Din interpretarea art. 399 alin. (1) C. proc. civ. (art. 712 alin. 2 NCPC), rezulta ca prin intermediul contestatiei la executare, partilor sau tertilor interesati li se da posibilitatea de a cere sa se lamureasca intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii ce se executa ori sa atace actele de executare nelegale. Astfel, contestatia la titlu poate fi primita in cazul in care dispozitivul hotararii nu este clar sau este echivoc, dar in limitele motivelor cuprinse in hotarare, fara a se modifica situatia lamurita definitiv, cu putere de lucru judecat. Inalta Curte a precizat ca, prin acest mijloc procedural nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care sa puna in discutie, in fata instantei de executare, legalitatea si temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. In speta, Inalta Curte a retinut ca, prin contestatia la titlu s-a urmarit de fapt o incercare de modificare a drepturilor partilor, drepturi deja stabilite si recunoscute prin titlu executoriu, astfel ca in mod corect contestatia la titlu a fost respinsa ca nefondata.
proc. civ. din 1865, art. 399 alin. (1)
Din interpretarea dispozitiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. reiese ca partilor sau tertilor interesati li se da posibilitatea de a cere sa se lamureasca intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii ce se executa ori sa atace actele de executare nelegale.
Contestatia la titlu poate fi primita in cazul in care dispozitivul hotararii nu este clar sau este echivoc, dar in limitele motivelor cuprinse in hotarare, fara a se modifica situatia lamurita definitiv, cu putere de lucru judecat, prin acest mijloc procedural neputand fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care sa puna in discutie in fata instantei de executare legalitatea si temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.
Prin urmare, nu poate fi primita contestatia la titlu in cazul in care prin aceasta se urmareste, de fapt, o incercare de modificare a drepturilor partilor, drepturi deja stabilite si recunoscute prin titlul executoriu.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 355 din 4 februarie 2015
Prin cererea formulata la 9.05.2012 contestatorul S.V. a solicitat, in contradictoriu cu intimatii R.S.A., R.M.J., P.N.A.V., Primaria Municipiului Bucuresti, SC H.N. SA, L.G., V.E., G.I.F., L.L.M., S.L., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se lamureasca intinderea titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 1209/3.07.2008 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a civila, pronuntata in dosarul nr. xx48/3/2008.
Prin sentinta civila nr. 189 din 28.10.2013, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a respins ca nefondata contestatia la titlu pentru argumentele care urmeaza:
Prin sentinta civila nr. 1209 din 3.07.2008 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a civila, definitiva si irevocabila, pronuntata in dosarul nr. xx48/3/2008, a fost admisa cererea principala modificata, au fost admise cererile de interventie principale modificate formulate de intervenientii S.V. si R.M.J., a fost constatata nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare nr. 4778/23860/20.08.1997, incheiat intre parata Primaria Municipiului Bucuresti si V.E. pentru apartamentul nr. 2 situat in imobilul din Bucuresti, str. H.C. nr. 38, et.2, sector 1, precum si contractul nr. 5837/28053/11.03.1999 incheiat de paratii L.G. si L.L.M. pentru apartamentul situat la parterul si etajul 1 din acelasi imobil.
Prin aceeasi sentinta, paratii V.E., G.I.F., L.G. si L.L.M. au fost obligati sa lase in deplina proprietate si linistita posesie reclamantului si intervenientilor apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului din Bucuresti str. H.C. nr. 38, sector 1, respectiv apartamentul situat la parterul si etajul aceluiasi imobil, in compunerea si intinderea mentionata in contractele de vanzare-cumparare a caror nulitate a fost contestata.
Din cererea principala, astfel cum aceasta a fost modificata pe parcurs, precum si din cuprinsul cererilor de interventie principala formulate in dosarul in care s-a pronuntat sentinta anterior mentionata rezulta ca reclamantii si intervenientii au formulat, in principal, o actiune in declararea nulitatii absolute a celor doua contracte de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, iar, in subsidiar, s-a formulat si actiunea in revendicare.
Cat priveste actiunea in revendicare, Tribunalul a constatat ca aceasta a vizat numai cele doua apartamente instrainate in temeiul Legii nr. 112/1995. Primaria Municipiului Bucuresti a avut calitatea de parte in acea cauza numai pe considerentul ca a avut calitatea de vanzator in contractele a caror nulitate s-a solicitat a se constata, nu si in calitatea sa de posesor al terenului cu destinatia de curte.
Cu alte cuvinte, in revendicare, Primaria Municipiului Bucuresti nu a fost parte, acesta fiind de altfel motivul pentru care cei obligati la restituire au fost numai persoanele fizice, nu si persoana juridica parata.
Faptul ca in considerentele hotararii – titlu executoriu – a a carui lamurire se solicita, s-a consemnat admiterea actiunii in privinta constatarii nulitatii celor doua contracte de vanzare-cumparare, cat si in privinta capatului de cerere privind revendicarea, conduce la aceeasi concluzie, in sensul ca in actiunea in revendicare calitatea de parati au avut-o numai persoanele fizice.
In plus, tribunalul a constatat ca in considerentele hotararii – titlu executoriu, singurele referiri la terenul in suprafata de 309,76 mp sunt facute la inceputul acestora, unde se precizeaza ce au dobandit autorii reclamantilor si intervenientilor prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2703/1938.
Prin urmare, tribunalul a constatat, pe de o parte, faptul ca cererea de chemare in judecata si cererile de interventie din cauza solutionata prin sentinta civila anterior mentionata nu au avut drept obiect derivat terenul cu destinatia de curte, iar, pe de alta parte, si de ar fi fost altfel, este cert ca instanta nu a solutionat o actiune in revendicare cu privire la imobilul teren si nici o actiune in revendicare in care calitatea de parat sa o aiba Primaria Municipiului Bucuresti.
Au fost inlaturate, astfel, sustinerile contestatorului potrivit cu care, desi in considerente s-ar fi mentionat admiterea actiunii in revendicare cu toti paratii, instanta ar fi omis sa ii oblige pe unul dintre ei la predarea terenului de 309,67 mp.
De altfel, tribunalul a mai aratat ca si reala de ar fi fost omisiunea (desi ea nu este reala), calea prin care se putea obtine completarea dispozitivului hotararii era fie procedura reglementata de dispozitiile art. 2812 C. proc. civ., fie exercitarea caii de atac a apelului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul S.V., care a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 312 A din 20 august 2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie.
Instanta de apel a retinut, asa cum corect a statuat si prima instanta, ca prin sentinta civila a carei lamurire se solicita pe calea prezentei contestatii la executare, instanta de fond a rezolvat irevocabil cererea principala a contestatorului si interventiile principale in sensul admiterii acestora si al constatarii nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de Municipiul Bucuresti cu paratii V.E. si L.L. si L.M.
Raportandu-se la obiectul actiunii precizate: constatarea nulitatii actelor de vanzare si revendicare, in mod corect tribunalul a interpretat ca obiectul acesteia se limiteaza la analiza motivelor de nulitate invocate de apelantul contestator, cat si la revendicarea apartamentelor, in configuratia descrisa in actele juridice a caror nulitate s-a pretins. Primaria a fost atrasa in proces in calitate de parte contractanta, iar nu in calitate de posesor al terenului pretins abia pe calea prezentei contestatii la titlu. Cererea de desfiintare retroactiva a fost fundamentata de reclamant pe lipsa titlului valabil constituit de stat asupra apartamentelor si pe reaua-credinta a partilor contractante si, in aceste conditii, a pretins revendicarea acestora de la cei care le detin.
Or, in mod corect, pe calea prezentei proceduri judiciare instanta de fond nu mai putea reanaliza fondul litigiului, chiar daca apelantul face referire la probele acolo administrate (expertiza judiciara).
Mai mult, curtea de apel a aratat ca apelantul contestator a avut la dispozitie doua cicluri procesuale in care putea valorifica o asemenea critica (in ipoteza in care afirma ca cererea sa initiala a avut un asemenea obiect-revendicarea si a suprafetei de 309,76 mp teren-curte, in contradictoriu cu municipalitatea).
In aceste conditii, avand in vedere dispozitiile art. 399 – 400 C. proc. civ., instanta de apel a retinut ca, in mod corect, prima instanta a statuat ca titlul executoriu nu contine dispozitii a caror lamurire se impune si care, prin contradictorialitatea lor, ar impieta asupra executarii silite insesi (executare care a si fost finalizata), astfel ca, in conditiile art. 296 C. proc. civ., se apreciaza ca apelul este nefondat.
Decizia curtii de apel a fost atacata cu recurs de catre reclamantul V.S., care a formulat critici pe care le-a incadrat in dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sustinand urmatoarele:
Instanta de apel, ca si cea de fond nu au avut in vedere, la solutionarea prezentei contestatii la executare, faptul ca prin cererea de chemare in judecata si prin cererea precizatoare depusa la termenul de la 30.06.2003 a solicitat instantei obligarea paratului Municipiul Bucuresti de a lasa in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 309,76 mp situat in Bucuresti, Str. H.C. nr. 38, sector 1. Raportul de expertiza efectuat in fata instantei de fond a confirmat ca suprafata totala a terenului este de 309,76 mp reprezentand 148,63 mp teren de sub constructie, iar 160,44 mp teren liber de constructii.
Recursul a fost respins ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., „Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 2811, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu (…)” .
Din interpretarea acestor dispozitii reiese ca partilor sau tertilor interesati li se da posibilitatea de a cere sa se lamureasca intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii ce se executa ori sa atace actele de executare nelegale.
Prin acest mijloc procedural, insa, nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care sa puna in discutie, in fata instantei de executare, legalitatea si temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. Deci, cata vreme s-a pronuntat o hotarare definitiva si irevocabila, considerentele avute in vedere de instanta la pronuntarea ei nu mai pot fi cenzurate pe calea contestatiei la executare, prin antamarea, din nou, a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decat cu ocazia constituirii titlului sau, eventual, in caile de atac. Contestatia la executare reprezinta deci o actiune prin care partile si cei interesati pot cere lamurirea titlului sau pot invoca incidente in legatura cu urmarirea insasi, fara ca prin intermediul acestei cereri instanta sa poata reanaliza fondul pricinii, rezolvat pe calea titlului a carui executare este in derulare sau sa procedeze, eventual, la constituirea unui alt titlu, prin solutionarea raporturilor litigioase, chiar intre partile implicate in executare.
Astfel, contestatia la executare poate fi primita in cazul in care dispozitivul hotararii nu este clar sau este echivoc, dar in limitele motivelor cuprinse in hotarare, fara a se modifica situatia lamurita definitiv, cu putere de lucru judecat.
In speta, solicitarea recurentului adresata instantei investite cu solutionarea unei contestatii la titlu ca, pe baza probelor administrate, sa oblige Primaria Bucuresti la restituirea suprafetei de teren de 309,76 mp reprezentand curtea interioara a casei presupune repunerea in discutie a fondului litigiului, fiind incompatibila cu natura procedurii alese.
In mod corect instanta de apel a sesizat faptul ca recurentul contestator a avut la dispozitie doua cicluri procesuale in care putea valorifica o asemenea critica (in ipoteza in care afirma ca cererea sa initiala a avut un asemenea obiect – revendicarea si a suprafetei de 309,76 mp teren – curte, in contradictoriu cu municipalitatea).
Prin urmare, prin invocarea aspectelor pe care se intemeiaza contestatia la titlu se urmareste de fapt o incercare de modificare a drepturilor partilor, drepturi deja stabilite si recunoscute prin titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 1209 din 03.07.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila.
Pentru motivele aratate, in raport de dispozitiile art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat de reclamantul V.S., ca nefondat.