Daune. Obligarea paratei la plata daunelor morale si materiale ca urmare a decesului fiilor si fratilor reclamantilor.
Accident auto. Asigurari. Transmiterea dreptului de a primi despagubiri, sub forma de daune morale, pe cale succesorala
Potrivit noului C. civ., dreptul de a continua in instanta, actiunea autorului in vedere satisfacerii unui drept personal nepatrimonial nu a fost recunoscut in virtutea faptului ca succesiunea a fost deschisa sub imperiul noii legi ci a fost dat, ca o derogare de la principiul netransmisibilitatii drepturilor personal nepatrimoniale, exclusiv drepturilor personal nepatrimoniale nascute sub imperiul noii legi. Or, in cauza, dreptul pretins s-a nascut la momentul savarsirii faptului ilicit ce a generat prejudiciul, si anume la data accidentului rutier, 24 septembrie 2010. Asigurari
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila
Decizia nr. 1617/2014
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 28 mai 2014.
Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 7 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a V-a civila, sub nr. 70902/3/2011, reclamantii R.N.I., R.A.S., N.I., M.D. si M.V. au solicitat, in temeiul dispozitiilor art. 998-art. 999 C. civ., Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, Ordinului C.S.A. nr. 1/2008 privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea in aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, in contradictoriu cu Asociatia Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, obligarea paratei la plata urmatoarelor sume datorate ca urmare a decesului fiilor si, respectiv, fratilor reclamantilor, R.A.M., M.L. si M.R.M., actualizate cu 0,1% pe zi de intarziere incepand cu data introducerii actiunii:
– 450.000 euro daune morale pentru R.N.I. in calitate de tata al defunctului R.A.M.;
– 450.000 euro daune morale pentru R.A.S. in calitate de mama a aceluiasi defunct;
– 150.000 euro pentru N.I. daune morale in calitate de bunica a aceluiasi defunct;
– 600.000 euro daune morale pentru M.M. din care 450.000 euro ca urmare a decesului fiului acestuia, M.L. si 150.000 euro ca urmare a decesului fiicei concubinei sale, M.R.M.;
– 300.000 euro daune morale pentru M.D., prin reprezentant legal M.M., din care 150.000 euro pentru decesul fratelui acesteia, M.L. si 150.000 euro pentru decesul surorii sale M.R.M.; – 600.000 euro daune morale pentru M.V. din care 450.000 euro pentru decesul fiicei sale M.R.M. si 150.000 pentru decesul fiului concubinului sau M.L.;
– 50.000 RON daune materiale pentru R.N.I. si R.A.S. in calitate de parinti ai defunctului R.A.M. (25.000 RON pentru fiecare);
– 80.000 RON daune materiale pentru M.M. si M.V. ca urmare a decesului copiilor lor (40.000 RON pentru fiecare).
In motivare, reclamantii au aratat, in esenta, ca accidentul rutier produs la data de 24 septembrie 2010 de catre conducatorul auto H.N.A. pe raza localitatii B. din judetul Maramures cu autoturismul proprietate personala, s-a soldat cu decesul pasagerilor aflati in respectivul autoturism, numitii R.A.M. (fiul lui R.N.I. si al lui R.A.S. si nepotul de fiica a lui N.I.), M.L. (fiul lui M.M. si fratele lui M.D.) si M.R.M. (fiica lui M.V.).
Reclamantii au mai aratat ca, urmare a cercetarii penale desfasurate, s-a retinut culpa exclusiva a conducatorului auto in producerea evenimentului rutier, decedat si el in accident. Cum autoturismul acestuia nu era asigurat in sistemul de asigurare R.C.A., obligatia de despagubire a prejudiciului creat reclamantilor revine, conform, dispozitiilor Legii nr. 136/1995 si Ordinului C.S.A. nr. 1/2008, Fondului de Protectie a Victimelor Strazii.
Reclamantii M.L. si M.V. au aratat ca au dezvoltat o relatie de concubinaj indelungata din care a rezultat minora M.D., in cadrul careia si-au crescut impreuna copiii, victime ale accidentului rutier, respectiv, pe M.A.M. si M.R.M., situatie fata de care urmeaza a se aprecia prejudiciul suferit de fiecare dintre concubini fata de fiul/fiica celuilalt concubin.
Reclamantii au mai aratat ca in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, si anume, existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si a vinovatiei persoanei care a produs prejudiciul.
Prin sentinta civila nr. 2123 din 21 noiembrie 2012 Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a admis in parte actiunea; a obligat parata la daune materiale si morale astfel: 513 RON daune materiale catre reclamantii R.N.I. si R.A.S. si 4.810 RON catre reclamantele M.D. si M.V.; 30.000 euro echivalent in RON la cursul Bancii Nationale a Romaniei din ziua platii catre reclamantul R.N.I. si 30.000 euro echivalent in RON la cursul Bancii Nationale a Romaniei din ziua platii catre reclamanta R.A.S. pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului fiului lor, R.A.M.; 30.000 euro echivalent in RON la cursul Bancii Nationale a Romaniei din ziua platii catre reclamanta M.V. pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului fiicei sale M.R.M.; a respins cererile de acordare a daunelor morale formulate de N.I., M.D. (in nume propriu si ca mostenitoare a defunctului M.M.) si M.V. (pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului lui M.L.).
In considerente, instanta de fond a apreciat ca daunele materiale au fost probate exclusiv in limitele pentru care a dispus acordarea lor, iar in privinta daunelor morale a acordat cate 30.000 euro pentru parintii victimelor.
Tribunalul a respins cererile formulate de reclamanta N.I., bunica victimei R.A.M., reclamanta M.V. privind decesul lui M.L., fiul concubinului sau, M.M. si de minora M.D. pentru decesul fratilor ei, constatand lipsa unor probe certe ale suferintelor morale.
Cererea minorei M.D., pentru acordarea daunelor morale in calitate de mostenitoare a tatalui sau M.M., decedat in cursul procesului, a fost respinsa cu motivarea ca dreptul patrimonial al acestuia s-a stins la moartea titularului, fiind un drept strans legat de persoana acestuia, care nu se transmite pe cale succesorala.
A fost respinsa si cererea de acordare a penalitatilor, instanta neputand retine culpa paratei in conditiile in care, in raport de cele doua cereri semnate de avocati diferiti si a unei actiuni in instanta, anulata pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant, nu era clarificata problema reprezentarii.
Impotriva sentintei au declarat apel toate partile.
Reclamantii R.N.I., R.A.S., N.I., M.D. si M.V. au aratat ca despagubirile materiale sunt nejustificat de reduse, in pofida faptului ca au fost dovedite.
In legatura cu daunele morale reclamantii au aratat ca acestea sunt reduse si discriminatorii, in raport de cazuri similare, conform Directivei nr. 2009/103/CE, nerespectandu-se principii si criterii recunoscute in practica judiciara si literatura de specialitate.
In mod gresit au fost respinse cererile privind acordarea daunelor morale formulate de N.I. pentru decesul nepotului sau, M.M. pentru decesul fiului sau si fiicei concubinei sale, M.D. pentru decesul fratelui si surorii sale si M.V. pentru decesul fiului concubinului sau, suferinta acestor reclamanti fiind dovedita cu inscrisuri, martori si expertize.
Reclamantii au mai aratat ca in mod gresit nu li s-au acordat penalitatile de intarziere.
Paratul Fondul pentru Protectia Victimelor Strazii a criticat cuantumul daunelor morale acordate reclamantilor, pe care le-a apreciat ca fiind excesiv de mari.
Prin decizia nr. 334/A din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, a respins, ca tardiv declarat, apelul paratului si ca nefondat, apelul reclamantilor.
Referitor la apelul reclamantilor, instanta de apel a retinut ca, in mod corect, tribunalul a admis in parte cererea de acordare a daunelor materiale, atata timp cat reclamantii au dovedit, de asemenea, numai in parte, cheltuielile efectuate, conform inscrisurilor depuse la dosar.
In legatura cu solutionarea capatului de cerere referitor la penalitatile de 0,1%, instanta de apel a constatat ca acesta a fost justificat respins, intrucat reclamantii au depus succesiv cereri de daune catre parat, iar la data de 13 iulie 2011 au promovat chiar o actiune in instanta, respinsa ulterior pentru lipsa calitatii de reprezentant a semnatarului, prin sentinta civila nr. 1961 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Maramures.
In acest context, termenul de 90 de zile prevazut de art. 10 alin. (1) si alin. (2) din Ordinul C.S.A. nr. 1/2008 nu curge de la data formularii cererii de despagubire, ci de la data avizarii dosarului de dauna, data care, in cauza de fata, nu poate fi identificata intr-un interval mai mare de 90 de zile anterior prezentei cereri de chemare in judecata (7 noiembrie 2011) si care sa permita acordarea de penalitati.
Referitor la daunele morale, instanta de apel a retinut ca o suferinta cauzata de pierderea unei persoane apropiate nu poate fi dovedita, ci se prezuma in raport de anumite elemente concrete ce vizeaza raporturile anterioare de familie, sens in care cuantificarea facuta de prima instanta este justa si legala, considerente aplicabile atat in privinta reclamantilor R., cat si a reclamantei M.V.
In privinta cererii de daune morale ce o vizeaza pe reclamanta M.D., instanta de apel a retinut ca aceasta avea varsta de doar 3 ani la data decesului fratelui, respectiv, surorii sale, varsta care nu permitea acesteia sa constientizeze existenta macar a celor doi tineri decedati si cu atat mai putin sa se resimta un eventual soc al disparitiei acestora.
Criticile privind daunele morale solicitate de reclamanta N.I. ca si cele privind daunele solicitate pentru fiii concubinilor, de catre reclamantul M.M. (decedat in timpul procesului) si M.V. au fost apreciate ca neintemeiate de catre instanta de apel, care a retinut ca folosirea unei astfel de tragedii drept prilej pentru intreaga familie, in sens larg, bunici, frati, surori, concubini, copii nevarstnici, de a-si evalua in zeci si sute de mii de euro suferinta pierderii, denatureaza atat sensul juridic al daunelor morale, cat si principiile morale din cadrul unei familii si memoria celor disparuti, moartea lor neputand constitui un prilej de imbogatire pentru rudele de toate gradele.
Instanta de apel a constatat ca in mod corect a fost respins si capatul de cerere privind daunele morale cuvenite reclamantei M.D., mostenitoare a reclamantului M.M., decedat in timpul procesului si care la randul sau era tatal defunctului M.L., decedat in accident, dreptul la despagubiri morale fiind un drept intuitu personae ce nu poate fi transmis pe cale succesorala.
Referitor la apelul paratului instanta de apel a retinut ca sentinta atacata a fost comunicata la data de 3 iunie 2013, iar calea de atac a fost declarata la data de 3 iulie 2013, cu depasirea termenului de 15 zile prevazut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ. reclamantii R.N.I., R.A.S., M.D., M.V., formuland urmatoarele critici:
I. Hotararea instantei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijina (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) in sensul ca nu au fost analizate toate criticile deduse judecatii, instanta de apel limitandu-se sa arate ca argumentele instantei de fond sunt pertinente si ca le insuseste, situatie ce echivaleaza cu necercetarea fondului.
II. Hotararea instantei de apel a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), respectiv, a art. 24 si art. 29, art. 38 alin. (1) si alin. (2), art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, art. 6 alin. (3) din Normele privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 1/2008, Directiva nr. 2009/103/CE.
Recurentii-reclamanti arata ca, prin cuantumul redus al daunelor morale acordate in raport de practica judiciara in cazuri similare, instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 24 si art. 29, respectiv, art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, dispozitiile art. 6 alin. (3) din Normele privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 1/2008, Directiva nr. 2009/103/CE precum si art. 1391 noul C. civ.
In acest sens, recurentii-reclamanti arata ca, potrivit dispozitiilor art. 1391 alin. (2) noul C. civ., au dreptul la reparatie persoanele aflate in relatie de rudenie apropiata cu victima, respectiv, ascendenti, descendenti, frati, surori, sotul victimei, precum si alte persoane ce ar putea dovedi existenta unui prejudiciu moral, iar art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 prevad ca daunele morale se acorda in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.
De asemenea, Directiva nr. 2009/103/CE prevede ca statele membre sa trateze victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate, in acelasi mod in care trateaza pe cele ale accidentelor cauzate de vehicule asigurate, principiul implementat prin acest act normativ fiind acela al nediscriminarii victimelor accidentelor de circulatie aflate in situatii comparabile.
Disparitia intempestiva a victimelor accidentului rutier a creat persoanelor apropiate un prejudiciu afectiv, concretizat in suferintele psihice intense pe care acestea le-au trait de la producerea evenimentului rutier si pana in prezent si care justifica acordarea unei compensatii echitabile.
Contrar celor retinute de instanta de apel, o astfel de despagubire poate fi acordata si unei persoane ce nu are legaturi de rudenie cu defunctul, dar care poate dovedi ca a suferit un atare prejudiciu, lucru consacrat si de practica judiciara in materie, potrivit careia s-a stabilit ca au dreptul la despagubiri bunicii, fratii si surorile victimei, copiii concubinului victimei sau concubinul acesteia.
In mod gresit instanta de apel si cu incalcarea dispozitiilor legale anterior evocate nu a acordat daune morale minorei M.D. pentru pierderea fratelui si surorii sale in tragicul accident, in conditiile in care nu se va mai putea bucura de caldura, dragostea si ocrotirea acestora, este evident ca a suferit un prejudiciu nepatrimonial, fiind indreptatita la o reparatie corespunzatoare.
In mod gresit instanta de apel a respins cererile de acordare a daunelor morale formulate de N.I., M.M., catre succesorul M.D., fiind incalcate dispozitiile art. 1391 alin. (4) noul C. civ. precum si principiile ce guverneaza raspunderea civila delictuala, in conditiile in care acestia au pornit personal actiunea, care a fost insusita de urmasii lor ulterior decesului survenit pe parcursul judecatii. Dreptul la despagubire nascut in patrimoniul defunctilor fiind valorificat de acestia in timpul vietii prin pornirea actiunii, poate fi exercitat de mostenitor in conditiile in care decesul s-a produs dupa intrarea in vigoare a noului C. civ., posibilitate recunoscuta si de dispozitiile legale anterioare.
In mod gresit si cu incalcarea dispozitiilor art. 38 alin. (1) si alin. (2) din Normele privind Fondul de Protectie a Victimelor Strazii aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 instanta de apel a respins cererea de acordare a penalitatilor, retinand, in mod eronat ca paratul nu datoreaza penalitati deoarece termenul de 90 de zile prevazut de art. 10 alin. (1) si alin. (2) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 1/2008 nu curge de la data formularii cererii de despagubire, ci de la data avizarii dosarului de dauna. Potrivit acestor dispozitii legale depunerea cererii de despagubire reprezinta avizare de dauna si obliga asiguratorul, R.C.A., Fondul sau B.A.A.R.-ul sa deschida dosar de dauna, sa efectueze constatarea pagubelor, sa comunice in scris partii prejudiciate documentele necesare pentru solutionarea cererii si sa o solutioneze in termenul legal.
Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, Inalta Curte retine urmatoarele:
In ceea ce priveste motivul de recurs incadrat in dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentii au sustinut ca instanta de apel nu a motivat decizia, neanalizand toate criticile deduse judecatii.
Nu poate fi retinuta o astfel de asertiune intrucat, din analiza considerentelor deciziei atacate, rezulta ca instanta de apel a raspuns fiecarui motiv de apel cu care a fost investita.
Astfel, instanta de apel nu a mai reluat analiza situatiei de fapt, aceasta fiind necontestata in cauza si nici principiile generale ale raspunderii civile delictuale si cele jurisprudentiale, dupa care se recunoaste si se cuantifica un prejudiciu moral, acestea, de asemenea, nefiind devoalate in calea de atac a reclamantilor.
Instanta de apel a avut a aprecia asupra cuantumului daunelor materiale si morale, apreciat ca fiind insuficient si discriminatoriu de catre reclamanti si a existentei prejudiciului, in ceea ce priveste pe bunica unei victime si pe sora vitrega de 3 ani a celorlalte victime. Ca aspecte de legalitate, a avut a dezlega problema acordarii penalitatilor si a transmiterii pe cale succesorala a dreptului la repararea prejudiciului ca drept personal nepatrimonial.
Or, verificand considerentele deciziei recurate, se constata ca instanta de apel a raspuns punctual fiecarei critici.
De altfel, recurentii nu a precizat, in concret, care sunt motivele de apel ce nu au fost analizate. Faptul ca instanta nu a mentionat toate argumentele aduse de reclamanti in legatura cu pretentiile deduse judecatii nu echivaleaza cu o nemotivare a hotararii, cata vreme, in considerentele deciziei recurate, instanta a expus argumentele ce i-au format convingerea, precum si pe acelea pentru care a respins sustinerile reclamantilor.
In ceea ce priveste cazul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este invocat in legatura cu toate cerintele pe care instanta de apel le-a inlaturat. Astfel, recurentii au criticat mentinerea cuantumului redus al daunelor morale, cu motivarea ca ar incalca dispozitiile legale in baza carora au promovat actiunea.
Nu poate fi retinuta o astfel de sustinere intrucat cuantificarea, in sine, a unui prejudiciu personal nepatrimonial, odata ce a fost recunoscut in conditiile legii, nu este supusa unor criterii legale, ci reprezinta o problema de apreciere a circumstantelor de fapt, in masura dovedirii gravitatii acestora.
Prin urmare, nefiind o problema de legalitate, ci doar de temeinicie, nu poate constitui obiect al controlului judiciar in recurs, control care vizeaza exclusiv aspectele de nelegalitate.
S-a mai criticat in recurs, in baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., si faptul ca, in mod nelegal, instantele de fond au respins cererea de acordare a penalitatilor, sustinand ca termenul de 90 de zile prevazut de art. 10 alin. (1) si alin. (2) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 1/2008 in care garantul instrumenteaza dosarul de daune, incepe sa curga de la data depunerii cererii de daune.
Cu privire la acest aspect, instantele de fond au constatat ca reclamantii s-au adresat cu cereri paratei, la 23 mai 2011 si 28 iulie 2011 si ca, fara a astepta rezultatul solutionarii, au introdus la 13 iulie 2011 la instanta o actiune, anulata prin sentinta civila nr. 1961 din 27 octombrie 2011 pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant. Prin urmare, cata vreme problema reprezentativitatii era echivoca, instanta de apel a apreciat, corect, ca data avizarii dosarului de dauna nu poate fi identificata intr-un interval mai mare de 90 de zile anterior prezentei cereri de chemare in judecata (7 noiembrie 2011) si care sa impuna acordarea de penalitati.
Recurentii nu au contrazis aceasta afirmatie, avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca cererile respective indeplineau cerintele prevazute de Ordinul C.S.A. nr. 1/2008 pentru a constitui o avizare de daune, in sensul normei mentionate.
O alta critica formulata de recurenti este aceea a respingerii, de catre instantele de fond, a cererilor de acordare a despagubirilor formulate de catre bunica, respectiv sora vitrega a victimelor, apreciind ca nu a fost dovedita existenta prejudiciului moral, atat in ceea ce priveste pe bunica, ascendent direct mai indepartat, cat si in ceea ce priveste pe minora M.D., avand in vedere varsta frageda a acesteia care nu i-ar permite sa constientizeze pierderea unei rude colaterale.
Inalta Curte constata ca, din aceste considerente, rezulta ca instanta de apel nu a negat, in principiu, dreptul unei astfel de rude de a i se acorda daune morale, ci a analizat circumstantele factuale in care acest drept a fost pretins si situatia concreta a fiecarei persoane ce a afirmat ca a suferit un prejudiciu, apreciind ca nu a fost facuta o dovada a suferintelor morale.
Or o astfel de analiza, tine exclusiv de situatia de fapt, ce nu mai poate face obiectul controlului judiciar de legalitate in recurs.
In fine, ultima critica formulata de recurenti vizeaza transmiterea dreptului de a primi despagubiri, sub forma de daune morale, pe cale succesorala de la bunica, respectiv tatal uneia dintre victime, decedati pe parcursul judecarii procesului.
Solutionarea acestei chestiuni de drept depinde de stabilirea, in cauza, a legii civile aplicabile. Aceasta pentru ca, spre deosebire de vechea reglementare, dispozitiile art. art. 1391 alin. (4) noul C. civ. deroga, in mod expres, de la regimul unui drept personal nepatrimonial si permit mostenitorilor posibilitatea de a continua actiunea in despagubire, numai in cazul in care aceasta actiune a fost pornita de defunct.
Recurentii reclamanti au sustinut ca, desi in cauza se aplica vechiul C. civ., in ceea ce priveste actiunea in pretentii pendinte, transmiterea dreptului de a continua aceasta actiune a operat in baza dispozitiilor noului C. civ., intrucat este o problema de succesiune si, fata de data decesului, succesiunilor celor doi reclamanti le este aplicabil noul C. civ.
Nu poate fi retinuta o astfel de interpretare intrucat, potrivit noului C. civ., dreptul de a continua in instanta, actiunea autorului in vedere satisfacerii unui drept personal nepatrimonial nu a fost recunoscut in virtutea faptului ca succesiunea a fost deschisa sub imperiul noii legi ci a fost dat, ca o derogare de la principiul netransmisibilitatii drepturilor personal nepatrimoniale, exclusiv drepturilor personal nepatrimoniale nascute sub imperiul noii legi.
Or, in cauza, dreptul pretins s-a nascut la momentul savarsirii faptului ilicit ce a generat prejudiciul, si anume la data accidentului rutier, 24 septembrie 2010. Potrivit art. 6 alin. (2) noul C. civ., faptele juridice produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data producerii lor. Prin urmare dreptul pretins este supus regimului juridic instituit de vechiul C. civ.
Din acest punct de vedere, reglementarea anterioara nu permitea transmiterea unui drept personal nepatrimonial, considerat intrinsec legat de persoana titularului, chiar daca avea o componenta patrimoniala, cata vreme nu fusese constituit in patrimoniul titularului. Intrucat decesul a survenit anterior constituirii acestui drept, intr-o forma patrimoniala, la acel moment nefiind pronuntata o hotarare judecatoreasca care sa stabileasca existenta lui si sa il cuantifice, el nu se putea transmite succesorilor, prin continuarea de catre acestia a actiunii care urmarea chiar realizarea dreptului.
Fata de aceste considerente, constatand legalitatea deciziei atacate, in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantii R.N.I., R.A.S., M.D., prin reprezentant legal M.V., M.V. impotriva deciziei nr. 334/A din 25 noiembrie 2013 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 28 mai 2014.