Despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ anulat si prin neexecutarea intocmai a obligatiilor stabilite conform sentintei civile.
Solutia de respingere a cererii ca ramasa fara obiect, atunci cand ceea ce s-a dedus judecatii a fost deja executat de parat (parati) de buna voie, inainte de finalizarea procesului, urmare a unei imprejurari intervenite ulterior introducerii cererii de chemare in judecata, consacrata de practica judiciara anterioara noului Cod civil, dar neconsacrata legislativ, isi mentine aplicabilitatea si se justifica si sub imperiul noului Cod de procedura civila, fiind dedusa pe cale de interpretare din art. 194 lit. c) C. proc. civ. (corespondent al art. 112 pct. 3 din vechiul C. proc. civ.).
In speta, instanta suprema nu poate retine solutia de admitere a exceptiei lipsei/ramanerii de obiect a cererii de chemare in judecata, pe considerentul ca HG pentru aprobarea Planului national de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de sera pentru perioadele 2007 si 2008-2012 nr. 60/2008 avea o perioada limitata de aplicabilitate.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia nr. 2749/2016
Sedinta publica de la 21 octombrie 2016
Asupra recursurilor de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
1.Cadrul procesual. Cererea de chemare in judecata
Prin cererea formulata, reclamanta SC „A” SA a chemat in judecata pe paratii Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice si Guvernul Romaniei – Secretariatul General al Guvernului, solicitand instantei ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la plata unei despagubiri in suma de 160.554.322 lei, echivalentul la data introducerii prezentei actiuni, pentru suma de 36.178.809,96 Euro, reprezentand despagubirea cuvenita pentru repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ anulat si prin neexecutarea intocmai a obligatiilor stabilite conform sentintei civile nr. 69/C A/28.02.2011 pronuntate in dosarul nr. 1292/36/2008 al Curtii de Apel Constanta – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, irevocabila prin Decizia nr. 4399 din 30 octombrie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal.
2.Solutia instantei de fond
Prin sentinta civila nr. 92 din 24 aprilie 2014 Curtea de Apel Constanta – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a admis exceptiile invocate si a respins cererea reclamantei SC „A” SA, in contradictoriu cu paratii Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice si Guvernul Romaniei – Secretariatul General al Guvernului, ca ramasa fara obiect.
3. Cererea de recurs si motivele infatisate
Impotriva sentintei civile nr. 92 din 24 aprilie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Constanta – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta SC „A” SA a declarat recurs, invocand ca temei de drept al demersului procesual prevederile art. 483, art. 486, art. 488 alin.1 pct.4, 5, 6, 7 si 8 si art. 497 Cod procedura civila.
In esenta, prin criticile dezvoltate au fost infatisate urmatoarele:
•sentinta cuprinde motive contradictorii si straine de natura si obiectul sau continutul cauzei;
• grava eroare in care s-a aflat instanta este evidenta in conditiile in care nu se putea pune problema despagubirilor banesti la momentul solicitarii anularii actului, de vreme ce a fost ceruta si admisa inca la acea data, despagubirea in natura, prezumata a se executa de buna voie de catre autoritatile publice debitoare;
•obiectul prezentei cauze era si este reprezentat de realizarea interesului legitim al reclamantei de a obtine despagubirea cuvenita din partea paratilor, respectiv executarea obligatiei deja impusa judiciar si irevocabil prin echivalent banesc;
•sentinta recurata este lipsita de orice temei legal, de analiza proprie, incalca normele de drept material, sustinerile paratilor, preluate integral si necritic, fiind lipsite de orice substanta;
•nu exista nici un temei legal pentru neexecutarea unei hotarari judecatoresti irevocabile si deci executorie, sustinerile si apararile paratilor legate de obiectul primului dosar si de posibilitatea de executare fiind, in fapt, o contestare a autoritatii de lucru judecat;
•nici instanta de fond si nici paratii nu au raspuns situatiei de drept invocata de reclamanta la pct.16 din actiune, derivand din prevederile art. 20 din HG nr.780/2006, privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, forma in vigoare la aceasta data;
•raportat la obiectul cererii, reprezentat de o despagubire baneasca echivalenta sau corespunzatoare,in raport de neexecutarea, conform legii, nici directa si nici indirecta, a obligatiei de a face, ce implica un fapt personal al autoritatii publice debitoare, stabilita prin titlul executoriu, o eventuala disparitie a obiectului obligatiei de a face sau imposibilitatea obiectiva de executare, oricum nu ar putea reprezenta motive care sa conduca la lipsa obiectului cererii de despagubire;
•sentinta reprezinta in acest mod, prin solutia adoptata, o evidenta depasire a atributiilor puterii judecatoresti si totodata o incalcare manifesta a autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 69/CA din 28.02.2011, titlu executoriu, irevocabila urmare a deciziei ICCJ-SCAF nr. 4399 din 30.10.2012;
•au fost incalcate in cauza atat norme procedurale cat si norme de drept material avand caracter imperativ, din perspectiva modului in care instanta de fond a procedat la solutionarea tuturor cererilor incidente ale partilor si a cauzei deduse judecatii, in ansamblul sau.
4.Apararile intimatilor-parati
4.1. Guvernul Romaniei a formulat intampinare la recursul reclamantei-recurente, solicitand, in esenta, respingerea acestuia ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond, ca fiind legala si temeinica, in conditiile in care exceptia lipsei de obiect a fost corect admisa, HG nr. 60/2008 producandu-si efectele si fiind valabila pentru perioada 2007-2012.
4.2. Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice (MMSC), la randul sau, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului recurentei, aratand, in esenta, in contextul unor ample referiri la situatia de fapt, ca recurenta nici nu a invocat motive de nelegalitate ale hotararii instantei de fond ci se tinde la o restabilire a situatiei de fapt, ceea ce nu este admisibil in calea de atac a recursului.
Recurenta-reclamanta a formulat si depus la dosar raspunsuri la cele doua intampinari, sus mentionate.
5.Procedura derulata in recurs si recursul incident
5.1. Pe baza recursului, a intampinarilor si raspunsului la intampinare, in temeiul art. 493 alin.(2) si (3) Cod procedura civila, a fost intocmit raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului, comunicat partilor potrivit incheierii din data de 17 iunie 2015.
Prin incheierea de la 25.11.2015 din Camera de Consiliu, completul de filtru a admis in principiu recursul si conform art. 493 alin.(7) Cod procedura civila a fixat termen de judecata pe fond a recursului, cu citarea partilor.
5.2.La data de 14.10.2015, recurenta-reclamanta a depus la dosar, in sustinerea recursului promovat, (i) copia sentintei civile nr. 31/CA/6.07.2015, pronuntata de Curtea de Apel Constanta (dos 726/36/2014) in temeiul art. 24 alin.3 din Legea nr. 554/2004, republicata, prin care au fost aplicate amenzi si penalitati impotriva conducatorilor autoritatilor publice debitoare (intimatele din prezenta cauza) pana la data executarii sentintei civile nr. 69/CA/28.02.2011, irevocabila prin Decizia ICCJ nr.4399/30.10.2012 si (ii) HG nr.611/2015, pentru modificarea pct. 8.2 nr. 149 din Planul national de alocare privind certificatul de emisii de gaze cu efect de sera pentru perioadele 2007 si 2008-2012, aprobat prin HG nr.60/2008, in al carei preambul se mentioneaza ca aceasta hotarare se adopta avand in vedere sentinta civila nr. 69/CA/28.02.2011 a Curtii de Apel Constanta (filele 83-95 dosar recurs).
5.3.Intimatul Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice a formulat in cauza, la data de 17.10.2016, in temeiul art. 483 Cod procedura civila, un recurs incident, invocand, in esenta, motivele in continuare aratate, despre care sustine ca se circumscriu art. 488 alin.(1) pct.6 si 8 Cod procedura civila, solicitand admiterea acestuia si modificarea in parte a hotararii primei instante, in sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei recurente si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata:
•este nelegala solutia instantei de fond data exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, din perspectiva art. 488 alin.(1) pct.6 si 8 Cod procedura civila;
•actul administrativ vatamator, HG nr.60/2008 era cunoscut de recurenta si la data actiunii initiale, ce a facut obiectul dosarului nr. 1292/36/2008, cand insa nu a evaluat prejudiciul astfel ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care Rompetrol a avut sau putea avea cunostinta de valoarea prejudiciului sau, anterior datei de 30.11.2012;
•termenul special de prescriptie, de 1 an de zile, s-a implinit fie la 2.07.2009, fie la 28.02.2012, intinderea prejudiciului pretins trebuind a fi raportata si la recunoasterile exprese ale Rompetrol din prezenta cauza, nefiind justificata intervenirea unor elemente de natura a stabili ca termenul de prescriptie curge de la o alta data.
6.Considerentele Inaltei Curti asupra recursurilor
6.1.Recursul recurentei-reclamante S.C. „A” S.A.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor recurentei-reclamante, fata de apararile intimatilor si raportat la reevaluarea ansamblului probator administrat in cauza ca si a cadrului normativ aplicabil, Inalta Curte constata ca recursul, respectiv motivele de casare intemeiate pe prevederile art. 488 alin.(1) pct.6 si 8 sunt fondate, impunandu-se casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, in sensul si pentru argumentele in continuare expuse.
Recurenta reclamanta S.C. „A” S.A. a investit instanta de contencios administrativ cu cererea de obligare a intimatilor-parati la plata in favoarea sa a unei despagubiri in suma de 160.554.322 lei, reprezentand despagubirea cuvenita pentru repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ anulat si prin neexecutarea intocmai a obligatiilor stabilite conform sentintei civile nr. 69/CA/28.02.2011 a Curtii de Apel Constanta, definitiva, invocand in drept dispozitiile art. 1, 8 si 18 din Legea nr. 554/2004, republicata.
Instanta de fond, primind exceptia lipsei de obiect, invocata de intimatul-parat MMCG, in esenta, pe considerentul ca, raportat la hotararea judecatoreasca definitiva invocata de reclamanta, sesizarea instantei la un interval de timp de 10 luni de la iesirea din vigoare a HG nr.60/2008, in conditiile in care actul normativ solicitat a fi modificat si-a produs efectele juridice pentru care a fost elaborat, nu mai are obiect, a respins ca atare actiunea reclamantei.
A mai a aratat prima instanta ca la momentul introducerii prezentei actiuni nu mai este posibila acordarea de despagubiri recurentei-reclamante, deoarece, pe de o parte, aceasta a avut la dispozitie calea speciala a executarii obligatiei, prevazuta de art. 24 din Legea nr. 554/2004, iar, pe de alta parte, HG nr.60/2008 si-a produs efectele, fiind valabila pentru perioada 2007-2012.
Raportat la considerentele sus expuse, Inalta Curte retine ca sunt fondate criticile recurentei-reclamante intemeiate pe prevederile art. 488 alin.(1) pct.6 Cod procedura civila si respectiv pct.8 Cod procedura civila.
Motivatia primei instante in sustinerea solutiei adoptate, aceea de a fi respinsa actiunea reclamantei pe exceptia ramanerii fara obiect apare, intai, ca fiind contradictorie intrucat contine argumente ce tin mai degraba de temeinicia cererii (a se vedea cele mai sus citate vizand caile legale despre care instanta a apreciat ca au fost la dispozitia recurentei-reclamante) ca si de imposibilitatea de punere in executare a hotararii judecatoresti definitive/irevocabile prin Decizia nr.4399/30.10.2012, incluzand iesirea din vigoare a actului normativ solicitat a fi modificat (HG nr.60/2008) si nu de lipsa propriu-zisa a obiectului cererii.
Incidenta motivului de casare prevazut de art. 488 pct.8 Cod procedura civila este atrasa, in opinia instantei de recurs, de gresita aplicare si interpretare a prevederilor cuprinse in Legea nr.554/2004, republicata ce au fost indicate de recurenta-reclamanta ca temei de drept al actiunii de fata, ca si a prevederilor art. 194 Cod procedura civila.
Practica judiciara anterioara noului cod civil a consacrat solutia de respingere a cererii ca ramasa fara obiect, atunci cand ceea ce s-a dedus judecatii a fost deja executat de parat (parati) de buna voie, inainte de finalizarea procesului, urmare a unei imprejurari intervenite ulterior introducerii cererii de chemare in judecata.
Desi nu este consacrata legislativ, o atare solutie isi mentine aplicabilitatea si se justifica si sub imperiul noului Cod de procedura civila, fiind dedusa pe cale de interpretare din dispozitiile art. 194 lit.c) din Codul de procedura civila (corespondent al art. 112 pct.3 din vechiul cod de procedura civila).
Raportat la considerentele teoretico-jurisprudentiale enuntate, se constata ca in prezenta cauza nu este incidenta ipoteza premisa a interpretarilor consacrate, fiind evident ca nu a intervenit o executare de buna voie a obiectului cererii dedusa judecatii si nicio alta imprejurare ulterioara introducerii cererii de chemare in judecata, in acest sens.
In acord cu criticile recurentei-reclamante si in opinia Inaltei Curti se retine ca nu este intemeiata solutia de admitere a exceptiei lipsei/ramanerii de obiect, pe considerentul ca HG nr.60/2008 avea o perioada limitata de aplicabilitate, astfel ca aplicarea sanctiunilor pentru neexecutarea dispozitiilor din sentinta civila nr. 69/CA/2011 nu mai este posibila, intrucat aceasta chiar este o aparare de fond, care, in niciun caz nu lipseste cererea reclamantei-recurente de obiect.
Criticile recurentei-reclamante sunt intemeiate si fata de imprejurarea ca prima instanta nu a examinat cu acuratete „obiectul” cererii de chemare in judecata si mai cu seama temeiul de drept al acesteia, recurenta indicand atat in actiunea principala, ca si prin motivele de recurs ca, fata de imposibilitatea executarii directe a obligatiei, invocata de intimatii-parati, se impune cu necesitate executarea prin echivalent prevazuta de art. 1530-1548 Cod civil, or acest aspect a ramas cu totul neanalizat de catre prima instanta.
Concluzionand, Inalta Curte primind criticile recurentei-reclamante circumscrise motivelor de casare sus aratate, pe care le-a apreciat ca fiind intemeiate, urmeaza asadar a admite recursul, in temeiul art. 496 alin.(1) si (2) si art. 497 Cod procedura civila, cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicata si a casa hotararea primei instante cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare, asupra fondului cererii, data fiind nelegalitatea solutionarii cererii initiala pe o exceptie de procedura.
Cu ocazia rejudecarii cauzei prima instanta urmeaza a avea in vedere si a evalua probator inscrisurile noi depuse in recurs de catre recurenta, respectiv sentinta civila nr. 31/CA/6.07.2015 a Curtii de Apel Constanta (nedefinitiva) si HG nr.611/2015 (filele 83 si urmatoarele dosar recurs).
In fine, instanta de rejudecare urmeaza a se pronunta si asupra celorlalte sustineri si aparari ale recurentei-reclamante vizand legalitatea modalitatii de reprezentare a intimatei-parate si recurente MMSC.
6.2. Recursul incident formulat de paratul Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice
Fata de caracterul accesoriu al recursului incident, raportat la prevederile art. 491 raportat la art. 472 Cod procedura civila, cu aplicarea art. 488 Cod procedura civila, Inalta Curte urmeaza sa admita si acest recurs, urmare admiterii recursului principal si mai ales a solutiei adoptate, respectiv cea de casare a hotararii atacate cu trimitere spre rejudecare, ceea ce inseamna ca instanta de rejudecare urmeaza a analiza si continutul acestui recurs, in contextul rejudecarii unitare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. „A” S.A. si recursul incident formulat de paratul Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor impotriva sentintei civile nr. 92 din 24 aprilie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Constanta – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Caseaza sentinta atacata si trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Definitiva.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi 21 octombrie 2016.