Constructii. Obligarea paratei la plata contravaloarii materialelor furnizate in baza avizelor de expeditie ulterioare
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE
SECTIA A II-A CIVILA
Decizia nr. 1091/2013 Dosar nr. 999/120/2010
Sedinta publica de la 14 martie 2013
Asupra recursului de fata:
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita la data de 08 martie 2010, reclamanta SC S.C. SRL a chemat in judecata paratele SC T.R.E.E. SRL si SC I.H. SRL, si a solicitat obligarea in solidar a acestora la plata sumei de 427.362,85 lei reprezentand contravaloarea materialelor de constructie, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,15%/ zi incepand cu data de 01 mai 2007, adica un total de 811.386,85 lei si la plata cheltuielilor de judecata. Cererea a fost insusita ulterior de catre lichidatorul judiciar I.P.U.R.L. – P.V. conform adresei din 11 mai 2010.
Prin sentinta nr. 2862 din 01 noiembrie 2011, Tribunalul Dambovita a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru sumele cuprinse in avizele de expeditie emise incepand cu 04 septembrie 2006 pana la 08 martie 2007, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC S.C. SRL prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. – P.V. si a obligat paratele la plata catre reclamanta a sumei de 5.004,56 lei reprezentand contravaloarea materialelor furnizate in baza avizelor de expeditie ulterioare si 4.500 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca intre reclamanta, in calitate de executant si SC T.R.E.E. SRL, in calitate de antreprenor, au fost incheiate contractele din 03 octombrie 2006 si din 16 octombrie 2006. SC T.R.F.E. SRL este anteprenor al firmei SC I.H. SRL in baza contractului de executie din 15 septembrie 2006. Contractele au drept obiect, realizarea de lucrari de constructii si amenajari interioare de locuinte, prevazandu-se ca valoarea lucrarilor este conforma cu anexa 1 – protocol de preturi si ca preturile sunt ferme si nerevizuibile, fara a se specifica daca aceste preturi sunt pentru manopera sau pentru manopera si materiale.
Din cuprinsul contractelor rezulta ca decontarea se face dupa confirmarea calitativa si cantitativa, in 3 zile de la acceptarea si verificarea de catre beneficiar a situatiilor de lucrari, anexate facturilor emise de catre constructor. Reclamanta SC S.C. SRL, a intocmit pentru parata SC T.R.E.E. SRL, un numar de 16 situatii de lucrari si facturi aferente acestora pentru cele doua contracte mai sus evocate care sunt acceptate de beneficiar si platite conform documentelor aflate la dosar.
Reclamanta, a invocat modificarea intelegerii initiale, aratand ca pe parcursul lucrarilor a convenit cu paratele ca materialele sa fie achizitionate de reclamanta si decontate de acestea din urma insa, ulterior, paratele au achitat contravaloarea manoperei refuzand sa achite si contravaloarea materialelor.
Tribunalul a mai retinut ca martorii audiati in cauza, confirma faptul ca reclamanta a achizitionat si utilizat materiale de constructii pentru lucrarile efectuate in beneficiul celor doua parate, situatie care coroborata cu celelalte probe (interogatorii, expertiza), duc la concluzia ca pretentiile reclamantei privind plata materialelor de constructii sunt intemeiate intervenind o modificare a intelegerii initiale pe parcursul derularii lucrarilor.
Asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei in solicitarea despagubirilor, ca urmare a implinirii termenului general de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958, tribunalul a retinut ca din anexa nr. 2 la raportul de expertiza contabila executat in cauza, rezulta ca raportat la data introducerii actiunii, 08 martie 2010, pentru avizele intocmite anterior acestei date, incepand cu 04.09.2006 si pana la 08 martie 2007, dreptul la actiune pentru recuperarea sumelor s-a prescris atat in privinta debitului principal cat si in privinta penalitatilor.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamanta SC S.C. SRL si paratele SC T.R.E.E. SRL si SC I.H. SRL, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Prin decizia nr. 37 din 28 martie 2012 Curtea de Apel Ploiesti, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a respins apelul reclamantei SC S.C. SRL – prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. – P.V., a admis apelurile formulate de paratele SC T.R.E.E. SRL si SC I.H. SRL, a schimbat in tot sentinta apelata si a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca intre parata SC T.R.E.E. SRL, in calitate de beneficiar, si reclamanta SC S.C. SRL, in calitate de executant, a fost incheiat contractul de executie nr. 39 din 16 octombrie 2006, iar intre parata SC T.R.E.E. SRL, in calitate de antreprenor general si parata SC I.H. SRL, in calitate de beneficiar a fost incheiat contractul de executie din 15 septembrie 2006. Conform cap. 2 din contractul de executie din 16 octombrie 2006 valorile lucrarilor care fac obiectul contractului sunt listate in Anexa nr. 1 – protocol de preturi iar preturile unitare folosite in protocolul de preturi sunt ferme si nerevizuibile pe perioada derularii contractului.
Totodata la art. 8.16 din acelasi contract se arata ca toate modificarile intervenite in contract se fac prin act aditional semnat de ambele parti.
Fata de aceste considerente instanta de apel a retinut ca avand in vedere dispozitiile art. 969 C. civ. si prevederile contractuale mai sus evocate daca reclamanta intentiona sa efectueze alte prestatii decat cele la care se obligase prin contract se impunea incheierea unui act aditional la contract in sensul pretinsei intelegeri. Astfel, prima instanta in mod gresit a inteles sa oblige paratele la plata unor materiale ce se pretinde ca au fost folosite la realizarea lucrarilor de constructii, care fac obiectul contractelor in litigiu, in temeiul unei raspunderi contractuale atata timp cat aceste prestatii nu erau prevazute in contract si in conditiile in care nu s-a incheiat un act aditional la contractul initial.
A mai retinut curtea ca in speta reclamanta trebuia sa isi intemeieze actiunea pe o imbogatire fara justa cauza iar nu pe raspunderea contractuala. Considerand ca reclamantei nu ii este deschisa calea actiunii in raspundere contractuala, curtea nu a analizat nici prescriptia dreptului material la actiune.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. – P.V. criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
In sustinerea recursului, parata a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii atacate cu consecinta modificarii in parte a sentintei apelate si admiterii actiunii introductive.
In argumentarea motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamanta a sustinut, in esenta, ca decizia recurata a fost data cu incalcarea prevederilor art. 261 alin.(1) pct. 5 C. proc. civ. intrucat instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivelor de apel invocate de aceasta.
Astfel sustine reclamanta ca in mod eronat instanta de apel a interpretat situatia de fapt retinand ca fata de principiul obligativitatii contractului, in situatia in care reclamanta intentiona sa efectueze si alte obligatii decat cele stabilite prin contract trebuia sa incheie in acest sens un act aditional la contract.
A mai sustinut reclamanta ca instanta de apel a calificat gresit actiunea care practic are doua capete de cerere distincte si anume daune interese solicitate conform contractului si pretentii izvorate dintr-un cvasicontract si anume gestiunea de afaceri.
Analizand criticile formulate de reclamanta in raport de temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca acestea sunt nefondate, urmand ca recursul reclamantei SC S.C. SRL prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. – P.V. sa fie respins, pentru urmatoarele considerente.
Modificarea sau casarea unei hotarari poate fi solicitata, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, reclamanta a pus in discutie incalcarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. conform carora hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei precum si cele pentru care s-au inlaturat prevederile partilor. A aratat reclamanta ca instanta nu s-a pronuntat pe motivele de apel invocate si a calificat gresit actiunea care practic are doua capete de cerere distincte si anume daune interese solicitate conform contractului si pretentii izvorate dintr-un cvasicontract si anume gestiunea de afaceri.
In speta, din lucrarile dosarului rezulta ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe raspunderea contractuala izvorata din contractele incheiate cu parata SC T.R.E.E. SRL astfel incat, in mod corect instanta de apel a judecat apelul in limitele in care a fost investita de parti.
Fata de limitele investirii, justificat Curtea de Apel a retinut ca in mod gresit prima instanta a obligat paratele a plata unor materiale ce se pretinde ca au fost folosite la realizarea lucrarilor de constructii in temeiul unei raspunderi contractuale atata timp cat aceste prestatii nu erau prevazute in contract si in conditiile in care nu s-a incheiat un act aditional la contractul initial. A precizat Curtea ca in speta reclamanta trebuia sa isi intemeieze actiunea pe o imbogatire fara justa cauza iar nu pe raspunderea contractuala.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, nu se verifica pretinsa incalcare a prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocata de reclamanta, instanta de apel retinand in mod corect prin decizia recurata ca incidenta inadmisibilitatii unei actiuni in raspundere contractuala face ca orice analiza suplimentara sa fie de prisos.
In ceea ce priveste critica reclamantei referitoare la calificarea gresita a actiunii care practic are doua capete de cerere distincte si anume daune interese solicitate conform contractului si pretentii izvorate dintr-un cvasicontract si anume gestiunea de afaceri, aceasta nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente.
Conform prevederilor art. 294 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 316 din acelasi cod partile nu pot schimba in recurs cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata.
Instanta de recurs nu ar mai putea exercita controlul judiciar asupra hotararii recurate, din moment ce ar analiza un alt temei juridic si o alta institutie juridica, cu un regim legal distinct fata de cele examinate de prima instanta si de instanta de apel.
Prin urmare, invocarea in recurs a unui alt temei de drept decat cel invocat in fata primei instante si a instantei de apel este inadmisibila in raport de prevederile legale mai sus evocate.
Pentru aceste considerente, fata de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. Civ., Inalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Gaesti prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. – P.V. impotriva deciziei nr. 37 din 28 martie 2012 a Curtii de Apel Ploiesti, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, ca nefondat.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 14 martie 2013.