Contract de credit. Efectele clauzei atributive de competenta

Contract de credit. Efectele clauzei atributive de competenta

In conditiile in care in contractul de credit ipotecar a fost inserata clauza potrivit careia, in cazul in care o solutie amiabila nu este posibila, litigiul se supune spre solutionare instantelor judecatoresti competente, conform legii, aceasta clauza care ar contine prorogarea voluntara de competenta teritoriala in favoarea instantei de la sediul social al bancii, intruneste toate conditiile pentru a fi considerata abuziva, in acord cu interpretarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE coroborata cu reglementarea Uniunii Europene aplicabila contractelor de credit de consum, cu precizarea ca in cauza a fost efectuata de catre instanta o analiza specifica unei cercetari judecatoresti. In consecinta, in speta, clauza atributiva de competenta nu este operanta, neaplicandu-se regula de drept comun, inscrisa in art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., ci regula inscrisa in art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel ca, Inalta Curte stabilit competenta in favoarea judecatoriei de la domiciliul consumatorului, careia i se va trimite dosarul in vederea solutionarii litigiului.

 

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 1680/2015 Dosar nr. 15122/3/2015

Sedinta din Camera de Consiliu de la 17 iunie 2015

Asupra conflictului negativ de competenta de fata;

Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Targu Mures, la data de 25 martie 2014, sub nr. 3822/320/2014, reclamanta O. (fosta, T.) C.S. a chemat in judecata parata O. Financing Solutions BV – prin O. Bank Romania SA – Agentia Piata T. Targu Mures, pentru constatare clauze abuzive si inlaturare cu efect retroactiv a aplicabilitatii acestora.

Prin sentinta civila nr. 3517, pronuntata la data de 11 iulie 2014, in Dosarul nr. 3822/320/2014, Judecatoria Targu Mures a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Targu-Mures si a declinat competenta de solutionare a cererii formulata de reclamanta O.C.S., in contradictoriu cu parata O. Financing Solutions BV prin O. Bank Romania SA Bucuresti, in favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.

In motivarea acestei hotarari, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:

Regula de drept comun sub aspectul teritorialitatii competentei instantelor de judecata, stabilita prin 107 alin. (1) C. proc. civ., este in sensul ca, instanta competenta teritorial este cea de la domiciliul sau sediul paratului.

De asemenea, instanta a retinut ca dispozitiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., stabilesc o competenta alternativa in sarcina instantelor de la domiciliul consumatorului, pentru solutionarea cererilor privind constatarea nulitatii absolute sau anularea contractelor incheiate cu un profesionist sau in cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Cu toate ca potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul are alegerea intre mai multe instante competente, instanta a constatat ca partile din prezenta cauza prin inserarea clauzei prevazuta la art. 19.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantate cu ipoteca pentru persoane fizice din 24 august 2006, au prevazut ca in cazul in care o solutie amiabila nu este posibila, litigiul se supune spre solutionare instantelor judecatoresti competente din localitatea in care este inregistrat sediul social al bancii, conform legii.

Potrivit clauzei contractuale mai sus mentionate si care in aplicarea dispozitiilor art. 969 C. civ. (in vigoare la data nasterii raporturilor obligationale) produce efecte obligatorii intre parti, acestea au inteles sa aleaga instanta competenta sa solutioneze eventualele litigii derivand din contract, alegere de competenta care potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (1) din Noul C. proc. civ. este de natura sa inlature competenta teritoriala a oricarei alte instante cu exceptia situatiei in care aceasta competenta este exclusiva.

Or, s-a retinut, atat dispozitiile art. 107 C. proc. civ., care constituie norma generala in materie de competenta teritoriala, cat si dispozitiile art. 113 C. proc. civ., a carui denumire marginala este „competenta teritoriala alternativ” sunt norme care reglementeaza competenta teritoriala a instantelor judecatoresti, de la care partile pot deroga pe cale conventionala.

De asemenea, s-a constatat de catre instanta ca, in cauza nu sunt incidente nici prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., in contextul in care, prezenta cauza nu are ca obiect acordarea unor despagubiri, astfel incat sa poata fi vorba de un eventual moment de la care s-ar naste dreptul partilor de a alege pe cale conventionala instanta competenta, ci constatarea existentei unor clauze abuzive si repunerea partilor in situatia anterioara, avand drept consecinta restituirea sumelor achitate de reclamant paratei.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, la data de 07 octombrie 2014, sub nr. 46211/299/2014.

Prin sentinta civila nr. 5111/2015, pronuntata la data de 17 martie 2015, in Dosarul nr. 46211/299/2014, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti si a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta O. (fosta T.) C.S. si pe paratele O. Financing Solutions BV- prin O. Bank Romania SA si O. Financing Solutions BV- prin O. Bank Romania SA – Agentia Piata T. Targu Mures, in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a retinut in motivare, in esenta, urmatoarele aspecte:

In speta, reclamantul a sesizat instanta de judecata cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care s-a constatat incidenta art. 99 C. proc. civ.

In acest sens, a retinut instanta, primele 3 capete de cerere mentionate la pct. 1 a),1 b) si 1 c) au ca obiect, in esenta, constatarea caracterului abuziv si pe cale de consecinta a nulitatii absolute a unor clauze contractuale considerate ca fiind abuzive. Capetele 3 si 4 au ca obiect „pretentii”, in mod evident evaluabil in bani.

Conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ., cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete de cerere principale, intemeiate pe un titlu comun, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt.

Reclamantul a sesizat instanta cu doua capete de cerere principale avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din acelasi contract de credit, respectiv contractul de credit ipotecar din 24 august 2006.

Conform art. 95 C. proc. civ., a mai retinut instanta, tribunalul este instanta de drept comun pentru solutionarea cererilor in prima instanta, judecatoria avand o competenta limitata, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a)-j). Cererea avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile in bani nu se incadreaza in prevederile art. 94 pct. 1 lit. a)-j) si, prin urmare, nu este de competenta judecatoriei, ci a tribunalului.

Obiectele cererilor principale formulate in cauza atrag competenta materiala a unor instante diferite, asa cum s-a retinut mai sus.

Prin urmare, instanta a constatat ca cererea formulata de reclamant se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., intrucat cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unul este de competenta tribunalului, instanta mai mare in grad decat judecatoria.

Concluzionand, se retine ca, unul dintre capetele cererii de chemare in judecata este neevaluabil in bani iar capetele de cerere sunt intemeiate pe un titlu comun. Prin art. 94 C. proc. civ. nu se prevede competenta judecatoriei pentru solutionarea tuturor capetelor de cerere, sens in care, a apreciat instanta, competenta revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ., ca instanta de grad mai inalt.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a Vl-a civila, la data de 27 aprilie 2015, sub nr. 15122/3/2015.

Prin sentinta civila nr. 3098, pronuntata la data de 03 iunie 2015, in Dosarul nr. 15122/3/2015, Tribunalul Bucuresti, sectia a Vl-a civila, a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti, sectia a Vl-a civila; a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta O. (fosta T.) C.S. si parata O. Bank Romania SA Bucuresti, in favoarea Judecatoriei Targu Mures; a constatat conflict negativ de competenta, a suspendat judecata cauzei si a dispus inaintarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie, competenta sa hotarasca asupra conflictului.

Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele motive:

Potrivit art. 101 alin. (1) si (2) C. proc. civ. in cererile privitoare la constatarea nulitatii absolute sau anularea unui contract, pentru stabilirea competentei se tine seama de valoarea acestuia sau, dupa caz, de aceea a partii din obiectul dedus judecatii.

Dreptul subiectiv ce se solicita a fi protejat in justitie transfera caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului insusi, si astfel, procesul va putea fi evaluabil in bani, ori de cate ori in structura raportului juridic de drept substantial, dedus judecatii, intra un drept patrimonial. Prin urmare, a apreciat Tribunalul, ori de cate ori pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara, aspecte retinute si in decizia nr. 32 din 09 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatiei si Justitie, sectiile unite.

Instanta a retinut ca, prin capetele unu si doi din cererea de chemare introductiva de instanta s-a solicitat: sa se constate caracterului abuziv al urmatoarelor clauze cuprinse in contractul de credit ipotecar din 24 august 2006 incheiat intre reclamanta si societatea parata, dupa cum urmeaza: clauzele de la art. 6 intitulat dobanda curenta – punctele 6.1 – 6.6, clauza de la art. 8, punctul 8.2 prin care este instituit comisionul de acordare; clauza de la art. 8, punctul 8.7 prin care banca isi rezerva dreptul de a modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor pe parcursul derularii creditului si sa se constate nulitatea absoluta a clauzelor mentionate la pct. 1, capete de cerere care apreciaza tribunalul ca sunt principale si evaluabile in bani.

Conform clauzelor mentionate mai sus, tribunalul a retinut ca parata poate in timpul derularii contractelor sa majoreze cuantumul ratei dobanzii sau al comisioanelor, iar totalul dobanzii potrivit scadentarului de rambursare a creditului, precum si al comisioanelor la care se face referire in art. 8 din contractul incheiat de parti are o valoare mai mica de 200.000 RON, valoare prevazuta de art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ.

Capatul trei din cererea de chemare in judecata introductiva are o valoare de 5897,48 CHF, potrivit cererii precizatoare depusa la dosar la data de 16 ianuarie 2015 de reclamanta, valoare care de asemenea este mai mica de 200.000 RON, valoare prevazuta de art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ.

Judecatoria Targu Mures a analizat competenta de solutionare a cauzei la data de 11 iulie 2014, moment la care nu era formulata cererea precizatoare depusa la dosar la 16 ianuarie 2015.

A retinut tribunalul ca si in raport de cererea precizatoare competenta revine instantei initial investite.

Astfel, a constatat tribunalul ca este evaluabil in bani si capatul unu din cererea precizatoare depusa la dosar la data de 19 ianuarie 2015, beneficiul reclamantei in cazul admiterii acestui capat de cerere fiind diferenta dintre valoarea creditului la momentul formularii cererii de chemare in judecata (potrivit scadentarului reclamanta are de restituit suma de 55.044,45 CHF, rate + dob., iar echivalentul in RON al acestei sume la cursul de la data de 25 martie 2014, data formularii cererii, 1 CHF = 3,66 RON – este de 201.462,687 RON) si valoarea creditului la momentul incheierii contractului (122.749,12 RON la cursul la data de 24 august 2006, de 2,23 RON pentru 1 CHF) si acest capat de cerere avand o valoare sub 200.000 RON, respectiv de 78.713,56 RON.

A mai retinut tribunalul ca cererea precizatoare depusa la dosar la data de 16 ianuarie 2015 este o cererea aditionala, astfel cum este definita prin art. 30 alin. (5) C. proc. civ., iar in conformitate cu prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ. se judeca de instanta investita cu cererea introductiva de instanta.

Capatul patru din cererea introductiva de instanta este accesoriu, competenta de solutionare revenind tot judecatoriei potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Interesul reclamantei legat de inlaturarea clauzelor pretins abuzive, precum si al denominarii si stabilizarii cursul de schimb CHF-Leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului este unul patrimonial, respectiv de a preintampina pagube generate de majorarea unor dobanzii, a cresterii cursului de schimb CHF-Leu si de a obtine restituirea comisionului de acordare.

In ceea ce priveste competenta teritoriala, a constatat tribunalul ca reclamanta a sesizat instanta de la domiciliul sau conform prevederilor art. 113 pct. 8 C. proc. civ., fiind consumator, precum si faptul ca din art. 18 din conventia incheiata de parti nu rezulta ca partile si-ar fi ales competenta de solutionare a cauzei in favoarea instantei de la sediul paratei.

Fata de aspectele anterior expuse cu privire la obiectul cererii, tribunalul a apreciat ca Judecatoria Targu Mures este competenta din punct de vedere material si teritorial sa solutioneze cererea de chemare in judecata.

Avand in vedere ca, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetenta materiala este de ordine publica atunci cand pricina este de competenta unei instante de alt grad, precum si dispozitiile art. 174 alin. (1) si art. 176 pct. 3, potrivit cu care actele de procedura savarsite de judecatorul necompetent sunt nule, in acest caz nulitatea nefiind conditionata de producerea vreunei vatamari, fiind suficient ca actul de procedura sa apartina unei instante necompetente, vazand si dispozitiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a apreciat intemeiata exceptia necompetentei materiale urmand sa o admita si sa decline competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Targu Mures.

Analizand actele si lucrarile dosarului, constatand ca, in cauza, exista un conflict negativ de competenta, in sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit intre cele doua instante care s-au declarat deopotriva necompetente sa judece pricina, Inalta Curte retine urmatoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., exista conflict negativ de competenta cand doua sau mai multe instante si-au declinat reciproc competenta de a judeca acelasi proces.

Verificand daca sunt intrunite cerintele acestui text, in vederea emiterii regulatorului de competenta, Inalta Curte constata ca instantele investite in cauza – Judecatoria Targu Mures, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, si, respectiv, Tribunalul Bucuresti – s-au declarat, deopotriva, necompetente, prin hotarari irevocabile, ca declinarile de competenta intre instantele sesizate sunt reciproce si ca, cel putin una dintre cele doua instante este competenta sa solutioneze cauza.

In esenta, conflictul de competenta s-a ivit intre Tribunalul Bucuresti si Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, aceasta din urma fiind investita prin declinare de catre Judecatoria Targu Mures, instantele declarandu-se necompetente sa solutioneze cauza, dupa cum au dat sau nu efecte constatarii caracterului abuziv al clauzei atributiva de competenta, inserata in contractul de credit incheiat cu O. Bank Romania SA- prin Sucursala Agentia Piata T., cu consumatorul O. (fosta T.) C.S., sau, respectiv, dupa cum au analizat competenta de solutionare a cauzei sub aspect material.

Mai este de observat ca instantele au retinut corect obiectul cererii de chemare in judecata, ca fiind un litigiu comercial, care are drept obiect constatarea nulitatii absolute a unor clauze abuzive si plata unor sume de bani ce deriva din executarea unui contract de credit.

Inalta Curte constata ca, prin art. 18.3 din contractul de credit ipotecar din data de 24 august 2006, a fost inserata clauza potrivit careia, in cazul in care o solutie amiabila nu este posibila, litigiul se supune spre solutionare instantelor judecatoresti competente, conform legii.

Aceasta clauza care ar contine prorogarea voluntara de competenta teritoriala in favoarea instantei de la sediul social al bancii, intruneste toate conditiile pentru a fi considerata abuziva, in acord cu interpretarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE coroborata cu reglementarea Uniunii Europene aplicabila contractelor de credit de consum, cu precizarea ca in cauza a fost efectuata de catre instanta o analiza specifica unei cercetari judecatoresti.

In aceste conditii, clauza atributiva de competenta nu este operanta, iar in cauza nu se aplica regula de drept comun, inscrisa in art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., ci regula inscrisa in art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel ca, Inalta Curte va stabili competenta in favoarea Judecatoriei Targu Mures, careia i se va trimite dosarul in vederea solutionarii litigiului.

De asemenea, examinand competenta si sub aspect material, Inalta Curte retine ca, fata de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) Noul C. proc. civ., prin raportare la art. 123 alin. (1) Noul C. proc. civ., competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta revine Judecatoriei, pe de o parte, valoarea cererii fiind de pana la 200.000 RON, iar, pe de alta parte, cererea precizatoare depusa la dosar in data de 16 ianuarie 2015 nu imprima actiunii un alt caracter spre a schimba competenta instantei, aceasta avand un caracter aditional fata de actiunea formulata, astfel incat, va ramane competenta sa judece instanta investita cu cererea introductiva.

Asa fiind, fata de dispozitiile legale mai sus- aratate si in raport de obiectul cauzei- constatare nulitate absoluta clauza abuziva-, avand in vedere faptul ca instanta in circumscriptia careia parata SC O. Bank Romania SA Bucuresti are reprezentanta este Judecatoria Targu-Mures, Inalta Curte constata ca, in speta, competenta de solutionare a cauzei revine Judecatoriei Targu Mures si, in considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., urmeaza a stabili competenta materiala si teritoriala de solutionare a cauzei in favoarea acestei instante.

Vazand si dispozitiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileste competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta O. (fosta T.) C.S., in contradictoriu cu paratele O. Bank Romania SA Bucuresti si O. Finacing Solutions BV- prin O. Bank Romania SA-Agentia Piata T. Targu Mmures, in favoarea Judecatoriei Targu- Mures.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 17 iunie 2015.