HOTARAREA CURTII (Camera a noua)
15 ianuarie 2015(*)
„Trimitere preliminara – Directiva 93/13/CEE – Domeniu de aplicare – Contracte incheiate cu consumatorii – Contract de prestari de servicii juridice incheiat intre un avocat si un consumator”
In cauza C?537/13,
avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Lietuvos Aukš?iausiasis Teismas (Lituania), prin decizia din 7 octombrie 2013, primita de Curte la 14 octombrie 2013, in procedura
Birut Šiba
impotriva
Ar?nas Dev?nas,
CURTEA (Camera a noua),
compusa din domnul J. Malenovský, indeplinind functia de presedinte al Camerei a noua, domnul M. Safjan (raportor) si doamna A. Prechal, judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul M. Aleksejev, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 1 octombrie 2014,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru domnul Dev?nas, de el insusi, asistat de I. V?g?l?, advokatas;
– pentru guvernul lituanian, de G. Taluntyt?, de A. Svink?nait? si de R. Krasuckait?, precum si de D. Kriau?i?nas, in calitate de agenti;
– pentru Irlanda, de E. Creedon si de A. Joyce, in calitate de agenti, asistati de E. Carolan, BL, si de D. McDonald, SC;
– pentru guvernul spaniol, de J. García?Valdecasas Dorrego si de A. Gavela Llopis, in calitate de agenti;
– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, in calitate de agent;
– pentru Comisia Europeana, de M. van Beek, precum si de A. Steiblyt? si de J. Jokubauskait?, in calitate de agenti,
avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Editie speciala, 15/vol. 2, p. 273).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre doamna Šiba, pe de o parte, si domnul Dev?nas, in calitatea sa de avocat, pe de alta parte, cu privire la o cerere de plata a unor onorarii.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Al zecelea, al doisprezecelea, al paisprezecelea, al saisprezecelea si al optsprezecelea considerent ale Directivei 93/13 au urmatorul cuprins:
„intrucat se poate obtine o protectie mai eficace a consumatorului prin adoptarea unor norme de drept uniforme in ceea ce priveste clauzele abuzive; intrucat aceste norme ar trebui sa se aplice tuturor contractelor incheiate intre vanzatori sau furnizori si consumatori; intrucat, prin urmare, trebuie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, inter alia, contractele de munca, contractele privind drepturile de succesiune, contractele privind drepturi care intra sub incidenta Codului familiei si contractele privind infiintarea sau organizarea companiilor sau acordurile de parteneriat;
[…]
intrucat […] prezenta directiva nu se refera decat la clauzele contractuale care nu au fost negociate individual; […]
[…]
intrucat […] prezenta directiva se aplica, de asemenea, meseriilor, domeniilor de afaceri sau profesiilor de natura publica;
[…]
intrucat, in conformitate cu criteriile generale selectate, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, in special in cadrul activitatilor publice de vanzare sau furnizare, prin care se asigura servicii colective care iau in considerare solidaritatea dintre utilizatori, trebuie completata cu mijloace pentru efectuarea unei aprecieri globale a diferitelor interese implicate; intrucat aceasta constituie o cerinta de buna-credinta; intrucat, la aprecierea bunei-credinte, trebuie acordata o atentie deosebita fortei pozitiilor de negociere ale partilor, faptului de a sti daca consumatorul a fost incurajat sa?si dea acordul pentru clauza in cauza si daca bunurile sau serviciile au fost vandute sau furnizate la cererea expresa a consumatorului; intrucat conditia de buna-credinta poate fi indeplinita de vanzator sau furnizor atunci cand acesta actioneaza in mod corect si echitabil fata de cealalta parte de ale carei interese legitime trebuie sa tina seama;
[…]
intrucat natura bunurilor si a serviciilor ar trebui sa aiba o influenta asupra aprecierii caracterului abuziv al clauzelor contractuale”.
4 Potrivit articolului 1 din aceasta directiva:
„(1) Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre un vanzator sau furnizor si un consumator.
(2) Dispozitiile prezentei directive nu se aplica clauzelor contractuale care reflecta acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sau dispozitiile ori principiile din conventiile internationale la care statele membre sau Comunitatea sunt parti, in special in domeniul transportului.”
5 Articolul 2 din directiva mentionata prevede:
„In sensul prezentei directive:
[…]
(b) «consumator» inseamna orice persoana fizica ce, in cadrul contractelor reglementate de prezenta directiva, actioneaza in scopuri care se afla in afara activitatii sale profesionale;
(c) «vanzator sau furnizor» inseamna orice persoana fizica sau juridica care, in cadrul contractelor reglementate de prezenta directiva, actioneaza in scopuri legate de activitatea sa profesionala, publica sau privata.”
6 Articolul 3 alineatul (1) din aceeasi directiva are urmatorul cuprins:
„O clauza contractuala care nu s?a negociat individual se considera ca fiind abuziva in cazul in care, in contradictie cu cerinta de buna-credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.”
7 Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 93/13 prevede:
„Fara sa aduca atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciaza luand in considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s?a incheiat contractul si raportandu?se, in momentul incheierii contractului, la toate circumstantele care insotesc incheierea contractului si la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.”
8 Articolul 5 din aceasta directiva prevede:
„In cazul contractelor in care toate clauzele sau o parte a acestora sunt prezentate consumatorului in scris, acestea trebuie intotdeauna redactate intr?un limbaj clar si inteligibil. In cazul in care exista indoieli cu privire la sensul unei clauze, prevaleaza interpretarea cea mai favorabila pentru consumator. […]”
Dreptul lituanian
9 Articolul 50 din Legea privind profesia de avocat (Advokat?ros ?statymas) din 18 martie 2004 (Žin., 2004, nr. 50?1632) prevede:
„1. Clientii remunereaza avocatul pentru serviciile juridice prestate in temeiul contractului platind remuneratia convenita intre parti.
[…]
- Pentru a stabili cuantumul remuneratiei datorate avocatului pentru serviciile juridice, trebuie sa se tina seama de complexitatea cauzei, de calificarea si de experienta avocatului, de situatia financiara a clientului, precum si alte circumstante pertinente.”
Litigiul principal si intrebarile preliminare
10 Doamna Šiba a incheiat cu domnul Dev?nas, in calitatea sa de avocat, trei contracte standardizate de prestari de servicii juridice cu titlu oneros, si anume, la 25 februarie 2008, un contract avand ca obiect apararea intereselor sale in cadrul unei proceduri de divort, de partaj al bunurilor si de stabilire a locului de resedinta al unui copil, la 14 noiembrie 2008, un contract care viza apararea intereselor sale in procedura in anularea unei tranzactii initiate de doamna Šiba si, la 21 ianuarie 2010, un contract prin care doamna Šiba a incredintat domnului Dev?nas sarcina de a formula un apel in fata Klaip?dos apygardos teismas (Tribunalul Regional din Klaip?da, Lituania) si de a apara interesele sale in procedura in fata acestei instante.
11 Modalitatile de plata a onorariilor si termenele in care aceasta plata trebuia sa fie efectuata nu au fost specificate in contractele respective, iar acestea nu mentionau cu precizie nici diferitele servicii juridice pentru care era solicitata plata, nici costul prestatiilor care corespundeau acestora.
12 Intrucat doamna Šiba nu a platit onorariile in termenul acordat de domnul Dev?nas, acesta din urma a sesizat Klaip?dos miesto apylink?s teismas (Tribunalul Districtual din Klaip?da, Lituania), solicitand emiterea unei somatii de plata a sumei de 15 000 de litas lituanieni (LTL) cu titlu de onorarii datorate.
13 Prin ordonanta din 8 iulie 2011 si prin hotararea din 11 aprilie 2012, Klaip?dos miesto apylink?s teismas a admis cererea domnului Dev?nas.
14 Sesizat cu un apel declarat de doamna Šiba, Klaip?dos apygardos teismas a respins aceasta cale de atac prin hotararea din 30 octombrie 2012.
15 Doamna Šiba a declarat recurs impotriva acestei hotarari la instanta de trimitere. Prin recursul sau, ea sustine in special ca instantele inferioare nu au tinut seama de calitatea sa de consumator, astfel incat, contrar a ceea ce impune legislatia nationala in aceasta privinta, instantele nu au interpretat contractele in litigiu in favoarea sa.
16 Instanta de trimitere considera ca este necesar sa se aprecieze daca un avocat care exercita o profesie liberala poate fi considerat „vanzator sau furnizor” si daca un contract de prestari de servicii juridice incheiat de un avocat cu o persoana fizica constituie un contract incheiat cu consumatorii cu toate garantiile aferente pentru persoana fizica respectiva.
17 In aceste conditii, Lietuvos Aukš?iausiasis Teismas (Curtea Suprema a Lituaniei) a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Persoana fizica beneficiara a unor servicii juridice in temeiul unui contract de prestari de servicii juridice cu titlu oneros incheiat cu un avocat, aceste servicii fiind prestate in cauze care ar fi privit interese personale ale persoanei fizice respective (divort, partajul bunurilor dobandite in timpul casatoriei etc.), trebuie sa fie considerata «consumator» in sensul legislatiei Uniunii privind protectia consumatorilor?
2) Un avocat, membru al unei profesii liberale («[liberal] profession» in limba engleza), care incheie cu o persoana fizica un contract de prestari de servicii juridice cu titlu oneros, prin care se obliga sa presteze servicii juridice astfel incat persoana fizica respectiva sa poata atinge scopuri care nu au legatura cu activitatea sa profesionala, trebuie sa fie considerat «vanzator sau furnizor» in sensul legislatiei Uniunii privind protectia consumatorilor?
3) Contractele de prestari de servicii juridice cu titlu oneros pe care un avocat le incheie in cadrul activitatii sale profesionale pe care o desfasoara in calitate de membru al unei profesii liberale intra in domeniul de aplicare al Directivei 93/13[…]?
4) In cazul in care raspunsul la a treia intrebare este afirmativ, pentru a califica aceste contracte drept contracte incheiate cu consumatorii trebuie sa se aplice criteriile generale sau acestea trebuie sa fie recunoscute ca fiind contracte incheiate cu consumatorii pe baza unor criterii specifice? In cazul in care, pentru a califica aceste contracte drept contracte incheiate cu consumatorii, este necesar sa se aplice criterii specifice, care sunt aceste criterii?”
Cu privire la intrebarile preliminare
18 Prin intermediul intrebarilor formulate, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere incearca, in esenta, sa afle daca Directiva 93/13 trebuie interpretata in sensul ca aceasta se aplica unor contracte standardizate de prestari de servicii juridice precum cele in discutie in litigiul principal, incheiate de un avocat cu o persoana fizica ce nu actioneaza in scopuri legate de activitatea sa profesionala.
19 In aceasta privinta, trebuie aratat ca Directiva 93/13 se aplica, astfel cum reiese din articolul 1 alineatul (1) si din articolul 3 alineatul (1), clauzelor „contractelor incheiate intre un vanzator sau furnizor si un consumator” care nu s?au „negociat individual” (a se vedea in acest sens Hotararea Constructora Principado, C?226/12, EU:C:2014:10, punctul 18).
20 Dupa cum se arata in al zecelea considerent al Directivei 93/13, normele de drept uniforme in ceea ce priveste clauzele abuzive trebuie sa se aplice „tuturor contractelor” incheiate intre vanzatori sau furnizori si consumatori, astfel cum sunt definiti acestia la articolul 2 literele (b) si (c) din Directiva 93/13 (a se vedea Hotararea Asbeek Brusse si de Man Garabito, C?488/11, EU:C:2013:341, punctul 29).
21 Prin urmare, Directiva 93/13 defineste contractele carora li se aplica prin referire la calitatea contractantilor, dupa cum acestia actioneaza sau nu actioneaza in scopuri legate de activitatea lor profesionala (Hotararea Asbeek Brusse si de Man Garabito, EU:C:2013:341, punctul 30).
22 Acest criteriu corespunde ideii pe care se bazeaza sistemul de protectie pus in aplicare prin aceasta directiva, si anume aceea ca un consumator se gaseste intr?o situatie de inferioritate fata de un vanzator sau furnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce sa adere la conditiile redactate in prealabil de vanzator sau furnizor, fara a putea exercita o influenta asupra continutului acestora (Hotararea Asbeek Brusse si de Man Garabito, EU:C:2013:341, punctul 31 si jurisprudenta citata).
23 Or, in ceea ce priveste contractele de prestari de servicii juridice precum cele in discutie in litigiul principal, trebuie aratat ca, in domeniul serviciilor oferite de avocati, exista, in principiu, o inegalitate intre „clientii?consumatori” si avocati, in special din cauza diferentelor dintre parti in materie de informare. Intr?adevar, avocatii dispun de un nivel ridicat de competente tehnice pe care consumatorii nu le au in mod necesar, astfel incat acestia din urma se pot confrunta cu dificultati in aprecierea calitatii serviciilor care le sunt prestate (a se vedea in acest sens Hotararea Cipolla si altii, C?94/04 si C?202/04, EU:C:2006:758, punctul 68).
24 Astfel, un avocat care, precum in cauza principala, in cadrul activitatii sale profesionale, presteaza, cu titlu oneros, un serviciu juridic in favoarea unei persoane fizice care actioneaza in scopuri private este un „vanzator sau furnizor”, in sensul articolului 2 litera (c) din Directiva 93/13. Prin urmare, contractul privind prestarea unui astfel de serviciu este supus regimului acestei directive.
25 O astfel de constatare nu poate fi infirmata de caracterul public al activitatii avocatilor, in masura in care articolul 2 litera (c) din Directiva 93/13 vizeaza orice activitate profesionala „publica sau privata”, iar aceasta directiva se aplica, dupa cum se mentioneaza in al paisprezecelea considerent al sau, „de asemenea, meseriilor, domeniilor de afaceri sau profesiilor de natura publica”.
26 Atunci cand un avocat decide sa utilizeze, in raporturile contractuale cu clientii sai, clauzele standardizate redactate in prealabil de el insusi sau de organele ordinului sau profesional, acestea sunt integrate direct in contractele respective prin vointa acestui avocat.
27 Din moment ce avocatii decid in mod liber sa recurga la astfel de clauze standardizate care nu reflecta acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii in sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/13, nu se poate sustine, pe de alta parte, ca aplicarea acesteia din urma poate aduce atingere specificitatii raporturilor dintre avocat si clientul sau, precum si principiilor care stau la baza exercitarii profesiei de avocat.
28 Astfel, prin prisma obiectivului protectiei consumatorilor pe care aceasta directiva il urmareste, caracterul public sau privat al activitatilor vanzatorului sau furnizorului sau misiunea specifica indeplinita de acesta din urma nu pot sa determine aplicabilitatea sau inaplicabilitatea directivei mentionate (a se vedea prin analogie Hotararea Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs, C?59/12, EU:C:2013:634, punctul 37).
29 Dupa cum a subliniat in aceasta privinta Comisia Europeana in sedinta, excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 93/13 a numeroaselor contracte incheiate de „clientii?consumatori” cu persoanele care exercita profesii liberale care se caracterizeaza prin independenta si cerinte deontologice la care acesti prestatori sunt supusi i?ar lipsi pe toti acesti „clienti?consumatori” de protectia acordata prin directiva mentionata.
30 In ceea ce priveste in special imprejurarea ca, in cadrul activitatilor lor, avocatii sunt obligati sa asigure respectarea confidentialitatii raporturilor lor cu „clientii?consumatori”, aceasta nu constituie, in consecinta, un obstacol in calea aplicarii Directivei 93/13 in privinta clauzelor standardizate ale contractelor privind prestarea de servicii juridice.
31 Astfel, clauzele contractuale care nu fac obiectul unei negocieri individuale, in special cele care sunt redactate pentru o utilizare generala, nu cuprind, prin natura lor, informatii personalizate referitoare la clientii avocatilor a caror divulgare sa poata aduce atingere secretului profesiei de avocat.
32 Desigur, redactarea specifica a unei clauze contractuale, in special cea privind modalitatile de stabilire a onorariilor de avocat, ar putea eventual, cel putin in mod incidental, sa divulge anumite aspecte ale relatiei dintre avocat si clientul sau care ar trebui sa ramana secrete. Cu toate acestea, o astfel de clauza ar fi negociata individual si ar fi, pentru acest motiv, dupa cum reiese din cuprinsul punctului 19 din prezenta hotarare, exceptata de la aplicarea Directivei 93/13.
33 Nu este mai putin adevarat ca natura serviciilor care fac obiectul contractelor supuse Directivei 93/13 trebuie sa fie luata in considerare, conform articolului 4 alineatul (1) din aceasta coroborat cu al optsprezecelea considerent al sau, pentru aprecierea caracterului abuziv al clauzelor acestor contracte. Astfel, aprecierea respectiva trebuie efectuata de instanta nationala luand in considerare aceasta natura si raportandu?se, in momentul incheierii contractului, la toate circumstantele care insotesc incheierea acestuia (a se vedea in acest sens Hotararea Aziz, C?415/11, EU:C:2013:164, punctul 71, precum si Ordonanta Sebestyén, C?342/13, EU:C:2014:1857, punctul 29).
34 Astfel, in ceea ce priveste contractele referitoare la servicii juridice precum cele in discutie in litigiul principal, revine instantei de trimitere sarcina sa ia in considerare natura speciala a acestor servicii in aprecierea caracterului clar si inteligibil al clauzelor contractuale, conform articolului 5 prima teza din Directiva 93/13, iar in cazul in care exista indoieli sa dea acestor clauze, in temeiul celei de a doua teze a acestui articol, interpretarea cea mai favorabila pentru consumator.
35 Avand in vedere consideratiile care preceda, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca Directiva 93/13 trebuie interpretata in sensul ca aceasta se aplica contractelor standardizate de prestari de servicii juridice precum cele in discutie in litigiul principal, incheiate de un avocat cu o persoana fizica ce nu actioneaza in scopuri legate de activitatea sa profesionala.
Cu privire la cheltuielile de judecata
36 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declara:
Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretata in sensul ca aceasta se aplica contractelor standardizate de prestari de servicii juridice precum cele in discutie in litigiul principal, incheiate de un avocat cu o persoana fizica ce nu actioneaza in scopuri legate de activitatea sa profesionala.
Semnaturi