12 April 2019

Insolventa. Planul de reorganizare a debitorului nu poate sa prevada esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare)

In interpretarea dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate sa prevada esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare).

 

 DECIZIE nr. 5 din 14 ianuarie 2019 pentru pronuntarea unei hotarari prealabile privind dezlegarea unei probleme de drept legata de imposibilitatea prevederii esalonarii la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare) in planul de reorganizare a debitorului in interpretarea dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014

 

Dosar nr. 2.788/1/2018

Eugenia Voicheci             – presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului

Marioara Isaila                -judecator la Sectia a II-a civila

Mirela Politeanu              -judecator la Sectia a II-a civila

Lucia Paulina Brehar      – judecator la Sectia a II-a civila

Petronela Iulia Nitu        – judecator la Sectia a II-a civila

Veronica Magdalena Danaila         – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Dorin                    – judecator la Sectia a II-a civila

Ianina Blandiana Gradinaru          – judecator la Sectia a II-a civila

Ruxandra Monica Duta  – judecator la Sectia a II-a civila

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent sa judece sesizarea ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.788/1/2018 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila si ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator Eugenia Voicheci, presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati – Sectia a II-a civila in Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9 in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la dezlegarea urmatoarei probleme de drept: “Dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa pot fi interpretate in sensul ca planul de reorganizare a debitorului poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare)?”.

Dupa prezentarea referatului cauzei de catre magistratul-asistent, constatand ca nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, doamna judecator Eugenia Voicheci, presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, a constatat urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

1. Curtea de Apel Galati – Sectia a II-a civila a dispus, prin incheierea din 12 septembrie 2018, pronuntata in Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: “Dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa pot fi interpretate in sensul ca planul de reorganizare a debitorului poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare)?”.

2. Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la 24 octombrie 2018 cu nr. 2.788/1/2018, termenul pentru solutionarea dosarului fiind stabilit la 14 ianuarie 2019.

II. Temeiul juridic al sesizarii

3. Articolul 519 din Codul de procedura civila stipuleaza urmatoarele: “Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.”

III. Obiectul investirii instantei care a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile. Stadiul procesual in care se afla pricina

4. In Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9, Curtea de Apel Galati – Sectia a II-a civila a fost investita cu solutionarea apelului declarat de creditorul C impotriva Sentintei civile nr. 33 din 3 martie 2018, pronuntata de Tribunalul Galati, pricina avand ca obiect confirmarea planului de reorganizare a debitorului.

5. Curtea de apel judeca aceasta pricina in ultima instanta, urmand a pronunta o hotarare definitiva, in conformitate cu dispozitiile art. 207 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa.

IV. Normele de drept intern ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile

6. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 85/2014

Art. 4 – Prevederile prezentei legi se bazeaza pe urmatoarele principii: […]

2. acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara; […]

Art. 5 alin. (1) – In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile au urmatoarele semnificatii: […]

21. creditor cu creante curente sau creditor curent este acel creditor ce detine creante certe, lichide si exigibile, nascute in timpul procedurii de insolventa, si care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanta, conform documentelor din care rezulta; […]

42. perioada de observatie este perioada cuprinsa intre data deschiderii procedurii insolventei si data confirmarii planului de reorganizare sau, dupa caz, a intrarii in faliment; […]

53. programul de plata a creantelor este graficul de achitare a acestora mentionat in planul de reorganizare care include:

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, dar nu mai mult decat sumele datorate conform tabelului definitiv de creante; in cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinta sumele vor putea include si dobanzile;

b) termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume;

54. reorganizare judiciara este procedura ce se aplica debitorului in insolventa, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, nelimitativ, impreuna sau separat:

a) restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;

b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;

c) restrangerea activitatii prin lichidarea partiala sau totala a activului din averea debitorului; […]

Art. 102 alin. (6) – Creantele nascute dupa data deschiderii procedurii, in perioada de observatie sau in procedura reorganizarii judiciare vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala. Prevederea se aplica in mod corespunzator pentru creantele nascute dupa data deschiderii procedurii de faliment. […]

Art. 133 alin. (2) – Planul de reorganizare va cuprinde in mod obligatoriu programul de plata a creantelor. […]

alin. (4) Planul de reorganizare va mentiona: […]

e) modalitatea de achitare a creantelor curente. […]

alin. (5) – Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi:

[…] H. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobanzii, a penalitatii sau a oricarei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale; […]

Art. 143 alin. (3) – Titularul unei creante curente, certa, lichida si exigibila mai veche de 60 de zile si un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricand in timpul planului de reorganizare sau dupa indeplinirea obligatiilor de plata asumate in plan, trecerea la faliment. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere, in termen de 30 de zile de la inregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsa de catre judecatorul-sindic in situatia in care creanta nu este datorata, este achitata sau debitoarea incheie o conventie de plata cu acest creditor.

7. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 207/2015

Art. 165 alin. (6) – Cu exceptia situatiilor prevazute la art. 167 alin. (11) si (12), pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, ordinea de stingere este urmatoarea:

a) obligatii fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii;

b) sume datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;

c) obligatii fiscale nascute anterior datei la care s-a deschis procedura insolventei, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora, in situatia contribuabililor aflati in stare de faliment;

d) alte obligasi fiscale in afara celor prevazute la lit. a)-c) […].

Art. 167 alin. (11) – Pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa si care depun un decont cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare dupa data deschiderii procedurii insolventei, suma aprobata la rambursare se compenseaza in conditiile prezentului articol cu obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei.

(12) Suma negativa de taxa pe valoarea adaugata inscrisa in decontul de taxa pe valoarea adaugata aferenta perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolventei se compenseaza in conditiile prezentului articol cu obligatiile fiscale ale debitorului nascute anterior deschiderii procedurii.

V. Expunerea succinta a procesului

8. Prin documentul intitulat “Raport lunar cuprinzand descrierea modului in care administratorul judiciar si-a indeplinit atributiile in procedura generala a insolventei privind debitorul A”, act fara numar si fara data, administratorul judiciar B al debitorului a solicitat judecatorului-sindic de la Tribunalul Galati stabilirea unui termen de judecata pentru confirmarea planului de reorganizare a debitorului. In motivare a aratat ca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 132-138 din Legea nr. 85/2014 pentru confirmarea planului.

9. Creditorul C a solicitat judecatorului-sindic respingerea cererii de confirmare a planului de reorganizare a debitorului A, aratand in motivare ca prin plan se prevede amanarea platii unor sume care nu sunt supuse inscrierii la masa credala – creantele curente – si care nu pot fi supuse niciunei amanari sau esalonari. Astfel, creanta sa bugetara in cuantum de 473.049 lei, nascuta in perioada de observatie (deci creanta curenta), este propusa a fi platita in 6 rate trimestriale egale, de cate 78.841,50 lei, incepand cu trimestrul I al anului al doilea de aplicare a planului.

10. Administratorul judiciar B al debitorului A a aratat ca esalonarea creantelor curente este permisa de art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014.

11. Prin Sentinta civila nr. 83 din 23 martie 2018, Tribunalul Galati – Sectia a II-a civila a confirmat planul de reorganizare a debitorului A, in considerentele hotararii nefiind analizata chestiunea posibilitatii de esalonare a creantelor curente, retinandu-se doar, cu caracter general, respectarea dispozitiilor art. 132-138 din Legea nr. 85/2014.

12. Impotriva acestei sentinte a declarat apel creditorul C, care critica solutia pronuntata, aratand ca prin planul de reorganizare nu se poate dispune esalonarea la plata a creantelor curente.

VI. Motivele retinute de titularul sesizarii, care sustin admisibilitatea procedurii

13. Prin incheierea pronuntata la 19 septembrie 2018, Curtea de Apel Galati – Sectia a II-a civila a constatat indeplinite conditiile de admisibilitate a sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prevazute de dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, pentru urmatoarele argumente:

– de lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 depinde solutionarea pe fond a cauzei. Astfel, pe de o parte, creditorul C a sustinut incalcarea acestui text de lege prin planul de reorganizare a debitorului A, ceea ce ar trebui sa atraga respingerea cererii de confirmare a acestui plan, iar, pe de alta parte, debitorul a aratat ca textul nu este incalcat, deci planul poate fi confirmat;

– problema de drept enuntata este noua, textul de lege fiind cuprins intr-o lege adoptata relativ recent (Legea nr. 85/2014 a intrat in vigoare la 28 iunie 2014). Apoi, el reprezinta un element de noutate in materia legislatiei privind insolventa, in legea anterioara (Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei) neexistand o astfel de solutie legislativa. Nu in ultimul rand, caracterul de noutate nu s-a pierdut, intrucat chestiunea in discutie nu a primit o dezlegare nici din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici din partea altor instante, printr-o practica judiciara consacrata;

– problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, consultate la 16 octombrie 2018.

VII. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea

14. Completul de judecata investit cu solutionarea apelului in Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9 a apreciat ca dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizari – posibilitatea de esalonare a platii creantelor curente prin planul de reorganizare a debitorului – nu reiese cu claritate din textul de lege incident – art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 -, fiind posibile doua interpretari.

15. Intr-o prima interpretare, o astfel de esalonare este permisa, pentru ca textul de lege trebuie inteles in sens larg. Acesta dispune ca planul de reorganizare trebuie sa cuprinda modalitatea de achitare a creantelor curente, iar prin “modalitate” trebuie sa se inteleaga nu numai sursa sumelor cu care se vor achita, ci si impartirea in rate si termenele scadente ale acestor rate. Aceasta interpretare este in acord cu principiul reglementat de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 85/2014; prevederile acestei legi se bazeaza pe urmatoarele principii: acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii prin procedura de reorganizare judiciara. Or, daca aceste creante curente ar avea un cuantum foarte mare, prin comparatie cu posibilitatile debitorului de realizare a veniturilor in perioada de reorganizare, atunci limitarea posibilitatii de esalonare a platilor doar la creantele anterioare deschiderii procedurii ar echivala cu o tentativa iluzorie de redresare a activitatii, pentru ca tot ceea ce ar produce debitoarea s-ar indrepta catre achitarea creantelor curente.

16. Dispozitiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 – cele ce reglementeaza regimul juridic al creantelor curente – nu sunt, la randul lor, contrare posibilitatii de esalonare a creantelor curente, avand in vedere ca ele privesc izvorul creantelor (“conform documentelor din care rezulta”), iar nu momentul la care ele se platesc. In plus, art. 133 alin. (5) lit. H din lege permite prelungirea datei scadentei fara a face distinctie intre creantele anterioare deschiderii procedurii si cele curente.

17. In cea de-a doua interpretare nu este permisa esalonarea creantelor curente, prin “modalitatea” de achitare a lor urmand a se intelege exclusiv sursa veniturilor necesare achitarii. Interpretarea este in acord cu regimul juridic al creantelor curente, stabilit de art. 5 pct. 21 din lege (potrivit caruia creanta curenta se achita cu prioritate, in raport cu creantele inscrise la masa credala) si de art. 102 alin. (6) din lege (conform caruia creantele curente nu se inscriu la masa credala). Or, potrivit art. 5 pct. 53 si 54 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare, ca document fundamental al procedurii de reorganizare, va cuprinde programul de plata a creantelor inscrise la masa credala, neexistand program de plata pentru creantele curente. Altfel spus, creantele curente nu sunt inscrise in tabelul de creante, nu sunt incluse in planul de reorganizare si se achita cu prioritate fata de creantele din tabel, astfel ca nu este posibila reesalonarea lor prin plan.

18. Apoi, daca s-ar admite prima interpretare, atunci textul art. 143 alin. (3) din lege ar ramane fara aplicare, pentru ca, desi ar fi indeplinite conditiile impuse de acesta (sa existe o creanta curenta, certa, lichida si exigibila mai veche de 60 de zile si in cuantum peste valoarea-prag), totusi titularul creantei curente respective nu ar mai putea solicita trecerea debitorului la faliment. Or, un text de lege trebuie interpretat in sensul aplicarii sale, iar nu al neaplicarii, deci prima interpretate nu poate fi admisa.

19. Cea de-a doua interpretare pare sa fie in acord si cu dispozitiile art. 165 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, potrivit carora, pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, ordinea de stingere a creantelor este urmatoarea: mai intai obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei in ordinea vechimii, iar abia ulterior sumele datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare.

VIII. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

20. Apelantul-creditor C, prin cererea de apel, a aratat ca, potrivit art. 5 pct. 54 din Legea nr. 85/2014, reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului in insolventa in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor; planul de reorganizare poate sa prevada, printre altele, si restructurarea financiara a debitorului (adica esalonarea platii datoriilor). Conform art. 133 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare trebuie sa cuprinda programul de plata a creantelor, deci esalonarea platii se poate realiza prin programul de plata.

21. Potrivit art. 5 pct. 53 din Legea nr. 85/2014, programul de plata a creantelor este graficul de achitare a acestora, mentionat in planul de reorganizare, care include:

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, dar nu mai mult decat sumele datorate conform tabelului definitiv de creante (…);

b) termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume.

22. Asadar, pot fi cuprinse in plan, deci pot fi esalonate, doar platile pentru acele creante cuprinse in tabelul definitiv de creante.

23. Insa in cauza sunt in discutie creante curente, acestea fiind, potrivit art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014, acele creante certe, lichide si exigibile, nascute in timpul procedurii de insolventa si care se achita cu prioritate, conform documentelor din care rezulta. Regimul juridic al acestor creante nascute dupa data deschiderii procedurii este intregit de art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, potrivit caruia aceste creante vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala. Asadar, aceste creante curente nu se regasesc in tabelul definitiv de creante.

24. Este adevarat ca art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 impune ca planul de reorganizare sa prevada modalitatea de achitare a creantelor curente, insa aceasta dispozitie nu poate fi interpretata decat in acord cu textele anterior mentionate, deci exclusiv in sensul ca planul trebuie sa arate sursele din care vor fi acoperite cheltuielile curente.

25. Concluzia este intarita si de faptul ca interpretarea contrara ar fi in contradictie cu dispozitiile exprese ale art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, potrivit carora ordinea de stingere a creantelor fiscale (in cauza, creantele invocate de apelantul-creditor) este urmatoarea:

a) obligatii fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii;

b) sume datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara.

26. Asadar, si dispozitiile fiscale – care trebuie coroborate cu cele privind insolventa – impun plata cu prioritate a creantelor curente in raport cu cele cuprinse in planul de reorganizare, astfel ca nu pot fi cuprinse in planul de reorganizare, in sensul reesalonarii, creantele curente.

27. Intimatul-debitor A, prin administrator special si administrator judiciar, a aratat ca art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretat in sensul ca legiuitorul nu a avut in vedere exclusiv identificarea surselor de acoperire a creantelor curente, ci si cand vor fi ele platite, permitand astfel esalonarea lor.

28. Esalonarea unor creante din perioada de observatie nu numai ca nu este incompatibila cu derularea unui plan de reorganizare, ci este permisa de legiuitor potrivit art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014. Astfel, prin “modalitatea de plata” trebuie intelese atat termenele, cat si cuantumul in care creantele vor fi achitate, pana la stingere. Apoi, legiuitorul nu interzice esalonarea creantelor curente, deci o astfel de operatiune este permisa. Nu in ultimul rand, imposibilitatea de a fixa termene concrete previzionate pentru plata acestora ar lasa fara substanta analizarea prin plan a modalitatii de achitare a acestor creante.

29. De altfel, nici dispozitiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 nu sunt contrare posibilitatii de esalonare a creantelor curente prin plan, concluzie intarita si de art. 133 alin. (5) lit. H din aceIasi act normativ, care permite prelungirea datei scadentei fara a face distinctie intre creantele anterioare deschiderii procedurii si cele curente.

30. Referitor la art. 165 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, intimatul-debitor a subliniat, pe de o parte, ca textul nu interzice esalonarea creantelor curente, iar, pe de alta parte, ca el continua sa se aplice acelor creante curente care nu au fost esalonate prin plan.

31. O interpretare in sens contrar a textului legal, in ceea ce priveste posibilitatea de esalonare a creantelor curente, ar aduce debitorul in imposibilitatea de a gasi resursele continuarii activitatii in forma prevazuta in planul de reorganizare. In aceIasi sens, interpretarea data art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 de catre apelantul-creditor este eronata, pentru ca esalonarea platii nu contravine art. 102 alin. (6) din actul normativ mentionat, respectiv achitarea lor conform documentelor din care rezulta nu se opune esalonarii atat timp cat ele se achita in totalitate. De altfel, chiar si Codul de procedura fiscala prevede posibilitatea acordarii de inlesniri la plata, deci nu exista o regula fara exceptie a platii doar la scadenta.

IX. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

32. Curtile de apel Cluj, Constanta si Iasi au comunicat ca nu a fost identificata practica judiciara si nu au exprimat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept in discutie.

33. Magistralii Sectiei a II-a civile din cadrul Curtii de Apel Alba Iulia au opinat ca, in contextul dispozitiilor art. 2, art. 4 pct. 22, raportat la art. 133 alin. (1), alin. (4) lit. e) si alin. 5 lit. H din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare ar putea prevedea esalonarea platii creantelor curente, pentru a nu se impiedica realizarea planului si pentru a se atinge scopul reorganizarii. De asemenea, prin modalitatea de achitare a creantelor curente se poate intelege si stabilirea de rate si termene scadente de plata.

34. Curtea de Apel Bacau – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a aratat ca dispozitiile art. 133 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot fi interpretate in sensul ca planul de reorganizare poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente.

Argumentele exprimate au vizat, in esenta, urmatoarele:

– dispozitiile art. 5 pct. 53 din Legea nr. 85/2014 definesc programul de plata a creantelor ca fiind graficul de achitare a acestora mentionat in planul de reorganizare, ce include cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, dar nu mai mult decat sumele datorate conform tabelului definitiv de creante, si termenele la care urmeaza sa fie platite aceste sume; pe cale de consecinta, planul de reorganizare permite doar esalonarea creantelor inscrise in tabelul definitiv de creante, doar acestea fiind cunoscute la momentul propunerii si confirmarii planului de reorganizare;

– dispozitiile art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/2018, prevad posibilitatea ca titularul unei creante curente sa solicite, cu respectarea conditiilor referitoare la certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea creantei si la valoarea-prag, oricand in timpul planului de reorganizare sau dupa indeplinirea obligatiilor de plata asumate in plan, trecerea la faliment;

– dispozitiile art. 175 din Legea nr. 85/2014 prevad ca o procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau de lichidare pe baza de plan poate fi inchisa in baza unui raport al administratorului judiciar, care constata indeplinirea tuturor obligatiilor de plata asumate prin planul confirmat, precum si plata creantelor curente scadente. Distinctia facuta de textul legal intre plata obligatiilor de plata cuprinse in plan si plata creantelor curente intareste ideea ca planul de reorganizare nu poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente.

Opinia majoritara exprimata de judecatorii ce activeaza la Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Neamt este in sensul ca, potrivit legislatiei actuale, planul de reorganizare a debitorului nu poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente.

Punctul de vedere al magistratilor din cadrul Sectiei a II-a civile si de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Bacau este in sensul ca dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 nu permit esalonarea la plata a creantelor curente in cuprinsul planului de reorganizare, pentru urmatoarele argumente:

Procedura stabilita de Legea nr. 85/2014 prezinta aspecte specifice determinate de caracterul succesiv si interdependent al etapelor reglementate de catre legiuitor in cazul insolventei societatilor. Se considera esentiala pentru coerenta procedurii interpretarea tuturor si a fiecarei norme in parte, prin analizarea inclusiv a interdependentei tuturor prevederilor legii, interpretarea fiind necesar sa fie facuta in principal din punct de vedere teleologic, al scopului si al efectelor care se produc si mai putin (sau, mai precis, in subsidiar) din perspectiva logico-gramaticala a textului de lege.

O interpretare in sensul ca dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 permit esalonarea platii creantelor curente prin plan ar veni in contradictie cu scopul legiuitorului, permitand debitorului sa stabileasca (uneori cu rea-credinta si fara intentia de a achita aceste creante) plata creantelor curente spre sfarsitul perioadei de desfasurare a planului de reorganizare, punand si titularul creantei curente intr-o situatie economica dificila (acesta ar fi obligat sa furnizeze servicii pentru care nu ar incasa contravaloarea decat cu foarte mare intarziere, ceea ce conduce la blocaj financiar).

Printre numeroasele beneficii acordate debitorului prin legea insolventei se numara incetarea curgerii accesoriilor creantelor anterioare deschiderii procedurii, mentinerea contractelor in derulare, chiar daca debitorul nu dispune de fondurile banesti necesare achitarii contravalorii bunurilor sau serviciilor furnizate de contractant, in paralel cu dreptul practicianului in insolventa de a denunta orice contract neexecutat in totalitate sau substantial.

Procedura reorganizarii are in vedere continuarea activitatii debitoarei ca si anterior deschiderii procedurii, in sensul ca aceasta plateste creantele curente si obtine profit ca sa poata achita esalonat, potrivit planului, creantele anterioare deschiderii procedurii, or, in ipoteza in care s-ar esalona inclusiv plata creantelor curente, aceasta posibilitate ar fi contrara scopului reorganizarii, fiind evident ca un debitor care nu poate plati constant nici macar creantele curente nu are sanse sa isi plateasca creantele acumulate anterior deschiderii procedurii, fiind inutila continuarea procedurii de reorganizare.

Trebuie observat ca tot prin Legea nr. 85/2014 legiuitorul a inteles sa confere o protectie sporita creditorilor beneficiari ai unor creante curente fata de prevederile legii vechi, introducand o noua dispozitie, art. 143 alin. (3), care stabileste ca titularul unei creante curente, certe, lichide si exigibile mai vechi de 60 de zile si un cuantum peste valoarea-prag poate solicita, oricand in timpul planului de reorganizare sau dupa indeplinirea obligatiilor de plata asumate in plan, trecerea la faliment. Cererea sa va fi respinsa de catre judecatorul-sindic in situatia in care creanta nu este datorata, este achitata sau debitoarea incheie o conventie de plata cu acest creditor.

Aceasta dispozitie, care prevede in mod expres o perioada-limita de 60 de zile pentru plata creantei curente, ar putea fi insa usor evitata de debitor, daca acestuia i s-ar permite sa stabileasca dupa bunul plac, fara niciun control, cand sa achite creantele curente.

Este de observat si faptul ca, in ipoteza in care valoarea creantei curente neachitate nu depaseste valoarea-prag, titularul creantei curente nu are la dispozitie nici macar posibilitatea de a solicita trecerea in faliment.

Dintr-o alta perspectiva, posibilitatea acordata debitorului de esalonare a platii creantelor curente ar aduce atingere principiului pacta sunt servanda, prevazut de art. 1.270 alin. (1) din Codul civil.

Pentru aceste motive, s-a apreciat ca din ansamblul dispozitiilor Legii nr. 85/2014 reiese ca art. 133 alin. (4) lit. e) din acest act normativ trebuie interpretat in sensul ca prin planul de reorganizare nu poate fi esalonata plata creantelor curente.

35. Punctul de vedere exprimat de membrii Sectiei civile a Curtii de Apel Brasov este in sensul ca, in interpretarea art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente, inclusiv a celor bugetare, cu urmatoarea motivare:

Creantele anterioare deschiderii procedurii sunt cuprinse in tabelul de creante, iar prin planul de reorganizare se poate dispune esalonarea lor. Creantele curente se platesc, de regula, dintr-o data, la cererea creditorului, corespunzator cu dovezile din care rezulta, potrivit art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

In cazul creantelor curente bugetare se poate ivi situatia in care prin planui de reorganizare se poate prevedea o reducere a creantelor celorlalti creditori (de regula, chirografari) si din aceste operatiuni rezulta o suma asimilata profitului debitorului care ar atrage obligatia de plata a impozitului aferent in sarcina debitorului. Aceasta ar deveni o creanta curenta care ar trebui achitata dintr-o data, ceea ce ar echivala cu imposibilitatea practica a reorganizarii debitorului. In acest sens, se poate aprecia ca este permisa esalonarea creantelor curente, inclusiv a celor bugetare, prin planul de reorganizare.

Prin urmare, s-a opinat in sensul primei interpretari expuse de completul care a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept.

S-a subliniat faptul ca la nivelul acestei instante nu s-au inregistrat astfel de cauze in care sa se discute legalitatea esalonarii acestor creante in cadrul planului de reorganizare, instanta fiind investita sub alte aspecte, desi planul de reorganizare continea astfel de esalonari la plata, cu titlu de exemplu fiind mentionat Dosarul nr. 5.741/62/2012, inregistrat pe rolul Tribunalului Brasov, in care sentinta prin care s-a aprobat planul de reorganizare a ramas definitiva, nefiind atacata, iar masura executarii platilor conform esalonarii dispuse s-a executat.

Fiind vorba si de plata unor drepturi salariale restante inscrise in planul de reorganizare, au fost inregistrate pe rolul curtii, in apel, ca litigii de munca, solicitarile fostilor angajati privind plata drepturilor salariale restante, uno ictu, iar instantele, in mod unitar, au stabilit ca platile cu privire la aceste sume, care au fost cuprinse in planul de reorganizare, nu pot fi achitate decat conform esalonarii dispuse.

36. Curtea de Apel Bucuresti, Tribunalul Bucuresti si Tribunalul Giurgiu au apreciat ca nu este permisa esalonarea creantelor curente.

S-a aratat ca aceasta interpretare se impune avand in vedere regimul juridic al creantelor curente, stabilit de art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 (potrivit caruia creanta curenta se achita cu prioritate, in raport cu creantele inscrise la masa credala) si de art. 102 alin. (6) din actul normativ anterior mentionat (conform caruia creantele curente nu se inscriu la masa credala).

Potrivit art. 5 pct. 53 si 54 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare, ca document fundamental al procedurii de reorganizare, va cuprinde programul de plata a creantelor inscrise la masa credala, neexistand program de plata pentru creantele curente. Altfel spus, creantele curente nu sunt inscrise in tabelul de creante, nu sunt incluse in planul de reorganizare si se achita cu prioritate fata de creantele din tabel, astfel ca nu este posibila reesalonarea lor prin plan.

In sustinerea acestui punct de vedere, aceste instante au retinut ca procedura insolventei trateaza in mod diferit creditorii care au creante anterioare deschiderii procedurii fata de creditorii care detin creante nascute in perioada de observatie.

Astfel, pentru a da o sansa debitorului care intentioneaza sa se reorganizeze, legea speciala a prevazut o serie de facilitati constand in suspendarea executarilor silite, incetarea perceperii de dobanzi si penalitati de intarziere pentru creantele nascute anterior deschiderii procedurii, posibilitatea modificarii cuantumului si a conditiilor de plata a acestora prin planul de reorganizare, respectiv programul de plata a creantelor, singurul mod in care creantele anterioare deschiderii procedurii pot fi achitate in afara procedurii de faliment.

Pe de alta parte, acest regim diferit al creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si limitarea drepturilor acestor creditori, justificata de necesitatea sprijinirii debitorului in demersul de reintegrare in circuitul comercial, nu este extins de catre legiuitor si asupra creantelor nascute in perioada de observatie, care au un alt regim juridic.

Daca creantele nascute anterior deschiderii procedurii nu pot fi achitate decat in baza unui grafic de plata cuprins in planul de reorganizare, cheltuielile curente, nascute in perioada de observatie, trebuie achitate imediat ce devin exigibile, iar planul de reorganizare trebuie sa asigure achitarea imediata a acestor cheltuieli. Din aceasta perspectiva, includerea creantelor nascute in perioada de observatie in graficul de plata a creantelor si esalonarea lor constituie un element de nelegalitate a planului.

Creditorii ale caror creante sunt nascute in perioada de observatie nu voteaza planul de reorganizare, nu isi exprima in niciun fel consimtamantul asupra modificarilor inscrise in plan cu privire la creanta lor si nu sunt parte a acestui contract judiciar, ceea ce este un argument in plus in ce priveste nelegalitatea esalonarii creantelor lor, cu atat mai mult cu cat acestea se bucura de prioritate la distribuirea sumelor in caz de faliment.

S-au depus: Sentinta nr. 4.580 din 24 iulie 2018 si Sentinta nr. 9.711 din 19 noiembrie 2013, ambele pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a civila.

Opinia exprimata la nivelul tribunalelor Ialomita, Ilfov si Giurgiu a fost in sensul ca este permisa esalonarea platii creantelor curente prin planul de reorganizare a debitorului, apreciindu-se ca textul de lege trebuie inteles in sens larg.

Astfel, acesta dispune ca planul de reorganizare trebuie sa cuprinda modalitatea de achitare a creantelor curente, iar prin “modalitate” trebuie intelese nu numai sursa sumelor cu care se vor achita, ci si impartirea in rate si stabilirea termenelor scadente ale acestor rate.

O astfel de interpretare este in acord cu principiul reglementat de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 85/2014, privind acordarea unei sanse de redresare eficienta si efectiva a afacerii debitorilor prin procedura de reorganizare judiciara. Or, daca aceste creante curente ar avea un cuantum foarte mare prin comparatie cu posibilitatile debitorului de realizare a veniturilor in perioada de reorganizare, atunci limitarea posibilitatii de esalonare a platilor la creantele anterioare deschiderii procedurii ar insemna doar o tentativa iluzorie de redresare a activitatii, pentru ca tot ceea ce ar produce debitoarea s-ar indrepta catre achitarea creantelor curente.

Dispozitiile ah. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 – cele ce reglementeaza regimul juridic al creantelor curente-nu sunt, la randul lor, contrare posibilitatii de esalonare a creantelor curente, avand in vedere ca ele privesc izvorul creantelor (“conform documentelor din care rezulta”), iar nu momentul platii.

37. Opinia majoritara a judecatorilor Sectiei a II-a civile din cadrul Curtii de Apei Craiova este in sensul ca dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 nu pot fi interpretate in sensul ca planul de reorganizare a debitorului poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare), intrucat legea nu prevede expres aceasta posibilitate, iar interpretarea in sensul aratat constituie o adaugare la lege si contravine vointei legiuitorului, desprinsa din interpretarea sistematica a prevederilor Legii nr. 85/2014.

Din interpretarea dispozitiilor art. 75 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 rezulta ca creantele curente, a caror definitie se deduce din intelesul dat expresiei “creditor cu creante curente” sau “creditor curent” in art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014, se platesc cu prioritate pe parcursul perioadei de observatie si de reorganizare, la cererea creditorului adresata practicianului in insolventa, pe baza documentelor din care rezulta creanta, fara ca titularii acestor creante sa fie inscrisi in tabelul creditorilor.

Creditorii titulari ai creantelor curente nu fac parte din categoriile de creditori care voteaza planul, deci nu au la indemana mijloace efective si eficiente de recuperare a creantelor in cadrul procedurii insolventei.

Titularii creantelor curente cu un cuantum peste valoarea-prag de 40.000 lei pot, conform art. 75 alin. (4) si art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, sa solicite trecerea debitorului la procedura de lichidare prin faliment, in caz de intarziere la plata mai mult de 60 de zile de la recunoasterea creantei de administratorul judiciar sau de la hotararea judecatorului-sindic [art. 15 alin. (4)], respectiv de la scadenta [art. 143 alin. (3)].

In contextul aratat, interpretarea potrivit careia ceilalti creditori pot stabili reorganizarea pe baza de plan cu esalonarea creantelor curente, fara acordul creditorilor titulari ai acestor creante, desi existenta mijloacelor de plata pentru achitarea creantelor curente si plata efectiva a acestora reprezinta o conditie si un indiciu pentru o reorganizare viabila si eficienta, nu este conforma principiilor procedurii insolventei.

Tribunalele din circumscriptia Curtii de Apel Craiova au transmis urmatoarele puncte de vedere:

Tribunalul Dolj a invederat ca exista posibilitatea inserarii in planul de reorganizare a esalonarii la plata a creantelor, inclusiv a creantelor bugetare, cu aprobarea prealabila a acestor creditori;

Tribunalul Mehedinti a aratat ca prin planul de reorganizare se poate prevedea plata esalonata a creantelor curente, dispozitia legala incidenta nefacand nicio distinctie;

Tribunalul Gorj, inaintand si jurisprudenta relevanta, s-a pronuntat in sensul ca este posibila esalonarea creantelor curente prin planul de reorganizare.

38. Opinia judecatorilor Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Galati este cea exprimata in cuprinsul sesizarii ce formeaza obiectul dosarului de fata, inregistrat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu nr. 2.788/1/2018.

Prin adresa de inaintare a sesizarii, instanta de trimitere a comunicat si Decizia nr. 93/A din 21 martie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Galati – Sectia a II-a civila, in considerentele careia s-a retinut ca legiuitorul a avut in vedere, prin dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, sa se prevada inclusiv daca plata creantelor curente se va face uno ictu (deodata) sau esalonat, etapizat. A interpreta ca prin “modalitatea de plata” legiuitorul nu a admis si posibilitatea esalonarii creantelor curente ar insemna ca doar art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 ar fi fost suficient pentru a se intelege ca plata trebuie sa aiba loc instantaneu, deodata, ulterior scadentei creantei curente, iar art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 sa nu aiba nicio aplicare. Or, o dispozitie trebuie interpretata in sensul in care produce un efect juridic, iar nu in sensul in care nu produce niciun efect. In plus, nu este exclus ca, in ipoteza in care o parte dintre creantele curente ar avea un cuantum exorbitant, raportat la posibilitatile de realizare a veniturilor in perioada de reorganizare, limitarea posibilitatii de esalonare a platilor doar pentru creantele anterioare deschiderii procedurii sa semnifice practic o iluzorie tentativa de redresare a activitatii, intrucat tot ceea ce produce debitoarea ar fi canalizat catre achitarea creantelor curente. Altfel spus, este lesne de observat preocuparea legiuitorului de a fi inclusa in planul de reorganizare o privire de ansamblu asupra modului in care va continua sa isi desfasoare activitatea cel care isi va distribui veniturile, inclusiv in ceea ce priveste creantele curente. Faptul ca aceste creante vor fi platite conform documentelor din care rezulta are doar rolul de a indica faptul ca nu se impune inscrierea acestora in tabelul de creante,

Opinia magistratilor din cadrul Sectiei a II-a civile a Tribunalului Galati este in sensul ca nu este permisa esalonarea creantelor curente, prin “modalitatea” de achitare a lor urmand a se intelege exclusiv sursa veniturilor necesare achitarii. Interpretarea este in acord cu regimul juridic al creantelor curente, stabilit de art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 (potrivit caruia creanta curenta se achita cu prioritate, in raport cu creantele inscrise la masa credala) si de art. 102 alin. (6) din actul normativ mentionat (conform caruia creantele curente nici nu se inscriu la masa credala). Or, potrivit art. 5 pct. 53 si 54 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare, ca document fundamental al procedurii de reorganizare, va cuprinde programul de plata a creantelor inscrise la masa credala, neexistand program de plata pentru creantele curente. Altfel spus, creantele curente nu sunt inscrise in tabelul de creante, nu sunt incluse in planul de reorganizare si se achita cu prioritate fata de creantele din tabel, astfel ca nu este posibila reesalonarea lor prin plan.

Daca s-ar proceda altfel, adica in sensul esalonarii creantelor curente, masura poate vatama creditorii cu astfel de creante, care nu au drept de vot in ceea ce priveste planul de reorganizare.

Totodata, daca s-ar admite esalonarea prin plan a creantelor curente, titularul creantei curente respective nu ar mai putea solicita trecerea debitorului la faliment. Or, un text de lege trebuie interpretat in sensul aplicarii sale, iar nu al neaplicarii normei.

Neesalonarea creantelor curente este in acord si cu dispozitiile art. 165 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, potrivit caruia, pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, ordinea de stingere a creantelor este urmatoarea: mai intai obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii, iar abia ulterior sumele datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare.

Judecatorii Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Vrancea au apreciat ca dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate inclusiv din perspectiva solutiei Legii insolventei in timp.

Astfel, dispozitiile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei nu prevedeau posibilitatea cuprinderii in planul de reorganizare a altor creante decat cele istorice.

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si insolventa, prin art. 133 alin. (4) lit. e), modifica acea viziune, intrucat prevede ca planul de reorganizare va mentiona: “e) modalitatile de achitare a creantelor curente”.

Rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca planul de reorganizare poate cuprinde modalitatile in care se vor achita creantele curente, implicit esalonarea acestora.

De altfel, o asemenea interpretare este si in acord cu modificarile aduse Codului de procedura fiscala – Legea nr. 207/2015, prin Ordonanta Guvernului nr. 30/2017 (art. 204, esalonarea la plata a obligatiilor fiscale, inclusiv in ipoteza neachitarii acestora ca urmare a unei alte esalonari aprobate).

In concluzie, opinia judecatorilor Tribunalului Vrancea privind interpretarea dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 este in sensul ca planul de reorganizare poate cuprinde si modalitatea platii prin esalonare a creantelor curente, inclusiv a celor bugetare.

39. La nivelul Curtii de Apel Oradea, judecatorii din cadrul Sectiei a II-a civile a Tribunalului Bihor au formulat un punct de vedere in sensul ca planul de reorganizare a debitorului poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente, in situatia in care acesta a fost votat de catre creditori, insa aceasta nu impiedica creditorii cu creante curente sa formuleze, potrivit art. 102 din Legea nr. 85/2014, cereri de plata.

40. Tribunalul Specializat Arges, instanta arondata Curtii de Apel Pitesti, a apreciat ca dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 pot fi interpretate in sensul ca planul de reorganizare a debitorului poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare), din urmatoarele considerente:

In principal, ratiunea avuta de legiuitor la edictarea dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 85/2014 este aceea ca debitorul sa aiba o posibilitate reala, efectiva si concreta de a se redresa prin intermediul planului de reorganizare, aceasta incluzand si modalitatea de plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare). Acest argument rezida din formularea legiuitorului la art. 133 alin. (1) teza I din actul normativ anterior mentionat, conform careia planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, precum si cu mijloacele financiare disponibile ale acestuia.

Un alt argument este dat de interpretarea literal-gramaticala a dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, care prevad ca planul de reorganizare va mentiona modalitatea de achitare a creantelor curente, fara a distinge intre acestea si fara a detalia modalitatea de plata a creantelor (care poate include si o esalonare a platii), astfel ca, unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Un ultim argument, in opinia acestei instante, este dat si de existenta dispozitiilor art. 143 alin. (3) teza finala din Legea nr. 85/2014, care prevad implicit ca, in perioada de reorganizare, debitorul unei creante curente, certe, lichide si exigibile mai vechi de 60 de zile poate incheia o conventie de plata cu creditorul, fara a se distinge de catre legiuitor cu privire la continutul conventiei de plata, conventie ce poate contine inclusiv esalonarea platii creantei curente, acest lucru indreptatindu-l pe judecatorul-sindic sa respinga cererea de trecere in faliment, formulata de creditor in temeiul acestor dispozitii legale.

41. Curtea de Apel Ploiesti a inaintat Sentinta nr. 682 din 10 octombrie 2018, pronuntata de Tribunalul Prahova in Dosarul nr. 808/91/2012/a45, nedefinitiva, prin care s-a respins contestatia impotriva masurii administratorului judiciar de respingere a solicitarii de plata a creantei curente, intemeiate pe prevederile Legii nr. 85/2006.

Instanta a retinut ca, potrivit prevederilor art. 157 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, nu se considera obligatii fiscale restante obligatiile fiscale cu termen de plata viitor stabilite in planul de reorganizare judiciara aprobat conform legii, iar prin decizia pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in Dosarul nr. 808/91/2012/a44 a fost confirmat planul de reorganizare (prin care s-au esalonat creantele bugetare, inclusiv creantele curente), fiind astfel verificata implicit indeplinirea obligatiilor de plata asumate de societatea debitoare inclusiv in ceea ce o priveste pe contestatoare.

Punctul de vedere majoritar al Tribunalului Dambovita este in sensul primei modalitati de interpretare expuse in incheierea de sesizare.

42. Opinia de principiu a judecatorilor de la nivelul Curtii de Apel Targu Mures si al instantelor din raza de competenta este in sensul ca dispozitia legala mentionata nu poate fi interpretata in sensul ca planul de reorganizare a debitorului ar putea prevedea esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare).

Argumentele care stau la baza acestei solutii au in vedere imprejurarea ca legiuitorul a indicat concret, fara alta limitare, modul in care se achita creantele curente, si anume in conditiile art. 102 alin, (6) din Legea nr. 85/2014, adica acestea vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala.

Planul de reorganizare are drept scop principal configurarea modului de stingere a creantelor inscrise in tabelul definitiv. Insa, tinand cont de faptul ca in perioada de reorganizare debitorul continua activitatea, fiind firesc sa genereze obligatii curente, planul trebuie sa indice resursele de achitare a acestor creante.

Stabilirea de catre creditorii votanti ai planului a unei modalitati de esalonare la plata a creantelor curente ar anihila drepturile creditorilor curenti de a formula cererea de trecere in faliment, conform art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Totodata, s-a apreciat ca existenta intr-un plan de reorganizare votat a unei astfel de prevederi ar putea constitui motiv de respingere a cererii de confirmare a planului (cel putin din perspectiva incertitudinii/nesustenabilitatii realizarii planului de reorganizare).

In fine, in cazul creantelor bugetare curente, stabilirea prin planul de reorganizare a unei modalitati de esalonare a acestora ar constitui o modalitate de acordare pentru debitor a unei facilitati fiscale in alte conditii si de alte persoane decat cele prevazute in Codul de procedura fiscala.

Intr-o alta opinie s-a apreciat ca aceasta abordare restrictiva poate constitui in practica o piedica in gasirea unor solutii realiste de reorganizare, in functie de specificul de activitate al fiecarui debitor.

Mai exact, de vreme ce prin plan se poate concepe reorganizarea si prin modalitatea lichidarii tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori in bloc [art. 133 alin. (5) lit. E], este posibil ca activitatea pe care debitorul ar continua sa o desfasoare sa nu fie suficienta pentru procurarea veniturilor necesare achitarii creantelor curente. In acest caz, prin plan se poate prevedea acoperirea creantelor curente din valorificari de bunuri care sa se faca, de exemplu, spre sfarsitul perioadei de reorganizare.

Un exemplu in acest sens este Dosarul nr. 2.291/99/2007, cu plan de reorganizare votat cu prevederea ca creantele curente vor fi achitate in ultimul trimestru de reorganizare din valorificarea bunurilor ramase dupa operatiunile de dare in plata creditorilor inscrisi pe tabelul definitiv. Desi este o procedura deschisa sub imperiul Legii nr. 85/2006, care nu avea o reglementare asemanatoare art. 133 din Legea nr. 85/2014, argumentele de principiu sunt aceleasi.

Este de observat ca, in aceasta maniera, nu sunt afectate interesele creditorilor curenti, deoarece pentru creditorii curenti din perioada de observatie exista protectia oferita de art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014; ulterior planului in care s-ar include o dispozitie votata de creditori in sensul amanarii/esalonarii la plata a creantelor curente, nu sunt afectate interesele acestora, intrucat ei au putut cunoaste dispozitiile planului de reorganizare si au acceptat sa intre in raporturi contractuale in perioada de reorganizare cu debitorii, acceptand implicit conditiile de plata pe care debitorul este tinut prin planul de reorganizare sa le ofere.

In fine, de cele mai multe ori, estimarile legate de fluxul de numerar prefigurat prin plan pot fi depasite de realitati economice si fiscale complexe si in continua modificare (de exemplu, o majorare de impozit, o modificare a cotei de TVA, o majorare a pretului la materialele necesare derularii activitatii de productia etc). Acest lucru ar putea impieta asupra modului de derulare a procedurii de reorganizare. Doar prin indicarea unei modalitati generale de amanare/esalonare a acestor creante (inclusiv bugetare) creditorii votanti ai planului ar putea institui o maniera rezonabila si realista de functionare a debitorului si, implicit, succesul unei proceduri de reorganizare.

Imprejurarea ca o asemenea esalonare pentru creantele bugetare ar avea efectul unei facilitati de plata fiscala nu echivaleaza cu o interferenta cu dispozitiile de drept fiscal si, oricum, de cele mai multe ori, creditorul bugetar curent este si creditor definitiv votant al planului.

Mai mult, legiuitorul indica in concret conditiile in care planul este confirmat, si anume cele prevazute de art. 139 din Legea nr. 85/2014. Odata indeplinite aceste conditii, chiar daca planul ar cuprinde o dispozitie de esalonare/amanare la plata a creantelor curente (cu indicarea concreta a respectivelor creante sau de o maniera generala), judecatorul-sindic nu poate refuza confirmarea, nefiind vorba despre incalcarea unor norme imperative/nulitati absolute, vointa creditorilor exprimata in planul de reorganizare aprobat in conditiile legii impunandu-se tuturor, inclusiv instantei. Chestiunea sustenabilitatii este in mare parte o chestiune de apreciere si, in plus, este evident ca un plan de reorganizare in care se prevede esalonarea unor creante curente este mai sustenabil decat unul in care s-ar indica obligativitatea debitorului de a achita de indata si cu prioritate creantele curente.

De fapt, in realitate, o astfel de prevedere in planul de reorganizare isi justifica utilitatea si prin aceea ca disciplineaza modul de plata a tuturor creantelor din procedura (definitive, dar si curente) si impiedica creditorii curenti sa foloseasca in mod abuziv si cu efect de presiune formularea cererii prevazute de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, de trecere la faliment, desi de cele mai multe ori valoarea creantei curente este nesemnificativa prin comparatie cu valoarea creantelor definitive cuprinse in planul de reorganizare a carui realizare este astfel intrerupta.

43. La nivelul Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Timisoara s-a identificat o singura hotarare care antameaza tangential chestiunea in discutie, retinandu-se in considerente ca este indeplinita conditia prevazuta de art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, intrucat in planul de reorganizare se arata ca achitarea creantelor curente se va face in conformitate cu actele juridice din care rezulta, legea neimpunand ca aceste creante curente sa fie achitate in totalitate la data confirmarii planului.

44. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat, prin Adresa nr. 2.652/C/3.731/III-5/2018 din 15 noiembrie 2018, ca, la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat si nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii.

X. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie Justitie si a Curtii Constitutionale

45. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost identificata jurisprudenta relevanta pentru problema de drept aflata in examinare, iar Curtea Constitutionala a Romaniei nu s-a pronuntat asupra constitutionalitatii acestui articol.

XI. Raportul asupra chestiunii de drept

46. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca, in interpretarea dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate sa prevada esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare).

XII. Inalta Curte de Casatie si Justitie

XII.I. Admisibilitatea sesizarii

47. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, “Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”.

48. Prin aceasta reglementare au fost instituite o serie de conditii de admisibilitate pentru declansarea procedurii de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, conditii care trebuie sa fie intrunite in mod cumulativ, dupa cum urmeaza:

– existenta unei cauze aflate in curs de judecata;

– instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie sa judece cauza in ultima instanta;

– cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit sa solutioneze cauza;

– ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata;

– chestiunea de drept a carei lamurire se solicita sa fie noua;

– chestiunea de drept sa nu fi facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

49. Procedand in prealabil la analiza admisibilitatii sesizarii, se constata ca pricina in legatura cu care s-a formulat sesizarea este in curs de judecata la curtea de apel, instanta investita cu solutionarea apelului urmeaza sa judece cauza in ultima instanta, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, cauza ce face obiectul judecatii aflandu-se in competenta legala a unui complet de judecata al Curtii de Apel Galati, titulara sesizarii.

50. De lamurirea modului de interpretare a prevederilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 depinde solutionarea pe fond a cauzei in legatura cu care s-a formulat sesizarea, ce are ca obiect confirmarea planului de reorganizare a debitorului A, intrucat, prin apelul dedus judecatii instantei de trimitere, creditorul reitereaza critica referitoare la faptul ca esalonarea creantelor curente nu este permisa de art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014.

51. Problema de drept ce face obiectul sesizarii este noua, deoarece jurisprudenta creata pana in prezent la nivelul instantelor nu este atat de consistenta incat sa se poata conchide ca ar exista o jurisprudenta constanta si continua in materia de referinta. Astfel, examenul jurisprudential a relevat ca nu s-a cristalizat o opinie majoritara de durata in privinta chestiunii de drept a carei rezolvare de principiu se solicita, punctele de vedere exprimate si solutiile pronuntate conturand cu evidenta posibilitatea aparitiei unei practici neunitare.

52. Este indeplinita si ultima conditie impusa de art. 519 din Codul de procedura civila, intrucat asupra acestei chestiuni de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

53. Sesizarea indeplineste si conditiile prefigurate in art. 520 din Codul de procedura civila, continand argumentele care sustin admisibilitatea sa, punctul de vedere al instantei si al partilor.

54. In aceste conditii rezulta ca sesizarea indeplineste cerintele prescrise de lege pentru activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare.

XII.II. Asupra fondului sesizarii

55. Problema de drept ce se solicita a fi dezlegata pe calea mecanismului hotararii prealabile este aceea de a stabili daca dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, potrivit carora “planul de reorganizare va mentiona: (…) e) modalitatea de achitare a creantelor curente”, pot fi interpretate in sensul ca prin planul de reorganizare a debitorului se poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare).

56. Asadar, sesizarea instantei de trimitere priveste intelesul sintagmei “modalitatea de achitare a creantelor curente”, utilizata de legiuitor in continutul textului legal anterior mentionat, respectiv a se stabili daca esalonarea la plata a creantelor curente (stabilirea de rate si termene de scadenta ale acestor rate) se subsumeaza acesteia.

57. Interpretarea normei in discutie nu se poate limita la sensul gramatical al termenului modalitate (mod, mijloc, putinta, posibilitate), ci trebuie sa aiba in vedere scopul urmarit de legiuitor prin stabilirea acestei cerinte a planului de reorganizare si regimul juridic al creantelor curente, astfel cum este acesta stabilit prin Legea nr. 85/2014.

58. Din perspectiva evolutiei reglementarilor in materie trebuie precizat ca Legea nr. 85/2006 nu continea, in art. 95 alin. (5), o cerinta similara celei prescrise de art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014.

59. De asemenea, se constata ca la redactarea noii legi a insolventei legiuitorul a fost preocupat de asigurarea unei protectii sporite si mai eficiente a creditorilor impotriva posibilitatii debitorului de fraudare a intereselor acestora prin intermediul planului de reorganizare, in acest sens fiind edictate dispozitiile art. 138 alin. (5), art. 139 alin. (1) lit. a), art. 139 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2014.

60. Aceeasi preocupare a legiuitorului transpare si in ceea ce ii priveste pe titularii creantelor curente, adica acele creante rezultand din exercitarea de catre debitor a activitatii curente, asa cum este definita prin art. 5 pct. 2 din Legea nr. 85/2014 ca “activitate de productie, comert sau prestari de servicii si operatiuni financiare, propusa a fi efectuata de debitor in perioada de observatie si in perioada de reorganizare, in cursul normal al activitatii sale, cum ar fi: a) continuarea activitatilor contractate si incheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora; c) asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente”.

61. Astfel, ca element de noutate fata de vechea lege a insolventei, titularul unei creante curente al carei cuantum depaseste valoarea-prag are posibilitatea de a solicita, prin mecanismele reglementate de art. 75 alin. (3) si (4), art. 77 alin. (2) si art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, in perioada de observatie, dar si in perioada de reorganizare, recunoasterea creantei si, ulterior, deschiderea procedurii de faliment al debitorului, in caz de intarziere la plata pentru mai mult de 60, respectiv 90 de zile de la scadenta, in cazul creantelor furnizorilor de utilitati. Judecatorul-sindic va putea respinge cererea de trecere la faliment doar in trei ipoteze: creanta curenta nu este datorata, este achitata sau debitorul a incheiat o intelegere de plata cu creditorul curent.

62. Titularii creantelor curente sunt, in acord cu prevederile art. 5 pct. 21, creditori curenti, adica acei creditori ce detin creante certe, lichide si exigibile, nascute in timpul procedurii de insolventa, si care au dreptul de a li se achita cu prioritate creanta, integral si imediat, conform documentelor din care rezulta.

63. Aceasta regula rezulta atat din art. 5 pct. 21, cat si din art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, potrivit caruia creantele nascute dupa data deschiderii procedurii. In perioada de observatie sau in procedura reorganizarii judiciare, vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala.

64. Prin urmare, titularii acestui tip de creante au prioritate la plata si nu intra in concurs cu creditorii indreptatiti sa participe la procedura (titularii creantelor anterioare deschiderii procedurii contra debitorilor, inscrisi in tabelele de creante), art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 preluand principiul platii imediate si integrale consacrat de art. 64 alin. (6) din vechea Lege a insolventei nr. 85/2006.

65. Regimul juridic privilegiat aplicabil creantei curente, care deroga de la principiile fundamentale ale procedurii insolventei (procedura colectiva, concursuala si egalitara), se justifica prin imperativul continuarii activitatii debitorului dupa data deschiderii procedurii insolventei, pentru evitarea intrarii debitorului in faliment. Trebuie observat ca, in general, creantele curente reprezinta contravaloarea furnizarii catre debitor a unor servicii sau produse necesare desfasurarii activitatii acestuia, in temeiul unor contracte anterioare deschiderii procedurii si care nu pot fi denuntate sau modificate de catre creditor [art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014], astfel ca, oricand, un furnizor caruia nu ii este achitata creanta curenta poate inceta contractul pe motiv de neplata, cu consecinte grave pentru toti creditorii.

66. In egala masura, dispozitiile legale din care rezulta acest regim juridic de favoare sunt in concordanta cu procedura de reorganizare judiciara si cu continutul dat de art. 5 pct. 53 si pct. 54 teza I si art. 133 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 planului de reorganizare, document fundamental al procedurii de reorganizare, care cuprinde in mod obligatoriu programul de plata a creantelor inscrise in tabelul definitiv.

67. Cum in tabelul definitiv sunt cuprinse toate creantele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, conform art. 5 pct. 67 teza I din Legea nr. 85/2014, rezulta ca programul de plata a creantelor mentionat in planul de reorganizare nu poate cuprinde cuantumul creantelor curente, fata de continutul explicit al prevederilor art. 5 pct. 53 din acelasi act normativ.

68. Daca creantele nascute anterior deschiderii procedurii nu pot fi achitate decat in baza graficului de plata cuprins in planul de reorganizare, cheltuielile curente, nascute in perioada de observatie, trebuie achitate de indata ce devin exigibile, intrucat, asa cum s-a aratat, acestea se achita cu prioritate fata de creantele din tabelul definitiv, potrivit documentelor din care rezulta.

69. Creditorii titulari ai creantelor curente (cu exceptia cazului in care au si calitate de creditori ai unei creante anterioare deschiderii procedurii) nu fac parte din adunarea creditorilor si nici din comitetul creditorilor, nu participa la adunarile sau comitetele creditorilor si nu voteaza planul de reorganizare, deci nu au la indemana mijloace efective si eficiente de recuperare a creantelor in cadrul procedurii insolventei, ceea ce constituie o justificare in plus pentru protectia specifica acordata de legiuitor.

70. In aceste conditii, cerinta ca planul de reorganizare sa mentioneze modalitatea de achitare a creantelor curente, inscrisa de legiuitor in art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, nu este susceptibila de o interpretare extensiva, in sensul posibilitatii de esalonare a platii creantelor curente prin programul de plata a creantelor curente cuprins in planul de reorganizare, prin modificarea termenelor de scadenta ale acestora, in absenta acordului creditorilor curenti.

71. O atare interpretare apare ca fiind in contradictie atat cu regimul juridic privilegiat al acestui tip de creante, cat si cu scopul urmarit de legiuitor prin dispozitia supusa analizei. Sub acest ultim aspect este de subliniat faptul ca planul de reorganizare are drept scop principal configurarea modului de stingere a creantelor inscrise in tabelul definitiv, insa, tinand cont de faptul ca in perioada de reorganizare debitorul continua activitatea, fiind firesc sa genereze obligatii curente, planul, pentru a putea fi considerat sustenabil, trebuie sa asigure achitarea acestora din urma.

72. Prin urmare, in absenta acordului creditorilor curenti, a unor conventii de plata incheiate intre partile contractante, singura esalonare posibila a platii creantelor curente este aceea decurgand din data exigibilitatii fiecareia, planul de reorganizare fiind necesar a indica fluxul de numerar previzionat, respectiv sursele de plata ce pot asigura acoperirea creantelor curente.

73. In acest sens, art. 140 alin. (3) teza I din Legea nr. 85/2014 stabileste; “Sumele provenite din activitatea curenta a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate de cauze de preferinta vor fi prevazute a se distribui pro rata pentru fiecare creanta prevazuta a se achita in timpul reorganizarii, dupa deducerea sumelor prevazute ca fiind necesare platii creantelor curente exigibile si a celor necesare asigurarii capitalului de lucru, daca este cazul.”

74. Aceasta este semnificatia sintagmei cuprinse in art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, fiind dificil de conceput ca legiuitorul ar fi optat pentru salvarea afacerii debitorului cu riscul insolventei creditorilor titulari ai unor creante curente.

75. De altfel, stabilirea de catre creditorii votanti ai planului a unei modalitati de esalonare la plata a creantelor curente ar avea ca efect, printre altele, anularea dreptului creditorilor curenti de a formula cererea de trecere la faliment, conform art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, si mentinerea in mod artificial a unei proceduri de reorganizare care nu poate acoperi creantele curente (si implicit activitatea curenta).

76. De asemenea, permitand debitorului sa stabileasca in mod unilateral cand sa efectueze plata, s-ar incalca fara justificare si in contra intentiei legiuitorului echilibrul contractual, in conditiile in care, prin art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a stabilit in mod expres ca, pe parcursul perioadei de observatie, administratorul judiciar va putea sa modifice clauzele contractelor incheiate de debitor, inclusiv contractele de credit, astfel incat acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii, numai cu acordul cocontractantilor.

77. Argumentul expus in incheierea instantei de trimitere, in sprijinul opiniei ca esalonarea la plata a creantelor curente ar fi permisa, intemeiat pe dispozitiile art. 133 alin. (5) lit. H din Legea nr. 85/2014, care dau posibilitatea prelungirii prin plan a datei scadentei fara a face distinctie intre creantele anterioare deschiderii procedurii si cele curente, nu poate fi primit, intrucat textul legal mentionat nu poate fi privit izolat, ci in ansamblul reglementarilor avand ca obiect planul de reorganizare si regimul diferitelor tipuri de creante, fiind evident ca aceasta posibilitate priveste exclusiv creantele inscrise in tabelul definitiv.

78. Pentru dezlegarea problemei de drept supuse judecatii prezinta relevanta si dispozitiile art. 175 din Legea nr. 85/2014, potrivit carora o procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau de lichidare pe baza de plan poate fi inchisa in baza unui raport al administratorului judiciar, care constata indeplinirea tuturor obligatiilor de plata asumate prin planul confirmat, precum si plata creantelor curente scadente. Distinctia facuta de textul legal intre indeplinirea obligatiilor de plata cuprinse in plan si plata creantelor curente intareste concluzia ca planul de reorganizare nu poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente.

79. Solutia propusa este in acord si cu prevederile art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, care stabileste pentru debitorii aflati sub incidenta legislatiei privind insolventa, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 167 alin. (11) si (12), urmatoarea ordine de stingere a creantelor: mai intai obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii, iar ulterior sumele datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare.

80. Procedura prin care debitorul ar putea obtine, pentru creantele bugetare restante, inlesniri sau esalonari la plata, acordate in conditiile Codului de procedura fiscala, nu se confunda cu posibilitatea de esalonare prin planul de reorganizare a creantelor bugetare. Operatiunea de calificare a creantelor bugetare drept creante curente se realizeaza de catre administratorul judiciar si este supusa cenzurii judecatorului- sindic in caz de contestare, de aceea ea excedeaza chestiunii de drept care face obiectul intrebarii prealabile.

81. Pentru toate considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

in numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati – Sectia a II-a civila in Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9 privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate sa prevada esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare).

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 14 ianuarie 2019.

-****-

PRESEDINTELE SECTIEI A II-A CIVILE

EUGENIA VOICHECI

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 237 din data de 27 martie 2019


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed