Divort. Competenta instantei romane. Regulamentul CE nr. 2201/2003

Divort. Competenta instantei romane. Regulamentul CE nr. 2201/2003

Daca partile au avut si au resedinta obisnuita intr-un al stat membru, iar parata a introdus pe rolul unei instante din acel stat actiunea pentru desfacerea casatoriei partilor, anterior promovarii pe rolul instantei romane de catre reclamant a prezentei actiuni avand acelasi obiect, prima instanta sesizata, cea din celalalt stat membru, este instanta competenta sa solutioneze actiunea de desfacere a casatoriei partilor, urmand a se respinge actiunea de divort formulata de reclamant, ca nefiind de competenta instantelor romane.

(Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, Decizia nr. 1104/R din 7 mai 2010)

  1. Prin Sentinta civila nr. 13461 din 4 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, s-a admis actiunea formulata de reclamantul M.S. in contradictoriu cu parata M.F.M. si, in consecinta s-a desfacut casatoria incheiata la data de 21 iulie 1992 si inregistrata in registrul de stare civila al mun. Cluj-Napoca, prin divort din vina paratei. S-a dispus ca parata, pe viitor, sa poarte numele avut anterior casatoriei, acela de „F.”.
  2. Prin decizia civila nr. 107 din 17 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins exceptia tardivitatii si s-a admis apelul declarat de parata M.F.M., s-a desfiintat hotararea atacata iar cauza a fost trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a constatat ca parata apelanta nu are domiciliul la adresa din Cluj-Napoca, Calea M., unde a fost citata la procedura desfasurata in fata primei instante. Prin adeverinta depusa la dosarul de apel, apelanta a facut dovada ca locuieste in Italia in provincia Mantova, com. Casalromano, si este rezidenta in aceasta localitate din data de 14 iunie 2002.

Cata vreme judecata in fata primei instante s-a facut in lipsa apelantei, care nu a fost legal citata, sunt incidente in cauza dispozitiile art. 297 alin. (1) C. pr. civ.

In apelul formulat, a retinut tribunalul, parata a mai invocat si pronuntarea hotararii cu incalcarea normelor de competenta, sustinand ca ultimul domiciliu al sotilor ar fi fost in Italia. Tribunalul a considerat insa ca probatoriul testimonial administrat duce spre concluzia ca ultimul domiciliu al sotilor a fost Romania.

  1. Impotriva acestei decizii reclamantul M.S. a declarat la data de 22 martie 2010, recurs in termen legal, solicitand instantei admiterea acestuia, casarea hotararii atacate in sensul respingerii apelului paratei ca tardiv.
  2. Recursul este fondat.

Astfel, potrivit art. I din O.U.G. nr. 119 din 21 decembrie 2006, privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, aprobata cu unele completari prin Legea nr. 191 din 19 iunie 2007 (M. Of. nr. 425 din 26 iunie 2007), Legea nr. 187/2003 privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene se abroga.

Asa fiind, de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, regulamentele comunitare sunt actele normative direct aplicabile, fara a fi necesara o norma de transpunere a lor in dreptul intern, potrivit art. 249 din Tratatul pentru instituirea Comunitatii Europene.

Normele privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti sunt cele cuprinse inRegulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003.

In Capitolul I, „Domeniu de aplicare si definitii”, art. 1, „Domeniu de aplicare”, par. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 se stabileste ca, prezentul regulamentse aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind: lit. (a) divortul, separarea de corp si anularea casatoriei.

Potrivit Capitolului II, „Competenta”, Sectiunea 1. „Divort, separare de corp si anulare a casatoriei”, art. 3, „Competenta de fond”, din acelasi regulament, sunt competente sa hotarasca in problemele privind divortul, separarea de corp si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a sotilor, sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo, sau resedinta obisnuita a paratului, (…), sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii (…)

Instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cauza pentru care nu este competenta in temeiul prezentului regulament si pentru care, in temeiul prezentului regulament, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, se declara, din oficiu, necompetenta asa cum prevede Ar. 17, „Verificarea competentei”, din regulamentul mai sus aratat.

Conform art. 19, „Litispendenta si actiuni conexe”, par. 3, „In cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia. In acest caz, partea care a introdus actiunea la instanta sesizata in al doilea rand poate intenta respectiva actiune la prima instanta sesizata”.

Parata intimata a dovedit prin inscrisurile depuse in probatiune ca a inregistrat pe rolul Tribunalului Mantova din Italia o actiune pentru desfacerea casatoriei partilor inregistrata sub nr. 1244 la data de 23 mai 2005, urmatorul termen de judecata fiind fixat pentru data de 9 noiembrie 2010, ora 09:30 intrucat atat reclamantul, cat si parata au resedinta in loc. Casalromano, Italia. De altfel, prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Judecatoria Cluj Napoca la data de 4 iunie 2008, reclamantul M.S. a indicat faptul ca resedinta paratei este in Italia, Casalromano.

Avand in vedere faptul ca partile au avut si au resedinta obisnuita in Italia, iar parata a introdus pe rolul Tribunalului Mantova in data 23 mai 2005 actiunea pentru desfacerea casatoriei partilor, anterior promovarii de catre reclamant a prezentei actiuni avand acelasi obiect, Curtea in temeiul art. 17 din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 stabileste ca prima instanta sesizata, Tribunalul Mantova din Italia, este instanta competenta sa solutioneze actiunea de desfacere a casatoriei partilor, in conformitate cu prevederile art. 1 par. 1 si art. 17 par. 3 din regulamentul mai sus mentionat.

Prin urmare, in mod gresit, Judecatoria Cluj Napoca s-a declarat competenta in solutionarea prezentei cauze cu incalcarea normelor de competenta prevazute deRegulamentul (CE) nr. 2201/2003 a carui aplicare in speta este prioritara conform art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei motiv pentru care Curtea, in temeiul art. 312 alin. (1) si (3) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 3 si pct. 9 C. pr. civ., admite recursul declarat de reclamantul M.S., impotriva deciziei civile nr. 107/A din 17 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care o caseaza si rejudecand, in temeiul art. 296 coroborat cu art. 297 alin. (2) C. pr. civ. admite apelul declarat de parata M.F.M. in contra sentintei civile nr. 13461 din 4 decembrie 2008 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care o anuleaza si respinge in intregime actiunea formulata de reclamantul M.S. in contradictoriu cu parata M.F.M., pentru divort, ca nefiind de competenta instantelor romane. (Judecator Anca-Adriana Pop)

Publicat in Buletinul Jurisprudentei din 2010 la Editura Universul Juridic