Convertirea creditului in RON acordat reclamantei, la cursul de schimb CHF/RON

Convertirea creditului in RON acordat reclamantei, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordarii creditului. Clauze abuzive

Dosar nr.XXXXXXXXXXX /2012

ROMANIA

TRIBUNALUL GALATI

SECTIA A II-A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR.XXXXXX Sedinta publica din data de XXXXXXX 2014

Pentru astazi fiind amanata solutionarea recursului ce are ca obiect „obligatia de a face” declarat de recurenta C N, cu domiciliul procesual ales in XXX impotriva sentintei civile nr.11XXX/12.2013, pronuntata de Judecatoria Galati, in dosarul civil nr.7XXXX/2012, in contradictoriu cu intimata SC V R SA, cu sediul in XXXX.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 12.06.2014, cand instanta avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat solutionarea cauzei la data de 27.06.2014 si a pronuntat urmatoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Deliberand, in conditiile art. 256 Cod procedura civila asupra recursului de fata, a retinut urmatoarele:

Hotararea instantei de fond, Judecatoria Galati pronuntata in dosarul nr.XXXXXXXXX/2012.

1.1. Solutia

Prin sentinta civila nr. 1XXXXXXXXXXX 2013 pronuntata de Judecatoria Galati a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta C N in contradictoriu cu S.C. V R S.A-, Sucursala G a S.C V R S.A, ca neintemeiata.

1.2. Considerentele

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, in data de 11.08.2008, intre parata SC V R SA, in calitate de imprumutator, si reclamanta, in calitate de imprumutat, a fost incheiata conventia de credit nr. XXXXXXXXXXXXX , prin care reclamanta a fost imprumutata cu suma de 163.495 franci elvetieni (CHF) pe o perioada de 300 luni (filele 8-19 dosar fond).

Reclamanta a solicitat punerea in aplicare a dispozitiilor art.4.2 din conventia de credit. Potrivit acestui articol, banca are dreptul, dar nu si obligatia ca, in mod unilateral, sa converteasca in RON creditul acordat. Ca urmare, instanta de fond a retinut ca cererea de obligare a bancii sa procedeze la aceasta convertire apare ca fiind nefondata.

In ceea ce prive?te al doilea capat de cerere, instanta de fond a constatat ca practic reclamanta nu a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc, ci a caracterului abuziv al instituirii unei asemenea clauze prin pct.B lit. f din adresa nr.8387/20100903 (fila 20 dosar fond). Astfel, a?a cum rezulta

din precizarile formulate, precum si din concluziile scrise, reclamanta a solicitat obligarea paratei la desfiin?area cu efect retroactiv a clauzei instituite in mod unilateral si abuziv prin pct.B lit.f, apreciind ca repararea prejudiciului cauzat se poate realiza doar prin constatarea nulitatii clauzei adi?ionale abuzive. Or, prin lit.f din adresa men?ionata, potrivit caruia se elimina din cuprinsul contractului comisionul de penalizare, comisionul de rambursare anticipata precum si orice alte comisioane, comisionul de risc urmand a fi redenumit, nu se instituie nicio clauza, a carei natura abuziva ori nu, sa poata face obiectul analizei.

Recursul declarat de reclamanta C N a fost exercitat in termen legal, la data de 18.03.2014, cerere prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate si in rejudecare sa se dispuna admiterea actiunii astfel cum aceasta a fost precizata la filele 72-77 dosar fond, respectiv:
1. sa fie obligata parata SC V R SA sa puna in aplicare dispozitiile art. 4.2 din Conventia de credit nr. 0XXXXXXXXX/11.08.2008, in sensul de a converti in RON creditul acordat recurentei/imprumutatului in baza conventiei, utilizand in acest scop cursul de schimb CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei, incepand de la data de 02.10.2008, moment in care cursul de schimb pentru moneda creditului (franc elvetian) a fluctuat, in sens crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii conventiei.

sa fie obligata parata SC V R SA la desfiintarea cu efect retroactiv, incepand cu a 91-a zi de la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, a clauzei instituite in mod unilateral si abuziv prin pct. B lit. f) din adresa nr. 8387/20100903, prin care comisionul de risc a fost redenumit de parata „comision de administrare credit”, comision calculat si perceput ilegal de catre parata pana la data formularii actiunii introductive, in cuantum de 32.017,77 lei (conform anexei nr. 1 ). In consecinta, a solicitat obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept, respectiv la plata contravalorii cumulate a comisionului de risc, redenumit comision de administrare credit, incepand cu data de 09.06.2010, pana la momentul ramanerii definitive a hotararii de desfiintare cu efect retroactiv a clauzei instituite in mod unilateral si abuziv de parata prin pct. B lit.

din adresa nr. 8387/20100903, suma ce solicita a fi actualizata la data platii efective.

De asemenea, a solicitat recurenta si obligarea intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs.

2.1. In drept:

Recurenta a invocat dispozitiile disp.art.304 pct.9 , 304 indice 1, art. 312 Cod procedura civila de la 1865, dispozitiile Directivei nr. 93/13/CEE, O.U.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, O.U.G. nr. 50/2010, art. 969, 978, 1077-1079 din Codul civil.

2.2. Motive:

Un prim motiv invocat de recurenta-reclamanta C N este acela ca instanta de fond a dat o interpretare eronata clauzelor contractuale al caror continut a fost instituit in mod unilateral de banca, criticile reclamantei vizand atat continutul neclar, indoielnic al acestuia, cat si sub aspectul abuziv al clauzelor inserate in contract, semnarea contractului – Conventia de credit nr. 0159766/11-08.2008 fiind semnata in forma impusa de Banca, fara a se acorda de catre aceasta, posibilitatea de a negocia sau modifica vreuna dintre clauze, pana la apari?ia OUG nr. 50/2010, in sistemul bancar contractele de credit fiind impuse de banci.

Astfel, a sustinut recurenta ca cererea de obligare a Bancii sa procedeze la convertirea creditului din CHF in RON, respinsa de instanta de fond ca nefondata, este urmare interpretarii eronate a acestei clauze si neaplicarii prevederilor art. 978 Cod civil in sensul in care, daca o clauza este susceptibila de a primi doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul in care produce efecte, iar nu in sensul in care nu ar produce un efect, in temeiul acestui principiu, prevederile art. 4.2 din Conventie, interpretandu-se in sensul de a produce efecte, respectiv, ca Banca sa procedeze la conversia monedei creditului din CHF in RON, in situatia in care, pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru Moneda Creditului fluctueaza, in sens crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii Conventiei, in vederea evitarii continuarii/majorarii expunerii la Riscul Valutar.

In opinia recurentei, instanta de fond a ignorat la luarea solutiei si prevederile art. 983 Cod civil, in sensul ca, atunci cand exista o indoiala cu privire la intelesul clauzelor contractuale, acestea se interpreteaza in favoarea celui care se obliga, facand si dovada notificarii intimatei-parate cu adresele nr. 2753/09.08.2011, 2767/19.08.2011, adresa din 14.09.2011, in sensul de a-i solicita sa execute clauza contractuala despre care a facut vorbire mai sus.

In dezvoltarea aceluiasi argument juridic, recurenta a invocat si dispozitiile speciale ale art. 1 alin 2, art. 1 alin. 3 si art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

O alta critica ce vizeaza solutia instantei asupra primului capat de cerere din actiune, in opinia recurentei, este aceea ca prima instanta la luarea solutiei a incalcat si principiul rolului activ conferit de lege. In virtutea acestui rol judecatorul putea constata caracterul abuziv al continutului clauzei prevazuta prin art.4.2 din Sectiunea 4) „Plati” pct.l lit.a) din Conventie, insa, instanta de fond nu numai ca a ales sa nu o faca, dar a ignorat si faptul ca a solicitat in nenumarate randuri intimatei-parate sa procedeze la aplicarea acestei clauze si sa converteasca creditul din CHF in RON. Acestor solicitari intimata-parata, dand dovada de o evidenta rea-credin?a, nu le-a dat curs.

Astfel, instanta de fond a apreciat in final ca solicitarea recurentei de a obliga parata la convertirea creditului din CHF in RON apare ca fiind nefondata. Recurenta considera ca instanta trebuia in mod corect si legal sa dispuna obligarea paratei in sensul de a pune in aplicare dispozitiile art. 4.2 din Conventia de credit nr. 0159766/11.08.2008 si de a converti in RON creditul acordat recurentei in baza conventiei, utilizand in acest scop cursul de schimb CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei, incepand de la data de 02.10.2008, moment in care cursul de schimb pentru moneda creditului (franc elvetian) a fluctuat, in sens crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii conventiei.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere din actiune, criticile aduse solutiei primei instante vizeaza faptul ca la pronuntarea hotararii de respingere a actiunii nu s-au avut in vedere proba cu inscrisuri si interogatoriu administrate in cauza, retinand eronat instanta ca, prin redenumirea comisionului de risc nu se instituie nicio clauza a carei natura abuziva sau nu, sa poata face obiectul analizei.

Intimata-parata prin adresa nr. 8387/20100903, adresa necomunicata la domiciliul de corespondenta al reclamantei, o informa pe aceasta ca a procedat in mod unilateral la modificarea Conventiei de credit nr. 0159766, invocand in motivarea actiunii sale faptul ca astfel se conformeaza rigorilor OUG. nr 50/2010. Sustine recurenta ca, necomunicarea adresei nr. 8387/20100903, a pus-o in imposibilitatea exprimarii punctului de vedere cu privire la inserarea clauzei, ce face referire la „comisionul de administrare credit”, incalcandu-se astfel principiul bunei-credinte, reluat din art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE si procedand la inserarea unei clauze abuzive, solutia primei instante fiind astfel nefondata.

Mai precizeaza recurenta ca a solicitat in mod constant comunicarea la adresa de corespondenta respectiv aceea din Braila, str. Calarasilor, nr. 224, bl. 4, sc. 1, ap. 2, Judet Braila – pe numele de Costache si nu aceea din Braila, str. Debretin, nr. 2, bl. O, sc. 2, pe numele de Dirjan (numele din timpul casatoriei), reaua-credinta a Bancii fiind sanctionata cu avertisment de Autoritatea nationala pentru Protectia Consumatorilor.

Precizeaza recurenta ca, ra?ionamentul instantei de fond este gresit in aprecierea sa in sensul ca, prin pct.B litera f) din adresa nr. 8387/20100903 nu se instituie nicio clauza a carei natura abuziva care sa poata face obiectul analizei instantei. In opinia recurentei, dupa aparitia O.U.G. nr. 50/2010 in conventia partilor nu mai trebuia sa apara comisionul de risc si obligatia de plata a acestuia din partea recurentei, iar banca in mod abuziv a mentinut acest comision redenumindu-l „comision de administrare credit” instituind practic obligatia platii unui comision intitulat in alt mod. Acest da dreptul Bancii parate ca in mod „paradoxal” sa perceapa un comision pe toata durata conventiei, in aceeasi valoare procentuala, practic in acelasi cuantum de 0,22%, fara a fi explicate in mod clar si fara echivoc, care sunt riscurile asumate de banca prin punerea la dispozitie a imprumutului, in conditiile in care comisionul de administrare credit astfel cum a fost redenumit comisionul de risc, reprezinta costul pentru administrarea de catre VBR a creditului din perspectiva riscurilor expuse.

De asemenea recurenta a apreciat ca, repararea prejudiciului injust cauzat prin redenumirea comisionului de risc in comision de administrare si, mentinerea, contrar legii, a comisionului de risc, se poate realiza doar prin constatarea nulitatii clauzei aditionale abuzive si obligarea paratei la plata sumei percepute in mod ilegal incepand cu a 91-a zi de la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, suma ce solicita a fi actualizata la data platii efective.

2.3. Intampinarea

Legal citata, intimata SC V R SA., nu a formulat aparari in cauza pe calea intampinarii, insa dupa incheierea dezbaterilor prin „Nota de concluzii” a solicitat respingerea recursului, dat fiind ca instanta de fond in mod corect, in urma administrarii probatoriului, in considerentele hotararii retine ca reclamanta a solicitat punerea in aplicare a dispozitiilor art.4.2 din conventia de credit. Potrivit acestui articol, banca are dreptul, dar nu si obligatia ca in mod unilateral, sa converteasca in RON creditul acordat. Prin urmare, intimata apreciaza ca cererea de obligare a bancii sa procedeze la aceasta convertire apare ca fiind nefondata.

Mai arata intimata-parata SC V R SAca prevederea contractuala a art. 4 pct. 2 din Condi?iile Generale ale Conventiei este clara, astfel incat solicitarea recurentei se impune a fi respinsa.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, sustine intimata ca, instanta de fond a constatat ca practic reclamanta nu a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc, ci a caracterului abuziv al instituirii unei asemenea clauze prin pct. ? lit. f din adresa nr.8387/20100903 (fila 20 dosar fond). Astfel, a?a cum rezulta din precizarile formulate, precum si din concluziile scrise, reclamanta a solicitat obligarea paratei la desfiintarea cu efect retroactiv a clauzei instituite in mod unilateral si abuziv prin pct.B lit.f, apreciind ca repararea prejudiciului cauzat se poate realiza doar prin constatarea nulitatii clauzei aditionale abuzive. Or, prin lit. f din adresa mentionata, potrivit caruia se elimina din cuprinsul contractului comisionul de penalizare, comisionul de rambursare anticipata precum si orice alte comisioane, comisionul de risc urmand ? fi redenumit, nu se instituie nicio clauza, a carei natura abuziva sa poata face obiectul analizei.

Intimata arata ca, reclamanta a fost notificata si i s-a transmis Actul Aditional al Conventiei de credit nr. 0159766, iar OUG nr. 50/2010 nu prevedea eliminarea comisioanelor in functie de denumirea acestora, „iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.”

In opinia intimatei, nu poate fi trasa concluzia ca, prin redenumirea acestui comision, Banca a introdus si perceput; „o noua taxa/comision/alte costuri” – respectiv, „comision de administrare credit”, cata vreme costul total al creditului nu a fost modificat, ci un element din componenta costului s-a redenumit.

2.4. Analiza facuta de Tribunalul Galati – Sectia a II-a Civila

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Galati la data de 8 mai 2012 sub nr. 7843/233/2012, reclamanta C N a chemat in judecata pe parata SC V R SA solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta:

sa fie obligata parata SC V R SA sa puna in aplicare dispozitiile art. 4.2 din Conventia de credit nr. 0159766/11.08.2008, in sensul de a converti in RON creditul acordat imprumutatului in baza conventiei, utilizand in acest scop cursul de schimb CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei, incepand de la data de 02.10.2008, moment in care cursul de schimb pentru moneda creditului (franc elvetian) a fluctuat, in sens crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia, de la data semnarii conventiei si, in consecinta a solicitat obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept.

In temeiul art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, reclamanta a solicitat sa fie obligata parata SC V R SA la desfiintarea cu efect retroactiv, incepand cu a 91-a zi de la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, a clauzei instituite in mod unilateral si abuziv prin pct. B lit. f) din adresa nr. 8387/20100903, prin care comisionul de risc a fost redenumit de parata „comision de administrare credit” si a fost calculat si perceput ilegal de catre parata pana la data formularii actiunii si in consecinta, a solicitat obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept.

In fapt, instanta retine ca la data de 11.08.2008 partile au incheiat conventia de credit nr. 0159766/2008 prin care la art. 5.1. lit. a se prevedea un comision de risc de 0,22%, iar la art. 5 .1. lit.d se prevedea un comision de administrare de 700RON. Totodata la sectiunea 4 pct. 1 din conditiile speciale se prevede dreptul bancii de a opera o modificare a contractului din CHF in RON, daca cursul valutar crestea cu mai mult de 10% fata de momentul semnarii conventiei pentru valuta in care se acorda creditul.

Prin adresa nr.8387/03.09.2010 (f.20 dosar fond) banca (intimata) aducea la cunostinta recurentei ca in baza prevederilor OUG 50/2010 conditiile contractuale se modifica in sensul ca „ fostul comision de risc este redenumit comision de administrare si se pastreaza valoarea procentuala a acestuia”.

La data de 09.08.2011 recurenta a trimis o adresa intimatei prin care a solicitat acesteia sa dea curs aplicarii clauzei prevazute la art. 4.2 in sensul modificarii monedei in care se acordat creditul, prin schimbarea acesteia din CHF in RON, dat fiind faptul ca a crescut cursul valutar cu mai mult de 10% fata de cel din momentul acordarii creditului. Totodata la acel moment s-a solicitat inlaturarea comisionului de risc de 0,22% din valoarea creditului, comision ce a fost redenumit comision de administrare.

In continuare intre parti s-a purtat o vie corespondenta, fiecare parte sustinandu-si punctul de vedere, situatie in care litigiul partilor a ajuns pe rolul instantei de judecata.

In drept, in cauza sunt incidente dispozi?iile OG 99/2006, Directiva 93/13/CCE, OG 50/2010, art.969 Cod civil.

Recursul promovat de reclamanta C N este fondat pentru urmatoarele motive:

Hotararea primei instante se bazeaza pe o analiza trunchiata a capetelor de cerere cu care a fost investita precum si a apararilor facute in cauza de intimata-parata si desi au fost administrate probe cu inscrisuri, interogatorii, acestea nu au fost analizate. Totodata au fost ignorate, atat reglementarile in dreptul intern invocate de parti, cat si directivele europene la care a facut referire reclamanta respectiv, Directiva nr. 93/13/CEE, precum si jurisprudenta in materie. Astfel, au fost ignorate interpretarile date dreptului comunitar prin cauza C-26/13 a Curtii de Justitie a Uniunii Europene in aplicarea Directivei nr. 93/13/CEE privind admisibilitatea clauzelor abuzive referitoare la contractele de credit de consum incheiate in moneda straina – clauzele referitoare la cursurile de schimb.

De asemenea, instanta de fond a interpretat clauzele contractuale in sensul in care acestea nu produc efecte juridice, dand o interpretare pur formala clauzelor contractuale, fara a realiza o interpretare teleologica a acestora.

Astfel, instanta tinand cont de dispozitiile art. 304 ind 1 C.p.civ. si 304 pct. 9 C.p.civ. vechi, constata ca recursul este admisibil si va realiza o reanalizare a capetelor de cerere pe fond prin prispa prevederilor legale si a celor comunitare in vigoare pana la acest moment:

2.4.1. Referitor la capatul de cerere prin care recurenta a solicitat instantei de fond obligarea paratei sa puna in aplicare dispozitiile art. 4.2 din Conventia de credit nr. 0159766/11.08.2008 instanta de recurs retine urmatoarele:

Potrivit art. 4.2. din conventia de credit, partile au convenit ca este dreptul, nu si obligatia bancii de a realiza o convertire a creditului din CHF in RON in situatia in care cursul valutar se majora cu mai mult de 10 % fata de cursul valutar existent la momentul acordarii creditului.

Potrivit art. 970C.civ. vechi (aplicabil in cauza avand in vedere momentul semnarii conventiei) conventiile trebuie executate de parti cu buna credinta. In cauza banca avea dreptul, nu si obligatia de a modifica contractul din valuta CHF in RON. O astfel de clauza a fost introdusa pentru protectia drepturilor bancii de supunere a acesteia la riscul valutar. Cat timp partea contractanta nu solicita si ea modificarea monezii in care s-a acordat creditul, in conditiile de crestere a cursului valutar, banca se manifesta in relatia contractuala ca fiind de buna credinta.

Din momentul in care imprumutatul (reclamanta) a solicitat in repetate randuri de a beneficia si ea de protectia prevazuta de art. 4.2 in favoarea bancii, echilibrul contractual a fost deteriorat, iar banca s-a manifestat cu rea-credinta in executarea prevederilor contractuale, urmarind practic indatorarea excesiva a debitorului prin suportarea cresterii efectului cursului de schimb si per total a costului creditului si aducea sa in stare de insolventa.

Instanta retine ca potrivit Articolul 4 din Directiva 93/13:

„(1) Fara sa aduca atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciaza luand in considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a incheiat contractul ?i raportandu-se, in momentul incheierii contractului, la toate circumstan?ele care inso?esc incheierea contractului ?i la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.

(2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu prive?te nici definirea obiectului [principal al] contractului, nici caracterul adecvat al pre?ului sau al remunera?iei, pe de o parte, fa?a de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar ?i inteligibil.”

Potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, sistemul de protectie pus in aplicare de Directiva 93/13 are la baza ideea ca, in fapt, consumatorul se afla intr-o situatie de inferioritate fata de vanzator-furnizor, atat raportat la puterea de negociere, cat si la nivelul de informare, aderarea la conditiile redactate in prealabil de furnizor, fiind facuta de cumparator fara a putea exercita o influenta asupra con?inutului acestora, articolul 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prevazand in fapt o exceptie de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevazut in sistemul de protectie a consumatorilor, dispozitia fiind de stricta interpretare.

Mai mult, potrivit interpretarii date de Curtea Europeana de justitie in cauza C-26/13 Arpad Kasler impotriva OTP Jelzalogbank Zrt., pct. 59 ”o clauza, in masura in care cuprinde o obliga?ie pecuniara a consumatorului de a plati, in cadrul ratelor imprumutului, sumele care rezulta din diferen?a dintre cursul de schimb la vanzare ?i cursul de schimb la cumparare ale monedei straine, nu poate fi considerata ca cuprinzand o „remunera?ie” al carei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei presta?ii efectuate de imprumutator sa nu poata face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.”

De asemenea, la punctul 73 al aceleiasi hotarari, s-a retinut ca: „clauza contractuala care permite unui vanzator sau unui furnizor sa calculeze nivelul ratelor lunare datorate de consumator in func?ie de cursul de schimb la vanzare al monedei straine aplicat de acest vanzator sau furnizor, clauza care are ca efect cre?terea costurilor serviciului financiar in sarcina consumatorului, aparent fara o limita maxima, rezulta din articolele 3 ?i 5 din Directiva 93/13, precum ?i din cuprinsul punctului 1 literele (j) ?i (l) ?i din cuprinsul punctului 2 literele (b) ?i

(d) din anexa la aceasta directiva, ca prezinta o importan?a esen?iala pentru respectarea cerin?ei privind transparen?a aspectul daca in contractul de imprumut se indica in mod transparent motivul ?i particularita?ile mecanismului de schimb al monedei straine, precum ?i rela?ia dintre acest mecanism ?i cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului, astfel incat consumatorul sa poata sa prevada, pe baza unor criterii clare ?i inteligibile, consecin?ele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il prive?te (a se vedea prin analogie Hotararea RWE Vertrieb, EU:C:2013:180, punctul 49).”

In continuare, la pct. 74 se prevede ca „ii revine instantei de trimitere sarcina a stabili daca, avand in vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se numara publicitatea si informatiile furnizate de imprumutator .., un consumator mediu, normal informat,…, putea nu numai sa cunoasca diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare ale unei monede straine, ci si sa evalueze consecintele economice, potential semnificative, pentru acesta ale aplicarii cursului de schimb la vanzare pentru calcularea ratelor la care va fi in definitiv obligat si, prin urmare, costul total al imprumutului sau”. Totodata Curtea Europeana a apreciat ca diferenta de curs valutar nu poate sa nu fie supusa aprecierii instantei cu privire la caracterul sau abuziv.

Fata de aceste interpretari ale dreptului Uniunii Europene privind directiva 93/13, instanta apreciaza ca in anul 2008 si anterior momentului semnarii contractului, cursul valutar al francului elvetian era de mult timp unul stabil, acest aspect determinand de altfel imprumutatorul sa incheie un contract de imprumut in aceasta moneda. Stabilitatea cursului de schimb se reflecta si in valoarea relativ mica a dobanzii pentru acest tip de imprumut, ceea ce facea si mai atractiv imprumutul pentru recurenta.

Reclamanta, ca si un consumator mediu si normal informat, nu avea cum sa prevada o modificare dramatica a cursului de schimb valutar pentru francul elvetian. Banca, avand informatii mult mai multe de pe piata interbancara, a inserat ca si mod de protectie a sa clauza in litigiu de la art. 4.2 din contract privind conversia creditului din CHF in RON.

Astfel, acordand numai bancii dreptul de a opera o astfel de modificare, fara a permite si imprumutatului sa beneficieze de o astfel de protectie si fara a stabili criterii transparente care sa fie cunoscute de ambele parti si pe baza carora banca sa ia hotararea de a converti creditul din CHF in RON, in contract s-a inserat o clauza abuziva. Astfel, s-a ingreunat voit situatia debitorului, in timp ce banca nu avea nimic de pierdut dintr-o astfel de transformare, pe care si-a asumat-o ca pe un beneficiu.

Prin urmare, instanta constata ca in contractul de imprumut nu se indica in mod transparent motivul si particularitatile mecanismului de schimb al monedei straine precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului, astfel incat consumatorul sa poata sa prevada, pe baza unor criterii clare ?i inteligibile, consecin?ele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il prive?te, neputand sa prevada, prin urmare, costul total al imprumutului sau.

In schimb, partile au prevazut un prag minim de la care se activeaza o astfel de clauza, respectiv atunci cand cursul de schimb valutar creste cu peste 10% fata de cel avut in vedere la momentul semnarii contractului. O astfel de crestere a cursului de schimb CHF/RON a avut loc la data de 02.10.2008. Ca urmare, de la aceasta data se putea modifica contractul din moneda CHF in RON.

Reclamanta a solicitat o astfel de transformare, dar banca a refuzat constant a da curs clauzei contractuale, fara sa se precizeze vreun argument plauzibil. In aceste conditii, actiunea reclamantei este intemeiata, iar instanta va obliga intimata-parata sa converteasca creditul acordat reclamantei din CHF in RON, la un curs de schimb majorat cu 10% fata de cel avut in vedere de parti la data acordarii creditului. Aceasta modificare opereaza cu data de 02.10.2008, adica dupa momentul la care a fost indeplinita conditia premisa prevazuta de art. 4.2 din contract, respectiv cresterea cursului de schimb cu peste 10% fata de cel avut in vedere la momentul semnarii contractului de catre parti.

2.4.2. Referitor la capatul de cerere prin care recurenta a solicitat instantei obligarea paratei sa desfiinteze cu efect retroactiv, incepand cu a 91-a zi de la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, a clauzei prin care comisionul de risc a fost redenumit de parata „comision de administrare credit” si obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept, instanta de recurs retine urmatoarele:

Instanta de fond a respins acest capat de cerere pe motiv ca nu s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei, ci instituirea caracterului abuziv al clauzei. Instanta de fond a dat o interpretare strict literara solicitarilor reclamantei, fara a vedea motivele de fapt invocate de reclamanta, care nu a fost asistata de avocat la momentul redactarii si depunerii actiunii. In mod clar din motivele actiunii rezulta faptul ca reclamanta a solicitat constatarea nulitatii clauzei, respectiv a comisionului de administrare care a fost introdus de banca prin frauda la lege.

Astfel, reclamanta nu a solicitat sa se constate caracterul abuziv a comisionului de risc, pana la momentul aparitiei OUG 50/2010, ci doar a aratat ca plata unui astfel de comision, indiferent de denumirea data de banca in continuare, este contrara dispozitiilor legale impuse tocmai de aceasta norma.

Ca urmare, instanta este chemata sa analizeze legalitatea clauzei privind perceperii comisionului de risc de catre banca, redenumit comision de administrare, dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2010, respectiv din a 91 zi de la intrarea in vigoare a legii.

Prin OUG 50/2010 legiuitorul a venit in sprijinul consumatorului, in sensul ca a limitat comisioanele pe care bancile puteau sa le perceapa. Printre aceste comisioane permise de legea (art. 36 din OUG 50/2010) nu se numara si comisionul de risc, pe care partile l-au inserat in contractul de credit la punctul 5.1. lit.a din conditiile speciale si 3.5. din conditiile generale ale contractului. In aceste conditii, banca-parata trebuia sa inlature acest comision.

Potrivit art. 95 din OUG 50/2010 in forma initiala a legii:

„(1) Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.

Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale. (…)

Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita.”

Fata de dispozitiile legale mai sus aratate, instanta retine ca pentru a opera modificarea clauzelor contractuale, in cazul de fata pentru ca un comision de risc sa se transforme in comision de administrare, era necesar ca banca sa faca dovada ca a depus diligente pentru a informa consumatorul. Reclamanta a depus la dosar adresa nr.8387/03.09.2010 trimisa de banca, dar nu s-a depus dovada comunicarii acesteia, pentru a sti daca curge termenul de raspuns din partea reclamantei. Reclamanta a sustinut ca nu i-a fost comunicata la adresa de corespondenta pe care a lasat-o bancii, dar in cauza nu exista nici o dovada a comunicarii acestei adrese la nici un domiciliu sau adresa de corespondenta a partii.

In aceste conditii nici prevederea introdusa de art. II din legea 288/2010 nu se aplica, prevedere prin acre se stipuleaza ca : ” (2) Actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.”

Astfel, cat timp reclamanta nu a avut cunostinta despre modificarile propuse de banca, nu putea opera modificarea clauzelor contractuale si nici nu avea cum sa notifice banca in 60 zile de la intrarea in vigoare a legii, cat timp nu cunostea aceste modificari. In aceste conditii, perceperea unui comision de administrare in locul comisionului de risc, contravine prevederilor legale mai sus aratate. Totodata nici comisionul de risc nu se mai putea percepe de catre banca, deoarece era un comision nepermis de lege.

Instanta de recurs retine ca pentru a opera modificarea comisionului din risc in cel de administrare trebuia sa se realizeze vointa juridica de a contracta. Nefiind realizata aceasta vointa juridica comuna a partilor, modificarea contractuala nu poate opera, mai ales ca reclamanta, cand a aflat de modificarea operata de banca, s-a opus acestei modificari. Din interpretarea art. 35 din OUG nr. 50/2010, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 288/2010, rezulta ca modificarea unilaterala a contractului de credit dintre parti, operata de intimata, cu privire la comisionul de risc si de administrare reprezinta o incalcare grava a principiului consensualismului prevazuta in legea civila romana si consacrata expres in art. 969 Cod civil si in special in materia contractelor de credit, cu privire la comisioanele bancare.

Ca urmare, perceperea comisionului de administrare in locul comisionului de risc, incepand cu a 91 zi de la intrarea in vigoare a OUG 50/2010 este contrara acestui act normativ, cat si dispozitiilor legale privind incheierea unei conventii valabil facute asa cum prevad dispozitiile art. 948 si urmatoarele din vechiul C.civ. (lipseste vointa juridica comuna in sensul modificarii prevederilor contractuale).

Fata de toate considerentele mai sus aratate instanta va admite cererea reclamantei si cu privire la cel de al doilea capat de cerere, va constata nulitatea absoluta a clauzei privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit. In consecinta va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 32.017,77lei, reprezentand comisionul de risc, redenumit comision de administrare calculat pana la data de 10.12.2012, asa cum a indicat reclamanta in precizarile de la fond (f. 72 si 75 dosar fond).

In concluzie, in baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 in referire la art. 304¹ Cod procedura civila, va admite recursul, va modifica in tot sentinta recurata si in rejudecare, va admite actiunea cu mentiunile mai sus aratate pentru fiecare capat de cerere analizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul ce are ca obiect „obligatia de a face” declarat de recurenta C N, cu domiciliul procesual ales in XXXXXXXXXX, impotriva sentintei civile nr. XXXXXXXXXX.2013, pronuntata de Judecatoria Galati, in dosarul civil nr.XXXXXXXXX/2012, in contradictoriu cu intimata SC VR SA, cu sediul in XXXXXXXXXXX

Modifica in tot sentinta recurata si in rejudecare: Admite actiunea si in consecinta :

Obliga parata sa converteasca in RON creditul acordat reclamantei, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordarii creditului, curs majorat cu 10%.

Constata nulitatea absoluta a clauzei privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare

credit.

Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 32.017,77 lei, reprezentand contravaloare comision de risc.

Irevocabil.

Pronuntata in sedinta publica astazi, .2014.