Conventie de partaj succesoral intre sotul supravietuitor si copiii minori, reprezentati de un tutore.Calificare
Conventie de partaj succesoral incheiate de tutorele unor copii minori in numele acestora constituie o masura privind exercitarea raspunderii parintesti, in sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, care intra, asadar, in domeniul de aplicare al acestuia din urma, iar nu o masura privind succesiunile, in sensul articolului 1 alineatul (3) litera (f) din regulamentul mentionat, exclusa din domeniul de aplicare al acestuia.
ECLI:EU:C:2015:653
HOTARAREA CURTII (Camera a treia)
6 octombrie 2015(*)
„Trimitere preliminara – Cooperare judiciara in materie civila – Competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Articolul 1 alineatul (1) litera (b) – Domeniu de aplicare material – Conventie de partaj succesoral intre sotul supravietuitor si copiii minori, reprezentati de un tutore – Calificare – Necesitatea aprobarii unei astfel de conventii de catre instanta – Masura privind raspunderea parinteasca sau masura privind succesiunile”
In cauza C?404/14,
avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Nejvyšší soud (Republica Ceha), prin decizia din 25 iunie 2014, primita de Curte la 25 august 2014, in procedura initiata de
Marie Matoušková, in calitate de comisar judiciar,
CURTEA (Camera a treia),
compusa din domnul M. Ileši?, presedinte de camera, domnul A. Ó Caoimh, doamna C. Toader (raportor) si domnii E. Jaraši?nas si C. G. Fernlund, judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru guvernul ceh, de M. Smolek si de J. Vlá?il, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de M. Wilderspin si de M. Thomannová-Körnerová, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 25 iunie 2015,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea articolului 1 alineatul (1) litera (b) si alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 6, p. 183).
2 Aceasta cerere a fost prezentata in cadrul unei proceduri initiate de doamna Matoušková, in calitate de comisar judiciar, vizand stabilirea competentei judiciare pentru aprobarea conventiei de partaj succesoral incheiate de tutorele unor copii minori in numele acestora.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 2201/2003
3 Articolul 1 din acest regulament prevede:
„(1) Prezentul regulament se aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind:[…]
(b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti.
(2) Materiile prevazute la alineatul (1) litera (b) cuprind in special:
[…]
(b) tutela, curatela si institutiile similare;
(c) desemnarea si atributiile oricarei persoane sau oricarui organism insarcinat sa se ocupe de persoana copilului sau bunurile copilului, sa?l reprezinte sau sa?l asiste;
[…]
(e) masurile de protectie a copilului privind administrarea, conservarea sau dispozitia cu privire la bunurile copilului.
(3) Prezentul regulament nu se aplica:
[…]
(f) actelor fiduciare si succesiunilor;
[…]”
4 Potrivit articolului 2 din regulamentul mentionat:
„In sensul prezentului regulament:
[…]
7. «raspundere parinteasca» inseamna ansamblul drepturilor si obligatiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice in temeiul unei hotarari judecatoresti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord in vigoare privind persoana sau bunurile unui copil. Aceasta cuprinde in special incredintarea si dreptul de vizita;
8. «titular al raspunderii parintesti» inseamna orice persoana care exercita raspunderea parinteasca fata de un copil;
[…]”
5 Articolul 8 din acelasi regulament, intitulat „Competenta de fond”, prevede la alineatul (1):
„Instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.”
6 Articolul 12 din Regulamentul nr. 2201/2003 are urmatorul cuprins:
„(1) Instantele judecatoresti din statul membru care exercita competenta […] cu privire la o cerere de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei sunt competente in orice chestiune privind raspunderea parinteasca in legatura cu aceasta cerere […]
[…]
(3) Instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, in materie de raspundere parinteasca in alte proceduri decat cele mentionate la alineatul (1) atunci cand
(a) copilul are o legatura stransa cu acest stat membru, in special datorita faptului ca unul dintre titularii raspunderii parintesti isi are resedinta obisnuita aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru
si
(b) competenta instantelor a fost acceptata in mod expres sau in orice alt mod neechivoc de catre toate partile la procedura la data sesizarii instantei, iar competenta este in interesul superior al copilului.”
Regulamentul (UE) nr. 650/2012
7 Considerentul (9) al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor (JO L 201, p. 107) are urmatorul cuprins:
„Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui sa includa toate aspectele de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate, si anume la toate formele de transfer de bunuri, drepturi si obligatii din cauza de deces, fie ca este vorba de un act voluntar de transfer in temeiul unei dispozitii pentru cauza de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat.”
8 Potrivit articolului 1 alineatul (2) literele (a) si (b) din acest regulament:
„Sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament:
(a) statutul persoanelor fizice, precum si relatiile de familie si relatiile care, in conformitate cu legea care le este aplicabila, sunt considerate ca avand efecte comparabile;
(b) capacitatea juridica a persoanelor fizice, fara a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) litera (c) si articolului 26;
[…]”
9 Articolul 23 din regulamentul mentionat prevede:
„(1) Legea stabilita in temeiul articolelor 21 sau 22 [din acelasi regulament] reglementeaza succesiunea in ansamblul sau.
(2) Aceasta lege reglementeaza, in special:
[…]
(c) capacitatea succesorala;
[…]”
10 Articolul 26 din acest regulament, intitulat „Conditiile de fond ale dispozitiilor pentru cauza de moarte”, prevede:
„(1) In sensul articolelor 24 si 25, urmatoarele elemente se refera la conditiile de fond:
(a) capacitatea persoanei care intocmeste dispozitia pentru cauza de moarte de a intocmi o astfel de dispozitie;
[…]”
11 Intrucat acest regulament este aplicabil, conform articolului 84, incepand cu 17 august 2015, el nu este aplicabil ratione temporis in litigiul principal.
Dreptul ceh
12 Articolul 179 din Codul de procedura civila, in versiunea in vigoare la data faptelor din litigiul principal, prevede:
„Daca validitatea unui act juridic incheiat in numele unui minor necesita aprobarea unei instante, aceasta il va aproba daca acest lucru este in interesul minorului.”
13 In temeiul articolului 28 din Codul civil, in vigoare pana la 31 decembrie 2013, reprezentantul legal indeplineste, in numele copilului, toate actele pentru administrarea bunurilor sale. Cu toate acestea, pentru actele juridice de dispozitie cu privire la bunuri care nu sunt acte de gestiune curenta, este necesara obtinerea acordului instantei competente.
14 Potrivit articolului 36 alineatul (1) din Legea nr. 94/1963 privind familia, in vigoare pana la 31 decembrie 2013, „parintii reprezinta legal copilul in actele juridice pentru care acesta nu are capacitate deplina”.
15 Conform articolului 37 alineatul (1) din legea mentionata, niciunul dintre parinti nu isi poate reprezenta copilul in cazul in care actele juridice privesc chestiuni in care ar putea surveni un conflict de interese intre parinti si copil sau intre copiii acelorasi parinti.
Litigiul principal si intrebarea preliminara
16 Prin decizia din 27 aprilie 2010, M?stský soud v Brn? (Tribunalul Municipal din Brno) a deschis procedura succesorala a doamnei Martinus, decedata la 8 mai 2009 in Tarile de Jos. Doamna Matoušková, notar, a fost insarcinata, in calitatea sa de comisar judiciar, cu realizarea actelor procedurii succesorale. Aceasta a constatat ca defuncta era resortisant ceh, domiciliata la data decesului la Brno (Republica Ceha). Sotul defunctei si cei doi copii minori ai acestora (denumiti in continuare „mostenitorii”) aveau resedinta in Tarile de Jos.
17 Pentru a preveni posibile conflicte de interese intre mostenitori, M?stský soud v Brn? a numit, in conformitate cu dispozitiile cehe, un tutore ad?hoc pentru a reprezenta interesele copiilor minori. Participantii la procedura au declarat ca nicio procedura succesorala nu era in curs in Tarile de Jos.
18 La 14 iulie 2011, mostenitorii au incheiat o conventie de partaj succesoral. Prin decizia din 10 august 2011, M?stský soud v Brn? a stabilit valoarea normala a patrimoniului defunctei, cuantumul datoriilor si valoarea neta a succesiunii.
19 La 2 august 2012, in cadrul procedurii succesorale notariale, sotul supravietuitor a invocat un fapt nou, si anume ca, la data decesului, defuncta avea, in realitate, domiciliul in Tarile de Jos si nu dispunea, in Republica Ceha, decat de un domiciliu inregistrat care nu corespundea realitatii. In plus, acesta a informat ca o procedura succesorala era deja in curs in Tarile de Jos si a prezentat un certificat in acest sens, datat 14 martie 2011.
20 Conventia de partaj succesoral a fost prezentata de doamna Matoušková instantei de tutela, dat fiind ca doua dintre partile la conventia mentionata erau copii minori.
21 Instanta de tutela mentionata, fara sa se pronunte cu privire la fond, a restituit dosarul doamnei Matoušková pentru motivul ca minorii aveau resedinta de mult timp in afara Republicii Cehe, aratand ca nu se putea declara necompetenta si nici nu putea sa trimita cauza la Nejvyšší soud (Curtea Suprema) pentru stabilirea instantei competente teritorial.
22 In aceste imprejurari, doamna Matoušková s?a adresat direct Nejvyšší soud, la 10 iulie 2013, solicitand acesteia sa stabileasca instanta competenta teritorial pentru aprobarea conventiei de partaj succesoral in discutie in litigiul principal.
23 Aceasta instanta apreciaza ca interpretarea de catre Curte a Regulamentului nr. 2201/2003 este necesara intrucat aprobarea in cauza este o masura destinata sa protejeze interesele minorilor si poate intra in domeniul de aplicare al regulamentului mentionat. Cu toate acestea, o asemenea masura, adoptata in cadrul unei proceduri succesorale, ar putea fi calificata de asemenea drept masura privind succesiunile si, astfel, sa fie exclusa din domeniul de aplicare al regulamentului mentionat, in temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (f) din acesta.
24 In aceste conditii, Nejvyšší soud a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„In cazul in care tutorele unui minor incheie in numele minorului un acord succesoral care necesita aprobarea de catre o instanta pentru a fi valabil, este vorba, din punctul de vedere al instantei, despre o materie in sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) sau despre o materie in sensul articolului 1 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul nr. 2201/2003 […]?”
Cu privire la intrebarea preliminara
25 Reiese din dosarul prezentat Curtii ca acordul incheiat intre mostenitori nu este un pact asupra unei succesiuni viitoare, ci constituie o conventie de partaj al unei succesiuni deja deschise.
26 In consecinta, este necesar sa se considere ca, prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat in sensul ca aprobarea unei conventii de partaj succesoral incheiate de un tutore in numele unor copii minori constituie o masura privind exercitarea raspunderii parintesti, in sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament, care intra, asadar, in domeniul de aplicare al acestuia din urma, sau daca o asemenea procedura constituie o masura privind succesiunile, in sensul articolului 1 alineatul (3) litera (f) din regulamentul mentionat, exclusa din domeniul de aplicare al acestuia.
27 In cauza principala, reiese din dosarul prezentat Curtii ca doamna Matoušková, in calitatea sa de comisar judiciar, a initiat procedura de aprobare a conventiei de partaj succesoral in fata instantei de tutela din cauza faptului ca acest acord a fost incheiat de tutore in numele copiilor minori, care au o capacitate juridica restransa si care, in temeiul dispozitiilor dreptului ceh, pot indeplini numai acte juridice adaptate nivelului de maturitate intelectuala si psihologica corespunzator varstei lor. Celelalte acte juridice sunt incheiate, in numele minorilor, de reprezentantii lor legali.
28 Astfel, aprobarea conventiei de partaj succesoral este o masura luata avand in vedere capacitatea juridica a minorului, care urmareste sa protejeze interesul superior al copilului si care este ceruta, in temeiul dreptului ceh, pentru actele juridice privind administrarea bunurilor care nu sunt acte de gestiune curenta.
29 O asemenea masura se raporteaza direct la capacitatea juridica a persoanei fizice (a se vedea prin analogie Hotararea Schneider, C?386/12, EU:C:2013:633, punctul 26) si se inscrie, prin natura ei, in cadrul unei actiuni al carei scop este de a satisface nevoia de protectie si de asistenta a copiilor minori.
30 Astfel, dupa cum a aratat avocatul general la punctul 41 din concluzii, capacitatea juridica si aspectele legate de reprezentare aferente acesteia trebuie apreciate in functie de criterii proprii si nu trebuie considerate chestiuni preliminare accesorii ale actelor juridice aferente. Trebuie, asadar, sa se constate ca desemnarea unui tutore pentru copiii minori si controlul exercitarii activitatii acestuia sunt atat de strans legate incat nu ar fi adecvat sa se aplice norme de competenta diferite, care ar varia in functie de materia actului juridic in cauza.
31 In consecinta, faptul ca aprobarea in discutie in litigiul principal a fost solicitata in cadrul unei proceduri succesorale nu poate fi considerat determinant pentru ca aceasta masura sa intre sub incidenta dreptului succesoral. Necesitatea obtinerii unei aprobari a instantei de tutela este o consecinta directa a starii si a capacitatii copiilor minori si constituie o masura de protectie a copilului legata de administrarea, de conservarea sau de dispozitia cu privire la bunurile sale in cadrul exercitarii autoritatii parintesti in sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) si alineatul (2) litera (e) din Regulamentul nr. 2201/2003.
32 O asemenea interpretare este sustinuta de raportul domnului Lagarde privind Conventia de la Haga din 1996 privind competenta, dreptul aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea in materia raspunderii parintesti si a masurilor de protectie a copiilor, al carei domeniu de aplicare material corespunde, in materia raspunderii parintesti, cu cel al Regulamentului nr. 2201/2003. Desi arata ca succesiunile trebuie, in principiu, sa fie excluse din aceasta conventie, acest raport subliniaza totodata ca, in cazul in care legislatia care reglementeaza dreptul succesoral prevede interventia reprezentantului legal al copilului mostenitor, acest reprezentant va trebui sa fie desemnat cu aplicarea normelor conventiei mentionate, un asemenea caz intrand in sfera raspunderii parintesti.
33 Aceasta interpretare este confirmata si de Regulamentul nr. 650/2012, inaplicabil ratione temporis in cauza principala, care a fost adoptat pentru a reglementa, in conformitate cu considerentul (9) al acestuia, toate aspectele de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate, si al carui articol 1 alineatul (2) litera (b) exclude din domeniul sau de aplicare capacitatea juridica a persoanelor fizice. Acest regulament vizeaza, astfel, numai aspectele care se raporteaza in mod specific la capacitatea succesorala, in temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (c) din acest regulament, precum si capacitatea persoanei care intocmeste dispozitia pentru cauza de moarte de a intocmi o astfel de dispozitie, conform articolului 26 alineatul (1) litera (a) din regulamentul mentionat.
34 In plus, aceasta interpretare cu privire la domeniul de aplicare al Regulamentelor nr. 2201/2003 si nr. 650/2012 este conforma cu jurisprudenta Curtii, care urmareste sa evite orice suprapunere intre normele de drept pe care aceste texte le prevad si orice vid juridic (a se vedea prin analogie Hotararea Nickel & Goeldner Spedition, C?157/13, EU:C:2014:2145, punctul 21, precum si jurisprudenta citata).
35 In speta, reiese din decizia de trimitere ca Nejvyšší soud a ridicat de asemenea problema daca interesul superior al copilului nu ar fi compromis prin repartizarea procesului decizional in materie succesorala intre doua state membre diferite, pe de o parte, cel al deschiderii procedurii succesorale si, pe de alta parte, cel al resedintei obisnuite a copilului, prevazuta la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003.
36 In aceasta privinta, este necesar sa se observe ca, potrivit articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2201/2003, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, in materia raspunderii parintesti in alte proceduri decat cele mentionate la alineatul (1) al acestui articol atunci cand, pe de o parte, copilul are o legatura stransa cu acest stat membru, in special datorita faptului ca unul dintre titularii raspunderii parintesti isi are resedinta obisnuita aici, sau copilul este resortisant al acestui stat membru si, pe de alta parte, competenta acestor instante a fost acceptata in mod expres sau in orice alt mod neechivoc de catre toate partile la procedura la data sesizarii instantei, iar aceasta competenta este in interesul superior al copilului.
37 In cauza principala, astfel cum arata Comisia Europeana, articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2201/2003 poate constitui temeiul competentei instantei sesizate in materie succesorala pentru a aproba conventia de partaj succesoral, desi aceasta instanta nu este cea a resedintei obisnuite a copilului, in masura in care conditiile sus?mentionate sunt indeplinite.
38 Avand in vedere consideratiile care preceda, trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat in sensul ca aprobarea unei conventii de partaj succesoral incheiate de tutorele unor copii minori in numele acestora constituie o masura privind exercitarea raspunderii parintesti, in sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, care intra, asadar, in domeniul de aplicare al acestuia din urma, iar nu o masura privind succesiunile, in sensul articolului 1 alineatul (3) litera (f) din regulamentul mentionat, exclusa din domeniul de aplicare al acestuia.
Cu privire la cheltuielile de judecata
39 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara:
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretat in sensul ca aprobarea unei conventii de partaj succesoral incheiate de tutorele unor copii minori in numele acestora constituie o masura privind exercitarea raspunderii parintesti, in sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, care intra, asadar, in domeniul de aplicare al acestuia din urma, iar nu o masura privind succesiunile, in sensul articolului 1 alineatul (3) litera (f) din regulamentul mentionat, exclusa din domeniul de aplicare al acestuia.