Contestatie la titlu. Incalcarea principiului electa una via, non datur recursus ad alteram reglementat de art. 399 alin. (1) C. proc. civ. Consecinte
In cazul in care legea prevede doua cai procedurale diferite, cu aceeasi finalitate, optiunea partilor implicate in proces pentru prima posibilitate impiedica accesul la cea de-a doua cale procedurala, caracterul exclusiv al optiunii pentru una din cele doi cai fiind determinat de impiedicarea pronuntarii unor solutii contradictorii in una si aceeasi problema.
Prin urmare, daca partile au apelat la procedura de indreptare instituita in art. 2811 C. proc. civ. nu mai pot uza de contestatia la titlu reglementata in art. 399 alin. (1) si urm. C. proc. civ., ratiunea legiuitorului fiind determinata de identitatea scopului urmarit, a finalitatii celor doua reglementari, respectiv: lamurirea intinderii, intelesului si aplicarii dispozitivului unei hotarari judecatoresti.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 3151 din 9 octombrie 2013
Prin contestatia la titlu inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, formulata de contestatorii Municipiul C. prin primar si Primarul Municipiului C. au solicitat lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii titlului reprezentat de decizia nr. 190/23 noiembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia a II-a civila, in dosarul nr. xx324/63/2008.
Prin sentinta nr. 10361/2 iulie 2012, Judecatoria Craiova a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Curtii de Apel Craiova.
Prin decizia nr. 25/2 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, Sectia a II-a civila, a admis contestatia la titlu si a lamurit titlul executoriu, respectiv, decizia nr. 190/23 noiembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. xx324/63/2008 in sensul ca exprimarea „contravaloarea lipsei de folosinta pentru ultimii trei ani reprezinta contravaloarea lipsei de folosinta pe cei trei ani anterioara pronuntarii deciziei, respectiv, datei de 23 noiembrie 2011”, iar sintagma „si in continuare la plata sumei de 3.519 lei/lunar pana la data efectiva a desfiintarii lucrarilor situate pe teren”, inseamna obligarea la plata sumei de 3.519 lei/lunar, reprezentand contravaloare lipsa de folosinta teren, obligatie care curge de la data de 23 noiembrie 2011 si pana la desfiintarea parcarii de pe terenul din Craiova, str. N. nr.11 A.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut incidenta in cauza a art. 399 – 401 C. proc. civ., apreciind ca, intrucat instanta care a solutionat apelul a luat in considerare parcarea, si raportat la momentul la care aceasta a fost edificata, perioada la care s-a referit instanta de apel privind contravaloarea lipsei de folosinta a fost cea de trei ani anteriori pronuntarii deciziei, respectiv, pe cei trei ani anteriori datei de 23 noiembrie 2011. Un argument in retinerea acestei concluzii a fost apreciat de instanta de apel ca fiind faptul ca prin incheierea din 2 mai 2012, ramasa definitiva si irevocabila, Curtea de apel a respins cererea formulata de petentii M.M. si M.D.L. intemeiata pe dispozitiile art. 2811 C. proc. civ., prin care solicitau ca instanta sa specifice perioada de trei ani ca fiind delimitata intre 29 noiembrie 2005 – 28 noiembrie 2008 – data introducerii in cauza a paratului Municipiul C. prin primar.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs intimatii M.M. si M.D.L., criticand solutia instantei de apel pentru motive ce pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 si 7 C. proc. civ.
In dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate recurentii au aratat ca decizia atacata a fost data cu incalcarea principiului puterii lucrului judecat, intrucat prin incheierea din 2 mai 2012, irevocabila, instanta de apel a respins ca nefondata cererea recurentilor intemeiata pe dispozitiile art. 2811 C. proc. civ., prin care acestia solicitau ca instanta sa specifice ca perioada de 3 ani este intre 29 noiembrie 2005 si 28 noiembrie 2008.
In motivarea solutiei de respingere, curtea de apel a aratat ca decizia cuprinde toate argumentele pentru stabilirea perioadei pentru care se datoreaza despagubirile, aspecte ce pot fi cenzurate in calea de atac a recursului.
Recurentii au mai aratat ca printre motivele recursului declarat de Municipiul C. prin primar impotriva deciziei nr. 190/23 noiembrie 2011, a carei lamurire s-a dispus prin decizia atacata in prezenta cauza, nu se regaseste nicio critica cu privire la perioada pentru care se datoreaza lipsa de folosinta.
Ca atare, au aratat recurentii, dezlegarea data prin incheierea din 2 mai 2012, irevocabila, aceleiasi chestiuni de fapt, nu putea sa fie contrazisa prin judecata de fata. Efectul pozitiv al lucrului judecat, au invederat recurentii, se impune chiar daca nu exista tripla identitate, pentru ca cererea dezlegata prin incheiere se intemeiaza pe art. 2811 C. proc. civ., intrucat are legatura cu aspectul litigios dezlegat anterior.
Recurentii au mai aratat ca decizia recurata cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii, intrucat calculeaza cei trei ani prin raportare la perioada anterioara pronuntarii deciziei – 23 noiembrie 2011, pornind de la momentul edificarii parcarii, in anul 2009, desi, in acest interval de timp nu se regasesc 3 ani.
Intimata SC C.E. Craiova SA – Sucursala E. Craiova II a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin raportare la criticile de nelegalitate formulate, Inalta Curte retine ca recursul declarat este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Codul de procedura civila vechi reglementeaza in doua articole posibilitatea partilor implicate intr-un proces finalizat prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti de a solicita lamuriri cu privire la intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii date, respectiv: art. 2811 C. proc. civ. si art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. In primul caz este reglementata posibilitatea partilor de a solicita instantei care a pronuntat hotararea vizata, darea unei incheieri de lamurire, indreptare sau completare a dispozitivului in Camera de Consiliu, in termenul prevazut pentru declararea cailor de atac impotriva acelor hotarari, asadar la scurt timp dupa pronuntarea acesteia. Art. 399 teza a II-a alin. (1) C. proc. civ. reglementeaza contestatia la titlu care are natura juridica a unei cereri de chemare in judecata si care poate fi folosita in faza de executare silita a hotararii judecatoresti, pentru ipoteza in care sunt necesare atare lamuriri in vederea punerii in executare silita a acestei hotarari judecatoresti.
O particularitate a reglementarii nationale in materie de lamurire a intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului unei hotarari judecatoresti este exprimata in chiar continutul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. care prevede ca partile au deschisa calea contestatiei la titlu „daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 2811 C. proc. civ.”. Ca atare, contestatia la titlu este reglementata cu caracter subsidiar, pentru ipoteza in care, din varii motive, partile nu au uzat de procedura de indreptare a hotararii judecatoresti prevazuta de art. 2811 C. proc. civ. Din reglementarea art. 399 alin. (1) C. proc. civ. se desprinde concluzia ca nu importa natura acestor motive pentru care partea nu a uzat de procedura prevazuta de art. 2811 C. proc. civ., asadar pot fi si motive subiective, care tin de vointa partii interesate, insa, ceea ce este expres dispus de legiuitor este faptul ca, daca partile au apelat la procedura de indreptare instituita in art. 2811 C. proc. civ. nu mai pot uza de contestatia la titlu reglementata in art. 399 alin. (1) si urm. C. proc. civ., ratiunea legiuitorului fiind determinata de identitatea scopului urmarit, a finalitatii celor doua reglementari, respectiv: lamurirea intinderii, intelesului si aplicarii dispozitivului unei hotarari judecatoresti.
Ca atare, desi nu poate fi retinuta exceptia puterii lucrului judecat, invocata de recurenti in dezvoltarea primului motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intrucat puterea lucrului judecat poate fi dedusa doar dintr-o hotarare judecatoreasca pronuntata in urma unor dezbateri contradictorii cu caracter contencios, caracteristici ce nu se aplica incheierii de lamurire a dispozitivului reglementata de art. 2811 C. proc. civ., Inalta Curte retine ca intemeiata critica recurentilor privitoare la faptul ca dezlegarea data prin incheierea din 2 mai 2012 a uneia si aceleiasi chestiuni de fapt nu mai putea fi reluata prin judecata de fata. O atare concluzie este impusa de continutul art. 399 alin. (1) C. proc. civ., text de lege retinut ca aplicabil in speta de fata, de catre instanta de fond, care reglementeaza principiul electa una via, non datur recursus ad alteram. In alti termeni, in cazul in care legea prevede doua cai procedurale diferite, cu aceeasi finalitate, optiunea partilor implicate in proces pentru prima posibilitate – in speta, procedura prevazuta de art. 2811 C. proc. civ., care este supusa unor termene imperative, impiedica accesul la cea de-a doua cale procedurala, respectiv, contestatia la titlu reglementata de art. 399 alin. (1) C. proc. civ. pentru lamurirea aceleiasi chestiuni de fapt.
Ratiunea pentru care este prevazut caracterul exclusiv al optiunii pentru una dintre cele doua cai procedurale este tocmai impiedicarea pronuntarii unor solutii contradictorii in una si aceeasi problema sesizata instantei. Si din acest unghi de vedere, recursul declarat de recurenti este fondat, intrucat, daca prin incheierea din 2 mai 2012, instanta de apel a apreciat ca hotararea a carei indreptare se solicita cuprinde suficiente argumente pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se datoreaza contravaloarea lipsei de folosinta, prin decizia atacata pronuntata in contestatia la titlu, aceeasi instanta de apel a retinut ca se impun clarificari cu privire la stabilirea intervalului de timp pentru care se datoreaza despagubirile in cauza, infrangand astfel scopul pentru care a fost instituita reglementarea exprimata in art. 399 alin. (1) C. proc. civ.
Inalta Curte apreciaza ca si ultimul motiv de recurs relativ la contradictorialitatea si nelegalitatea hotararii atacate este intemeiat, intrucat prin lamurirea data, instanta de apel a procedat la modificarea deciziei supusa contestatiei la titlu, facand o noua interpretare a probelor si inscrisurilor aflate la dosarul de fond. Or, prin insasi natura ei juridica, contestatia la titlu nu poate modifica sau desfiinta hotararea pronuntata iar motivele invocate nu pot privi probleme de fond care sa determine o reinterpretare si reapreciere a probelor administrate, o atare posibilitate fiind deschisa partilor in proces doar prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege, astfel cum a si retinut instanta de apel in motivarea solutiei de respingere a cererii de indreptare a hotararii de fond, intemeiata pe dispozitiile art. 2811 C. proc. civ.
In baza art. 274 C. proc. civ. a obligat intimatii la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru considerentele mai sus invocate, in baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct.7 si 9 C. proc. civ., Inalta Curte a admis recursul declarat, a modificat decizia atacata si a respins contestatia la titlu ca nefondata.