fiind alienabile conditionat de acordul Ministerului Finantelor Publice si al bancii finantatoare.

DECIZIE nr. 32 din 15 mai 2017 privind pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la chestiunea de drept ce vizeaza interpretarea sintagmei „interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani” din cuprinsul art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 privind unele masuri in vederea implementarii programului „Prima casa”, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 368/2009, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009)

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Dosar nr. 4.150/1/2016

Gabriela Elena Bogasiu                                                – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului

Doina Popescu                                                            – pentru presedintele delegat al Sectiei I civile

Rodica Dorin                                                              – pentru presedintele Sectiei a II-a civile

Adina Georgeta Nicolae                                               – judecator la Sectia I civila

Elena Floarea                                                             – judecator la Sectia I civila

Carmen Elena Popoiag                                                – judecator la Sectia I civila

Mihaela Paraschiv                                                       – judecator la Sectia I civila

Andreia Liana Constanda                                             – judecator la Sectia I civila

Marian Buda                                                               – judecator la Sectia a II-a civila

Iulia Manuela Cirnu                                                     – judecator la Sectia a II-a civila

Ileana Izabela Dolache                                                – judecator la Sectia a II-a civila

Virginia Florentina Dumineca                                        – judecator la Sectia a II-a civila

Valentina Vrabie                                                         – judecator la Sectia a II-a civila

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 4.150/1/2016 este constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).

Sedinta este prezidata de doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulament.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a civila in Dosarul nr. 27.932/303/2015 privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca a fost depus raportul intocmit de judecatorii-raportori, care a fost comunicat partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, nefiind formulate puncte de vedere de catre parti privind chestiunea de drept supusa judecatii. La dosar au fost transmise hotararile judecatoresti relevante, identificate de instantele nationale, precum si opiniile teoretice exprimate de judecatori. Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui recurs in interesul legii.

Doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constata ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, iar completul ramane in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

  1. Titularul si obiectul sesizarii
  2. Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila a dispus, prin incheierea din data de 27 iulie 2016, in Dosarul nr. 27.932/303/2015, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunea de drept ce vizeaza interpretarea sintagmei „interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani” din cuprinsul art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 privind unele masuri in vederea implementarii programului „Prima casa”, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 368/2009, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009).
  3. Expunerea succinta a procesului in cadrul caruia s-a invocat chestiunea de drept mentionata
  4. Prin Cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti la data de 2 noiembrie 2015 cu nr. 27.932/303/2015, contestatorul statul roman prin, Ministerul Finantelor Publice, in contradictoriu cu intimatul A, a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite demarate in Dosarul de executare nr. 465/2015 de catre Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati B, prin care a solicitat instantei admiterea cererii de suspendare a executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, respectiv admiterea contestatiei la executare si, pe cale de consecinta, anularea executarii silite efectuate in Dosarul de executare nr. 465/2015.
  5. Prin Sentinta civila nr. 10.377 din 9 decembrie 2015, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis contestatia la executare si a anulat actele de executare efectuate in Dosarul de executare nr. 465/2015 al Biroului Executorilor Judecatoresti Asociati B. A fost respinsa cererea de suspendare a executarii silite, ca ramasa fara obiect.
  6. Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca imobilul impotriva caruia a fost inceputa executarea silita a fost achizitionat de numita C prin procedura reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, fiind grevat de o ipoteca legala in favoarea statului roman si de o interdictie de instrainare pe o perioada de 5 ani.
  7. Astfel, in temeiul art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, instanta a retinut ca statul roman a dobandit dreptul de ipoteca de rang I asupra imobilului, drept ce a fost intabulat in cartea funciara la data de 24 octombrie 2011, cu interdictia de instrainare pe o perioada de 5 ani de la data dobandirii si grevare cu alte sarcini pe intreaga durata a finantarii in cota indiviza de 50% in favoarea sa si in cota indiviza de 50% in favoarea bancii.
  8. In ceea ce priveste interdictia de instrainare, instanta a retinut ca aceasta este o interdictie cu caracter absolut, vizand atat actele de instrainare voluntara, cat si pe cele efectuate fara consimtamantul proprietarului imobilului, avand in vedere ca textul nu distinge intre modurile de instrainare, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.
  9. Instanta a constatat ca imobilul a fost scos la vanzare prin licitatie publica, potrivit publicatiei de vanzare imobiliara emise la data de 2 noiembrie 2015 in Dosarul de executare nr. 465/2015 al Biroului Executorilor Judecatoresti Asociati B, la cererea creditorului subsecvent A, in baza contractului de imprumut autentificat de notar.
  10. Procedura de urmarire silita asupra bunurilor imobile constituie tot o modalitate de instrainare a dreptului de proprietate, neavand relevanta inexistenta consimtamantului proprietarului la vanzarea bunului.
  11. Mai mult decat atat, potrivit art. 2.329 alin. (2) si (3) din Codul civil, toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt si insesizabile, adica nu pot fi executate silit, cu conditia ca acestea sa fie inscrise in registrele de publicitate imobiliara, conditie care este indeplinita in prezenta cauza.
  12. In speta, instanta a constatat ca, fata de programul social initiat de Guvernul Romaniei, supus unei legislatii speciale, in baza careia a fost incheiat Contractul de garantare pentru achizitia de locuinte din data de 5 octombrie 2011, asupra locuintelor dobandite prin intermediul acestui program este instituit un regim derogatoriu de la cel de drept comun, ce prevede o interdictie legala absoluta de instrainare a imobilelor, ce priveste toate modalitatile de instrainare, inclusiv vanzarea in cadrul executarii silite, pe o perioada de 5 ani.
  13. Acest regim este justificat de garantarea contractelor de credit cu ajutorul carora beneficiarii legii achizitioneaza imobile de catre statul roman, prin Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A. – I.F.N., aspect care indreptateste statul la obtinerea anumitor garantii si la instituirea anumitor limite ale dreptului de proprietate asupra imobilelor dobandite.
  14. Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti.
  15. Prin Cererea formulata la data de 14 aprilie 2016, apelantul-intimat A a solicitat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizand interpretarea prevederilor art. 1 alin, (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009.
  16. In motivarea acestei cereri, apelantul-intimat a aratat ca exista interpretari contrare ale instantelor de judecata asupra sintagmei „interdictie de instrainare”. Astfel, instanta de fond a considerat ca aceasta prevedere legala face imposibila executarea silita imobiliara asupra imobilului achizitionat prin procedura reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, intrucat interdictia de instrainare este una cu caracter absolut, vizand atat actele de instrainare voluntara, cat si pe cele efectuate fara consimtamantul proprietarului imobilului, avand in vedere ca textul nu distinge intre modurile de instrainare.
  17. Apelantul-intimat a invederat instantei faptul ca exista jurisprudenta si in sens contrar, respectiv ca indisponibilizarea presupune suspendarea temporara a dreptului de dispozitie al proprietarului, ceea ce nu se identifica sub nicio forma cu notiunea de inalienabil sau insesizabil, si ca legiuitorul roman a avut in vedere orice instrainare in sensul unui act juridic voluntar, nu si executarea silita.
  18. Apelantul-intimat a mai subliniat ca in acest din urma sens a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite in solutionarea recursului in interesul legii cu privire la interpretarea dispozitiilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare. Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca interdictia de instrainare nu echivaleaza cu scoaterea din circuitul civil a acestor imobile.
  19. La data de 18 iulie 2016, apelantul-contestator statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, a depus la dosar note de sedinta prin careta solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
  20. In motivare, apelantul-contestator a aratat ca, raportat la dispozitiile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 si ale art. 2.329 din Codul civil, norme cu caracter special derogatorii de la dreptul comun, legiuitorul a inteles sa scoata din circuitul civil pe o perioada de 5 ani imobilul achizitionat prin programul „Prima casa”.
  21. Interdictia de instrainare si grevare cu sarcini a imobilului pe o perioada de 5 ani are un caracter absolut, intrucat se mentioneaza in mod generic notiunea de instrainare fara a distinge daca este vorba despre o instrainare voluntara sau una fortata, efectuata la cererea unui creditor al beneficiarului, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
  22. De asemenea, o interpretare teleologica duce la aceeasi concluzie a caracterului absolut al interdictiei de instrainare, intrucat, in ipoteza contrara, s-ar putea eluda dispozitiile legale imperative de protectie a statului roman care este corelativa avantajelor pe care acesta le procura debitorului prin interventia sa in calitate de garant al contractului de garantare.
  23. Apelantul-contestator a mai invederat ca, pe de o parte, dispozitiile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 sunt suficient de clare sa nu genereze reale dificultati de interpretare si aplicare, iar, pe de alta parte, nu sunt incidente prevederile art. 519 din Codul de procedura civila, deoarece chestiunea nu este noua, aceasta fiind transata in mod definitiv de mai multe instante de judecata.

III. Aspectele de admisibilitate retinute de titularul sesizarii

  1. Prin Incheierea de sesizare din data de 27 iulie 2016, pronuntata in Dosarul nr. 27.932/303/2015, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila a constatat admisibilitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, retinand urmatoarele aspecte:
  2. In speta, obiectul dosarului consta in cererile de apel formulate de ambele parti impotriva Sentintei civile nr. 10.377 din 9 decembrie 2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, tribunalul pronuntandu-se prin decizie definitiva.
  3. In ceea ce priveste chestiunea de drept a carei rezolvare se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de trimitere a retinut ca aceasta vizeaza interpretarea sintagmei „interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani” din cuprinsul art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009.
  4. Aceasta problema de drept are incidenta asupra fondului apelului, reprezentand unul dintre motivele de apel formulate de apelantul-intimat A.
  5. Tribunalul Bucuresti a apreciat ca este indeplinita si conditia caracterului de noutate a chestiunii de drept in discutie, cata vreme nu exista un recurs in interesul legii cu acest obiect, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie nu are competenta materiala in privinta cererilor formulate in cadrul executarilor silite.
  6. De asemenea, noutatea unei chestiuni de drept poate fi generata nu numai de o reglementare nou-intrata in vigoare, ci si de una veche, iar din hotararile judecatoresti depuse de apelanti la dosar, precum si din cele identificate de instanta de trimitere rezulta imprejurarea ca, asupra aceleiasi probleme de drept, vizand modul de interpretare a prevederilor art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, in privinta sintagmei „interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani”, instantele au opinii diferite.
  7. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
  8. Sustinerile apelantului-intimat A, cel care a solicitat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, sunt in sensul ca interdictia de instrainare de 5 ani se aplica numai instrainarilor voluntare, nefiind o exceptie de la executarea silita, si nu echivaleaza cu scoaterea imobilelor achizitionate prin programul „Prima casa” din circuitul civil.
  9. Apelantul-contestator statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca interdictia de instrainare are caracter absolut, din moment ce textul nu distinge intre instrainarea voluntara si cea fortata. Prin raportare si la prevederile art. 2.329 alin. (2) si (3) din Codul civil, clauza de inalienabilitate atrage pe durata valabilitatii sale scoaterea din circuitul civil a bunului achizitionat prin programul „Prima casa”.
  10. Dupa comunicarea raportului, potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, partile nu au formulat puncte de vedere.
  11. Punctul de vedere al titularului sesizarii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
  12. Opinia completului de judecata al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a civila este in sensul ca, prin dispozitiile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, legiuitorul roman a avut in vedere instrainarea in sensul unui act voluntar prin care se transmite dreptul de proprietate al imobilului, nu si vanzarea bunului imobil in cadrul executarii silite, care presupune un transfer fortat al dreptului de proprietate din patrimoniul debitorului catre o alta persoana in scopul valorificarii creantei creditorului urmaritor.
  13. Jurisprudenta instantelor nationale in materie
  14. In urma solicitarii adresate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, instantele nationale au inaintat hotararile judecatoresti identificate si care prezinta relevanta pentru problema de drept in discutie, precum si punctele de vedere teoretice exprimate de judecatori, preconizandu-se aparitia unei practici judiciare neunitare in aceasta materie.
  15. Intr-o prima opinie s-a apreciat ca interdictia prevazuta la art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 vizeaza exclusiv instrainarile voluntare, nu si vanzarea bunului imobil respectiv in cadrul executarii silite.
  16. In cea de-a doua opinie s-a considerat ca prin dispozitiile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 s-a instituit o clauza de inalienabilitate legala si absoluta, in sensul ca vizeaza atat actele de instrainare voluntara, cat si actele de instrainare silita, ca urmare a declansarii fazei procesuale a executarii silite, in masura in care textul de lege supus interpretarii nu face nicio distinctie intre cele doua tipuri de transmitere a dreptului de proprietate.
  17. La nivelul Judecatoriei Tulcea a fost identificata o cauza similara, suspendata in temeiul dispozitiilor art. 520 alin. (4) din Codul de procedura civila.
  18. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Adresa nr. 118/C/149/III-5/2017 din 24 martie 2017, a comunicat ca, la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept care formeaza obiectul prezentei sesizari.

VII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

  1. Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 nu au facut obiect al sesizarii Curtii Constitutionale.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

  1. Prin raportul intocmit in cauza, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila.
  2. Asupra rezolvarii de principiu a chestiunii de drept sesizate, pentru ipoteza in care completul desemnat in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile ar ajunge la concluzia intrunirii conditiilor de admisibilitate, opinia judecatorilor-raportori a fost in sensul ca sintagma „interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani”, cuprinsa in prevederile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 se interpreteaza in sensul ca imobilele asupra carora este instituita interdictia de instrainare nu pot face obiectul unei executari silite pornite la cererea unor creditori chirografari, fiind alienabile conditionat de acordul Ministerului Finantelor Publice si al bancii finantatoare.
  3. Inalta Curte de Casatie si Justitie
  4. Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorii-raportori, punctele de vedere formulate de parti si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:
  5. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”.
  6. Prin textul de lege citat s-au instituit o serie de conditii de admisibilitate care trebuie sa fie indeplinite cumulativ, dupa cum urmeaza:

– existenta unei cauze in curs de judecata;

– cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului;

– instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie sa solutioneze cauza in ultima instanta;

– judecarea pe fond a cauzei sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere;

– chestiunea de drept a carei lamurire se cere sa fie noua;

– chestiunea de drept sa nu fi facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

  1. Se constata ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate enumerate anterior, intrucat Tribunalul Bucuresti este legal investit cu solutionarea cererilor de apel formulate de ambele parti din dosar impotriva unei hotarari pronuntate de judecatorie asupra unei contestatii la executare. Titularul sesizarii solutioneaza cauza in ultima instanta, asa cum rezulta din prevederile art. 718 alin. (1) teza intai coroborate cu dispozitiile art. 95 pct. 2 si art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila.
  2. Totodata, de dezlegarea chestiunii de drept depinde solutionarea pe fond a cauzei. Astfel, prin contestatia formulata impotriva executarii silite s-a invocat, printre alte motive de nelegalitate, ca imobilul urmarit este insesizabil, fiind instituita asupra acestuia interdictia de instrainare prevazuta de dispozitiile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, punct de vedere insusit de instanta de executare.
  3. Prin motivele de apel se sustine, in esenta, ca textul de lege sus-mentionat nu presupune decat suspendarea temporara a dreptului de dispozitie al titularului dreptului de proprietate si ca imobilul, nefiind scos din circuitul civil, poate face obiectul executarii silite. Asa fiind, pentru solutionarea pe fond a caii de atac se impune a statua asupra naturii juridice a interdictiei legale temporare de instrainare a acestor categorii de imobile, dobandite prin credite garantate de stat, in cadrul programului guvernamental „Prima casa”.
  4. Cu privire la aceasta chestiune de drept, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a pronuntat, iar aceasta nu face nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
  5. De asemenea este indeplinita si cerinta noutatii problemei de drept supuse interpretarii, care, conform art. 519 din Codul de procedura civila, reprezinta o conditie distincta de admisibilitate.
  6. Doctrina si jurisprudenta instantei supreme au statuat, in ce priveste indeplinirea elementului de noutate, ca este necesar fie ca problema de drept sa nu fi facut obiectul analizei, in interpretarea unui act normativ mai vechi, fie ca aceasta problema sa decurga dintr-un act normativ recent sau relativ recent prin raportare la data sesizarii. Totodata, problema de drept poate fi considerata noua atunci cand nu a mai fost dedusa judecatii anterior.
  7. Chiar daca actul normativ in discutie, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 4 iunie 2009, astfel ca nu poate fi considerat un act nou, se constata ca este vorba despre o chestiune de drept cu care instantele au fost confruntate de curand, asa cum rezulta din examenul jurisprudential. Prin urmare, nu exista o practica judiciara consacrata, astfel ca subzista interesul in formularea unei cereri pentru pronuntarea unei hotarari prealabile.
  8. Nu in ultimul rand, se constata ca textul de lege ridica probleme reale si dificile de interpretare. Normele de tehnica legislativa impun ca actele normative sa fie formulate clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce, fara a se prejudicia stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor [art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare]. O norma juridica redactata in termeni neclari poate conduce la solutii diferite in practica judiciara, de natura a afecta securitatea raporturilor juridice deduse judecatii. Or, din analiza punctelor de vedere divergente exprimate de instantele consultate rezulta ca este indeplinita situatia premisa a iminentei aparitiei unei practici judiciare neunitare.
  9. In raport cu cele mentionate se concluzioneaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila si, prin urmare, se impune declansarea mecanismului de unificare instituit de acest text de lege, in vederea atingerii dezideratului institutiei procesuale, respectiv preintampinarea solutionarii diferite a unei probleme de drept de catre instantele judecatoresti (control a priori).
  10. Desi intrebarea formulata este eliptica, limitandu-se la a arata ca se cere interpretarea dispozitiilor art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, fata de imprejurarea ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, in jurisprudenta sa anterioara, ca este posibila evaluarea calitatii si claritatii intrebarii si, dupa caz, reformularea acesteia1, se constata ca titularul sesizarii a considerat necesara interventia mecanismului de unificare pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, imobilele asupra carora se instituie interdictia de instrainare sunt sau nu sesizabile.

______

1Decizia nr. 28/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 772 din 16 octombrie 2015.

  1. In speta, se solicita rezolvarea de principiu a naturii juridice a interdictiei legale de instrainare a imobilelor dobandite in cadrul programului „Prima casa”, in sensul de a stabili daca in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 este interzisa doar incheierea de acte juridice voluntare translative de proprietate sau interdictia se extinde si asupra vanzarii in cadrul procedurii executarii silite.
  2. Inainte de a intra in analiza propriu-zisa a naturii juridice a interdictiei legale temporare de instrainare a acestei categorii de bunuri proprietate privata, respectiv imobile cu destinatia de locuinta dobandite prin credite garantate de stat, se impune a stabili contextul in care legiuitorul a instituit acest caz de indisponibilizare legala si obiectivele urmarite de acesta.
  3. Astfel, scopul declarat al adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 368/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost acela de implementare de masuri anticriza, prin deblocarea procesului de creditare si dinamizarea activitatii de constructii, precum si facilitarea accesului persoanelor fizice la achizitia sau construirea de imobile cu destinatia de locuinte prin contractarea de credite garantate de stat. Concret, in limita unui plafon anual al garantiilor, Ministerul Finantelor Publice a mandatat Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii sa emita garantii in numele si in contul statului, in favoarea bancilor care acorda credite persoanelor fizice pentru achizitia sau construirea unei locuinte, asa cum rezulta din prevederile art. 1 alin. (3) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009.
  4. In esenta, Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii isi asuma obligatia, printr-un angajament expres, neconditionat si irevocabil, materializat intr-un contract de garantare, sa acopere pierderea suportata de finantator, ca urmare a producerii riscului de credit, constand in neplata de catre beneficiar a finantarii garantate [art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, explicitat prin art. 5 lit. b), e) si f) din anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului „Prima casa”, cu modificarile si completarile ulterioare].
  5. In baza contractului de garantare, asupra imobilelor achizitionate in cadrul acestui program se instituie in favoarea statului roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, precum si in favoarea finantatorilor, proportional cu procentul de garantare, un drept de ipoteca legala de rangul I, interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani si interdictia de grevare cu sarcini pe toata durata garantiei.
  6. Asadar, prin art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, a carui interpretare se solicita prin prezenta sesizare, se instituie, in cadrul unor raporturi juridice complexe, stabilite intre stat, banca finantatoare-imprumutator, pe de o parte, si aceasta din urma si beneficiarul-imprumutat, pe de alta parte, o serie de garantii menite sa asigure recuperarea creantelor statului si ale bancii.
  7. Revenind la analiza naturii juridice a acestei interdictii de instrainare a unui bun proprietate privata, se impune a preciza ca dreptul de proprietate privata constituie obiectul unui regim de protectie de ordin constitutional. Astfel, dreptul de proprietate este garantat, continutul si limitele acestuia fiind stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei.
  8. Bunurile proprietate privata nu numai ca sunt in circuitul civil general, dar circulatia lor rapida, punerea lor imediata in valoare sunt de natura sa asigure insasi vigoarea unei economii de tip concurential.
  9. Potrivit art. 553 alin. (4) din Codul civil, bunurile obiect al proprietatii private, indiferent de titular, sunt si raman in circuitul civil, daca prin lege nu se dispune altfel.
  10. Aceste bunuri pot fi instrainate, pot face obiectul unei urmariri silite si pot fi dobandite in orice alt mod prevazut de lege. Prin urmare, dreptul de proprietate fiind un drept fundamental, exercitiul sau nu poate fi restrans decat prin lege si numai daca se impune, in conditiile art. 53 din Constitutia Romaniei, restrangerea nu poate fi decat temporara si proportionala cu situatia care a determinat-o, fara a atinge insasi existenta dreptului2.

________

2A se vedea, in acest sens, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993.

  1. In acest context se impune a stabili natura juridica a unei astfel de interdictii legale temporare de instrainare avand ca obiect un bun proprietate, privata, respectiv daca reprezinta o incapacitate legala de a instraina instituita intuitu personae, in considerarea titularului dreptului de proprietate, sau, dimpotriva, constituie o indisponibilizare legala, instituita intuitu rei, adica in considerarea naturii, destinatiei sau situatiei juridice speciale a acelui bun.
  2. O atare analiza este utila, intrucat conduce la dezlegarea chestiunii de drept deduse spre rezolvare, anume daca imobilele dobandite in conditiile acestei legi speciale sunt sau nu sesizabile in perioada in care este incidenta interdictia de instrainare.
  3. Astfel, intre incapacitatile civile de a instraina si/sau a dobandi si interdictiile legale de instrainare a unor bunuri exista deosebiri importante.
  4. Ca domeniu de aplicare, incapacitatile civile de a instraina si/sau a dobandi sunt fie interdictii generale de a incheia anumite categorii de acte civile (incapacitatile de exercitiu), fie interdictii speciale de a incheia anumite acte civile (incapacitatile speciale de folosinta). Or, inalienabilitatile sunt interdictii de a instraina anumite categorii de bunuri.
  5. Dupa finalitatea lor, incapacitatile civile sunt masuri de protectie sau cu caracter de sanctiune, instituite intuitu personae, in considerarea persoanei declarate incapabile de a incheia acte de instrainare sau dobandire, in vreme ce cazurile de inalienabilitate fiind instituite propter rem, fie in considerarea naturii sau destinatiei bunurilor, fie in considerarea situatiei lor juridice speciale, sunt destinate sa asigure folosirea bunurilor conform destinatiei sau naturii lor ori in vederea realizarii obiectivelor urmarite de legiuitor.
  6. In functie de gradul de opozabilitate, incapacitatile civile pot fi absolute (instituite intre incapabil si toate celelalte persoane) sau relative (stabilite intre persoane, pe de alta parte). Indisponibilizarile legale sunt, dimpotriva, interdictii absolute de instrainare, in afara de cazul cand prin lege s-ar dispune altfel, intrucat sunt instituite intuitu rei, iar nu in considerarea persoanei. Spre exemplu, sunt incapacitati absolute incapacitatile speciale de folosinta prevazute de art. 988 si de art. 1.653 alin. (1) din Codul civil, precum si incapacitatile de exercitiu propriu-zise. Incapacitatile relative sunt numai incapacitatile speciale de folosinta, cum sunt cele prevazute de art. 1.654 din Codul civil.
  7. Se poate observa ca incapacitatile civile sunt limite ale capacitatii civile de folosinta sau de exercitiu ale persoanei fizice sau persoanei juridice, in vreme ce cazurile de inalienabilitate sunt ingradiri ale dreptului de proprietate, si anume ale dreptului de dispozitie (jus abutendi). Sub acest aspect, fata de precizarile facute mai sus, bunurile proprietate privata nu pot fi declarate inalienabile decat temporar, proportional cu situatia ce a determinat aceasta restrangere de drepturi, pe cand ingradirea capacitatii de folosinta a persoanei poate fi dispusa si pe durata nedeterminata, nefiind vorba de restrangerea exercitiului unui drept subiectiv civil determinat, ci de limitarea vocatiei de a dobandi un drept subiectiv civil.
  8. Incapacitatile civile inceteaza fie prin abrogarea normei prohibitive, fie prin incetarea cauzei sau imprejurarii in temeiul careia au fost stabilite (ajungerea la majorat, incetarea calitatii de magistrat, grefier, practician in insolventa s.a.m.d.), fie prin decesul persoanei incapabile. Or, indisponibilitatea unui bun inceteaza cand este reintrodus in circuitul civil, prin abrogarea interdictiei legale, prin implinirea termenului pentru care fusese instituita sau, dupa caz, in momentul in care bunul este distrus sau demolat.
  9. Fata de cele mai sus aratate, interdictia de instrainare instituita prin dispozitiile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 este o inalienabilitate prevazuta propter rem, luata in consideratia bunului (intuitu rei), iar nu a persoanei titulare a dreptului, nefiind o simpla incapacitate speciala de instrainare a locuintei, stabilita intuitu personae. Astfel, orice interdictie de instrainare instituita intuitu personae, fie ca are caracter absolut, fie ca are caracter relativ, are drept scop ocrotirea intereselor persoanelor incapabile fata de abuzurile tertilor sau, dupa caz, ocrotirea intereselor titularului dreptului fata de abuzurile persoanelor aflate in anumite situatii speciale ce pot influenta conditiile vanzarii.
  10. Or, scopul urmarit de legiuitor prin instituirea acestei interdictii de instrainare [interdictie inscrisa, de altfel, si in textul alin. (71) si alin. (72) ale art. 1, ce stipuleaza acelasi ansamblu de garantii nu numai in cazul locuintelor achizitionate, ci si in cazul locuintelor ce urmeaza sa se construiasca de catre beneficiari individuali sau prin asociatii fara personalitate juridica] a fost total diferit. Astfel, creantele rezultate din garantiile acordate si platite institutiilor de credit in cadrul programului sunt asimilate creantelor bugetare, iar recuperarea acestora se realizeaza potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1 alin. (8)-(10) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009, potrivit carora:

„(8) Creantele rezultate din garantiile acordate si platite institutiilor de credit in cadrul Programului sunt asimilate creantelor bugetare a caror recuperare se efectueaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, conform procedurii reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care se aplica in mod corespunzator.

(81) Dispozitiile art. 242 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt aplicabile in cazul executarii silite pentru stingerea creantelor datorate bugetului de stat rezultate din executarea garantiilor emise in numele si in contul statului in favoarea bancilor care acorda credite persoanelor fizice pentru achizitia sau construirea unei locuinte in cadrul Programului.

(9) Valorificarea bunului care face obiectul contractului de garantie, in cadrul procedurii de executare silita prevazute la alin. (8), se efectueaza de catre organele competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(10) Sumele incasate potrivit prevederilor alin. (9), (102) si (103) sunt venituri ale bugetului de stat, proportional cu procentul de garantare stabilit potrivit alin. (33)”

  1. In acest context, scopul instituirii interdictiei de instrainare ce face obiectul analizei de fata a fost acela ca, alaturi de celelalte garantii instituite de legiuitor (ipoteca legala si interdictia de grevare cu alte sarcini), sa asigure satisfacerea in proportie cat mai mare a creantei bugetare ce se naste in cadrul acestor raporturi juridice complexe. Or, din aceasta perspectiva, realizarea obiectivelor urmarite de legiuitor ar fi eludata in situatia in care s-ar accepta ca indisponibilizarea imobilului a fost stabilita in considerarea persoanei titulare a dreptului si, fiind o simpla incapacitate speciala de a instraina, sunt interzise doar actele juridice voluntare translative de proprietate, nu si vanzarea silita, realizata in cadrul unei proceduri publice. Este lesne de observat ca instrainarea prin acte juridice intre vii a imobilului, categorie in care intra si vanzarea silita, are ca efect reducerea sansei de realizare a creantei bugetare, fie si prin diminuarea sumelor cuvenite bugetului de stat cu cuantumul cheltuielilor de executare.
  2. De altfel, prin alte legi speciale au mai fost instituite asemenea limite ale exercitiului prerogativei dispozitiei juridice privitor la bunuri proprietate privata dobandite in conditiile prevazute de aceste legi. Unele din aceste dispozitii legale sunt aplicabile si dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, cum ar fi interdictia de instrainare a locuintelor cumparate cu credite de la Casa de Economii si Consemnatiuni, care nu pot vandute fara autorizarea prealabila a finantatorului pana la rambursarea integrala a creditului (art. 12 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, cu modificarile si completarile ulterioare), interdictia de instrainare a investitiilor imobiliare realizate prin acordarea de credite ipotecare, fara acordul scris si prealabil dat de creditorul ipotecar (art. 5 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, cu modificarile si completarile ulterioare).
  3. Pana la intrarea in vigoare a actualului Cod civil au existat si alte indisponibilizari legale ale unor imobile, terenuri si constructii, dobandite in temeiul unor legi speciale, respectiv cele referitoare la locuintele dobandite de chiriasi in temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare – art. 9 alin. (8) -, la terenurile atribuite in conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1), art. 21 si art. 43 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare {art. 32 din lege).
  4. Aceste dispozitii legale au fost abrogate expres prin art. 230 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare, insa pentru analiza de fata prezinta relevanta cele statuate prin Decizia nr. LXXIX din 5 noiembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, pronuntata in recurs in interesul legii, cu privire la interpretarea si aplicarea art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995.
  5. Astfel, prin decizia mentionata, instanta suprema a stabilit ca interdictia de instrainare instituita prin acest text de lege nu echivaleaza cu scoaterea din circuitul civil a imobilului si ca, prin urmare, acesta poate constitui obiect al executarii silite.
  6. Aceasta interpretare este folosita ca argument in sprijinul opiniei ca indisponibilizarea locuintelor prevazuta de art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 nu impiedica vanzarea la licitatie a acestora, in cadrul executarii silite, pornite la cererea unui creditor chirografar.
  7. Se constata insa ca motivele pentru care Inalta Curte de Casatie si Justitie a ajuns la aceasta concluzie nu subzista in cadrul sesizarii de fata. S-a retinut, in esenta, ca indisponibilizarea pe o perioada determinata, de 10 ani, a urmarit sa restrictioneze eventualele tendinte speculative cu asemenea imobile achizitionate in conditii speciale, de regula avantajoase pentru dobanditori. Or, finalitatea textului ce face obiectul sesizarii de fata este diferita, constand, asa cum s-a retinut in precedentele considerente, in asigurarea satisfacerii creantei bugetare. Sansele de realizare a creantei, prin conservarea imobilului in patrimoniul beneficiarului programului „Prima casa” o perioada determinata de timp, de 5 ani, ar fi in egala masura zadarnicite atat prin instrainarea bunului in baza unor acte juridice voluntare, cat si prin vanzarea lui pe calea executarii silite.
  8. Un alt argument in sustinerea opiniei ca prevederile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 nu instituie un caz de inalienabilitate si insesizabilitate temporara si absoluta, ci doar o incapacitate de drept civil, o indisponibilizare intuitu personae, consta in aceea ca, inauntrul termenului de 5 ani, este posibila totusi instrainarea imobilului, cu acordul sau, dupa caz, din initiativa Ministerului Finantelor Publice si a bancii finantatoare.
  9. Este adevarat ca prin prevederile art. 1 alin. (74)-(711) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 s-au instituit o serie de exceptii de la prevederile alin. (7)-(72) ale aceluiasi articol. Insa, inalienabilitatea unor bunuri nu inseamna ca ele sunt indisponibile total, ci ea cunoaste grade diferite, in functie de natura, destinatia sau situatia concreta a bunurilor scoase din circuitul civil.
  10. In speta, dat fiind scopul instituirii interdictiei de instrainare, obiectivul urmarit de legiuitor, de garantare a realizarii atat a creantei bugetare, cat si a creantei bancii finantatoare, imobilele sunt inalienabile partial sau, altfel spus, sunt alienabile conditionat de acordul Ministerului Finantelor Publice si al bancii finantatoare.
  11. In sfarsit, s-a mai sustinut ca, potrivit art. 2.376 din Codul civil, actele de dispozitie asupra imobilului ipotecat sunt valabile chiar daca cel care a dobandit bunul cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice transferul, astfel ca interdictia de instrainare stipulata de textul de lege analizat nu poate avea nicio consecinta cata vreme asupra imobilului s-a constituit o ipoteca. Un atare argument este strain de chestiunea de drept ce face obiectul analizei intrucat, in speta, este vorba de un caz de inalienabilitate legala, fiind stabilit prin lege, iar nu prin vointa partilor, respectiv printr-o clauza de inalienabilitate inclusa intr-un contract de ipoteca.
  12. Asa fiind, este corecta opinia ca, dupa cum rezulta in mod explicit din prevederile art. 2.329 alin. (2) din Codul civil, bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt si insesizabile. Cum, potrivit art. 2.324 alin. (2) din Codul civil, nu pot face obiectul garantiei comune a creditorilor bunurile insesizabile, rezulta ca imobilele dobandite in cadrul programului „Prima casa” nu pot face obiectul executarii silite, pornite la cererea unui creditor chirografar, pe o perioada de 5 ani de la data achizitionarii acestora.
  13. Concluzionand, se retine ca interdictia de instrainare prevazuta de art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 este un caz de inalienabilitate legala, speciala, deoarece vizeaza anumite imobile, achizitionate sau construite in conditiile legii speciale, prin credite garantate de stat Totodata, este un caz de indisponibilitate partiala, intrucat locuintele in discutie pot fi instrainate cu acordul Ministerului Finantelor Publice si al bancii finantatoare, daca sunt indeplinite conditiile stipulate de lege, inclusiv prin vanzare fortata, in cadrul executarilor silite pornite de catre cei doi creditori sus-aratati. In fine, inalienabilitatea are caracter temporar, imobilele neputand fi instrainate o perioada de 5 ani.
  14. Fata de cele anterior expuse, interpretarea dispozitiilor art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 este in sensul ca imobilele asupra carora este instituita interdictia de instrainare nu pot face obiectul unei executari silite pornite la cererea unor creditori chirografari, fiind alienabile conditionat de acordul Ministerului Finantelor Publice si al bancii finantatoare.
  15. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila in Dosarul nr. 27.932/303/2015 privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

Sintagma „interdictia de instrainare a locuintei pe o perioada de 5 ani”, cuprinsa in prevederile art. 1 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 privind unele masuri in vederea implementarii programului „Prima casa”, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 368/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca imobilele asupra carora este instituita interdictia de instrainare nu pot face obiectul unei executari silite pornite la cererea unor creditori chirografari, fiind alienabile conditionat de acordul Ministerului Finantelor Publice si al bancii finantatoare.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15 mai 2017.

-****-

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 460 din data de 20 iunie 2017