Dezbatere succesorala. Deschiderea succesiunii. Constatarea calitatii de mostenitor, anularea certificatului de mostenitor si a actelor subsecvente
Cum in cadrul dezbaterii succesorale judiciare si in stransa legatura cu capetele principale de cerere privind deschiderea succesiunii – constatarea calitatii de mostenitor si anularea certificatului de mostenitor – prin actiune s-a solicitat si anularea actelor subsecvente incheiate in baza certificatului de mostenitor contestat, competenta materiala a instantei este determinata de valoarea obiectului actelor subsecvente a caror anulare se solicita ca efect al posibilei anulari a certificatului de mostenitor indicat in cererea de chemare in judecata.
Prin urmare, avand in vedere ca actiunea dedusa judecatii este o cerere in materie de mostenire, iar valoarea obiectului actiunii, respectiv a contractelor de vanzare-cumparare ce ar putea fi desfiintate in cazul admiterii actiunii, depaseste suma indicata in cuprinsul dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. k) NCPC, in stabilirea competentei de solutionare a litigiului sunt incidente prevederile art. 118 NCPC, privind ultimul domiciliu al defunctului, coroborate cu cele ale art. 99 alin. 2 NCPC, potrivit carora criteriul valoric atrage competenta tribunalului, ca instanta „de grad mai inalt” raportat la cuantumul pretentiei deduse judecatii.
Sectia I civila, decizia nr. 749 din 30 martie 2016
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 3 Bucuresti la data de 18.07.2013, reclamanta A. a solicitat, in temeiul dispozitiilor art. 69, 75, 76, 77 din Legea nr. 36/1995 in vigoare la data eliberarii actului si art. 119 din Legea nr. 36/1995 republicata, in contradictoriu cu paratii B., C., Comisia Judeteana Iasi pentru stabilirea dreptului de proprietate : sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctei D., decedata la data de 18.09.1986, cu ultim domiciliu in Bucuresti, sector 3; sa se constate ca de pe urma defunctei D. a ramas ca unic mostenitor defuncta E., decedata la data de 03.09.2000, in calitate de mostenitor testamentar, in baza testamentului autentificat la 06.02.1986 de fostul Notariat Local de Stat al Sectorului 1 Bucuresti si, in consecinta, constarea calitatii de mostenitor testamentar al ei de urma defunctei E. – in baza certificatului de mostenitor testamentar emis de BNP X. la data de 18.09. 2000 – defuncta care, la randul ei, este mostenitoarea testamentara a defunctei D.; sa se constatate nulitatea absoluta – pentru frauda la lege – a certificatului de calitate de mostenitor nr. xx2 din 06.12.2006, emis de Biroul Notarial Y. pe numele defunctului F., decedat la data de 29.03.2001, in calitate de mostenitor legal al defunctei D.; anularea actelor subsecvente intocmite ori emise in baza certificatului de calitate de mostenitor nr. xx2 din 06.12.2006, respectiv, titlul de proprietate nr. xxx05 din 03.11.2011 emis pe numele paratului B. de Comisia Judeteana Iasi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru o suprafata de teren de 18 ha 2.070 mp, contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale incheiat intre paratii B., in calitate de vanzator si C., in calitate de cumparator, autentificat sub nr. xxx0/2011 de BNPA Z., contractul de vanzare-cumparare de drepturi succesorale incheiat intre paratii B., in calitate de vanzator si C., in calitate de cumparator, autentificat sub nr. xx0/2012 de BNPA Z.
La data de 27.11.2013, reclamanta a formulat cerere completatoare, solicitand instantei si anularea contractului de partaj voluntar intervenit intre paratii B. si C., autentificat sub nr. xx7/2013 privitor la iesirea paratilor din indiviziune asupra terenului in suprafata de 18 ha 2.070 mp, atribuit paratului B. de Comisia Judeteana Iasi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin titlul de proprietate nr. xxxx05/2011, partaj in urma caruia paratul B. a dobandit in proprietate exclusiva terenul in suprafata totala de 10.000 mp situat in Iasi.
Prin sentinta nr. 2609 din 26.02.2015, Judecatoria Sector 3 Bucuresti a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, raportat la imprejurarea ca ultimul domiciliu al defunctei D. a fost in Bucuresti si la faptul ca valoarea cererii depaseste 200.000 lei.
Prin sentinta nr. 749 din 12.06.2015, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Iasi, retinand ca, raportat la faptul ca niciunul dintre parati nu are domiciliul in raza teritoriala a acestei instante si la faptul ca obiectul material al cererii, respectiv imobilul in litigiu, se afla situat in judetul Iasi, competent material sa solutioneze cauza este Tribunalul Iasi, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 107 si 112 NCPC.
Prin sentinta nr. 2711 din 08.12.2015, Tribunalul Iasi, Sectia I civila a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a inaintat cauza la Inalta Curte de Casatie si Justitie, retinand ca singura instanta competenta teritorial pentru actiunile avand ca obiect stabilirea calitatii de mostenitor si anularea certificatului de mostenitor este, potrivit art. 118, art.129 alin. (2), art. 131 NCPC, instanta de la ultimul domiciliu al defunctei, in speta, Judecatoria Sector 3 Bucuresti.
Inalta Curte, competenta sa solutioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) Cod procedura civila, stabileste competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 118 alin. (1) NCPC „In materie de mostenire, pana la iesirea din indiviziune, sunt de competenta exclusiva a instantei celui din urma domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare; 2. cererile privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar.”
Alin. (2) al aceluiasi articol statueaza ca „Cererile formulate potrivit alin. 1 care privesc mai multe mosteniri deschise succesiv sunt de competenta exclusiva a instantei ultimului domiciliu al oricaruia dintre defuncti”.
Textul de lege anterior citat se coroboreaza insa cu dispozitiile art. 105 NCPC, care stabilesc ca „In materie de mostenire, competenta dupa valoare se determina fara scaderea sarcinilor sau datoriilor mostenirii”.
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 3 Bucuresti la data de 18.07.2013, reclamanta a solicitat sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctei D., cu ultim domiciliu in Bucuresti, sector 3; sa se constate ca de pe urma defunctei D. a ramas ca unic mostenitor defuncta E., decedata la data de 03.09.2000, in calitate de mostenitor testamentar, constarea calitatii de mostenitor testamentar de pe urma defunctei E. a reclamantei; sa se constatate nulitatea absoluta – pentru frauda la lege – a certificatului de calitate de mostenitor nr. xx2/2006, pe numele defunctului F., in calitate de mostenitor legal al defunctei D.; anularea actelor subsecvente intocmite ori emise in baza certificatului de calitate de mostenitor, respectiv titlu de proprietate, contract de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, contract de partaj voluntar.
Rezulta ca reclamanta, in cadrul dezbaterii succesorale judiciare si in stransa legatura cu capetele principale de cerere privind deschiderea succesiunii, constatarea calitatii de mostenitor si anularea certificatului de mostenitor nr. xx2/2006, solicita anularea actelor subsecvente incheiate in baza certificatului de mostenitor a carui anulare se solicita.
Avand in vedere pretentiile deduse judecatii, este evident ca, in speta, este vorba de o cerere in materie de mostenire, iar nu de o actiune de imparteala judiciara cum gresit s-a retinut de catre una din instantele aflate in conflict negativ de competenta, a carei valoare dupa obiect insa este determinata de valoarea obiectului actelor subsecvente a caror anulare se solicita ca efect al posibilei anulari a certificatului de mostenitor indicat in cererea de chemare in judecata si in baza caruia au fost incheiate respectivele contracte de vanzare-cumparare.
Prin urmare, avand in vedere valoarea obiectului actiunii, respectiv a actelor ce ar putea fi desfiintate in cazul admiterii actiunii, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 118 NCPC privind ultimul domiciliu al defunctului (situat in municipiul Bucuresti), coroborate cu dispozitiile art. 94 alin. (1) lit. k) NCPC, potrivit carora judecatoriile judeca, in prima instanta, „…orice alte cereri evaluabile in bani in valoarea de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti…”, din care rezulta, printr-o interpretare per a contrario ca pentru ceea ce depaseste suma anterior indicata competenta dupa valoare apartine Tribunalului Bucuresti.
Pe de alta parte, potrivit art. 99 alin. (2) NCPC „In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt.”
Cum in speta se solicita anularea unui titlu de proprietate avand ca obiect o suprafata de 10.000 mp si a unor contracte de vanzare-cumparare al caror pret a fost de 210.000 euro (contractul de vanzare-cumparare nr. xxx0/2011) si, respectiv 100.000 euro (contractul de vanzare-cumparare nr. xx0/2012), in aplicarea dispozitiilor legale anterior citate, criteriul valoric atrage competenta tribunalului, ca instanta „de grad mai inalt” raportat la cuantumul pretentiei deduse judecatii.
Pentru aceste considerente, competenta de solutionare a cauzei a fost stabilita in favoarea Tribunalului Bucuresti.