dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de 1 an de la data deschiderii succesiunii

Potrivit art. 1103C. civ., dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de 1 an de la data deschiderii succesiunii.

Decizie nr.1798/2022 din 06-oct-2022, Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti

Decizie

din 6 octombrie 2022

R O M A N I A

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Sectia I civila

Decizia nr. 1798/2022

Sedinta publica din data de 6 octombrie 2022

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

1. Circumstantele cauzei
2. Obiectul cererii de chemare in judecata

Prin cererea inregistrata la 29 iulie 2014 pe rolul Judecatoriei Focsani, reclamantii A. si B. au solicitat: obligarea paratilor C. si D. la plata sumei de 530.520 Euro, reprezentand valoarea lucrarilor si dotarilor efectuate la imobilul din Focsani; sa se constate ca au drept de retentie asupra imobilului pana la plata integrala a drepturilor stabilite la capatul de cerere principal, conform art. 2495C. civ.; obligarea paratilor la plata terenului aferent constructiei, respectiv a sumei de 100.200 euro si obligarea paratilor la plata contravalorii lipsei de folosinta a imobilului in perioada 11 iunie 2009 – 27 aprilie 2011 si 23 mai 2012 – 1 iulie 2015, respectiv suma de 89.700 euro.

Prin sentinta civila nr. 4332 din 2 octombrie 2014, Judecatoria Focsani a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Vrancea, sectia I civila.

Primul ciclu procesual

2. Sentinta pronuntata de Tribunalul Vrancea

Prin sentinta civila nr. 251 din 25 aprilie 2017 pronuntata de Tribunalul Vrancea, sectia I civila, a fost admisa in parte actiunea si au fost obligati paratii sa plateasca reclamantilor suma de 440.034,21 RON despagubiri reprezentand imbunatatiri aduse imobilului din Focsani, str. x, jud. Vrancea.

Au fost respinse ca neintemeiate capetele de cerere privind instituirea unui drept retentie si despagubiri civile reprezentand pretul terenului aferent si contravaloarea lipsei folosinta imobil.

Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantilor suma de 10.005,35 RON, reprezentand cheltuieli de judecata.

3. Decizia pronuntata de Curtea de Apel Galati

Prin decizia civila nr. 292/A din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel Galati, sectia I civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantii B. si A. impotriva sentintei civile nr. 251 din 25 aprilie 2017 si a incheierii din 26 ianuarie 2017 pronuntate de Tribunalul Vrancea.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de paratii C. si D. impotriva aceleiasi sentinte, a incheierii din 6 aprilie 2017 si a incheierii din 20 februarie 2015 pronuntate de Tribunalul Vrancea.

4. Decizia pronuntata in recurs de Inalta Curte de Casatie si Justitie

Prin decizia civila nr. 3991 din 15 noiembrie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia I civila a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantii B. si A. impotriva deciziei nr. 292 A din data de 20 decembrie 2017 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila.

A fost admis recursul declarat de paratii C. si D. impotriva aceleiasi hotarari, a fost casata decizia recurata si a fost trimisa cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galati.

Al doilea ciclu procesual

5. Decizia pronuntata in rejudecare apel de Curtea de Apel Galati

Prin decizia civila nr. 65/A din 19 aprilie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila in dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de paratii C. si D. impotriva sentintei civile nr. 251 din 25 aprilie 2017, a incheierii din 6 aprilie 2017 si a incheierii din 20 februarie 2015, pronuntate de Tribunalul Vrancea.

Au fost obligati apelantii-parati la plata catre apelantii-reclamanti a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata.

6. Decizia pronuntata in recurs de Inalta Curte de Casatie si Justitie

Prin decizia civila nr. 200 din 20 ianuarie 2020, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost admis recursul declarat de paratii C. si D. impotriva deciziei nr. 65/A din 19 aprilie 2019 a Curtii de Apel Galati, sectia I civila.

A fost casata decizia recurata si a fost trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante de apel.

Al treilea ciclu procesual

7. Decizia pronuntata in rejudecare de Curtea de Apel Galati

Prin decizia civila nr. 18/A din 3 februarie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila in dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantii-parati D. si C. – decedat in timpul procesului si succedat procesual de D., E. si F. impotriva sentintei civile 251 din 25 aprilie 2017, a incheierii din 6 aprilie 2017 si a incheierii din 20 februarie 2015, pronuntate de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. x/2014, in contradictoriu cu apelantii-reclamanti A. si B..

8. Calea de atac exercitata in cauza

Impotriva deciziei nr 18/A din 3 februarie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila, paratele D., E. si F. au declarat recurs.

Criticile de nelegalitate aduse hotararii instantei de apel intemeiate pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 si 8 C. proc. civ. vizeaza urmatoarele aspecte:

Din perspectiva motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a aratat ca instanta de apel a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii. In acest sens s-a aratat ca, la data 5 mai 2020 a decedat apelantul C., situatie in care trebuia sa opereze suspendarea de drept conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece in cauza nu s-au stabilit persoanele care au calitatea de mostenitor al lui C. intrucat sotia supravietuitoare, D., si cele doua fiice, E. si F., nu si-au exprimat optiunea privind acceptarea succesiunii. Or, sustin recurentele, potrivit art. 1103 C. civ., dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de 1 an de la data deschiderii succesiunii. De asemenea, s-a invederat ca potrivit art.1106C. civ., nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine, ca, din pozitia exprimata de E. rezulta ca exista neintelegeri intre succesibili cu privire la acceptarea mostenirii si ca pana la expirarea termenului de 1 an prevazut de lege pentru acceptarea mostenirii, cele trei persoane nu au calitatea de mostenitori, ci de succesibili.

Se invedereaza ca in mod eronat instanta de apel a retinut ca D. a indicat numele succesorilor luiTiptis Neculai. Dimpotriva, aceasta in nenumarate randuri, chiar si prin concluziile scrise, a aratat ca succesiunea nu a fost dezbatuta si a indicat doar numele succesibililor si toate partile au aratat ca succesiunea nu a fost acceptata, existand neintelegeri.

Se sustine ca motivarea instantei de apel este eronata, considerandu-se ca prin introducerea in cauza a succesibililor defunctului acestia dobandesc in litigiu doar „calitatea de succesori procesuali”, nu si calitatea de succesori acceptati ai succesiunii, iar „acceptarea sau neacceptarea succesiuni in termen de 1 an ar atrage o eventuala caducitate a hotararii”.

Recurentii-parati au mai invocat ca solutia instantei de apel de a complini lipsa motivarii primei instante este nelegala in raport cu art. 6 din CEDO si art. 425 alin. (1) lit. b) si art. 497C. proc. civ. intrucat prima instanta nu a explicat ce include suma de 440.034,21 RON la care au fost obligati paratii si, care sunt dovezile din care rezulta efectuarea unor lucrari de catre reclamanti dupa data incheierii conventiei, incalcandu-se prevederile art. 425si art. 497C. proc. civ. si art. 6 din CEDO.

Or, sustin recurentele, instanta are obligatia de a proceda la un examen efectiv, real si consistent al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partilor pentru a le aprecia pertinenta in determinarea situatiei de fapt.

Toate hotararile anterioare date de Curtea de Apel Galati ca instanta de apel, precum si toate deciziile date de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie au retinut la unison ca hotararea fondului (a Judecatoriei Focsani) este nemotivata. Nemotivarea solutiei Tribunalului Vrancea nu se poate acoperi de instanta de apel, deoarece paratii ar fi lipsiti de o cale de atac, nemaiputand formula critici legate de temeinicie. In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte.

Potrivit art. 970C. civ., conventiile trebuie executate cu buna credinta, ele obligand nu numai la ce este expres prevazut in ele, dar la toate „urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le da obligatiei dupa natura sa”.Este absurd sa se pretinda ca, in ceea ce priveste obiectul conventiei de vanzare-cumparare, nu intrau imprejmuirea (gardul), acoperisul, tencuielile etc.

La momentul perfectarii conventiei de vanzare cumparare imobilul era finalizat, iar aceasta imprejurare rezulta din contractul de inchiriere din 2.03.2000 incheiat intre reclamanti si G., precum si din solicitarea obtinerii avizului de la Inspectoratul Scolar Vrancea pentru aprobarea functionarii in imobilul din litigiu a unei gradinite.

Stabilirea aleatorie de catre instanta a acestei sume inseamna plata inca o data a imobilului ce a facut obiectul intelegerii dintre parti.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 si pct. 8 C. proc. civ. 9. Apararile formulate in cauza:

La 26 iulie 2021 intimatii-reclamanti B. si A. au depus intampinare, comunicata, solicitand respingerea recursului ca nefondat, formuland urmatoarele aparari:

Primul motiv de recurs invocat de catre recurentii parati in sensul ca apelul trebuia suspendat de drept ca urmare a decesului paratului C., pe motiv ca nu s-a dezbatut succesiunea acestuia, este unul nefondat, in realitate neimpunandu-se suspendarea de drept a cauzei intrucat la 23 iunie 2020, apelanta parata D. a depus la dosar copia certificatului de deces al paratului C., indicand ca mostenitori ai defunctului, pe fiicele acestora, respectiv E. si F..

Cele doua fiice au fost citate si, chiar daca E. a aratat, prin corespondenta purtata cu instanta, ca exista dispute succesorale cu privire la imobilul in litigiu, se apreciaza ca procedura de citare a fost legal indeplinita, astfel ca nu au fost incidente dispozitiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de recurs nu este intemeiat raportat la caracterul devolutiv al apelului, dar si al indicatiilor instantelor de recurs, respectiv decizia civila nr. 3991/2018, prin care se arata ca instanta de apel nu trebuie sa dispuna anularea sentintei motivata cu incalcarea dispozitiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci poate complini argumentatia adoptarii solutiei.

Hotararea instantei de apel este motivata, instanta precizand in mod detaliat rationamentul juridic care a condus-o la adoptarea solutiei de respingere a apelului.

De asemenea, au mentionat ca nici ultimul motiv de recurs nu este unul fondat, recurentii rastalmacind, efectiv, considerentele deciziei recurate si scotand din context sustinerile instantei de apel. Din inscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca aceste lucrari s-au efectuat dupa 1999, data incheierii conventiei de vanzare dintre A. si paratii Tiptis, procesul-verbal de receptie incheiat la terminarea lucrarilor si declaratia de inregistrare a imobilului fiind din 2004 . In conditiile in care racordarea la reteaua de gaze s-a facut abia in anul 2002, racordarea la reteaua de electricitate s-a efectuat in 2001, este evident ca in anul 2000 imobilul nu putea fi locuit, lucrarile de investitii nefiind terminate.

Este de o reala importanta faptul ca dispozitiile deciziei nr. 588/2012, prin care s-a lamurit dispozitivul sentintei civile 1939/2007 au intrat in puterea lucrului judecat, astfel incat nu mai pot fi contestate in aceasta faza procesuala, apelantii incercand sa nege ca reclamantii au efectuat inclusiv lucrarile exemplificate in decizia nr. 588, atitudine procesuala ce nu poate fi validata de catre instanta de apel.

Instanta de apel a facut referire la dosarul nr. x/2011 al Judecatoriei Focsani, avand ca obiect asigurare dovezi, in cadrul caruia s-a constatat ca imobilul prezenta o serie de imbunatatiri, dintre care unele erau degradate, dar a explicat ca acest lucru se datora paratilor Tiptis, care ocupasera imobilul pana in luna aprilie 2011, ulterior imobilul fiind preluat de reclamanti, care realizasera imbunatatirile in discutie. Aceasta exprimare nu echivaleaza cu o plasare temporala a momentului efectuarii imbunatatirilor exclusiv dupa aprilie 2011, ci doar sublinia ca imbunatatirile au fost realizate de catre reclamanti, astfel ca interpretarea recurentilor nu poate fi retinuta de catre instanta de recurs. Momentul efectuarii imbunatatirilor a fost stabilit de catre instanta, conform probelor administrate – inscrisuri si rapoarte de expertiza – astfel ca si acest motiv de recurs este nefondat.

10. Procedura de filtru:

Raportul intocmit in cauza, in conditiile art. 493 alin. (2) si (3) C. proc. civ. a fost analizat in completul filtru, fiind comunicat partilor, iar prin incheierea din 17 martie 2022 completul de filtru a admis, in principiu, recursul declarat de paratele D., F. si E. impotriva deciziei civile nr. 18/A din 3 februarie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila si a fixat termen la 26 mai 2022 in vederea solutionarii recursului, termen la care cauza a fost amanata la 6 octombrie 2022.

1. Solutia si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate si prin raportare la dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 si 9 C. proc. civ., Inalta Curte retine urmatoarele: Potrivit dispozitiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanta care judeca fondul iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, instanta de fond va judeca din nou, in limitele casarii si tinand seama de toate motivele invocate inaintea sa de partile litigante.

Astfel, Inalta Curte constata ca prin decizia civila nr. 200 din 20 ianuarie 2020 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost admis recursul declarat de paratii C. si D. impotriva deciziei nr. 65/A din 19 aprilie 2019 a Curtii de Apel Galati, sectia I civila, fiind casata decizia recurata cu trimiterea cauzei spre rejudecarea a doua oara a apelului.

Pentru a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanta de casare a retinut ca este intemeiata „prima critica de nelegalitate, circumscrisa motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care paratii au sustinut ca hotararea recurata a fost pronuntata cu incalcarea normelor de procedura prevazute de dispozitiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., intrucat instanta de apel a omis sa analizeze criticile relative la nemotivarea hotararii primei instante si netemeinicia sumei de 440.034,21 RON la plata careia au fost obligati in favoarea reclamantilor.

Aceasta critica este intemeiata, intrucat instanta de apel, in aplicarea dispozitiei legale mentionate, a statuat eronat ca nu poate analiza motivele de apel relative la lucrarile evaluate si pentru care s-au acordat reclamantilor despagubiri in cuantum de 440.034,21 RON prin sentinta primei instante, sub motiv ca aceste aspecte ale cauzei ar fi intrat in puterea lucrului judecat.

Astfel, potrivit considerentelor deciziei de casare nr. 3991/15 noiembrie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia I civila, instanta de recurs a gasit ca este fondata critica formulata de paratii Tiptis privind motivarea insuficienta a deciziei recurate sub aspectul neidentificarii lucrarilor pentru care s-a dispus obligarea paratilor la plata sumei de 440.034,21 RON si a neindicarii dovezilor din care rezulta efectuarea acestor lucrari.

Referitor la aceasta critica s-a retinut ca ea a constituit motiv de apel, ca instanta de apel a apreciat-o a fi intemeiata (justificat de faptul ca prima instanta, la randul ei, nu a explicat prin considerente din ce se compune suma de 440.034,21 RON la plata careia au fost obligati paratii si nici care sunt dovezile din care rezulta efectuarea lucrarilor de catre reclamanti) si a statuat ca va complini aceasta lipsa in propria-i hotarare, pentru ca, ulterior, sa omita la randu-i sa enunte in cuprinsul deciziei din apel considerentele corespunzatoare prin care sa se identifice lucrarile evaluate la suma de 440.034,21 RON si dovezile din care rezulta ca aceste lucrari au fost efectuate de reclamanti, limitandu-se doar la a face trimitere la raportul de expertiza in varianta luata in calcul pentru stabilirea sumei cuvenite reclamantilor.

Fata de aceasta omisiune, instanta de recurs a retinut incidenta motivului de nelegalitate prevazut de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu consecinta casarii deciziei recurate si trimiterii cauzei spre rejudecare, statuand in sarcina instantei de trimitere obligatia de a dispune motivat cu privire la situatia de fapt a litigiului in ceea ce priveste lucrarile evaluate si pentru care paratii au fost obligati prin sentinta primei instante sa plateasca reclamantilor despagubiri in suma de 440.034,21 RON.

Asa fiind, in mod eronat, in rejudecarea cauzei, instanta de apel a apreciat ca nu poate analiza criticile formulate prin apelul declarat de paratii C. si D. vizand nemotivarea hotararii primei instante si netemeinicia acesteia in ceea ce priveste acordarea sumei de 440.034,21 RON cu titlu de despagubiri reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului situat in municipiul Focsani, str. x, jud. Vrancea, sub motiv ca aceste aspecte ale procesului ar fi intrat in puterea lucrului judecat in raport de considerentele deciziei de casare nr. 3991/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia I civila,,

In consecinta, constatand incidenta motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost admis recursul, casata decizia recurata cu trimiterea cauzei, aceleasi instante pentru rejudecarea acestor chestiuni litigioase, in limita criticilor formulate de parati prin apel”.

Inalta Curte constata ca in rejudecare, instanta in al treilea ciclu procesual fata de recomandarile si statuarile obligatorii ale instantei de casare, s-a conformat acestora examinand cauza in limitele precizate prin decizia de casare, retinand in mod corect ca „a fost investita cu analiza apelului cu privire la temeinicia sumei de 440.034,21 RON solicitata de reclamanti, urmand a indica imbunatatirile ce pot fi sau nu retinute in favoarea reclamantilor-apelanti, valoarea lor si probele pe care se sprijina acestea”.

Recurentii au sustinut prin prisma motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ca hotararea recurata este nemotivata intrucat instanta nu a explicat ce include suma de 440.034,21 RON la care au fost obligati si care sunt dovezile din care rezulta efectuarea unor lucrari de catre reclamanti dupa data incheierii conventiei, incalcandu-se prevederile art. 425 si art. 497C. proc. civ. si art. 6 din CEDO.

Din perspectiva motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Inalta Curte retine ca dispozitiile enuntate consacra ipoteze diferite ale aceluiasi motiv de recurs – nemotivarea hotararii – deoarece astfel trebuie calificata atat o hotarare care nu este deloc motivata cat si una care cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Motivarea hotararii inseamna stabilirea in concret, clar si concis a starii de fapt urmand o ordine cronologica, incadrarea unei situatii particulare, de speta, in cadrul prevederilor generale si abstracte ale unei legi; scopul motivarii fiind acela de a explica solutia adoptata de instanta.

Cum motivarea hotararilor judecatoresti reprezinta un element de validitate a acestora, instanta are obligatia de a arata argumentele pro si contra ce au format convingerea in ceea ce priveste solutia pronuntata, argumente ce trebuie sa se raporteze atat la sustinerile, apararile partilor, cat si la probele si dispozitiile legale incidente raportului juridic dedus judecatii.

Obligativitatea motivarii hotararii constituie o conditie a procesului echitabil prevazuta de art. 21 din Constitutie si respectiv art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decat daca sustinerile partilor sunt examinate de instanta ce are obligatia legala de a proceda la o analiza a sustinerilor, argumentelor si mijloacelor de proba, pentru a le aprecia pertinenta.

Prin urmare, motivarea hotararii reprezinta aratarea starii de fapt si de drept in baza carora judecatorul pronunta solutia si constituie o garantie procesuala ce permite efectuarea controlului judiciar in calea de atac exercitata impotriva acesteia.

Raportand cele expuse la litigiul pendinte, precum si la criticile recurentilor parati legat de incidenta dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Inalta Curte retine ca instanta de apel si-a argumentat atat in fapt cat si in drept solutia adoptata in raport de motivele de apel invocate si de obiectul dedus judecatii.

Astfel, in argumentarea/motivarea solutiei adoptate, instanta de apel „referitor la temeinicia pretentiilor deduse judecatii referitoare la imbunatatirile aduse imobilului si imprejmuirea lui” a retinut ca: „Din decizia civila nr. 588/2012 a Tribunalului Vrancea rezulta ca la momentul intervenirii contractului de vanzare-cumparare imobilul era in stadiul „la rosu”, adica era netencuit interior si exterior, nu avea acoperis, nu avea tamplarie, nu avea garaj si nu era imprejmuit.

Aceste repere constructive au fost adaugate de reclamantii-apelanti ulterior, in baza autorizatiei de construire nr. x/19.03.2001, lucrarea fiind finalizata, asa cum rezulta din procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor de construire nr. x/29.05.2012 – Dosar nr. x/2014 al Tribunalului Vrancea.

Respectivele repere tehnice au fost identificate si de cei doi experti tehnici imobiliari in expertizele intocmite, motiv pentru care se impune a fi recunoscute si prin prezenta hotarare de apel, asa cum a facut-o si prima instanta.

Din listele olografe intocmite de reclamanti cu privire la alte cheltuieli facute pentru terminarea constructiei si facturile fiscale si chitantele eliberate de diversi comercianti si antreprenori rezulta ca reclamantii au cumparat si pus in opera si alte repere, cum ar fi: centrale termice, boilere, faianta, gresie, obiecte sanitare, pavele, parchet, instalatie electrica, trasee de utilitati comunale – gaze, apa, canalizare etc., sape, parchet, mozaic venetian, usi de exterior, la acestea adaugandu-se si alte materiale (adezivi, nisip, vopsea etc.) si c/val. manoperei.

Aceste ultime cheltuieli au fost identificate si in teren de cei doi experti (vezi rapoartele de expertiza tehnica imobiliara intocmite de expertul titular H. si consilierul expert I. – filele x vol. al II-lea Dosar nr. x/2014 al Tribunalului Vrancea si raspunsurile la obiectiuni – filele x vol. al II-lea Dosar nr. x/2014 al Tribunalului Vrancea).

Este adevarat ca in Dosarul nr. x/2011 al Judecatoriei Focsani – Incheierea din data de 17.11.2011, avand ca obiect „asigurare dovezi”, s-a constatat ca imobilul prezenta o serie de imbunatatiri, dintre care unele degradate, dar starea lor era la acel moment (august 2011) mai putin buna pentru ca imobilul fusese ocupat de paratii Tiptis pana in luna aprilie 2011. Ulterior, imobilul a fost din nou preluat de reclamanti, care au realizat imbunatatirile in discutie.

Fata de aceste probe mentionate mai sus, Curtea constata ca reclamantii-apelanti au demonstrat ca au adus imbunatatirile respective imobilului in litigiu, c/val. lor trebuind a le fi restituita, asa cum a stabilit prima instanta si chiar si ICCJ in cele doua decizii de casare.

Cu privire la valoarea imbunatatirilor si a gardului, si Curtea, ca si Tribunalul Vrancea, considera ca valorile date de ing. exp. I. (de 1026341 RON – Dosar nr. x/2014 al Tribunalului Vrancea) sunt exagerat de mari, nerealiste, astfel ca nu pot fi recunoscute de instantele de judecata.

Apreciem, asa cum si prima instanta a facut-o, ca valoarea exprimata de ing. exp. H. – filele x vol. al II-lea Dosar nr. x/2014 al Tribunalului Vrancea) este cea reala, aceasta fiind in total de 440.034,21 RON, din care suma de 414.785 RON o reprezinta imbunatatirile – fila x si suma de 25.249,21 RON o reprezinta imprejmuirea imobilului – fila x).

Fata de aceste aspecte, in rejudecarea apelului conform limitelor impuse in concordanta cu disp. art. 501 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata ca suma de 440.034,21 RON stabilita de Tribunalul Vrancea este corecta si se impune a fi confirmata si de instanta de apel”.

Din perspectiva celor expuse, in conditiile in care instanta si-a argumentat/motivat solutia adoptata in raport de limitele impuse prin decizia de casare si in concordanta cu disp. art. 501 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte retine ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nefondate sunt si sustinerile legate de incidenta motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., „hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material” invocat de recurente ca temei de drept al recursului, in conditiile in care ipotezele circumscrise acestui motiv se refera la situatiile in care instanta aplica un act normativ care nu este incident in pricina dedusa judecatii, da eficienta unei norme generale in conditiile existentei unei norme speciale aplicabile, da o interpretare gresita textului de lege aplicabil in cauza, aspecte ce nu se verifica in cauza.

Astfel, raportand cele expuse la litigiul pendinte, Inalta Curte constata ca in mod legal instanta de apel a examinat raporturile juridice dintre parti atat in raport de statuarile si recomandarile obligatorii din decizia de casare nr. 200 din 20 ianuarie 2020, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cat si in raport de obiectul dedus judecatii ce isi are izvorul de drept in imbogatirea fara justa cauza, (asa cum s-a statuat si prin decizia de casare anterioara nr. 3991/2018 a ICCJ) in conditiile in care reclamantii au solicitat obligarea paratilor la plata contravalorii tuturor imbunatatirilor si dotarilor efectuate la imobilul situat in Focsani, str. x, jud. Vrancea.

In ceea ce priveste incidenta motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva sustinuta de recurenti, ca in cauza trebuia sa opereze suspendarea de drept conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., intrucat la 5 mai 2020 a decedat apelantul C., nefiind stabilite persoanele care au calitatea de mostenitor al acestuia, Inalta Curte retine urmatoarele:

Dispozitiile art. 412 alin. (1) C. proc. civ. prevad ca judecarea cauzelor se suspenda de drept: prin decesul uneia dintre parti, pana la introducerea in cauza a mostenitorilor, in afara de cazul cand partea interesata cere termen pentru introducerea in judecata a acestora.

Este real, ca art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. obliga instanta sa constate suspendarea de drept a judecatii in cazul decesului uneia dintre parti in cursul judecatii, insa aceste dispozitii prevad ca masura poate fi impiedicata prin aratarea de catre partea interesata a mostenitorilor partii decedate; aceasta indicare se poate face fie prin dovedirea calitatii de mostenitor cu certificatul de mostenitor sau cel de calitate de mostenitor, fie – in mod exceptional – prin prezentarea certificatelor de stare civila ale persoanelor astfel desemnate, dimpreuna cu probarea actului celui care are vocatie succesorala concreta de acceptare expresa sau tacita a mostenirii partii decedate, iar o cerere de continuare de deschidere a judecatii sau o declaratie in fata instantei ca intelege sa continue procesul, valoreaza acceptarea tacita.

Or, in conditiile in care din inscrisurile existente la dosar filele x rezulta ca au fost emise certificatele de mostenitor nr. x din 2 noiembrie 2020, si respectiv nr. 112 din 27 noiembrie 2020 de Biroul Notarial J., dupa defunctul C., decedat la 4 mai 2020, din care rezulta calitatea de mostenitoare a paratelor, respectiv in calitate de sotie supravietuitoare a paratei D., si de fiice, a paratelor E. si F., Inalta Curte retine ca sunt nefondate sustinerile recurentilor legate de incalcarea dispozitiilor art. 412 alin. (1) C. civ.

Din perspectiva celor expuse, cum niciuna din sustinerile paratelor nu se circumscriu dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 si 8 C. proc. civ., Inalta Curte in temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de paratele D., F. si E. impotriva deciziei nr. 18/A din 3 februarie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila, cu obligarea acestora in temeiul art. 453C. proc. civ. la plata sumei de 2000 RON catre intimata-reclamanta B., cu titlul de cheltuieli de judecata in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de paratele D., F. si E. impotriva deciziei nr. 18/A din 3 februarie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila.

Obliga pe recurentii-parati D., F. si E. la plata sumei de 2000 RON catre intimata-reclamanta B., cu titlul de cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 6 octombrie 2022.