Contencios. Fiscal. Spalare de bani. Suspendarea solutionarii contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere, a Raportului de inspectie fiscala si a Procesului-verbal de control ca urmare a sesizarii organelor de urmarire penala.
Nu este suficient ca organul fiscal sa fi sesizat organele de cercetare penala cu privire la savarsirea unei infractiuni, ci este necesar ca dezlegarea data de organele de cercetare penala cu privire la existenta faptei, identitatea si vinovatia autorului sa constituie in sine un temei pentru solutionarea procedurii administrative. In speta, instanta suprema a retinut ca ”organul fiscal nu arata motivat care este legatura de cauzalitate dintre obligatiile fiscale contestate in procedura administrativa si stabilirea de catre organele fiscale a faptului ca exista indiciile savarsirii unei infractiuni si care este inraurirea hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a fi data in procedura administrativa. Contrar dispozitiilor art. 214 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura fiscala, care reclama o decizie „motivata” a organului care solutioneaza contestatia administrativa, Inalta Curte constata ca singura referire din considerentele deciziei la stransa dependenta care ar exista intre solutia fiscala si cea penala vizeaza constatarile organelor de control a caror realitate urmeaza sa fie transata de organele de cercetare penala.” (Decizia nr. 2183 din 17 aprilie 2019, pronuntata de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie)
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia nr. 2183/2019
Sedinta publica din data de 17 aprilie 2019
Asupra recursului de fata:
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
- Cererea de chemare in judecata
Prin actiunea inregistrata la Curtea de Apel Brasov sub numarul unic de dosar x/2016, reclamanta SC A. SRL Brasov a solicitat, in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Judetului Brasov: anularea Deciziei nr. 9651 din 17 decembrie 2015, emisa de catre intimata DGRFP Brasov, de suspendare a solutionarii contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere nr. x/2015, a Raportului de inspectie fiscala nr. x/2015 si a Procesului-verbal de control nr. x/2015; obligarea intimatei DGRFP Brasov sa solutioneze pe fond contestatia; obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
- Solutia instantei de fond
Prin Sentinta nr. 77/F/2016 din data de 19 mai 2016 a Curtii de Apel Brasov, sectia contencios administrativ si fiscal, a respins actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL, in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov.
- Cererea de recurs
Impotriva Sentintei nr. 77/F/2016 din data de 19 mai 2016, pronuntate de Curtea de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal, recurenta-reclamanta SC A. SRL, a declarat recurs, invocand prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Organele de inspectie fiscala din cadrul AJFP Brasov – Inspectia Fiscala Contribuabili Mijlocii au sesizat prin adresa nr. x din 30 iunie 2015 Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, intrucat faptele din RIF nr. x/2015, ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazute de Legea nr. 241/2005 si Legea nr. 656/2002.
Curtea de Apel Brasov a solicitat organelor de cercetare penala sa comunice stadiul solutionarii sesizarii mai sus mentionate, sens in care Inspectoratul de Politie al Judetului Brasov – Serviciul de Investigare a Criminalitatii Economice, prin adresa nr. x din 03 mai 2016, au confirmat existent dosarului penal cu numar unic nr. x/P/2015 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov in care se fac cercetari impotriva numitei B., administrator al societatii.
Pentru acest motiv Curtea de Apel Brasov a considerat ca sunt indeplinite conditiile legale pentru a se dispune suspendarea solutionarii contestatiei formulate pe cale administrativa, intrucat organul fiscal a constatat motivat, ca exista indicii in legatura cu savarsirea unor infractiuni, care ar avea, in cazul in care existenta lor ar fi certa, o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa.
Datorita acestei opinii, considera Sentinta civila nr. 77/F din 19 mai 2016, pronuntata de catre Curtea de Apel Brasov, sectia contencios administrativ si fiscal, ca nelegala, cu urmatoarele argumente:
In conformitate cu dispozitiile art. 241 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, suspendarea contestatiei este una facultativa, trebuind sa existe indiciile savarsirii unei infractiuni, cu inraurire hotaratoare asupra solutiei date in procedura administrativa.
Indiciile temeinice, nu sunt probe sau mijloace de proba, ci date.
In prima faza inspectorii fiscali din cadrul AJFP Brasov – Serviciul Inspectie Fiscala Contribuabili Mijlocii si ulterior intimata DGRFP Brasov, au stabilit deja sumele suplimentare pe care contestatoarea le are de achitat catre bugetul de stat, pe baza verificarilor efectuate, fiind incheiata inspectia fiscala prin emiterea actelor fiscale specifice, respectiv Decizia de impunere nr. x/2015, Raportul de Inspectie Fiscala nr. x/2015 si Procesul-verbal de control nr. x/2015. Constatarea diferentelor de plata s-a facut prin aplicarea dispozitiilor fiscale fata de documentele contabile verificate, astfel incat, in ipoteza in care faptele cercetate de organele fiscale ar imbraca o natura penala, contestatoarea ar urma sa raspunda atat din punct de vedere fiscal cat si penal, fara a se putea vorbi despre o conditionare a raspunderii fiscale de stabilirea raspunderii penale, sens in care suspendarea solutionarii contestatie administrative pentru aceste motive este nelegala.
Prejudiciul pretins de intimata DGRFP Brasov ca fiind cauzat bugetului de stat, poate fi rezultatul unei incalcari a normelor fiscale, fara a fi si consecinta unei fapte penale.
In ipoteza data, a existentei dosarului penal cu numar unic nr. x/P/2015 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov, in care persoana B., administrator al societatii recurente nu a fost citata pana la aceasta data, pentru stabilirea unui eventual prejudiciu vor fi aplicate normele fiscale iar apoi, in masura constatarii unui prejudiciu se vor verifica elementele constitutive ale infractiunii, sens in care solutionarea contestatiei administrative nu are legatura cu aceasta procedura.
Legalitatea stabilirii prejudiciului poate fi verificata in procedura administrativa si nu depinde la acest moment de rezultatul unor cercetari penale, din moment ce intimata a avut toate datele pentru exprimarea unui punct de vedere in solutionarea aspectelor contestate fara ca decizia emisa in solutionarea contestatiei sa depinda de „solutia penala ce va fi data de organele de urmarire penala in urma sesizarii facute de catre echipa de inspectie”.
- Apararile formulate in cauza
Intimata DGRFP Brasov a depus intampinare, solicitand respingerea recursului, ca nefondat.
Instanta de fond a pronuntat o hotarare fata de care nu se pot invoca motive de netemeinicie si nelegalitate. Aceasta a analizat cauza sub toate aspectele, pe baza tuturor motivelor invocate de parti, pe baza tuturor probelor propuse si admise de catre aceasta motiv pentru care nu se impune casarea acesteia asa cum solicita recurenta-reclamanta prin cererea de recurs.
- Procedura de solutionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului in completul filtru
In cauza, au fost avute in vedere modificarile aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ in sensul ca procedura de filtrare a recursurilor, reglementata prin dispozitiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibila cu specificul domeniului contenciosului administrativ si fiscal, precum si masurile luate prin Hotararea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotararea plenului judecatorilor sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie adoptata la data de 13 septembrie 2018 in sensul ca procedura de filtrare a recursurilor, reglementata prin dispozitiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibila cu specificul domeniului contenciosului administrativ si fiscal.
Fata de aceste aspecte, in temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) si art. 201 C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozitiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila si dispozitiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, prin rezolutia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecata la data de 17 aprilie 2019.
- Aspecte de fapt si de drept relevante
Instanta de contencios administrativ a fost sesizata cu cererea reclamantei privind anularea Deciziei de solutionare a contestatiei nr. 9.651 din 17 decembrie 2015 si obligarea paratei la solutionarea in fond a contestatiei fiscale.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut ca prin Decizia nr. 9.651 din 17 decembrie 2015, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov – Serviciul Solutionare Contestatii a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 214 alin. (3) C. proc. fisc. adoptat prin O.G. nr. 92/2003 suspendarea solutionarii contestatiei formulate de SC A. SRL Brasov pentru suma totala de 3.043.425 RON stabilita prin Decizia de impunere nr. x din 30 iunie 2015 privind obligatiile suplimentare de plata, urmand ca solutionarea contestatiei sa fie reluata la data la care contestatarul sau organul fiscal va sesiza organul de solutionare competent ca motivul care a determinat suspendarea a incetat in conditiile legii.
Pentru a dispune suspendarea solutionarii contestatiei, parata a retinut, in esenta, ca prin Procesul-verbal nr. x din 30 iunie 2015 si prin adresa nr. x din 30 iunie 2015 a fost sesizat parchetul de pe langa Tribunalul Brasov in vederea efectuarii cercetarilor penale cu privire la posibila savarsire a faptelor prevazute de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002 si art. 241 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, iar prioritatea de solutionare o au organele de urmarire penala asupra caracterului infractional al faptelor.
In drept, potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. adoptat prin O.G. nr. 92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei privind contestatia administrativa atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa.
Din cuprinsul acestor dispozitii, Curtea a retinut ca pentru a putea opera suspendarea facultativa pe acest temei este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: organul fiscal sa aiba suspiciuni in sensul existentei unor indicii ca unele fapte descoperite in cursul inspectiei fiscale constituie infractiuni; eventuala constatare a acestor infractiuni sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa; organul fiscal sa fi sesizat organele in drept cu privire la aceste suspiciuni.
In cauza, Curtea a retinut ca prin Procesul-verbal nr. x din 30 iunie 2015 organul fiscal a descris constatarile rezultate din inspectia fiscala partiala desfasurata in perioada 03 aprilie 2015 – 30 iunie 2015 la SC „A.” SRL Brasov si, ca urmare a acestor constatari, a apreciat ca se impune sesizarea organelor abilitate in vederea stabilirii existentei ori inexistentei elementelor specifice, identificarea si tragerea la raspundere penala a faptuitorilor, sub aspectul savarsirii faptelor prevazute de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 29 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, republicata, si art. 241 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Ulterior, organul fiscal a transmis Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov (cu adresa nr. x din 06 iulie 2015 – vol. II dosar) acest proces-verbal, alaturi de plangerea penala formulata impotriva SC „A.” SRL Brasov, de raportul de inspectie fiscala nr. x din 30 iunie 2015 si Decizia de impunere nr. x din 30 iunie 2015.
Prin adresa nr. x din 03 mai 2016, Inspectoratul de Politie al Judetului Brasov – Serviciul de Investigare a Criminalitatii Economice a comunicat instantei ca in dosarul penal cu numarul unic x/P/2015 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov se efectueaza cercetari impotriva numitei B. si SC A. SRL Brasov sub aspectul comiterii infractiunilor de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, bancruta frauduloasa prevazuta si pedepsita de art. 241 lit. b) C. pen. si spalare de bani, prevazuta si pedepsita de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., in cauza fiind inceputa urmarirea penala cu privire la aceste infractiuni, la data de 27 august 2015, iar Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov a formulat constituire de parte civila, la data de 14 august 2015, pentru suma de 3.043.425 RON, reprezentand venituri dividende persoane fizice in suma de 1.852.720 RON si accesorii in suma de 1.190.705 RON.
Curtea a apreciat ca in cauza sunt indeplinite conditiile necesare pentru a se dispune suspendarea solutionarii contestatiei formulate pe cale administrativa impotriva actelor administrativ-fiscale, intrucat organul fiscal a constatat, motivat, ca exista indicii in legatura cu savarsirea unor infractiuni, care ar avea, in cazul in care existenta lor ar fi certa, o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa. De asemenea, organul fiscal a sesizat legal organele de urmarire penala, in vederea cercetarii faptelor cu privire la care a constatat existenta unor indicii ca ar putea constitui infractiuni.
In ce priveste legatura dintre constatarea si pedepsirea infractiunilor mentionate de catre organul fiscal in actele de sesizare a organelor de urmarire penala, pe de o parte, si solutionarea contestatiei impotriva actelor administrativ-fiscale, pe de alta parte, Curtea a apreciat ca aceasta exista, avand in vedere ca, dupa cum s-a retinut mai sus, a fost inceputa urmarirea penala impotriva contribuabilului-contestator (SC A. SRL), pentru infractiunile indicate in actul de sesizare, astfel ca modul de solutionare a contestatiei administrative depinde de existenta sau inexistenta acestor infractiuni, precum si de solutionarea laturii civile in procesul penal, continutul acestei laturi civile fiind reprezentat chiar de obligatiile fiscale care sunt in discutie in cadrul proceduri derulate in fata organului fiscal.
Referitor la sustinerea reclamantei in sensul incalcarii dreptului sau la o instanta, in intelesul prevederilor art. 6 parag. 1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, Curtea a apreciat ca aceasta este nefondata, intrucat insasi prezenta actiune indreptata impotriva solutiei organului fiscal de suspendare a solutionarii contestatiei administrative este o expresie a dreptului de acces la justitie al reclamantei.
- Solutia instantei de recurs
Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamanta, a apararilor intimatei-parate invocate prin intampinare, Inalta Curte apreciaza ca recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pot constitui temei al suspendarii solutionarii contestatiei administrativ fiscale, insa nu este suficient ca organul fiscal sa fi sesizat organele de cercetare penala cu privire la savarsirea unei infractiuni, ci este necesar ca dezlegarea data de organele de cercetare penala cu privire la existenta faptei, identitatea si vinovatia autorului sa constituie in sine un temei pentru solutionarea procedurii administrative.
In ceea ce priveste intelesul sintagmei de „inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa”, ca premisa in vederea aplicarii dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, Inalta Curte aminteste ca norma legala impune in sarcina organelor administrativ fiscale sa dezvolte argumentele pentru care solutionarea definitiva a sesizarii penale, in sensul constatarii existentei sau dupa caz, a inexistentei infractiunii sesizate (in speta evaziunea fiscala) este necesara pentru a dezlega raportul juridic de drept fiscal cu care au fost investite, pornind de la concluziile anchetei penale, conditie ce nu este indeplinita in cauza.
In cauza, organul fiscal nu arata motivat care este legatura de cauzalitate dintre obligatiile fiscale contestate in procedura administrativa si stabilirea de catre organele fiscale a faptului ca exista indiciile savarsirii unei infractiuni si care este inraurirea hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a fi data in procedura administrativa. Contrar dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura fiscala, care reclama o decizie „motivata” a organului care solutioneaza contestatia administrativa, Inalta Curte constata ca singura referire din considerentele deciziei la stransa dependenta care ar exista intre solutia fiscala si cea penala vizeaza constatarile organelor de control a caror realitate urmeaza sa fie transata de organele de cercetare penala.
Este adevarat ca art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 confera organului de solutionare a contestatiei administrative un drept de apreciere asupra oportunitatii adoptarii masurii de suspendare aflate in discutie, dar aceasta apreciere nu trebuie facuta in conditii care sa puna sub semnul intrebarii buna credinta a organului fiscal in relatia cu contribuabilul.
In conditiile in care controlul derulat de organul fiscal a oferit anumite elemente factuale, apreciate ca fiind de natura a contura fictivitatea operatiunilor economice derulate de societatea controlata, determinand stabilirea unor obligatii fiscale suplimentare prin emiterea unui act administrativ-fiscal ce constituie titlu de creanta, nu se poate accepta ca organul de solutionare a contestatiei ar fi in imposibilitate sa se pronunte asupra contestatiei administrative a contribuabilului, pe motiv ca ar fi necesar ca, in prealabil, sa se stabileasca existenta sau nu a unei infractiuni.
Avand in vedere ca la stabilirea obligatiilor fiscale suplimentare organul de control si-a exercitat dreptul de apreciere conferit de art. 6 alin. (1) C. proc. fisc. , coroborat cu art. 11 alin. (1) C. fisc. , organul de solutionarea a contestatiei trebuia sa aprecieze relevanta starilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege si, in temeiul dispozitiilor de drept fiscal aplicabile, sa se pronunta cu privire la realitatea sau continutul economic al operatiunilor efectuate. Aceasta solutie trebuia fundamentata pe analiza activitatii economice desfasurate de societate, cu valorificarea jurisprudentei Inaltei Curti si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, avand in vedere ca, in raport de constatarile organului de control fiscal, o eventuala stabilire a raspunderii penale nu ar fi de natura sa conduca la agravarea raspunderii fiscale a contribuabilului.
Exercitarea dreptului de apreciere in analiza documentelor prezentate de societate pentru justificarea exercitarii dreptului de deducere a TVA-ului (a necesitatii achizitiilor efectuate prin prisma scopului economic declarat) permite organului de solutionare a contestatiei administrative sa nu acorde valoare probatorie acestora in masura in care considera ca acestea nu sunt apte sa dovedeasca starea de fapt fiscala de care se prevaleaza societatea, cu consecinta recalificarii sau inlaturarii unor tranzactii, insa stabilirea unor obligatii fiscale suplimentare in acest temei nu este conditionata de constatarea instantei penale cu referire la existenta elementelor constitutive ale unor infractiuni.
In fine, in pofida perioadei mari de timp scurse de la momentul sesizarii organului de cercetare penala – iulie 2015 si pana la data solutionarii acestui recurs, autoritatea fiscala nu a facut dovada ca demersul sau a avut o finalitate concreta, in sens procesual penal. Consecinta este amanarea solutionarii contestatiei administrative o perioada de timp nerezonabila, asa incat Inalta Curte retine ca circumstantele concrete ale cauzei sunt de natura a infirma solutia pronuntata de instanta de fond.
Prin mentinerea suspendarii procedurii administrative de solutionare a contestatiei pe o perioada indelungata de timp, se aduce atingere dreptului constitutional al reclamantei de a se adresa instantei judecatoresti competente, pentru a obtine verificarea legalitatii deciziei de impunere, emisa in sarcina sa si se perpetueaza starea de asteptare a unei solutii in cauza penala, ceea ce se constituie intr-un exces de putere, chiar daca in justificarea acestuia se invoca prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.
Asa fiind, pentru a se asigura un just echilibru intre interesul public pe care il exprima organul fiscal si interesul privat al contribuabilului de a-si vedea clarificata situatia fiscala, Inalta Curte considera ca se impune obligarea organului competent sa se pronunte asupra fondului contestatiei administrative.
- Temeiul legal al solutiei instantei de recurs
Pentru toate aceste considerente, in temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, impotriva Sentintei nr. 77/F din 19 mai 2016, pronuntate de Curtea de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. x/2016.
Va casa sentinta recurata si anuleaza Decizia nr. 9.651 din 17 decembrie 2015 emisa de parata DGRFP Brasov.
Va obliga intimata DGRFP Brasov sa solutioneze contestatia formulata de reclamanta impotriva raportului de inspectie fiscala nr. x/2015 si a deciziei de impunere nr. x/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamanta SC A. SRL, impotriva Sentintei nr. 77/F din 19 mai 2016, pronuntate de Curtea de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. x/2016.
Caseaza sentinta recurata si anuleaza Decizia nr. 9.651 din 17 decembrie 2015 emisa de parata DGRFP Brasov.
Obliga intimata DGRFP Brasov sa solutioneze contestatia formulata de reclamanta impotriva raportului de inspectie fiscala nr. x/2015 si a deciziei de impunere nr. x/2015.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 17 aprilie 2019.
Procesat de GGC – CT
Sursa: Decizia nr. 2183 din 17 aprilie 2019, pronuntata de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie