Conditiile de forma ale testamentului. Aplicarea principiului tempus regit actum. Testament conjunctiv. Nedemnitatea succesorala

Conditiile de forma ale testamentului. Aplicarea principiului tempus regit actum. Testament conjunctiv. Nedemnitatea succesorala

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA

SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR. 1811A

Sedinta publica din data de 21.12.2020

Curtea constituita din:

Presedinte – C__ C_ S_

Judecator – M_ G_

Grefier – F_ C_

*********

Pe rol se afla solutionarea apelului formulat de apelanta-parata D__ D__, impotriva sentintei civile nr. 2351 din 29.10.2019, pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila, in dosarul nr. __, in contradictoriu cu intimatele-reclamante C__ C_, A_ A_, F_ F_, G__ G_, B__ B__ si A__ A__ A___ A_ A__ A____.

Cauza are ca obiect – succesiune.

Dezbaterile in cauza au avut loc in sedinta publica de la 10.12.2021, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amanat pronuntarea la data de 21.12.2021, cand a decis urmatoarele:

C U R T E A,

Deliberand asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III a Civila sub nr. __ reclamantele N__ Z___, A__ A__, F_ F_, G__ G_, B__ B_ si A_ A__, A_ A_ A_ A_ au chemat in judecata pe parata D_ D__, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta : sa se constate deschisa succesiunea defunctului N_ D_, decedat la data de 09.03.2010, cu ultimul domiciliu in Mun. Bucuresti, _. 293, sector 3, natura succesiunii testamentara, in baza testamentului autentificat sub nr. 1383/23.05.1996, de BNP M__ D__, sa se constate ca defuncta N__ D__ C__ are calitatea de legatar universal al acestuia ; sa se constate deschisa succesiunea defunctei N__ D__ C__ decedata la data de 16.11.2014, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, __. 293, Sector 3, natura succesiunii fiind legala; sa se constate ca au calitatea de mostenitori legali ai defunctei N__ D_ C_: A__ A_ – in calitate de mama, ascendent privilegiat, cu o cota de 5/20 din masa succesorala ; N__ Z__ – in calitate de sora – colateral privilegiat cu o cota de 3/20 din masa succesorala; Vernian M__ – in calitate de sora – colateral privilegiat cu o cota de 3/20 din masa succesorala; F__ F__ – in calitate de sora – colateral privilegiat cu o cota de 3/20 din masa succesorala; G__ G__ – in calitate de sora – colateral privilegiat cu o cota de 3/20 din masa succesorala; B__ B_ – in calitate de sora – colateral privilegiat cu o cota de 3/20 din masa succesorala.

In motivarea actiunii, s-a aratat ca la data de 09.03.2010 a decedat N__ D_, cu ultim domiciliu in Bucuresti, __. 293, Sector 3, astfel cum rezulta din certificatul de deces al acestuia anexat prezentei.

A aratat faptul ca la data decesului D__ N_ era casatorit cu N__ D_ C__ (casatorie incheiata la data de 27.07.1979) nu avea copii, nici din casatorie si nici din afara casatoriei si un singur parinte in viata, respectiv pe mama sa N_ M__, decedata ulterior. Prin testamentul autentificat sub nr. 1383/23.05.1996 de BNP M__ D_, N__ D__ a instituit-o pe sotia sa, N__ D__ C__, legatar universal, conform art. 841 Cod Civil din 1864.

Aceasta a acceptat in mod tacit succesiunea sotului sau predecedat, in calitate de sotie supravietuitoare si legatar universal, astfel cum rezulta si din declaratia lui N_ Z___, autentificata sub nr. 3422/07.09.2015 de Biroul Notarial M_ D_. A mentionat ca in urma cererii reclamantei N__ Z_, Biroul Notarial M_ D_ – Societate Profesionala Notariala a eliberat incheierea nr. 15/07.09.2015 privind verificarile efectuate in evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici Bucuresti si ale UNNPR, indeplinind astfel obligatiile impuse de art. 193 alin 3 NCPC.

Din continutul incheierii nr. 15 rezulta ca in „Registrul N_ Notarial de Evidenta a Optiunilor Succesorale apare o declaratie de optiune succesorala a paratei D__ D_, declaratie autentificata sub nr. 575/20.02.2015 de BNP I___ D__ din Mun. Pitesti, declaratie tardiva in raport cu termenul de optiune succesorala de 6 luni, aplicabil, tinand seama de data decesului lui N__ D__ ( 09.03.2010). De altfel, parata ca si colateral privilegiat ( sora defunctului N__ D__), nefiind mostenitor rezervatar, este inlaturata de la succesiunea acestuia in conditiile in care acesta a instituit-o ca legatar universal pe sotia sa N__ D_ C__. Nici N_ M__ mama defunctului N___ D__, in viata la data decesului acestuia, nu a efectuat niciun act de acceptare a succesiunii fiului sau, in termenul de optiune succesorala prevazut de lege, acela de 6 luni, ramanand in pasivitate. A aratat si faptul ca parata D__ D_, in calitate de fiica, este singura mostenitoare a mamei sale N__ M__, motiv pentru care a formulat actiunea in contradictoriu cu aceasta.

La data de 16.11.2014, a decedat fiica/sora lor N__ D_ C_; aceasta la data decesului era vaduva, nu avea descendenti, un singur parinte in viata, respectiv pe mama A__ A__ si 5 surori – colaterali privilegiati, respectiv reclamantele N__ Z_, A_ A_, F_ F_, G_ G_ si B__ B_. Au mentionat faptul ca toate cele 5 surori mai sus mentionate au acceptat expres succesiunea surorii lor N__ D__ C_, astfel cum rezulta din declaratiile autentificate sub nr. 3421/07.09.2015 de BNP M__ D_, 4172/15.12.2014 de BNP T_ D_ C_ din Mun. Calarasi, 4171/15.12.2014 de BNP T__ D__ C_ din Mun. Calarasi 4170/15.12.2014 de BNP T__ D_ C__ din Mun. Calarasi si nr. 2130/25.11.2014 de BNP A__ si Asociatii din Bucuresti.

Tinand seama de faptul ca mama lor A_ A_ este pusa sub interdictie, conform sentintei civile anexate prezentei avand ca tutore pe reclamanta A_ A_, care la randul acesteia are vocatie la succesiunea surorii Negoita D_ C__, a solicitat in temeiul prevederilor art. 58 alin 3 din NCPC sa se dispuna numirea unui curator special care sa o reprezinte pe A__ A_ in acest proces.

In drept, s-au invocat pentru succesiunea defunctului N_ D__ art.856, 860, 888, 689 din Codul Civil din 1864 (tinand seama de data decesului acestuia 09.03.2010) iar pentru succesiunea defunctei N_ D__ C_ a invocat disp. art.963, 965, 976, 978 din Noul Cod Civil, art.193 alin 3 NCPC.

In dovedirea actiunii intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei si 2 martori.

Parata D__ D_ a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care, in esenta, a precizat ca la data de 5 martie 2015, dupa indelungi tergiversari, amanari dolosive, a adresat invitatia la Notariatul A_ A_, din __, sector 3, in data de 13 martie 2015, orele 13 pentru a dezbate succesiunea dupa fratele acesteia, N__ D__, nascut la 02.04.1956, domiciliat in Bucuresti, _. 293, _, _, decedat la 09.03.2010.

A mentionat ca din casatoria cu N___ D__, decedata in noiembrie 2014 nu sunt copii. A rugat sa prezinte actele originale si xerocopii.

Deoarece au trecut 5 ani de la decesul fratelui sau si 6 luni, de la decesul sotiei sale, a dorit sa rezolve in cel mai scurt timp succesiunea pe cale amiabila. Pentru aceasta a dat procura de imputernicire fiicei sale, C__ C__ E_ si lui N__ F__, var primar si fratele decedat si sa o reprezinte in orice problema privind succesiunea dupa fratele ei, sa depuna diligente si inscrisuri in numele ei, ca sora a defunctului frate. Neprezentarea si tergiversarea in continuare a dezbaterii succesorale i-a obligat la folosirea cailor legale incepand cu o notificare si invitatie la notariat. La aceasta notificare-somatie, numita C_ C_ a solicitat telefonic o amanare de 20 zile pana la 30 martie 2015.

La data 27 martie, sora numitei C__ C_ a solicitat telefonic intalnire cu varul lor, F__ N_, intalnire facuta cu acceptul lor, luni 30 martie, orele 19 in Parcul IOR, sector 3. La intalnire, sora lui C__ C_, nu si-a precizat numele,(doar prenumele M__), ci a prezentat un act medical al mamei, fara relevanta juridica privind pe numita Olteancu E__, de 83 ani, domiciliata in ___, ce din motive medicale nu se poate prezenta la notariat.

I s-au solicitat actele legale si a precizat ca le are la domiciliul pe langa parcul IOR, refuzand o intalnire la notariat si inmanarea de xerocopii exprimandu-se ca ei, mostenitori din partea lui N_ D_ nu aveau dreptul la dezbaterea succesiunii, refuzand dialogul, calea legala si amiabila. La dezbatere de mai sus, au asistat fiica si ginerele C__ E_ C__, si C__ S__.

Deoarece sunt conotatii penale in dezbaterea succesiunii, pentru care au sesizat politia si parchetul si anume:1.) abuz in dauna intereselor private- art.238 Cod penal; 2.) sustragerea de acte si inscrisuri, art.259-275 Cod penal; 3.) inselaciune, art.243, 244-248 Cp; 4.) violare de domiciliu , art.244 Cp; 5.) obstructionarea justitiei, art.271Cp.

In urma refuzului de a se prezenta la notariatul A__, mai sus mentionat, s-au adresat mai intai organelor de politie si Parchetul B___ pentru a solicita dosarul si rezultatul cercetarilor privind faptele celor 2 surori N__ Z_ si V_ M__ de sustragere a actelor, cheilor si de refuz a dezbaterii succesiunii, deoarece nu cunosteam decat datele reclamantei C__ C_ din Popesti-Leordeni, jud. I_, cealalta sora, A_ A_ refuzand sa-si decline datele de locatie si solicitand actele originale si copii legalizate de proprietate ale fratelui, sustrase abuziv si ilegal, accesul la locuinta si plata cheltuielilor administrative, dezbaterea succesiunii si raspunderea penala pentru faptele in rem ale surorilor decedatei, N__ D__, sechestru asigurator asupra apartamentului din Bucuresti, _. 293, se. 3, __, conform art.951 si urm., dezbaterea succesiunii in conformitate cu dispozitiile art.953 si urm. Cod civil.4.) Constatarea starii de nedemnitate juridica a surorilor decedatei, N_ D__, in conformitate cu dispozitiile art.959 alin. 1 Ut. b) si c), constatarea starii de mostenitor legal al mamei si surori defunctului, Negoita M__, decedata si D__ D__, domiciliata in Pitesti, fiica acesteia si sora decedatului N_ D_. Potrivit Procurii cu nr. de autentificare nr.575/20 feb. 2015 sunt imputerniciti pentru a o reprezenta impreuna sau separat in vederea dezbaterii succesiunii defunctului frate, N__ D_: N__ F__, C__ E__ C_. Prin Procura speciala din 12 XI-2015 pentru reprezentarea in instante are mandat expres, numitul N_ F_, pentru care a anexat dovezile legale.

Refuzul repetat de a dezbate succesiunea consta in dolosivitatea cu care au ascuns decesul surorii lor, cumnata sa N__ C_ D_, actele de proprietate ale apartamentului din __ de vanzare-cumparare ce trebuie solicitat la fostul ICRAL Titan. Testamentul din mai 1996 prezentat doar in iulie 2015 la Notariatul A__ in xerocopie dupa 19 ani.

Refuzul dezbaterii pe cale amiabila si tentativa de dezbatere unilaterala a succesiunii la un alt notariat fara a le aduce la cunostinta si refuzul sistematic de a mai raspunde la telefon, abia dupa ce s-au adresat la Camera Notarilor din Bucuresti la 10 septembrie 2015 pentru blocarea oricarei dezbateri fara prezenta lor, a aflat de depunerea actelor la notariatul D__ M__ unde se afla dosarul din mai 1996 si noul dosar din septembrie 2015. Dolosivitatea consta si in faptul ca prin omisiune nu precizeaza ca au dat declaratii la politie si dosarul penal este la parchet, a anexat dovezi.

Dolosivitatea consta si in faptul ca au obtinut in mod abuziv si viclean tutela asupra mamei, A___ A_ pentru a participa la succesiune doar cele 2 surori, C_ C_ si A_ A_. D_ in urma plangerilor la politie au mentionat si numele celorlalte 3 surori, pe care le solicita in instanta. Sentinta Civila nr.2022__ a Judecatoriei Calarasi este o dovada certa, concludenta si pertinenta a dolosivitatii a numitelor C__ C_ si A_ A_. Solicita verificarea actelor medicale din dosarul nr. __ si o noua expertiza medicala a numitei A__ A_, fiind necesara prezenta procurorului la dezbateri privind drepturile omului.

A solicitat adresa la Primaria sectorului 3, comuna Modelu, __ si Popesti Leordeni privind locatia numitei A__ A_, precum si cartile de munca ale decedatilor N__ D_ si N_ C_ D__.

Parata a mai solicitat emiterea unei adrese la parchet pentru a comunica stadiul cercetarilor, expertiza grafologica a semnaturii lui N__ D_ din testamentul din 1996, expertiza medicala a numitei A_ A_, nulitatea testamentului din mai 1996, dosarul de la Notariatul D_ M_ din _.45, _, _ din 1996 si sept. 2015, precizari de la Camera Notarilor Publici Bucuresti, prezenta in instanta cu mandat a tuturor reclamantilor, depunerea contractului de vanzare-cumparare a apartamentului din __. 293__ 9.

Pentru aceste motive, parata-reclamanta a solicitat respingerea actiunii in constatare a reclamantilor si admiterea cererii reconventionale.

In drept, s-au invocat disp. art.175 – 176 pct. 1, 2 si 3 C__, art.224-227, art. _-331, art. 246 al. 1 si 2 Cpc, art.247-248 C__, art.201 si urm Cod de procedura civila, art.953 si urm, art.959 alin 1, lit. b si c Cod civil, art.951 si urm. C.p.civ.

Reclamantele parate au formulat intampinare la cererea reconventionala a paratei D__ D__, solicitand a fi obligata parata sa isi precizeze petitul cererii reconventionale formulate, rezervandu-si totodata dreptul de a formula aparari, in raport cu precizarile paratei reclamantei.

In modalitatea in care a fost redactata aceasta cerere, instanta nu poate trece la judecarea acesteia neexistand mentiuni exprese pentru care testament solicita a se constata nulitatea, iar o „actiune de revendicare a mostenirii defunctilor N_ D_ si N_ M_” nu poate fi luata in considerare, actiunea principala purtand asupra constatarii ca deschise a succesiunilor defunctilor N_ D_ si N_ D_ C_, neexistand nici o referire cu privire la dezbaterea succesiunii defunctei N_ M_, a carei succesiune a fost, de altfel, dezbatuta, cum rezulta dintr-un inscris depus de parata, si anume certificatul de mostenitor nr.77/19.04.2012 eliberat de BNP A__ D__ C__. Dupa cum se poate observa din cuprinsul cererii formulate, parata nu dezvolta in nici un fel motivele de nulitate pe care le invoca cu privire la testamentul din 1996.

Au mentionat faptul ca in anul 1996, sotii N__ D__ si N__ D__ C__ si-au facut testamente reciproce, fiecare dintre acestia instituindu-1 legatar universal pe celalalt sot; aceste testamente au fost autentificate de BNP M__ D__ sub nr.1383/23.05.1996 prin care N__ D__ a instituit-o pe sotia sa, N__ D_ C__, legatar universal, conform art.841, Cod Civil din 1864 si nr.1384/23.05.1996 prin care N__ D_ C_ a testat in favoarea sotului sau, instituindu-1 legatar universal. A solicitat sa se constate ca testamentul autentificat sub nr.1383/23.05.1996 al defunctului N__ D__ este un act valabil ale carui efecte juridice nu pot fi inlaturate.

Cuprinsul cererii reconventionale formulate de parata este aproape identic cu intampinarea formulata, parata reluand aceleasi afirmatii din cuprinsul intampinarii, iar asupra acestora s-au referit in raspunsul la intampinare formulat in cauza.

In aparare pe cererea reconventionala a paratei, au inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei, martori.

Pe fondul cererii reconventionale, au solicitat respingerea acesteia ca neintemeiata.

Cu privire la competenta instantei, a solicitat sa se respinga exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti (desi confuz formulata) ca neintemeiata si sa retineti faptul ca cererile avand ca obiect constatarea deschiderii succesiunii, a calitatii de mostenitor si a cotelor succesorale, ca cereri in constatare neevaluabile in bani, sunt de competenta tribunalului, ca instanta de fond de drept comun, astfel cum rezulta din coroborarea art.94 cu art.95 alin 1, pct.1, NCPC.

Referitor la „exceptiile nulitatii conditionate si neconditionate a nulitatii absolute si relative in conformitate dispozitiile art.175, 176, pct. 1, 2 si 3, art.246, alin. 1 si 2, art. 247 — 248 cpc” invocate de parata prin intampinare, a solicitat sa se respinga, constatand ca practic, parata dezvolta aceste exceptii, marginindu-se la redarea unor prevederi ale NCPC.

Nu rezulta care sunt exceptiile de care se prevaleaza parata, fiind doar o insiruire a unor texte legale. De asemenea, a aratat ca nu intelege la ce se refera sustinerea paratei cu privire la ‘”regimul duplicatelor si copiilor, confruntarea cu originalul, art.285, 286 cpc”. Cu privire la pretinsa „nedemnitate judiciara, in conformitate cu art. 959, alin. 1, lit. b si c” parata nu indica actul normativ pe care il invoca, insa noul Cod Civil, reglementeaza in art.959 si urm. nedemnitatea judiciara.

Considera ca, in raport cu reglementarea acesteia, nedemnitatea judiciara nu poate fi formulata sub forma unei exceptii, ci doar sub forma unei cereri in justitie, astfel cum rezulta din prevederile art.959, alin. 2, C. Civil. Urmeaza sa se aprecieze faptul ca niciuna din ipotezele prevazute de lit. a-c ale art.959, alin.1, C. Civil, pentru ca o persoana sa poata fi declarata nedemna de a mosteni, nu se regaseste si nu poate fi constatata in persoana subsemnatelor, parata, indicand cu o vadita rea-credinta acest text legal, pe langa faptul ca parata ar fi si decazuta din dreptul de a formula o asemenea cerere intrucat textul legal prevede expres termenul de 1 an de la data deschiderii mostenirii, respectiv data de 09.03.2010 – data decesului lui N___ D__. Astfel cum a aratat in actiunea formulata, N___ M__, mama defunctului N__ D__, in viata la data decesului acestuia, nu a efectuat nici un act de acceptare a succesiunii fiului sau, in termenul de optiune succesorala prevazut de lege, acela de 6 luni, ramanand in pasivitate. A solicitat sa se respinga ca neintemeiata solicitarea paratei privind „constatarea starii de mostenitor legal al mamei si surorii defunctului, N__ M__, decedata, si Dogarii G____, domiciliata in Pitesti, fiica acesteia si sora decedatului N__ D__”

In privinta pretinselor „conotatii penale in dezbaterea succesiunii” invocate de parata prin intampinare si cu trimitere la diverse infractiuni prevazute de Codul Penal, facand referire si la diverse plangeri adresate organelor de politie si parchetului, toate acestea raman simple afirmatii ale paratei, extrem de grave si total neintemeiate, parata neproducand, de altfel, nici o dovada privind vreo incepere a urmaririi penale impotriva reclamantelor si cu vreo legatura cu succesiunea defunctilor N_ D_ si N_ D_ C_.

Nu a existat „nici o tentativa de dezbatere unilaterala a succesiunii la un alt notar”, cum neintemeiat sustine parata, si de altfel anterior introducerii prezentei actiuni Biroul notarial M__ D_ le-a eliberat incheierile nr.15 si 16/07.09.2015 (in urma cererii N__ Z_) privind verificarile efectuate in evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici Bucuresti si ale UNNPR, indeplinind astfel obligatiile impuse de art.193, alin. 3, NCPC.

Nu cunoaste la ce se refera „dolosivitatea” invocata de parata, intrucat in DEX nu exista acest substantiv. Nu intelege solicitarea paratei privind verificarea actelor medicale ale defunctei lor mame, A__ A__, cat si prezentarea cartilor de munca ale decedatilor N__ D__ si N__ D__ C__ si legatura acestor inscrisuri cu prezenta cauza.

Fata de cele aratate, au solicitat sa se respinga apararile paratei ca neintemeiate si sa se admita actiunea astfel cum a fost formulata.

Prin Sentinta civila nr.393/01.04.2016, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti si a declinat competenta solutionarii cauzei privind pe reclamantele-parate N__ Z_, A_ A_, F__ F__, G_ G__, B__ B__, in contradictoriu cu parata-reclamanta D_ D__ in favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti .

Prin Sentinta civila nr. _/14 oct. 2016, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a admis exceptia necompetentei sale teritoriale si a declinat cauza la Tribunalul Bucuresti. Constatand ivit conflict negativ de competenta a inaintat cauza la Curtea de Apel Bucuresti pentru solutionarea acestuia.

Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila a stabilit prin Decizia civila nr. 165F/ 09.12.2016, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, unde cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei a III-a Civile la data de 12.01.2017.

Prin Sentinta civila nr.289 pronuntata la data de 16.02.2018 Tribunalul Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesual-active a paratei-reclamante reconventional, invocata de catre reclamante; a admis cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamante; a constatat deschisa succesiunea defunctilor N__ D__ si N__ D__ C__; a constatat ca, urmare a decesului numitului N_ D__, a ramas sotia sa supravietuitoare N__ D__ C__, in calitate de mostenitoare testamentara, respectiv de legatar universal; a constatat ca, urmare a decesului numitei N__ D_ C__, au ramas in calitate de mostenitori legali, atat ascendenta privilegiata A__ A__ (decedata, ulterior, la data de 20.11.2015) beneficiind de o cota legala generala/abstracta de 1/4, dar si reclamantele N__ Z_, A_ A_, F_ F__, G___ G_ si B__ B_, in calitate de colaterali privilegiati ai defunctei N__ D__ C__, ce au venit la mostenire in nume propriu, beneficiind fiecare de o cota legala generala/abstracta de 3/20 (fara raportare la compunerea materiala si juridica a masei succesorale); a respins cererea reconventionala formulata si modificata de parata –reclamanta reconventional D__ D__.

Prin Decizia civila nr.1431A pronuntata la data de 21 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie a admis apelul formulat de apelanta parata D__ D__, a anulat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal.

In considerentele deciziei pronuntate in apel se retine ca instanta de fond urmeaza sa procedeze la analiza tuturor cererilor cu care a fost investita, inclusiv a cererii reconventionale, motivat de faptul ca nici precizarile depuse in sedinta si nici sustinerile avocatului paratei-reclamante din 26.05.2017 nu reprezinta o renuntare la constatarea nulitatii testamentului si a nedemnitatii succesorale, cu atat mai mult cu cat avocatul partii nu a avut mandat special pentru a renunta la judecata (daca s-ar aprecia ca aceasta modificare a cererii reconventionale reprezinta o restrangere a obiectului sau prin renuntarea la doua dintre petitele initiale).

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 19.03.2019, sub nr. __ si repartizata aleatoriu acestui complet la data de 17.05.2019, in urma admiterii cererii de abtinere.

In sedinta publica din 14 octombrie 2019, parata-reclamanta, personal si asistata de avocat a invederat instantei ca prin cererea reconventionala a inteles sa investeasca instanta cu nulitatea testamentului, invocandu-se caracterul autentic, intrucat testamentul nu a fost inregistrat la judecatorie, decaderea, pentru ca i s-a ascuns testamentul si reciprocitatea testamentelor.

Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri si a respins proba testimoniala solicitata de parata-reclamanta, pentru motivele consemnate in incheierea de sedinta din 14.12.2018.

In aceeasi sedinta de judecata, parata-reclamanta, prin avocat a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, intrucat este o actiune in constatare.

Prin sentinta civila nr.2351/29.10.2019 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila in rejudecare, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a paratei-reclamante, ridicata de reclamantele-parate, ca neintemeiata, a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii, ridicata de parata-reclamanta, ca neintemeiata, a respins cererea reconventionala formulata de parata reclamanta D__ D__ in contradictoriu cu reclamantele-parate C__ C__, A__ A_, F__ F__, G__ G__, B__ B__ ca neintemeiata, a admis cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantele-parate C__ C_, A_ A____, F__ F__, G___ G_, B__ B__ in contradictoriu cu parata-reclamanta D__ D__ si in consecinta, a constatat deschisa succesiunea defunctului N__ D__, decedat la data de 09 martie 2010, fost cu ultimul domiciliu in Bucuresti, __. 293, sector 3, a constatat ca de pe urma defunctului N___ D__ a ramas ca mostenitoare sotia supravietuitoare, N___ D__ C_, postdecedata la data de 16.11.2014, in calitate de legatar universal, cu cota intreaga, a constatat deschisa succesiunea defunctei N__ D__ C_, decedata la data de 16 noiembrie 2014, fosta cu ultimul domiciliu in municipiul Bucuresti, soseaua M_ B__, nr. 293, sector 3, a constatat ca de pe urma defunctei N__ D__ C__, au ramas ca mostenitori A__ A_, mama defunctei, postdecedata la data de 20.11.2015 – cu cota de 5/20, N__ Z_, sora – cu cota de 3/20, A__ A_, sora – cu cota de 3/20, F_ F__, sora – cu cota de 3/20, G__ G_ – sora, cu cota de 3/20 si B__ B_ – sora, cu cota de 3/20 si, pe cale de consecinta, a obligat parata-reclamanta sa plateasca reclamantelor-parate suma de 800 lei, cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca potrivit art.248 din Codul de procedura civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor lipsei calitatii procesuale active a paratei-reclamante si a inadmisibilitatii actiunii, ce fac de prisos analiza pe fond a cererii de chemare in judecata.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a paratei-reclamante, tribunalul a retinut ca prin Sentinta civila nr.289 pronuntata la data de 16.02.2018, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesual-active a paratei-reclamante reconventional, invocata de catre reclamante. Aceasta solutie nu a fost criticata in apel de niciuna dintre parti, astfel ca aceasta a intrat in puterea de lucru judecat si impune si in rejudecarea cauzei, impreuna cu considerentele pe care se sprijina.

Prin urmare, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a paratei-reclamante, solutie care se impune a fi reluata si prin prezenta sentinta, avand in vedere ca prin Decizia civila nr.1431A pronuntata la data de 21 decembrie 2018 prin care Curtea de Apel Bucuresti a anulat sentinta apelata in intregime.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, tribunalul a retinut ca instanta a fost investita cu dezbaterea succesiunii succesive a defunctilor N__ D_ si N_ D_ C_, in sensul constatarii deschiderii celor doua succesiuni si, in urma devolutiunii legale si testamentare, sa se constate numarul, calitatea si cotele mostenitorilor defunctilor. Prin urmare, cum corect au sustinut reclamantele-parate, instanta a fost investita cu o actiune succesorala.

Totodata, s-a retinut ca, potrivit art. 35 teza finala din Codul de procedura civila, actiunea in constatare este inadmisibila daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.

Pe de alta parte, din economia dispozitiilor Legii nr.36/1995, cu modificarile ulterioare, privind procedura notariala, coroborate de art. 193 alin.3 din Codul de procedura civila, rezulta ca sesizarea instantei cu dezbaterea succesorala nu este conditionata de parcurgerea procedurii notariale, ci doar de solicitarea verificarii evidentelor notariale. De altfel, art.78 din Legea nr.36/1995 prevede expres ca, in caz de neintelegere, notarul constata ca dezbaterea succesiunii nu se poate face pe cale amiabila, va suspenda cauza cu care a fost investit.

In consecinta, in vederea dezbaterii succesiunii, in caz de neintelegere intre succesibili, nu exista o alta cale legala, la care se refera art.35 din Codul de procedura civila, pentru ca actiunea de fata sa fie inadmisibila.

Prin urmare, pentru motivele expuse, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii ridicata de parata-reclamanta, ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei, tribunalul a analizat cererea reconventionala inaintea cererii de chemare in judecata, avand in vedere ca prin cererea reconventionala s-a invocat nulitatea absoluta a testamentului lasat de defunctul N_ D__, iar de solutia data acestei cereri depinde si solutia pronuntata pe cererea principala.

Prin cererea reconventionala formulata la data de 25.11.2015, parata reclamanta D__ D__ a solicitat instantei sa constate nulitatea testamentului din mai 1996 lasat de fratele sau, N_ D__, constatarea starii de nedemnitate a surorilor defunctei N__ D__, in conformitate cu art. 959 alin. 1 lit. b si c din Codul civil de la 1864, cu consecinta constatarii calitatii de mostenitori a sa, in calitate de sora a defunctului si a mamei sale, postdecedata, modificata si precizata la 07.04.2017, respectiv 26.05.2018.

In sedinta publica din 14.10.2019, parata-reclamanta a precizat cauzele de nulitate: nerespectarea formei autentice, intrucat testamentul nu a fost inregistrat la judecatorie, (in cererile adresate instantei fiind invocate dispozitiile art.860 din Codul civil de la 1864), reciprocitatea testamentului (respectiv faptul ca sotii si-au facut testamente reciproce), precum si decaderea (invocata ca si nedemnitate judiciara) – pentru ca i s-a ascuns testamentul intocmit de fratele sau.

In ceea ce priveste legea aplicabila, cererii de constatare a nulitatii testamentului i se aplica principul tempus regit actum, potrivit caruia conditiile de validitate s-a apreciat dupa legea in vigoare la data intocmirii, in speta, data de 23.05.1996, fiind aplicabile dispozitiile Codului civil de la 1864 si Legea nr.35/1996, dispozitii normative in vigoare si la data deschiderii succesiunii defunctului N_ D_, 09.03.2010, motiv pentru care succesiunea acestuia va fi dezbatuta prin raportare la dispozitiile legale mentionate anterior, prin raportare la dispozitiile art.91-98 din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.

Cu privire la nulitatea testamentului, tribunalul a retinut ca prin testamentul autentificat sub nr.1313 la data de 23.05.1996 la Biroul Notarului Public M_ D_, N_ D_ a lasat toate bunurile sale mobile si imobile ce se vor gasi la data decesului in patrimoniul sau, sotiei sale, N__ D_ C__, cu acelasi domiciliu, pe care a instituit-o legatara universala, conform art.841 din Codul civil (fila 27 primul volum).

Nulitatea este sanctiunea civila ce intervine in cazul nerespectarii conditiilor de validitate (forma si fond) impuse de lege, avand drept consecinta lipsirea de efecte juridice si desfiintarea cu efect retroactiv a actului astfel intocmit.

A sustinut parata-reclamanta ca testamentul a fost intocmit cu nerespectarea formei autentice intrucat nu a fost inregistrat la judecatorie , astfel cum prevede art.860 din Codul civil de la 1864. Potrivit art.860 din Codul civil de la 1864, testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta.

S-a retinut ca regimul special de autentificare a testamentului de catre judecatorii, prevazut de art.861-863 din Codul civil de la 1864 a fost abrogat, ca si actele normative ulterioare cu incidenta in materie (ce reglementau infiintarea si atributiile notariatelor de stat), iar in prezent se aplica regulile de drept comun privind autentificarea actelor prevazute de Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995 si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995.

Potrivit art.58-67 din Legea nr.36/1995, in forma in vigoare la data intocmirii testamentului, atributiile privind autentificarea actelor juridice, inclusiv a testamentelor, revine notarului public, fara a mai fi necesara inscrierea la judecatorie. Testamentul autentificat in conditiile legii face dovada deplina, pana la inscrierea in fals, in ceea ce priveste constatarile persoanele ale agentului constatator, in limita atributiilor prevazute de lege. Din punct de vedere formal, el este valabil si produce consecintele pentru care a fost intocmit, daca autentificarea acestuia s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale mentionate anterior.

In consecinta, testamentul a fost intocmit cu respectarea formei autentice, fiind intocmit si autentificat la un birou de notar public, cu respectarea conditiilor de forma prevazute de art.58-67 din Legea nr.36/1995, astfel ca acest motiv de nulitate invocat, este neintemeiat.

Un alt caz de nulitate invocat de parata-reclamanta a fost acela ca sotii au facut testamente reciproce.

Astfel cum s-a retinut, prin testamentul autentificat sub nr.1383/23.05.1996, la Biroul Notarului Public M__ D__, N__ D__ a instituit-o legatar universal pe sotia sa, N__ D__ C__.

Prin testamentul autentificat sub nr.1384/23.05.1996, la Biroul Notarului Public M_ D_, N_ D_ C_ l-a instituit legatar universal pe sotul sau, N__ D__ (fila 28 primul volum).

Potrivit art.857 din Codul civil de la 1864, doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane, iar potrivit art.938 din acelasi act normativ, sotii nu pot, in timpul vietii sa faca prin testament, vreo donatie mutuala si reciproca printr-unul si acelasi act.

S-a statuat ca pentru a asigura libertatea de vointa a testatorului si caracterul personal, unilateral si revocabil al dispozitiilor testamentare, legea nu permite intocmirea unor asemenea testamente. Aceste testamente, denumite conjunctive sunt interzise pentru ca pluralitatea de parti ar conferi testamentului caracter contractual si deci irevocabil prin vointa unilaterala, ceea ce ar insemna ca libertatea testatorului nu ar fi deplina nici la incheierea si nici la revocarea testamentului.

Din dispozitiile legale mentionate rezulta insa ca pentru a fi in prezenta unui testament conjunctiv daca doua sau mai multe persoane testeaza printr-un singur act juridic (in sensul de negotium); nu este testament conjunctiv daca doua sau mai multe persoane testeaza chiar si pe aceeasi coala de hartie, daca „actele” (la care se refera art.857) de dispozitie sunt distincte, valabile in sine si semnate separat, exprimand fiecare vointa unei singure persoane. Prin urmare, testamentul este conjunctiv numai daca este opera comuna a doua sau mai multe persoane, dispozitiile fiind contopite in acelasi context. Dimpotriva, daca testamentele (actele de dispozitie testamentara) sunt separate, ele vor fi valabile chiar daca contin dispozitii reciproce si interdependente, din moment ce nu reprezinta o opera comuna, iar reciprocitatea dispozitiilor nu impiedica revocarea lor unilaterala, testamentele fiind separate.

Avand in vedere ca cele doua testamente autentice, prin care sotii se instituie reciproc legatar universal reprezinta acte distincte, nefiind opera comuna a celor doi testatori, ci fiecare dintre ele exprima vointa unei singure persoane, fara ca dispozitiile sa fie contopite in acelasi context, acestea sunt valabile chiar daca contin dispozitii reciproce. Prin urmare, acestea respecta dispozitia imperativa a legii care impune ca testamentul sa fie intocmit prin act separat (in sensul de negotium), cu atat mai mult cu cat, in speta, acest act separat este reprezentat si de inscrisuri separate (instrumentum).

In consecinta acest motiv de nulitate invocat de parata-reclamanta este neintemeiat.

Cel de-al treilea caz de nulitate al testamentului invocat de parata-reclamanta si mentionat expres de aceasta este acela ca i s-a ascuns testamentul ceea ce determina decaderea reclamantelor din posibilitatea de a mosteni, ca urmare a nedemnitatii succesorale.

In ceea ce priveste pretinsa ascundere (dosire) a testamentului fata de parata-reclamanta, tribunalul a constatat ca nu constituie conditie de valabilitate a testamentului, prezentarea sa unora sau tuturor mostenitorilor legali, la data deschiderii succesiunii testatorului.

Mai mult, potrivit art.75 din Legea nr.36/1995, daca testatorul a instituit legatar universal, prin testament autentic, la dezbaterea succesorala se citeaza, in afara de legatar, numai mostenitorii rezervatari, daca exista, nu si ceilalti mostenitori legali (care se citeaza numai in cazul in care testamentul este olograf sau mistic).

Parata-reclamanta, fiind colateral privilegiat al defunctului N__ D_, nu este, potrivit legii, mostenitor rezervatar, asa incat nu era necesara instiintarea sa nici cu privire la dezbaterea succesorala si, in nici un caz, nu exista obligatia legala de a i se arata testamentul de catre legatar sau, in speta de catre mostenitorii legatarului.

Este adevarat ca la data decesului lui N__ D__, mama sa, N_ M__, insa aceasta a decedat la data de 15.04.2012 (fila 75 primul volum), anterior dezbaterii succesiunii testatorului, astfel ca prevederile mentionate anterior (art.75 Legea nr.36/1995) sunt aplicabile. Pe de alta parte, desi parata-reclamanta se prevaleaza de calitatea sa de mostenitor al defunctei N_ M_, autoarea comuna a sa si a defunctului N__ D__, in baza Certificatului de Mostenitor nr.77/2012 emis de Biroul Notarului Public A__-D__ C_, din probele administrate nu a rezultat ca N__ M__ a acceptat succesiunea defunctului N__ D__, in termenul de 6 luni prevazut de art.700 din Codul civil de la 1864, pentru a se dispune citarea parate-reclamante (mostenitoare a ascendentului privilegial al defunctului).

Pe de alta parte, prevederile invocate de parata-reclamanta, referitoare la faptul ca legatul nu putea cuprinde dispozitii peste cota legala cuvenita mostenitorului rezervatar, tribunalul a constatat ca, potrivit art.843 din Codul civil de la 1864, liberalitatile nu pot trece peste trei sferturi, daca lasa un parinte. Cele trei sferturi reprezentand cotitatea disponibila, iar restul de un sfert reprezentand rezerva ascendentului privilegiat, cu conditia ca acesta sa accepte succesiunea si sa ceara rezerva sa.

Sanctiunea ce intervine in cazul in care prin testament a fost depasita cotitatea disponibila (cum este cazul in speta, in conditiile in care defunctul a lasat sotiei sale intreaga avere) este reductiunea liberalitatilor excesive si nu nulitatea testamentului, cum rezulta din art.847 din Codul civil de la 1864.

Pentru a se pronunta reductiunea aceasta trebuie ceruta numai de mostenitorii rezervatari (deci cel care are vocatie concreta la mostenire si a acceptat in termen) si de mostenitorii acestora. Or, parata-reclamanta nu a pretins si nici nu a dovedit ca autoarea comuna a sa si a defunctului N_ D_ ar fi acceptat succesiunea in termen, pentru a pune in discutie reductiunea. De altfel, prin cererea reconventionala nu a pretins rezerva ce se cuvenea mamei sale motivat de faptul ca s-a depasit cotitatea disponibila, ci a fost invocata ca motiv de nulitate incalcarea acestor prevederi, cerere careia instanta nu-i poate da un alt inteles, cu atat mai mult cu cat pe tot parcursul procesului parata-reclamanta a beneficiat de asistenta juridica de specialitate.

Prin urmare, avand in vedere ca depasirea cotitatii disponibile prin testament nu constituie motiv de nulitate, instanta a respins si acest motiv ca neintemeiat.

A sustinut, totodata parata-reclamanta ca ascunderea testamentului fata de aceasta ar determina decaderea reclamantelor din dreptul de a culege mostenirea defunctului N__ D_, fiind nedemne.

Prealabil tribunalul a constatat ca reclamantele nu au venit la mostenirea defunctului N__ D__, ci acestea pretind calitatea de mostenitor legal al defunctei N__ D_ C_.

Cu toate acestea, avand in vedere ca cele doua succesiuni nu au fost dezbatute pana la acest moment si ca instanta este investita cu dezbaterea succesiunii succesive, a apreciat ca, in esenta, parata-reclamanta solicita sa se constate ca N_ D_ C__ nu a putut culege mostenirea lasata de sotul acesteia, ca legatara universala si, prin urmare, nici mostenitoarele sale nu pot culege mostenirea lasata la decesul sau.

Nedemnitatea succesorala este decaderea de drept a mostenitorului legal din dreptul de a culege o mostenire determinata, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din aceasta mostenire, deoarece s-a facut vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia.

Astfel, nedemnitatea, sanctiune civila, se aplica numai in cazul savarsirii faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai in domeniul mostenirii legale. Sanctiunea ce intervine in cazul mostenirii testamentare, pentru faptele grave savarsite de legatar impotriva testatorului sau fata de memoria acestuia, se aplica revocarea judecatoreasca a legatelor.

Astfel, in primul rand, avand in vedere ca mostenirea lui N__ D__ este testamentara, legatarul instituit de defunct nu poate fi inlaturat de la mostenire prin aplicarea sanctiunii nedemnitatii. Or, nu s-a putut aprecia ca, in situatia in care ulterior decesului testatorului, a decedat si legatarul, iar mostenirea celui din urma are loc in temeiul devolutiunii legale, devine aplicabila nedemnitatea succesorala, intrucat nu exista dispozitie legala in acest sens.

Pe de alta parte, cazurile de nedemnitate succesorala, expres si limitativ prevazute de lege sunt reprezentate de atentatul la viata celui care lasa mostenirea, acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea, nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel care lasa mostenirea, potrivit art. 655 din Codul civil de la 1864. Or, ascunderea testamentului autentic de mostenitori (rezervatari ori nerezervatari) nu poate fi incadrat in niciunul dintre cele trei cazuri, asa incat sanctiunea nedemnitatii nu opereaza in cauza.

In ceea ce priveste revocarea judecatoreasca a legatelor, sanctiune care, de asemenea, se aplica pentru cazurile expres si limitativ prevazute de lege, aceasta are ca efect ineficacitatea legatului si nu nulitatea testamentului/legatului.

Cauzele de revocare a legatelor sunt neindeplinirea sarcinilor, (art.930 coroborat de art.830 din Codul civil) si ingratitudinea legatarului (art.930 coroborat cu pct.1-2 din art.831 si art.931 din Codul civil).

In speta nu s-a putut retine ca parata-reclamanta a invocat ingratitudinea legatarului, intrucat nu se pune problema indeplinirii sarcinilor.

Potrivit legii, revocarea judecatoreasca poate fi pronuntata daca legatarul a savarsit, in timpul vietii testatorului, atentat la viata testatorului ori delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa lui, iar dupa moartea testatorului, injurie grava facuta memoriei lui.

Ascunderea testamentului de catre legatar, fata de mostenitorul legal nu se poate pune ca o fapta ce atrage revocarea, savarsita in timpul vietii testatorului, asa incat se pune problema daca aceasta dosire, numita astfel de parata-reclamanta, constituie sau nu injurie grava facuta memoriei testatorului, or, ascunderea testamentului de catre legatarul universal nu poate constitui o injurie grava la adresa testatorului, din moment ce acesta din urma, care cunostea existenta mostenitorilor legali, a ales sa instituie legatar universal o alta persoana decat acestia, respectiv pe sotia sa. Prin urmare, ascunderea (dosirea testamentului) reprezinta o injurie grava la adresa testatorului si cu constituie motiv de revocare a legatului lasat prin testamentul.

Instanta invedereaza ca ascunderea testamentului de catre legatarul universal fata de mostenitorul legal nu constituie motiv de nulitate intrucat exhibarea testamentului nu constituie conditie de valabilitate a testamentului. Prin urmare si acest motiv de nulitate este neintemeiat.

In cererea reconventionala, parata-reclamanta a mai sustinut nulitatea testamentului si pentru faptul ca acesta a fost facut cu 14 ani inainte de deces, care, de asemenea, nu are consecinte juridice, intrucat legea nu prevede un anumit termen in care sa fie facut testamentul.

A sustinut, parata-reclamanta, ca testamentul este nul intrucat nu identifica bunurile mobile si imobile, masa si volumul succesoral este generic si incalca abuziv, dolosiv dispozitiile Legii nr.319/1944. Or, potrivit art.888 din Codul civil de la 1864, legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moartea sa, uneia sau mai multor persoane, universalitatea bunurilor sale. Legatul universal confera legatarului vocatie la intreaga mostenire, acesta avand posibilitatea sa culeaga intreaga universalitate succesorala.

Rezulta, din cele ce preced, ca legatul universal nu se refera la bunuri determinate, ci confera vocatie la intreaga mostenire, continutul ei concret, emolumentul, determinandu-se numai la data decesului testatorului, spre deosebire de legatul cu titlu particular care confera legatarului vocatie succesorala la unul sau mai multe bunuri determinate privite singular. Numai cu privire la legatul cu titlu particular se pune problema individualizarii bunurilor lasate de testator, fie individual determinat, fie prin mentionarea unor criterii de determinare neechivoce a bunurilor testate astfel.

In consecinta, avand in vedere ca testamentul lasat de defunctul N__ D_ este un testament universal nu era necesara identificarea bunurilor mobile si imobile, de natura si de esenta legatului universal fiind conferirea vocatiei la intreaga universalitate succesorala ce se va gasi in patrimoniul testatorului, la data decesului sau.

Pentru toate motivele expuse anterior, tribunalul a constatat ca este neintemeiata cererea paratei-reclamante de anulare a testamentului autentificat sub nr.1383/ 23.05.1996 la Biroul Notarului Public M__ D_ si a fost respinsa in consecinta.

Avand in vedere ca testamentul mentionat produce efecte depline, ca parata-reclamanta, in calitate de colateral privilegiat, nu este mostenitor rezervatar, cum s-a aratat anterior, aceasta nu are calitatea de mostenitor a defunctului N__ D__, intrucat nu are vocatie concreta la mostenire, fiind inlaturata prin vointa testatorului care a dispus de averea sa in favoarea legatarei universale.

Pe cale de consecinta, cererea paratei-reclamante privind dezbaterea succesiunii defunctului, cu constatarea calitatii de mostenitor a sa si a mamei sale, N_ M_, postdecedata, este neintemeiata. Instanta a invederat ca desi N_ M_ avea calitatea de mostenitor rezervatar, in calitate de ascendent privilegiat, nu s-a sustinut si nici nu s-a facut dovada ca aceasta a inteles sa accepte succesiunea fiului sau in termenul de 6 luni, conform art.700 din Codul civil de la 1864, termen care a inceput sa curga la data deschiderii succesiunii (data decesului), indiferent daca aceasta a cunoscut sau nu ca fiul sau a lasat testament. De altfel, nici parata-reclamanta nu a facut dovada acceptarii in termen a succesiunii, declaratia autentica prin care a aratat ca a acceptat succesiunea pur si simplu, prin preluare de bunuri nefacand dovada, prin ea insasi, iar din dosar nu a rezultat ce bunuri a preluat din masa succesorala si care este perioada preluarii, cu atat mai mult cu cat aceasta declaratie a fost data la aproximativ 5 ani de la data decesului fratelui sau.

Fata de cele retinute, instanta a respins in totalitate cererea reconventionala ca neintemeiata.

In ceea ce priveste cererea principala, astfel cum s-a aratat si la analiza exceptiei lipsei calitatii procesuale active a paratei-reclamante, tribunalul a considerat ca dezlegarile date prin Sentinta civila nr.289 din 16.02.2018, in ceea ce priveste deschiderea succesiunilor si numarul si calitatea mostenitorilor, au intrat in puterea de lucru judecat si se impun si in rejudecare, avand in vedere ca reclamantele, pentru care s-a constatat calitatea de mostenitor nu au inteles sa formuleze apel, iar parata-reclamanta a criticat aceasta solutie numai din perspectiva solutiei pronuntate pe cererea reconventionala. De asemenea, s-a retinut ca aceste considerente sunt valabile, in ceea ce priveste deschiderea succesiunilor, a numarului si calitatii mostenitorilor, intrucat numai admiterea cererii reconventionale ar fi avut consecinte asupra modului de solutionare al cererii principale, intrucat numai in situatia in care tribunalul ar fi apreciat ca parata-reclamanta are vocatie concreta la succesiunea defunctului N__ D__ (fie personal, fie impreuna cu defuncta N__ M__, fie numai prin reprezentarea acesteia), situatia de fapt si de drept dezlegata in primul ciclu procesual si necriticat de reclamante s-ar fi modificat, impunandu-se o noua judecata.

Astfel, intrucat cererea reconventionala a fost respinsa, tribunalul a constatat ca prin testamentul autentificat sub nr.1383/23.05.1996, N__ D_ a instituit-o legatar universal pe sotia sa, N__ D__ C_, precum si faptul ca parata-reclamanta, D_ D__ este sora defunctului, colateral privilegiat, mostenitor nerezervatar, iar N__ M__, mama defunctului, ascendent privilegiat, postdecedata, este mostenitor rezervatar care, insa nu a acceptat succesiunea in termen si nici nu a solicitat reductiunea liberalitatii excesive.

Prin urmare, potrivit art.650 coroborat de art.800 din Codul civil de la 1864, vazand si dispozitiile art.651 din Codul, tribunalul a constatat deschisa succesiunea defunctului N__ D__, decedat la data de 09.03.2010, fost cu ultimul domiciliu in Bucuresti, soseaua M_ B__, nr. 293, sector 3.

A constatat ca de pe urma defunctului N__ D__ a ramas ca mostenitoare sotia supravietuitoare, N_ D_ C_, postdecedata la data de 16.11.2014, in calitate de legatar universal, cu cota intreaga.

In ceea ce priveste succesiunea defunctei N__ D__ C_, avand in vedere ca aceasta a decedat la data de 16.11.2014, legea aplicabila este reprezentata de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, in vigoare de la data de 01.10.2011, in considerarea dispozitiilor art. 6 din Codul civil.

Defuncta N__ D__ C_ a lasat, la randul sau testament, prin care l-a instituit legatar universal pe sotul sau, N__ D__, insa, potrivit art.924 din Codul civil de la 1864 (in vigoare la data facerii testamentului), legatul devine caduc daca legatarul a murit inaintea testatorului, fiind astfel ineficace. Prin urmare, devolutiunea succesorala de pe urma defunctei N_ D_ C__ se face potrivit legii, fiind succesiune legala si nu testamentara, in conditiile art.955 alin. 1 din Codul civil din 2009.

In temeiul art.954 din Codul civil, tribunalul a constatat deschisa succesiunea defunctei N__ D_ C__, decedata la data de 16.11.2014, fosta cu ultimul domiciliu in Bucuresti, soseaua M__ B__, nr. 293, sector 3.

Din probele administrate a rezultat ca defuncta nu are descendenti precum si faptul ca de pe urma acestuia a ramas mama sa, A__ A_, postdecedata la data de 20.11.2015, in calitate de ascendent privilegiat (mama), in concurs cu reclamantele, in calitate de surori, colaterali privilegiati, N_ Z_, A__ A_, F_ F__, G__ G_ si B_ B_, care vin la mostenire potrivit art.976 din Codul civil.

Potrivit art.978 lit.a din Codul civil, in cazul in care la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege un sfert din mostenire, iar colateralii, indiferent de numarul lor, vor culege trei sferturi. Astfel, A__ A_, ascendent privilegiat culege cota de ¼ din mostenire iar, colateralii privilegiati, impreuna, cota de ¾, care se imparte intre acestia in mod egal, conform art. 981 alin. 1 din Codul civil. Prin urmare, ¾ se va imparti in cinci parti egale, rezultand cota de 3/20 pentru fiecare dintre surorile defunctei. Aducand la acelasi numitor rezulta pentru ascendentul privilegiat cuta de 5/20, iar fiecarui colateral privilegiat cota de 3/20.

In concluzie, de pe urma defunctei N__ D__ C__ au ramas ca mostenitori A__ A_, mama defunctei, postdecedata la data de 20.11.2015 – cu cota de 5/20, N_ Z_, sora – cu cota de 3/20, A_ A_, sora – cu cota de 3/20, F__ F__, sora – cu cota de 3/20, G_ G_ – sora, cu cota de 3/20 si B_ B__ – sora, cu cota de 3/20.

Pentru toate motivele expuse, instanta a admis actiunea principala, a constatat deschisa succesiunea defunctului N_ D_ si calitatea de legatar universal cu cota intreaga a lui N__ D__ C__ si succesiunea defunctei N__ D__ C_ si calitatea de mostenitori legali pentru A_ A__, mama defunctei, postdecedata la data de 20.11.2015 – cu cota de 5/20, N_ Z__, sora – cu cota de 3/20, A_ A__, sora – cu cota de 3/20, F_ F_, sora – cu cota de 3/20, G__ G_ – sora, cu cota de 3/20 si B_ B_ – sora, cu cota de 3/20.

In temeiul art.451-453 din Codul de procedura civila, avand in vedere solutia de admitere a cererii principale si de respingere a cererii reconventionale, retinand ca parata-reclamanta este cea care a pierdut procesul, vazand si cererea reclamantelor precum si dovezile existente la dosar, a obligat parata-reclamanta sa plateasca reclamantelor-parate suma de 800 lei, cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat.

Impotriva acestei sentinte, la data de 30.10.2019 a declarat apel parata-reclamnta D__ D_ care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie la data de 04.06.2020.

In motivarea apelului sau, apelanta – parata a aratat urmatoarele:

Reitereaza in fata instantei de apel:

1. Privind exceptiile si nulitatile:

In conformitate cu dispozitiile art.246 si urmatoarele solicita instantei sa analizeze si sa decida:

Instanta de fond precizeaza de 3 ori ca actiunea reclamantelor este o actiune in constatare, nu o actiune in dezbaterea succesiunii, ceea ce dupa cum rezulta din intampinarile depuse si notele scrise ca actiune trebuia respinsa pe cale de consecinta, in conformitate cu art.35 din NCPC asa cum a precizat la data de 22.09.2017 in cererea reconventionala, actiunea reclamantilor-intimati trebuia respinsa pentru ca nu este o actiune in realizarea dreptului,(initial li s-a cerut taxa de timbru pe care au contestat-o deoarece era o actiune in constatare). Din cererea initiala de chemare in judecata rezulta cu precizie din primele 3 capete de cerere: „Sa constatati ….sa constatati ….sa constatati „. Este inadmisibil dupa o asemenea cerere ca reclamantii sa fie favorizati prin discriminare si ignorarea art. 35 din Cod procedura civila.

Daca nu e actiune in constatare, trebuia sa plateasca taxa judiciara asa cum li s-a solicitat la primul termen, de 3500 lei, chitanta depusa si disparuta din dosar, fapte cu conotatii penale.

Solicita sa se constate nulitatea asa zisului testament incheiat dolosiv in 23 mai 1995, ascuns si necunoscut public;

Deoarece interesul paratei a fost incalcat cu rea vointa, dolosiv, abuziv si repetat, asa cum a aratat anterior, in conformitate cu dispozitiile art.245 si urmatoarele face urmatoarele precizari, pentru care instanta nu s-a pronuntat:

1.)Art. 860 din vechiul Cod civil stipuleaza:

„Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de catre judecatoria competenta”

Ori, testamentul din 23 mai 1996 nu a fost inregistrat la Judecatoria sectorului 3, nici la Registrul Notarilor Publici, deci autenticitatea sa lipseste, fiind mai degraba conventie – doleanta subiectiva, lipsita de legalitate si temeinicie, nerespectand normele de ordine publica.

Daca instanta apreciaza ca este „testament” paratele sa precizeze de ce l-au tinut ascuns 19 ani, de ce nu e inregistrat la Judecatorie si Camera Notarilor Publici.

Daca instanta apreciaza ca este testament, regimul liberalitatilor din Codul civil vechi, cand a fost intocmit inscrisul la notariat,precizeaza in art.843:”Liberalitatile , prin acte __ testament, nu poate trece de jumatatea bunurilor(neprecizate in asa zisul testament), daca in lipsa de descendenti, defunctul lasa tata si mama sau peste trei sferturi daca lasa unul din parinti. „Ambii soti la data intocmirii actului notarial aveau in viata mama fiecaruia.

Art.841 modificat implicit prin art.2 lit. a) din Legea nr.319/1944 precizeaza privind dreptul la mostenire al sotului supravietuitor potrivit caruia liberalitatile facute de sotul predecedat nu vor putea trece de jumatatea din drepturile prevazute de lege in favoarea sotului supravietuitor.

Art.860 subliniaza: „Testamentul autentic este cel care s-a adeverit Ia judecatoria competenta”. Si atunci daca legea nu recunoaste inscrisurile cu titlu general si reciproc, poate facut la varsta de 40 de ani, facut la presiune, certuri, scandaluri si acuze repetate in lipsa descendentilor?

Interzicerea testamentului reciproc

Potrivit dispozitiilor art.1036 Cod civil:”Sub sanctiunea nulitatii absolute, doua sau mai multe persoane nu pot dispune prin acelasi testament, una in favoarea alteia sau in favoarea unui tert.” Prin aceasta interdictie, se urmareste garantarea caracterului personal, unilateral si revocabil al testamentului, denumit in actualul cod civil ca „testament reciproc”.

Potrivit noului Cod civil, in art.1044, alin 1:”testatorul trebuie sa-si dicteze”….dispozitiile in fata notarului, care se ingrijeste de scrierea actului si apoi il citeste sau dupa caz, si-1 da sa il citeasca, mentionandu-se expres indeplinirea acestor formalitati…”, iar alin 2, din art.1044 precizeaza:”Dupa citire, dispunatorul trebuie sa declare ca actul este ultima sa vointa.”

Potrivit dispozitiilor art.1046 Cod civil:”in scop de informare a persoanelor care justifica existent unui interes legitim, notarul care autentifica testamentul are obligatia sa il inscrie, de indata in registrul notarial tinut in format electronic, potrivit legii, informatii cu privire la existent unui testament se pot da numai dupa decesul testatorului.”(N__ D_ a decedat in 9 martie 2010, iar N__ C_ D__ in 16 nov. 2014 si nimeni nu facut cunoscut actul notarial din 23 mai 1996 pana in anul 2015, lipsind mama si sora defunctului N_ D__ de informatii si posibilitati de participare la dezbaterile succesorale, de formularea unor cereri privind acceptarea succesiunii.

Forta probanta a testamentului autentic este contrazisa de lipsa de exprimare a consimtamantului testatorului ca ultima sa vointa, ceea ce conduce la perceptia de dolosivitate, de constrangere la varsta de 40 de ani, fara a preciza masa succesorala, bunurile supuse succesiunii, lista si inventarul bunurilor??

Calificarea conditiei actului separat:In literatura de specialitate s-au formulat teoria potrivit careia interdictia testamentului reciproc constitutie o conditie de forma, nerespectarea ei atragand aplicarea sanctiunii nulitatii absolute (Ilioara G_-Dreptul la mostenire in Codul civil, edit C. H. B_, 2013, MB C__, Elementele Dreptului civil,p. 364, M E__, Mostenirea si devolutiunea ei, p 432, D M__, D_ civil, Succesiuni,p. 74, E S_ R_, dreptul de mostenire,, 1995, p 180- 182, n P__, I G_, Despre mostenitori legali-rude ale defunctului, p 671-672).

Nedemnitatea Juridica

Art.959 din Codul civil si urm. precizeaza cazurile de nedemnitate judiciara. Astfel in dispozitiile art.959 alini lit.b) se mentioneaza ca poate fi declarata nedemna de a mosteni: „persoana care cu rea – credinta a ascuns testamentul defunctului. Pe cale de consecinta, daca conventia din 23 mai 1996 a fost ascunsa mai bine de 19 ani, ca si decesul sotiei defunctului, N_ D_, ca si decesul mamei acesteia, A_ A_, (cand reclamantii refuzau sa se prezinte la notarul A_ la Notificarile noastre si ale notarului??, prevederile articolului mai sus mentionat se aplica fara echivoc, reclamantii trebuie exclusi de la succesiune.

Faptul ca reclamantii cer doar sa li se recunoasca calitatea de mostenitor, nu dezbaterea succesiunii, este o recunoastere tacita a mijloacelor dolosive folosite, abuzive si ilegale; ascunderea inscrisurilor, ascunderea deceselor sotiei si mamei defunctei, refuzul dezbaterii pe cale notariala a succesiunii la data de 13 martie 2015 la Notariatul A_, cu amanari la cererea reclamantilor pe motiv de sanatate a mamei, ca apoi sa deschisa succesiunea doar pentru reclamanti la acelasi notar care a legalizat doleantele celor 2 soti, N_ D__ si N_ D_ C_ cu 19 ani inainte??. Prin rea-vointa, inselaciune, dol, reclamantii incearca sa-si legalizeze actiunile, sa impiedice mama si sora defunctului N__ D__ de a participa la mostenirea legala (art.959 alin.1 lit.c).

Daca parata nu bloca la camera Notarilor Publici si notarul D_ M__ cererea reclamantilor de dezbatere a succesiunii, reclamantii isi insuseau dolosiv si ilegal o mostenire ce nu le apartine. De aceea trebuie exclusi de la mostenire.

Exceptia lipsei de interes

Nu poti ascunde o conventie civila incheiata in fata notarului timp de peste 19 ani si sa spui testament, nefiind inscris nici la judecatorie, nici la Camera Notarilor Publici, nefiind semnat de martori si adus la cunostinta public. Dolosivitatea este evidenta, o proba concludenta si pertinenta in lipsa inscrierii la judecatorie si a prezentarii la notarul A__ sub motivatii subiective, amanari si tergiversari repetate.

Dreptul la un proces echitabil,

In conformitate cu dispozitiile Noul Cod de procedura civila incepand cu art.6 ce prevede „dreptul la un proces echitabil, in termen optim si previzibil”, parata in conformitate cu art.7, 8 si 9 solita instantei respectarea drepturilor si obligatiilor partilor din proces, garantarea si exercitarea drepturilor procesuale, in mod egal si fara discriminari, de la plata legala si egala a taxei judiciare, la admiterea probei testimoniale, audierea martorilor propusi (lista disparuta din dosar ca si chitanta cu taxa judiciara a reclamantilor (???), ceea ce obstructioneaza actul de justitie si un proces echitabil, dezbaterile bazate pe buna credinta, contradictorialitate, dreptul la aparare, cerintele echitatii si bunei credinte, in conformitate cu dispozitiile art. 22 NCPC si art.14 si 17 din Conventia pentru Apararea Drepturilor si libertatilor cetatenesti, deoarece o vaduva cu 3 copii la 30 de ani, cu tatal decedat la 40 de ani si fratele decedat la 50 de ani a platit discriminatoriu si abuziv 7000 lei, plus 3500 lei taxe de timbru, din pensia de 1500 lei, in timp ce reclamantii prin dolosivitate, sicane, amanari, sustrageri de inscrisuri privind taxa judiciara si lista cu martori au fost favorizati si tainuiti fara a se face vorbire in minutele de sedinta despre fapte de sustragere a inscrisurilor, a platii taxelor judiciare, a lipsei de audiere a martorilor, a coroborarii inscrisurilor, motivatiei si argumentatiei juridice si logice deopotriva.

Pe fond:

1.In conformitate cu art.46 din Constitutia Romaniei:”Dreptul la mostenire este garantat”, iar principiile fundamentale ale procesului civil privind dreptul la un proces echitabil,, in termen optim si previzibil,, legalitatea, egalitatea, dreptul la dispozitie al partilor, obligatiile partilor, buna credinta, dreptul la aparare, contradictorialitatea, au fost grav afectate, neglijate sau ignorate deoarece nu s-a staruit in aflarea adevarului, administrarea mijloacelor probatorii, circumstantele cauzei, cerintele echitatii si bunei credinte.

2.In temeiul art.6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 22, 470 Cod procedura civila considera in opinia sa, dupa peste 4 ani de la deschiderea succesiunii s-a omis sa cerceteze si sa analizeze pe cale de consecinta atat cererea reconventionala, completarile si intampinarile si obiectiile depuse , precum si concluziile scrise, ignorand argumentatia si motivatia juridica, cat si inscrisurile si cererile repetate respinse fie prin solicitarea de a rezuma cererea reconventionala, fie ignorand probe si inscrisuri pertinente si concludente, ca si proba testimoniala , solicitata de instanta la data de 17.11.2017 si arborele genealogic, adresele si numele martorilor, adrese ce lipseau din dosar Ia ultima sedinta din 26.01.2018 de la dosar (sustrase cu rea credinta, de care nu se face vorbire??), iar minuta de sedinta prin omisiune nu mai releva aceasta solicitare verbala si publica a instantei de fond, ceea ce rezulta din stenograma si inregistrarea sedintei.

Cu privire la aplicarea legii civile in timp, potrivit art.6 din legea nr.287/2009, cu modificarile si completarile aduse prin legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul civil in alin 1 precizeaza ca: – aceasta nu are putere retroactiva.”, iar in alin 2 se prevede: „Actele si faptele incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.”

„Dispozitiile legii noi se aplica tuturor actelor sau faptelor incheiate sau, dupa caz, produse sau savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum situatiilor juridice dupa intrarea sa in vigoare”(alin 5 , art. 6).

Noul Cod Civil incepand cu art.2633 in capitolul IV legifereaza „mostenirea”. Astfel art. 2636 alin. 1 lit. a, b, c precizeaza :

– persoanele care vocatie de a mosteni

– calitatile cerute pentru a mosteni

– exercitarea posesiei asupra posesiei asupra bunului ramase de la defunct.

Art.2637 NCPC privind legea aplicabila conditiilor de fond, alin.3 mentioneaza: „Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai anumite parti ale actului juridic.”

In lipsa descendentilor, conform art.964 alin.1 lit.b) Noul Cod de procedura civila la decesul numitului Negoita D_ aveau dreptul la mostenire, sotia acestuia, Negoita D__ si mama acestuia, Negoita M__ si sora sa, D_ D__. Mama defunctului Negoita M_, decedata la 15.04.2012, la 2 ani dupa decesul fiului ei, Negoita D_ , are ca mostenitor unic pe D_ D_ in cota de 1/1 din masa succesorala conform Certificatului de mostenitor nr.77/19.04. 2012.

Art.972 alin.1 lit.b NCPC) precizeaza dreptul la o treime din mostenire pentru ca vine in concurs cu mama defunctului si sora acestuia. Defuncta, N_ D_ C__, a fost lasata pe cale amiabila, pe timpul vietii, sa locuiasca si sa foloseasca locuinta, respectiv apartamentul de 2 camere din ___ M__ ca ascendent privilegiat si sora defunctului (art.976, alin 1 si 2. Pe cale de consecinta, reclamantii nu pot pretinde decat cota de o treime, ce revine defunctei Negoita D__, decedata in 16 nov 2014, deces ascuns de reclamanti in scop dolosiv.

Legalitatea si autenticitatea actelor si inscrisurilor

Asa zisul testament din 23 mai 1996 nu identifica bunurile mobile si imobile, masa si volumul succesoral, e generic si incalca abuziv, dolosiv dispozitiile Legii mr.319/1944, Noul cod civil, este o conventie reciproca interzisa expres de catre Noul Cod civil si nu este inscris la judecatorie.

Reclamantii nu au niciun drept de mostenire, sunt nedemni juridic, trebuie exclusi legal de la mostenire pentru ascunderea asa-zisului testament, neinscrierea la judecatoria sectorului 3 si dezbatuta mostenirea ca apartinand sorei defunctului, D_ D__, dupa moartea mamei sale si a defunctului in aprilie 2012, la 2 ani dupa decesul numitului N__ D_!

Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiilor invederate, prin omisiune sau ignorarea solicitarilor paratei-apelante privind dispozitiile legale precizate prin aparator, argumentatie juridica si logica, inscrisuri si dovezi certe si pertinente.

Astfel, privind exceptia

1. Lipsei de interes
2. Nedemnitatea juridica

Sunt 3 exceptii invederate in aceeasi cerere din 22.09.2017, exceptii pe care instanta le trece sub tacere, fie prin omisiune, fie ignorand dispozitiile privitor la regimul liberalitatilor si al testamentului autentic, punand o simpla declaratie notariala desi a fost de la bun inceput solicitata nulitatea acestui inscris __ viata, la varsta de 40 de ani, inscris ascuns, necunoscut publicului, neinscris la Judecatorie sau la Camera Notarilor Publici. Unde a stat acest inscris din 23 mai 1995, cand, cine si unde a fost descoperit??Nici reclamantii, nici instanta nu s-au pronuntat, n-au avut interes sa administreze probe veridice, argumentatia juridica minimala, ci doar insailari de doleante, alegatii, povestioare.

A solicitat ca instanta sa precizeze daca judecata se face dupa Codul civil vechi pentru actul din 23 mai 1996, denumit „testament”si tinut ascuns 19, 6 ani.

Nici asupra acestui aspect instanta de fond nu s-a pronuntat.

Instanta de fond, dupa ce admis proba testimoniala, in sedinta din 17 nov. 2017 a anulat-o prin minuta incheiata, coroborata cu disparitia listei de martori solicitata, la sedinta din 26 ian 2018, renumerotarea paginilor de la 91-92 fiind evidenta, ceea ce releva rea credinta si dolosivitate, abuz in serviciu, dupa cercetari la arhiva, registratura si grefier lista martorilor reaparand la file 93-94 cu martorii si arborele genealogic. Este un act inadmisibil de obstructionare a actului de justitie si fara o verificare atenta a aparatorului paratei-apelante, se sustrageau ilegal inscrisuri depuse prin registratura,lipsa de interes si oscilatiile instantei dupa solicitarea listei cu martori in nov. 2017 sa respinga proba testimoniala. Ce interese stau la mijloc cand se solicita de catre instanta proba testimoniala, ca la urmatoarea sedinta sa dispara si lista si cererea instantei privind martorii?Este una din cheile hotararii lipsita de temeinicie si legalitate, nr.289/16.02/2018.

A solicitat scris instantei sa precizeze daca judecata are loc dupa vechiul Cod civil sau NPC si NCPC deoarece inscrisul ce se vrea testament autentic era din mai 1996 si timp de 19 ani a fost ascuns, necunoscut, de aici si invederarea nedemnitatii juridice. Ori vechiul Cod civil prevede in cuprinsul art. 843 ca: „Liberalitatile,, prin acte __ testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor, daca in lipsa de descendenti, defunctul lasa tata si mama sau peste trei sferturi, daca lasa numai pe unul din parinti.”

Instanta nu face nicio referire la aceste precizari legale si ignora intelegerea amiabila __ sora acestuia cu sotia si vaduva, N_ C_ D_, ceea ce rezulta si interogatoriul celor 5 reclamante si din refuzul audierii martorilor adusi la ultima sedinta din 26.01.2018, interogatorii luate la orele 17 dupa 8 ore de asteptare in sala?

Instanta se contrazice pe sine, precizand ca parata a solicitat dezbaterea succesiunii pe cale notariale la notar A_ din _ , sector 3, fie la notar D_ M_ unde reclamantele au deschis succesiunea doar pemtru ele, ignorand mama defunctului, decedata __ la dosar si sora acestuia, parata D__ D__, cu care au fost in relatii amicale si umane pana la decesul surorii lor, deces ascuns ca si al mamei lor. Daca apelanta – parata nu bloca la Camera Notarilor Publici dezbaterea succesiunii in lipsa paratei, sora defunctului si mostenitoarea legala a mamei acestora, N_ M_, ce s-ar fi intamplat cu bunurile imobile si mobile, cu sumele de bani ridicate dupa trecerea in rezerva a defunctului N__ D_, sotul DEFUNCTEI N_ C_ D_?

Instanta, ignorand dispozitiile legale invederate scris si verbal privitor la exceptii, subliniaza pasivitatea mamei si sorei defunctului, ceea ce este valabil si pentru sotia acestuia, defuncta N__ D_ C_, desi reclamantele, prin aparator recunosc ca a fost o intelegere amiabila pe timpul vietii numitei N__ C_ D__. Per a Contrario, daca pentru sora reclamantelor a fost o intelegere amiabila, pentru sora defunctului si mama acestuia se aplica dispozitii discriminatorii si tratament inegal pentru un proces echitabil???

Instanta, amesteca notiunea de „dolosivitate” cu plimbarea dosarului intre tribunal – judecatorie – curte de apel, tergiversare in urma careia parata a fost obligata discriminatoriu la plata unei taxe judiciare de 7 mii lei, taxa contestata si respinsa si de care instanta in hotarare nu face nicio vorbire sau referire. Si atunci se intreaba, unde-i dreptul la un proces echitabil?Unde-i dreptul la mostenire?Sunt drepturi constitutionale pe care instanta fie le ignora prin omisiune cu rea credinta, fie le minimalizeaza pana la discriminare, obstructionarea actului de justitie, dreptul la aparare, dreptul la viata intima, familiala si privata? A limita cererea reconventionala la doar 2 capete de cereri desi inscrisurile si argumentatia legala, juridica si logica si refuzul reliefarii a dispozitiilor legale invederate repetat, public si scris, dovedesc lipsa de impartialitate, de neutralitate si respect fata de prevederile NCPC si a vechiului Cod civil privitor la liberalitati si autenticitatea unui testament, interzicerea testamentului reciproc intre soti, legatarul universal, respingerea abuziva a cererii reconventionale a paratei, completata si precizatoare cum a solicitat instanta, nu modificata cum mentionata hotararea atacata. Daca au fost necesare doua amanari pentru analiza si deliberare dupa 3 ani de judecata, atunci de ce instanta nu combate dispozitiile Codului civil vechi si nou si NCPC, invederate de fiecare data si ramase fara raspuns legal, oportun, constitutional?

Considera ca dispozitiileart.381 trebuiau respectate si instanta sa dea dreptul la intrebari aparatorului la cele 5 interogatorii si dezbateri contradictorii, pe cand aparatorul reclamantilor, fara a respecta cadrul legal si solemnitatea sedintei intervenea de cateva ori pentru a suplini verbal, fara argumentatii si motivatii juridice cele 5 reclamante, sau a incerca blocarea intrebarilor din partea instantei si aparatorului paratei. !! !Nu credem ca o facea din necunoastere, ci cu rea credinta pentru a nu administra legal probatoriul si dezbaterile pe baza contradictorialitatii. Atitudinea sa, mai degraba de a refuza judecata si administrarea probelor denota, pe de o parte lipsa probelor, subtirimea argumentatiei si lipsa totalmente a motivatiei juridice, ignorand cu rea credinta dispozitiile Codului civil vechi si nou, Legea 310 si sublinierile legale ale aparatorului paratei. Pe de alta parte, aparatorul reclamantelor incearca sa inoculeze ideea acceptului tacit a defunctei a mostenirii, urmare a decesului sotului, N__ D__, negand intelegerea amiabila, morala, umana, fireasca dintre defuncta N__ D_ C__ cu mama defunctului sot, N__ M__, pe timpul vietii dupa moartea fiului si parata, D_ D__ , vaduva cu 3 copii, care a platit integral din pensia sa, taxa de timbru de 7 mii lei, pe cand reclamantii prin actiunea lor, o actiune in constatare, in conformitate cu dispozitiile art. 35, cer sa li se recunoasca calitatea de mostenitori, nu dezbateri succesorale. In acest sens actiunea lor trebuia respinsa de la primul termen, termen la care puteau mentiona si eventuale exceptii cu privire la lipsa calitatii procesuale. N-au facut-o la primul termen, au facut-o dupa aproape 3 ani pentru a-si suplini erorile pricinuite de propriile fapte, actiuni si inscrisuri, solicitand in mod personal, subiectiv si incalcand dispozitiile at.33 Cod procedura civila care stipuleaza «:Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual» Ori, reclamantele s-au trezit din dorinta de lacomie, imbogatire peste noapte fara just temei, totala neomenie si abuzuri de tergiversare si ascundere a unui asa zis testament, lipsit de autenticitate, neinscris la judecatorie si UNNPEL, dupa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar.

Transmiterea calitatii procesuale in conformitate cu dispozitiile art.38C p.civ.« calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, a drepturilor si situatiilor juridice deduse judecatii», astfel parata D__ D__ a preluat calitatea de mostenitor, dupa decesul fratelui si a mamei sale, in conformitate cu dispozitiile C civ. art.971 -974.

Certificatul de deces al mamei paratei, nr.77/10.04. 2012 precizeaza ostenirea de 1/1 a numitei D__ D__, ca unic mostenitoare. Excluderea paratei de la drepturile succesorale tine de domeniul aberatiilor si alegatiilor aparatorului reclamantilor, fara termei juridic, poate de a justifica contractul cu reclamantii sau de a putea invinovati instantele. Art. 46 din Constitutie garanteaza dreptul la mostenire, iar art. 26 din aceeasi constitutie subliniaza ca Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

Conventia pentru apararea Drepturilor Omului, in art.6 precizeaza dreptul la un proces echitabil, art.8 dreptul la respectarea vietii private si de familie, art.14 interzicerea discriminarii.

Reaua credinta si dolosivitatea rezulta si din faptul ca desi la dosar sunt acte justificative ale paratei privind optiunea succesorala si anume: 1 .Declaratia notariala cu nr. 575 din care rezulta ca parata declara ca a acceptat in mod tacit si prin preluare de bunuri succesiunea definitului N__ D__, fata de care are calitatea de sora si a insarcinat pe N_ F_, pentru ca impreuna sau separat, in vederea dezbaterii succesiunii defunctului frate, N__ D__.

2. Certificatul N__ Notarial de Evidenta a optiunilor succesorale, nr__ din 07.09.2015 prin notarul C_ I_ D_ precizeaza Declaratia de optiune succesorala a numitei D_ D__.
3. incheierea nr.15 /07.09. 2015 de la Notarul M__ D__ mentioneaza : Declaratia de optiune succesorala a numitei D_ D_
4. Notificarea din 3 martie 2015 la notarul Argentin A__ din __, sector 3 aflat in fata apartamentului defunctilor prin care parata invita reclamantii prin sora cea mare, C__ C_, cu domiciliu cunoscut fata de ceilalti 4 reclamanti, la dezbaterea succesiunii fapt recunoscut in interogatoriu de catre reclamanta C__ C_, care telefonic a cerut mereu amanare.
5. Aparatorul si clientii reclamanti evita cu rea intentie sa spuna instantei de ce au ascuns moartea surorii lor defuncte, N__ D__ C__, de ce au ascuns moartea mamei lor, A_ A_, de ce nu s-a prezentat la Notarul A___ in 13 martie si aprilie – mai 2015, vizavi de domiciliul decedatilor D_ si D__ N__, de ce s-au adresat notarului D__ M_ din _ a ne anunta si solicita prezenta paratei, ca sora a defunctului frate? De precizat ca asa zisul testament lipsit de legalitate si autenticitate a fost semnat la 23 mai 1996 , adica cu 21 de ani mai devreme. Ce s-ar fi intamplat daca parata nu bloca la Registrul N__ Notarial de Evidenta a Optiunilor Succesorale ???
6. Ce s-ar fi intamplat daca nu depunea plangere pentru a afla cine are cheile si inscrisurile locuintei, plata cheltuielilor de intretinere si administrare a apartamentului din __>
7. Sa combata juridic si in contradictoriu dispozitiile Codului civil si a Legii 319/1944 un singur articol invederat scris si verbal in fata instantei. Pledoaria aparatorului reclamantilor este totalmente lipsita de argumentatie juridica si temeinicie, sustinuta verbal doar de doleante, alegatii si dolosivitatea privind excluderea de la dezbateri si masa succesorala a succesorilor numitului N__ D_, cereri repetate lipsite de temeinicie si legalitate !!!
8. Cu simple doleante si alegatii,generalitati si banalitati, in lipsa motivatiei juridice, aparatorul reclamantilor incercand sa speculeze in mod cinic si dolosiv, poate, iese ceva, considera ca lipsa de temeinicie si legalitate a sustinerilor lipsite totalmente de sustineri legale, juridice, umane, morale, ii face pe cei 5 reclamanti prin refuzul dezbaterilor notariale si amiabile sa cada in derizoriu si penibilitate, lacomie si lipsa de masura. O vaduva cu 3 copii, nu cerseste, nu a impus nimic contra dezbaterii succesorale. Dimpotriva, s-a luptat cu sine insusi, cu amintirile, cu sentimentele de sora, fiica si vaduva,deopotriva.

Toate aceste sustrageri de la dialog, dezbateri civilizate, legale, notariale si amiabile au avut un singur scop insusirea abuziva si ilegala a bunurilor mobile si imobile ce au apartinut sotilor N_ D­­­– si D_ C__.

Apelanta – parata solicita sa se ia act de protestul sau ca dupa ce s-a admis proba testimoniala doar pentru reclamanti si la insistentele noastre si pentru parata, D_ D_ si ca dovada ca i s-a solicitat lista cu martorii, adresele lor si arborele genealogic, in incheierea de sedinta, contrar celor decise in sedinta din 17 nov 2017 se respinge proba cu martori in minuta incheiata si nu s-au trimis citatii martorilor. Nu intelege care este temeiul legal al acestei intorsaturi de 180 de grade, dar daca instanta va analiza minutios inscrisurile de la dosar, motivarea legala si juridica, nevoia de a dezbate prioritar succesiunea dupa moarte numitului N_ D_ cand pe cale amiabila s-a hotarat de catre parata D__ D__ si fosta sotie a fratelui sau, N__ C__ D_ ca bunurile mobile si imobile sa reamana in folosinta sotiei, adica 2/3 conform dispozitiilor din Codul Civil si legea nr.319/1944. Argumentatia juridica este dovedita la dosar de la bun inceput dupa 3 ani de la deschiderea actiuni.

Reclamantii nu pot invedera ceea ce nici parata n-au facut si solicitat la decesul numitului N_ D__, nici exceptii care au fost invederate si de parata privind:

1. Nedemnitatea Juridica a reclamantilor ;
2. Exceptia lipsei de interes

Toate diligentele de intelegere amiabila pe cale notariala, inscrisurile de la Camera Notarilor Publici, Ministerul Administratiei si Internelor, administratie, etc. au fost depuse legal si constant de catre parata si copii sai spre deosebire de comportamentul ostil si dolosiv al reclamantilor de rea vointa.

Daca acest inscris din 23 mai 1996 este invederat in fata instantei ca un „testament”, neinregistrat la judecatorie si camera notarilor publici timp de peste 19 ani pana la publicitatea sa, desi din interogatoriile luate celor 5 reclamante sunt raspunsuri pe cat de contradictorii, indoielnice si confuze, nimeni, absolut nimeni, nu a solicitat niciodata dezbaterea mostenirii, ceea ce denota, fie necunoasterea sa, fie lipsa de interes pe timpul vietii numitei N_ C_ D_. Daca nici sotia defunctului, nici rudele sale n-au cerut dezbateri succesorale, cum isi permit reclamantii sa ceara excluderea de la dezbateri si succesiune pe mama si sora defunctului N_ D__?

In ce priveste autenticitatea actului din 23 mai 1996, apelanta a aratat ca orice inscris ce incalca dispozitiile legale este lovit de nulitate absoluta (art.271NCPC.) Conventia dintre cei 2 soti nu este un testament autentic si legal, nefiind inregistrat la Judecatorie si la Camera Notarilor publici din 23 mai 1996 dupa mai bine de 19 ani, fiind un act dolosiv, fara valoare juridica si cu incalcarea dispozitiilor legale ale codului civil privind liberalitatile si cotele indivize ce revin mamei si surorii defunctului (parata D__ D__), respectiv art. 841 din vechiul Cod civil si art. 1 si 2 din Legea 319/1944 , fara a fi ultimul sau act de vointa cu 14 ani inaintea decesului, nici ultimul sau consimtamant neviciat si nealterat, fara prezenta niciunui martor la semnarea unei simple declaratii notariale din 23 mai 1996, declaratie ascunsa de sotia defunctului, inclusiv dupa decesul acestuia, nedeclarata public, absolut niciodata si nimanui de niciunui din cei 2 soti pe timpul vietii lor. Si atunci cum isi permit reclamantii sa vina sa ceara impotriva dispozitiilor Codului civil vechi si nou, a Legii nr.329/1944 mai mult decat cota de o treime ce revenea surorii lor dupa decesul sotului, excluderea mamei si apoi a surorii defunctului de la succesiune.

De abia dupa aceasta dezbatere in prima etapa, se poate trece la etapa a II a de dezbatere a cotei ce revine sotiei defunctului de o treime si pe cale de consecinta, reclamantilor, surorilor sale in numar de 5.

O declaratie notariala semnata la betie, uitata din momentul semnaturii, fara martori, fara lista de inventar al bunurilor mobile, ca ultima sa vointa la 40 de ani, in mai 1996, decedat dupa 14 ani, in martie 2010, unde si in ce scop a fost ascunsa, de catre cine pana in 2015 cand s-a solicitat dezbaterea succesiunii poate fi balanta justitiei in acest dosar??

Curtea de Apel Bucuresti prin Decizia civila nr.1431A/21 dec. 2018 din dosarul nr.3432/2018 precizeaza ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca nu a fost sesizata cu vreun capat de cerere privind nulitatea si/sau anularea testamentelor autentificate si a solutionat cauza pornind de la premisa valabilitatii lor”si ca „mostenirile deschise inainte de intrarea in vigoare a Codului civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii succesiunii!”

Pe cale de consecinta, apelanta – parata solicita instantei sa analizeze si sa dispuna cu celeritate, legalitate si constitutionalitate dupa 4 ani, o solutie legala si temeinica.

Apelanta arata ca a dovedit buna credinta, dorinta de rezolvare pe cale amiabila la notarul public. Amanari, tergiversari, viclenii, consilierea aparatorului prin sicane, rea vointa, alegatii, tentative de speculatii lipsite de deontologie profesionala si mai ales ignorarea completa a dispozitiilor Codului civil si Codului de procedura civila prin generalitati, banalitati, alegatii ca si in intampinarile la apel depuse dupa termenul legal de 24 mai, la 25 si 29 mai(olograf), intr-un singur exemplar, ceea ce spune totul despre lacomia celor 5 reclamanti-intimati si reaua credinta in lipsa omeniei, profesionalismului si dialogului civilizat, elegant, uman, juridic, a analizei juridice a inscrisurilor, actelor si dispozitiilor legale.

Acestea sunt motivele juridice, cadrul juridic si moral pentru care solicita instantei sa analizeze si sa decida asupra temeiniciei si legalitatii solicitarilor, inscrisurilor si argumentatiei juridice, judecarea cu investirea pe fond pentru un proces echitabil, cu celeritate, legalitate, constitutionalitate si oportunitate.

In drept, au fost invocate dispozitiile Conventiei pentru Apararea Drepturilor Cetateanului, art. 6, 8, 14 si 17, art. 46,44 si 26 din Constitutia Romaniei, art. 6, 13, 14, 20, 22, 35, 247 alin. 2, 248 alin.2 si 4, art.209, 466 si urm, noul cod de procedura civila, Noul cod civil, art. 1036, 1044,1046, art.2633, 2636, 959 alin 1 lit b, art. 972 alin 1 lit b, 976-977 alin 1), vechiul Cod civil, art. 843, 860, Legea nr.319/1944, art. 1 b, art. 2, art. 4, Legea nr.677/2001 privind Protectia Datelor cu Caracter Personal,

Apelanta – parata a solicitat cheltuieli judiciare.

La data de 09.07.2020 intimatii-reclamanti N__ Z_, A__ A__, F_ F_, G__ G__, B__ B__ au depus intampinare la cererea de apel solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei civile apelate ca fiind temeinica si legala, cu obligarea apelantei – parate la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea intampinarii, intimatii – reclamanti au aratat urmatoarele:

Intr-o motivare greu de urmarit si nestructurata ca motive de apel, cu intrebari retorice si afirmatii total nefondate, apelanta parata pretinde o ” discriminare a sa” de catre instanta si o pretinsa ” tergiversare a judecatii” .

La lit. a pct. 1 al motivelor de apel, apelanta sustine ca „de la bun inceput a solicitat ca instanta sa se pronunte cu celeritate cu privire la faptul daca judecata se desfasoara dupa codul civil vechi sau dupa Noul Cod de procedura civila ori o asemenea abordare apare cel putin ciudata.

Instanta, potrivit dispozitiilor procedurale nu raspunde intrebarilor partilor ci doar in motivarea hotararii si a masurilor dispuse se pronunta asupra solicitarilor si apararilor partilor cat si asupra temeiurilor de drept invocate de acestea.

Actiunea formulata de intimatele – reclamante este o actiune succesorala si a fost intemeiata in drept pe dispozitiile cuprinse in vechiul cod civil pentru succesiunea defunctului N__ D_ (tinand seama de data decesului acestuia) si pe dispozitiile expres indicate din Noul Cod Civil pentru succesiunea defunctei N_ D_ C_.

Arata si faptul ca nu au timbrat actiunea principala cu suma de 3500 LEI, cum neintemeiat sustine apelanta parata si nici nu cunosc despre ce chitanta pretins disparuta de la dosar vorbeste apelanta parata, in suma de 7000 LEI.

Instanta de fond, prin considerentele sentintei civile pronuntate in rejudecare a motivat respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, ridicata de apelanta parata reclamanta; considerand-o neintemeiata, subliniind faptul ca ”cum corect au sustinut reclamantele parate, instanta a fost investita cu o actiune succesorala”.

Cu privire la pretinsa nulitate a testamentului autentic lasat de fratele sau, N_ D__ ,, invocata de apelanta parata din nou prin motivele de apel formulate, considera ca instanta de fond in mod corect a retinut in sprijinul solutiei pronuntate pe acest aspect ” ca testamentul a fost intocmit cu respectarea formei autentice fiind intocmit si autentificat la un birou de notar public, cu respectarea conditiilor de forma prevazute de art.58 – 67 din Legea nr.36/1995, astfel ca acest motiv de nulitate invocat este neintemeiat”.

Un alt caz de nulitate invocat de apelanta parata reclamanta a fost acela ca sotii ar fi facut testamente reciproce, pe care le numeste si „declaratii notariale”’.

Judecatorul fondului a retinut in mod temeinic si legal ca „cele doua testamente autentice prin care sotii se instituie reciproc legatari universali reprezinta acte distincte, nefiind opera comuna a celor doi testatori, ci fiecare dintre ele exprima vointa unei singure persoane, fara ca dispozitiile sa fie contopite in acelasi context”, retinand totodata ca ” testamentul respecta dispozitia imperativa a legii care impune ca acesta sa fie intocmit prin act separat, cu atat mai mult, cu cat in speta , acest act separat este reprezentat si de inscrisuri separate”.

In ceea ce priveste pretinsa ascundere a testamentului fata de apelanta parata, invocata de aceasta, considera ca tribunalul a constatat in mod corect ca ” nu constituie conditie de valabilitate a testamentului prezentarea sa unora sau tuturor mostenitorilor legali, la data deschiderii succesiunii testatorului”.

In cererea reconventionala, apelanta parata a mai sustinut nulitatea testamentului si pentru faptul ca acesta a fost facut cu 14 ani inainte de deces, care astfel cum a apreciat corect judecatorul fondului ” nu are consecinte juridice, intrucat legea nu prevede un anumit termen in care sa fie facut testamentul”. 

De asemenea, instanta de fond a retinut in mot temeinic si legal, in considerentele sentintei civile pronuntate ca din probele administrate nu a rezultat ca ”Negoita M__, autoarea comuna a apelantei parate si a defunctului N_ D__ , ar fi acceptat succesiunea defunctului N__ D__, in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 din Codul Civil de la 1864.

Totodata instanta de fond in mod corect a retinut ca ” sanctiunea nedemnitatii nu opereaza in cauza.

Considera ca instanta de fond in mod corect a respins in totalitate cererea reconventionala a paratei reclamante D__ D__ ca neintemeiata si a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantele parate N_ Z__, A_ A__, F_ F__, G__ G_ si B__ B_.

Sustinerile apelantei parate legate de pretinsa nulitate a testamentului autentificat sub nr.1383/23.05.1996 sub lipsite de logica si total neintemeiate.

Fata de cele aratate, intimatele – reclamant solicita respingerea in totalitate a apelului declarat de D__ D__ ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Examinand apelul declarat potrivit art.477Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Cu titlu prealabil, Curtea, dand expresie principiului consacrat de prevederile art. 477 alin. 1 din codul de procedura civila potrivit caruia limitele efectului devolutiv al apelului sunt determinate de ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum apellatum), constata ca apelanta-parata-reclamanta a criticat hotararea pronuntata la fondul cauzei sub 5 aspecte, structurate de instanta de apel dupa cum urmeaza: 1. aplicarea legii in timp, in sensul ca instanta de fond nu a stabilit daca judecata se desfasoara in temeiul vechiului cod civil sau in temeiul noului cod civil; 2. modalitatea in care apelantei i s-a stabilit in sarcina obligatia de plata a taxei judiciare de timbru aferenta cererii reconventionale; 3. modalitatea in care instanta de fond a solutionat exceptia inadmisibilitatii cererii ori nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei de interes invocata de parata-reclamanta; 4. modalitatea in care instanta de fond s-a pronuntat asupra probelor solicitate de parata-reclamanta in sustinerea cererii reconventionale si neexercitarea rolului activ conform dispozitiilor art. 22 din codul de procedura civila, incalcarea dreptului la un proces echitabil; 5. aplicarea de catre instanta de fond a dispozitiilor legale incidente in cauza in ce priveste valabilitatea testamentului exhibat de partea adversa, in raport de motivele de nulitate invocate de parata-reclamanta, asa cum vor fi dezvoltate in analiza acestui motiv de apel.

Preliminar, pentru a stabili cadrul procesual al judecatii prezentului apel, Curtea retine ca prin decizia civila nr. 1431/21.12.2018 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in primul ciclu procesual ca instanta de control judiciar in apel, a trasat limitele rejudecarii in cel de-al doilea ciclu procesual al dosarului.

Prin considerentele acestei decizii, intrate in puterea lucrului judecat, instanta de apel a statuat in drept, in limitele cererii de apel formulate, a lamurit obiectul cererii reconventionale formulate de parata reclamanta, precum si cauzele de nulitate invocate de catre parata reclamanta in privinta testamentului exhibat de partile adverse, fiind incidente prevederile art. 480 alin. 3 ultima teza din codul de procedura civila potrivit carora ”dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel, precum si necesitatea administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului ”, astfel ca se impune redarea acestora in cuprinsul prezentei decizii pentru a facilita controlul judiciar in privinta respectarii de catre prima instanta a dezlegarilor date de instanta de apel.

Astfel, in considerentele aceste decizii se arata ca, prin cererile completatoare ale cererii reconventionale depuse de parata-reclamanta in datele de 7 aprilie 2017 si, respectiv, 26 mai 2017 (file 16-25 si 49-50 dosar fond), aceasta a solicitat constatarea calitatii sale de mostenitor al defunctului sau frate, N_ D__, si dezbaterea succesiunii acestuia si a sotiei sale, N__ D__ C_, cu consecinta constatarii calitatii sale de unic proprietar ori, dupa caz, de coproprietar, alaturi de reclamantele parate, al imobilului ce compune masa succesorala.

In sustinerea acestui demers, parata-reclamanta a invocat nulitatea celor doua testamente prin care sotii N_ D__ si N__ D_ C_ au testat unul in favoarea celuilalt, instituindu-se legatari universali, sustinand ca a fost incheiat un testament reciproc, interzis atat de Codul civil de la 1864, prin prevederile art.857, cat si de Noul Cod civil, prin prevederile art.1036; afirma ca vointa testatorului nu a fost liber exprimata, fiind afectata de dol si „constrangere”, fapt ce ar rezulta din aceea ca la varsta de 40 de ani a intocmit un testament in care nu este precizata „masa succesorala, bunurile supuse succesiunii”; afirma nulitatea testamentului si prin raportare la nerespectarea prevederilor art.860 din Codul civil de la 1864, sustinand ca nu este un act autentic deoarece nu a fost inregistrat la Judecatoria sectorului 3 Bucuresti; afirma ca reclamantele parate sunt nedemne de a mosteni intrucat au ascuns testamentul defunctului N__ D_ timp de 19 ani, au ascuns decesul sotiei acestuia (sora lor) si a mamei lor (A__ A_), situatie ce atrage incidenta cazului de nedemnitate judiciara prevazut la art.959 alin.1 lit.b din Noul Cod civil, context in care este invocata si nerespectarea prevederilor art.1046 din Noul Cod civil, ce reglementeaza inregistrarea testamentului autentic.

Consecinta a nulitatii testamentului, la succesiunea defunctului N_ D___ vin, conform art.972 alin.1 lit.b (n.n.Noul Cod civil), sotia supravietuitoare, N_ D_ C_, cu o cota de 1/3; mama acestuia, N_ M_ si parata reclamanta, colateral privilegiat.

Parata reclamanta D_ D__ a sustinut ca este unic mostenitor al mamei sale, N_ M__, decedata la data de 15.04.2012, iar reclamantele parate au acceptat mostenirea surorii lor N__ D_, decedata la data de 16.11.2014, imprejurare pe care au ascuns-o paratei reclamante „in scop dolosiv”, astfel ca masa succesorala revine in integralitate paratei reclamante D_ D_, in situatia in care se va declara nedemnitatea judiciara a reclamantelor parate, ori atat acesteia cat si reclamantelor parate, care pot pretinde numai cota de 1/3 la care, data fiind nulitatea testamentului lasat de N__ D_, ar fi avut dreptul autoarea lor, in aceasta ipoteza urmand a se proceda la partajarea bunurilor succesorale (apartamentul nr.40 din __.293, __ de 21.574 lei) conform cotelor legale de drept succesoral.

Acestea au fost constatate ca fiind petitele cererii reconventionale si argumentele invocate in sustinerea lor, iar ultima precizare (file 49 -50 dosar fond), nu reprezinta o renuntare la cererile de constatare a nulitatii testamentului si de constatare a nedemnitatii judiciare, aspect ce rezulta atat din mentionarea faptului ca reprezinta „COMPLETARE” la cererea reconventionala, dar si din prevederile legale pe care este intemeiata, fiind invocate, pe langa temeiuri de drept ce nu au legatura cu cauza (art.2633, art.2636, art.2637, dispozitii de drept international privat): art.1036, art.1046, art.959, art.964 si art.972 din Noul Cod civil; art.860 din Codul civil de la 1864.

Pe de alta parte, chiar daca (desi prin motivele de apel se contesta acest fapt) sustinerile domnului avocat N_ F_ de la termenul de judecata din data de 26.05.2017 au fost in sensul ca singurele capete de cerere din cuprinsul cererii reconventionale sunt acela privind constatarea calitatii de mostenitori legali ai partilor de pe urma defunctilor N__ D_ si N__ D_ C_ si acela privind impartirea bunurilor din masa succesorala, aceasta modificare a cererii reconventionale reprezinta o restrangere a obiectului sau prin renuntarea la doua dintre petitele initiale, renuntare de care instanta de judecata nu putea lua act in mod legal atata vreme cat nu i-a fost prezentat un mandat special. In conformitate cu art.406 alin.1 si 2 din Codul de procedura civila, se poate renunta la judecata, in tot sau in parte, fie verbal, in sedinta publica, fie prin cerere scrisa, declaratia de renuntare facandu-se personal sau prin mandatar cu procura speciala.

Or’, mandatul acordat de parata reclamanta domnului avocat N__ F_ se regaseste la fila 157 din primul dosar al tribunalului si din cuprinsul sau nu rezulta ca a fost imputernicit sa renunte la judecata, astfel ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca „nu a fost sesizata legal cu vreun capat de cerere privind nulitatea si/sau anularea acestor testamente autentificate (…)” si a solutionat cauza pornind de la premisa valabilitatii lor, fara a __ cererii reconventionale, ceea ce a atras incidenta in cauza a prevederilor art.480 alin.3 din Codul de procedura civila, cu consecinta admiterii apelului declarat de parata reclamanta, anularii sentintei atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare, instanta de fond urmand a proceda la un examen efectiv, real si consistent al argumentelor si elementelor de proba invocate de parti in sustinerea cererilor cu care a fost investita, avand in vedere si dispozitiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cu care „Mostenirile deschise inainte de intrare in vigoare a Codului civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii succesiunii”.

Asadar, dand curs prevederilor art. 479 alin. 1 din codul de procedura civila potrivit carora ”(1) Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.” raportate la prevederile art. 478 alin. 1 si 3 din codul de procedura civila in conformitate cu care ”(2) Partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare. Instanta de apel poate incuviinta si administrarea probelor a caror necesitate rezulta din dezbateri. (3) In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.”, in prezentul apel pornind la analiza criticilor aduse hotararii primei instante, in a doua judecata a fondului, astfel cum au fost structurate supra, Curtea retine urmatoarele:

Pentru o analiza logica si argumentata a motivelor de apel, se impune o redare succinta si cronologica a situatiei de fapt si de drept dedusa judecatii, astfel cum a rezultat din actele de procedura efectuate de parti in cauza.

In aceasta ordine de idei, Curtea retine ca prin testamentul autentificat sub nr. 1383/23.05.1996 de BNP M_ D_ prin care N_ D_, decedat la data de 9 martie 2010, a lasat toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi la data decesului in patrimoniul sau in favoarea sotiei sale N__ D__-C_, pe care a instituit-o legatar universal.

La randul sau, Negoita D__-C_, a testat in favoarea sotului sau prin testamentul autentificat sub nr. 1384/23.05.1996 de BNP M_ D_ prin care l-a instituit pe acesta legatar universal. N_ D_-C__ a decedat la data de 16.11.2014, ulterior sotului sau, N_ D_.

Intrucat decesul lui N_ D__ a intervenit inaintea decesului sotiei sale, Curtea retine ca la mostenirea defunctului N__ D__ aveau vocatie succesorala legala sotia supravietuitoare, mama acestuia, N_ M_, in viata la data decesului fiului sau si sora defunctului, D_ D__, in cotele prevazute de art. 1 din Legea nr. 319/1944.

Avand in vedere insa ca defunctul a dispus de bunurile sale prin testament, instituind-o pe sotia acestuia legatar universal, neavand descendenti la data decesului, rezulta ca prin intocmirea testamentului a operat o dezmostenire indirecta a claselor de mostenitori care veneau in concurs cu sotia supravietuitoare, fiind inlaturati de la mostenire mostenitorii legali nerezervatari, in speta apelanta-parata D_ D_, iar mostenitorii legali rezervatari, in limita cotitatii disponibile, aceasta fiind situatia juridica a mamei defunctului, N_ M_.

N_ D__-C_ a decedat la data de 16.11.2014, astfel ca in privinta testamentului lasat de aceasta defunctului sot, predecedat, actul unilateral a devenit caduc in conformitate cu prevederile art. 1071 lit. a din noul Cod civil, aplicabil in cazul succesiunii acestei defuncte in considerarea datei decesului acesteia, astfel cum se va dezvolta mai jos.

In acestea conditii, devolutiunea succesorala fiind legala in privinta acestei defuncte, au vocatie la mostenire reclamantele-intimate in calitate de ascendent privilegiat si colaterali privilegiati care au acceptat in mod expres mostenirea conform declaratiilor depuse la filele 16-20 din dosarul de fond constituit in primul ciclu procesual. Se impune a fi retinut ca apelanta-parata nu are vocatie succesorala la mostenirea defunctei N_ D__-C__, neavand nicio legatura de rudenie cu aceasta.

In aceasta configuratie a situatiei juridice nascute ca urmare a intocmirii celor doua testamente, drepturile subiective pretinse de parti au fost valorificate procesual astfel: intimatele-reclamante au solicitat dezbaterea succesiunilor deschise prin decesul celor doi soti, N__ D_ si N_ D_-C__, cererea acestora, introdusa la data de 5.11.2015, vizand, in principal si in esenta, stabilirea calitatii defunctei N_ D__-C_, de mostenitor legal si testamentar al defunctului sau sot, N_ D_, solicitand sa se constate ca parata D__ D__ este inlaturata de la mostenirea fratelui sau prin testamentul lasat de defunct, iar mama acesteia, N__ M_, nu a efectuat nici un act de acceptare tacita a mostenirii, C_ retinand ca pretentiile astfel solicitate se grefeaza pe o cerere privitoare la mostenire conform art. 118cod procedura civila chiar daca nu a fost solicitata si stabilirea masei succesorale, respectiv partajul acesteia.

La data de 25.11.2015 parata reclamanta D_ D_ a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat nulitatea testamentului intocmi de defunctul sau frate si revendicarea mostenirii defunctilor, obiectul reconventionalei si motivele de nulitate fiind precizate, completate si explicitate de catre parte la data de 7.04.2015, filele 16-17 dosar fond, in sensul ca pe cale reconventionala parata reclamanta a solicitat dezbaterea succesiunii celor doi defuncti, constatarea calitatii paratei reclamante de mostenitor a fratelui sau, nulitatea testamentului intocmit de defunctul N_ D_ fiind solicitata fata de nerespectarea prevederilor art. 860 din vechiul Cod civil privind forma testamentului, art. 1036 din Noul civil privind interzicerea testamentului reciproc si nedemnitatea judiciara conform art. 959 din noul Cod civil. Prin aceeasi completare parata reclamanta a indicat si bunurile ce compus masa succesorala a carei partajare a solicitat-o, fiind stabilita in sarcina acesteia taxa judiciara de timbru in conformitate cu art. 3 din Legea nr. 146/1997, fila 53 dosar fond.

Antamand unul dintre motivele de apel formulate in privinta respectarii dreptului la un proces echitabil din perspectiva incuviintarii si administrarii probelor, Curtea mai retine ca partile au solicitat administrarea probei testimoniale in primul ciclu procesual, cererea probatorie a partilor fiind respinsa ca neutila solutionarii cauzei raportat la obiectul cererilor formulate de partile cauzei.

In acest context procedural a fost pronuntata sentinta civila nr. 289/16.02.2018 anulata prin Decizia civila nr. 1431A pronuntata la data de 21 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, ale carei considerente au fost expuse anterior.

In rejudecare, la data de 14.10.2019 parata reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii principale in raport de art. 35 din Codul de procedura civila, exceptia lipsei de interes pe considerentul ca ar fi fost ascuns timp de 19 ani testamentul lasat de defunctul N__ D_, nefiind semnat de martori si adus la cunostinta publica, fiind o dolosivitate evidenta. In privinta motivelor de nulitate a testamentului, parata reclamanta a reiterat incalcarea prevederilor art. 860 din codul civil de la 1864, incalcarea dispozitiilor legale care interzic testamentul reciproc, respectiv art. 1036 din Noul Cod civil si art. 1044 – 1046 din Noul cod civil, astfel ca forta probanta a testamentului autentic este contrazisa de lipsa de exprimare a consimtamantului testatorului ca ultima sa vointa, ceea ce conduce la perceptia de constrangere, dolosivitate la varsta de 40 de ani cand a intocmit testamentul, nedemnitatea judiciara, precizarile facand referire la aplicarea legii civile in timp, statuata deja prin decizia civila nr. 1431A pronuntata la data de 21 decembrie 2018 de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, precum si la dreptul la un proces echitabil.

La termenul de dezbateri din 14.10.2019, potrivit consemnarilor din incheierea de dezbateri de la acest termen, fila 47 dosar fond dupa rejudecare, parata reclamanta, prezenta personal si asistata de avocat a aratat ca instanta a fost investita cu o cerere reconventionala prin care a solicitat nulitatea testamentului pentru lipsa caracterului autentic, nefiind inregistrat la judecatorie, o alta cauza de nulitate fiind reciprocitatea testamentului, parata-reclamanta solicitand decaderea intimatelor-reclamante intrucat i s-a ascuns testamentul. A precizat ca acestea sunt cele trei cauze de nulitate pe care le invoca pentru nulitatea testamentului.

In privinta probei testimoniale solicitate de parata-reclamanta, tribunalul a respins aceasta proba ca nefiind utila solutionarii cauzei in raport de motivele de nulitate invocate.

Prin urmare, revenind la analiza criticilor invocate prin apel, sub un prim aspect, Curtea va retine ca la pagina 7, paragraful 25 din cererea de apel apelanta-parata a facut referire la o __ pretentii constand in plata unor cheltuieli de intretinere, a energiei electrice, a cheltuielilor de inmormantare si pomenire, pretentii care nu au facut obiectul cererii reconventionale formulate la fondul cauzei, astfel cum a fost completata la data de 14.10.2019. In consecinta, acest motiv de apel nu poate fi primit, fata de incidenta prevederilor art. 478 din Codul de procedura civila care reglementeaza limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecatii la prima instanta, prin alin. 3 instituindu-se regula potrivit careia ”In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.”

In continuare, analizand cu prioritate criticile de natura procedurala invocate de apelanta-parata, constata ca prima critica care vizeaza o pretinsa omisiune a instantei de fond de a stabili care este legea aplicabila in cauza, este in mod evident nefondata, avand in vedere ca in privinta aplicarii legii civile in timp si implicit a dispozitiilor legale aplicabile spetei a statuat chiar instanta de control judiciar in primul ciclu procesual, asa cum s-a redat anterior – ” instanta de fond urmand a proceda la un examen efectiv, real si consistent al argumentelor si elementelor de proba invocate de parti in sustinerea cererilor cu care a fost investita, avand in vedere si dispozitiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cu care „Mostenirile deschise inainte de intrare in vigoare a Codului civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii succesiunii”.

In acest sens, Curtea noteaza ca, de vreme ce, potrivit certificatului de deces aflat la fila 22 din dosarul de fond, N_ D__ a decedat la data de 9 martie 2010, rezulta ca mostenirea deschisa de pe urma acestuia, implicit cauzele de nulitate sau ineficacitate ale testamentului se supun analizei si urmeaza regulile vechiului Cod civil.

Avand in vedere ca prin cererea principala si reconventionala s-a solicitat deopotriva dezbaterea succesorala si in ce priveste mostenirea defunctei N__ D_ C__, in raport de data decesului acesteia, 16.11.2014, legea aplicabila este reprezentata de Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, in vigoare de la data de 1.10.2011, in considerarea dispozitiilor art. 6 din codul civil, asa cum in mod corect a retinut tribunalul in paragraful 2 pag. 13 al considerentelor sale.

Prin urmare, tribunalul a respectat dispozitiile art.91 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil si a aplicat legea in vigoare la data deschiderii succesiunii pentru fiecare dintre cei doi defuncti. Cum succesiunea se deschide prin moarte conform art.650 din vechiul Cod civil, respectiv art.954 din noul Cod civil, in raport de data decesului fiecaruia dintre cei doi defuncti, a fost aplicat vechiul cod civil in privinta defunctului N_ D_, respectiv noul Cod civil in ce o priveste pe defuncta N__ D__ C__, neexistand astfel nicio contradictie din aceasta perspectiva in motivarea instantei de fond.

Sub aspectul celei de-a doua critici care vizeaza modalitatea in care apelantei i s-a stabilit in sarcina obligatia de plata a taxei judiciare de timbru aferenta cererii reconventionale, Curtea retine ca in analiza acestui motiv de apel se aplica cu caracter obligatoriu Decizia ICCJ nr.7 din 8 decembrie 2014 privind examinarea recursului in interesul legii cu privire la problema de drept referitoare la posibilitatea partii in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, in caile de atac de reformare, critici care sa vizeze existenta obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, decurgand din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare in judecata, prin care instanta suprema a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si, in consecinta, a stabilit ca:”In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.18 din Legea nr.146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului”.”

Prin urmare, criticile care vizeaza obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, fie din perspectiva caracterului timbrabil al cererii, fie din perspectiva modalitatii determinare a cuantumului taxei de timbru pot face obiectul cererii de reexaminare reglementata de art. 39 din OUG nr. 80/2013, neputand fi invocate ca motive de apel in fata instantei de control judiciar.

Din perspectiva respectarii dreptului la un proces echitabil raportat la impunerea unei taxe judiciare de timbru pentru exercitiul dreptului la actiune, jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului admite ca « dreptul la un tribunal » nu este absolut. Acesta se preteaza la limitari, deoarece comanda prin insasi natura sa o reglementare a Statului care are dreptul de a alege mijloacele de utilizat in acest scop. In acest sens, Curtea a aratat ca nu a exclus niciodata ca interesele bune administrari a justitiei pot justifica impunerea unei restrictii financiare accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky citat mai sus, pp. 80-81, §§ 61 si urmatoarele, si Kreuz citat mai sus, § 59), astfel ca o limitare a accesului la un tribunal nu se conciliaza cu articolul 6 § 1 citat mai sus decat daca tinde sa aiba un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat (Kreuz citat mai sus, § 55) – Hotararea pronuntata in cauza B_ impotriva Romaniei. Curtea noteaza ca respectarea acestor criterii in cauza putea fi supusa analizei de catre parata-reclamanta prin formularea cererii de reexaminare.

Curtea nu poate valida nici cea de-a treia critica care vizeaza modalitatea in care instanta de fond a solutionat exceptia inadmisibilitatii cererii ori nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei de interes invocata de parata-reclamanta, invocate de aceasta prin completarea la cererea reconventionala, retinand urmatoarele:

Referitor la exceptia lipsei de interes, este adevarat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra acestei exceptii, insa, instanta de apel, in virtutea caracterul devolutiv al apelului, procedand la analiza acesteia, constata ca nu este intemeiata si astfel nu ar fi fost de natura sa conduca la schimbarea solutiei pronuntate la fond.

Curtea observa ca in sustinerea acestei exceptii apelanta-parata nu a adus argumente concrete, care sa se inscrie intr-o rigoare procedurala din perspectiva art. 33 din codul de procedura civila, motivele invocate in sustinere constituindu-se mai degraba in aparari de fond relative la pretinsa ascundere a testamentului defunctului N__ D__ timp de 19 ani. Astfel ca, analizand conditia de exercitare a actiunii civile constand in interesul de a actiona in prezenta speta, se remarca faptul ca intimatele reclamante au justificat un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual in formularea cererii de dezbatere succesorala decurgand din vocatia acestora, in calitate de colaterali ai defunctei N__ D_, de a culege mostenirea acesteia care includea in activul succesoral si dreptul la mostenire care i se cuvenea acesteia, in calitate de sot supravietuitor si legatar universal, de pe urma defunctului sau sot, N_ D­­­­__, predecedat.

In atare conditii, nu s-ar putea sustine lipsa de interes a acestora in acest demers judiciar la data introducerii actiunii.

In ce priveste inadmisibilitatea actiunii intimatelor-reclamante, invocata de apelanta-parata din perspectiva art. 35 din codul de procedura civila, Curtea retine aceasta nu a dezvoltat argumente in sustinerea acestei inadmisibilitati, neprecizand care ar fi, in opinia acesteia, actiunea in realizare pe care o aveau la indemna intimatele-reclamante pentru le fi stabilita calitatea de mostenitor, instanta punctand desigur faptul ca neparcurgerea procedurii notariale pentru dezbaterea succesiunii nu poate constitui un fine de neprimire a cererii in dezbaterea succesorala pe cale judiciara si implicit a constatarii calitatii de mostenitor, din perspectiva art. 193 din Codul de procedura civila.

Imprejurarea ca intimatele-reclamante nu au solicitat si stabilirea masei succesorale, respectiv impartirea acesteia (solicitate de apelanta-parata prin cererea reconventionala) nu conduce la inadmisibilitatea actiunii, fiind este evident ca actiunea de fata reprezinta o cerere in materie de mostenire care cuprinde ca forma procedurala de solutionare in justitie a unei situatii juridice, cum este deschiderea mostenirii, si o cerere de constatare a calitatii de mostenitor prin valorificarea vocatiei succesorale pretinse de parti in baza legaturii de rudenie cu defunctul.

In continuare, analizand motivul de apel prin care apelanta-parata critica modalitatea in care instanta de fond s-a pronuntat asupra probelor solicitate de parata-reclamanta in sustinerea cererii reconventionale si neexercitarea rolului activ conform dispozitiilor art.22 din codul de procedura civila, cu incalcarea dreptului la un proces echitabil, a patra critica invocata, Curtea va retine ca exigentele impuse de jurisprudenta CEDO cat priveste respectarea art.6 din Conventie vizeaza si asigurarea egalitatii de arme intre parti, nu reglementeaza regimul probelor, ca atare, admisibilitatea probelor si aprecierea acestora fiind in primul rand de competenta dreptului intern si a instantelor nationale [Moreira de Azevedo impotriva Portugaliei, pct. 83-84; García Ruiz impotriva Spaniei (MC), pct. 28]. Situatia este similara in ceea ce priveste forta probatorie si sarcina probei [Tiemann c. France _ instanta nationala este cea care apreciaza utilitatea probelor propuse [Centro Europa 7 S.r.l. si Di Stefano impotriva Italiei (MC), pct. 198]. Cu toate acestea, conform Conventiei, caracterul echitabil al procedurii este evaluat in lumina intregii proceduri, in special a modului in care au fost colectate probele [Elsholz impotriva Germaniei (MC), pct. 66]. Trebuie asadar sa se asigure ca mijloacele de proba au fost prezentate astfel incat sa garanteze un proces echitabil (Blücher impotriva Republicii Cehe, pct. 65).

In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca instanta nationala trebuie sa efectueze o examinare efectiva a probelor propuse de parti (V__ de Hurk impotriva Tarilor de Jos, pct. 59). a. Declaratiile martorilor 303 Art. 6 § 1 nu garanteaza in mod explicit dreptul de a cita martori si admisibilitatea probei cu martori tine in principiu de dreptul intern. Cu toate acestea, procedura in ansamblul sau, inclusiv modul in care sunt admise declaratiile martorilor, trebuie sa fie echitabila in sensul art.6 § 1 (Dombo Beheer B.V. impotriva Tarilor de Jos, pct. 31). ▪ Refuzul judecatorului de a cita un martor trebuie sa fie suficient motivat si lipsit de arbitrar: nu trebuie asadar sa restranga in mod disproportionat capacitatea justitiabilului de a-si prezenta argumentele in sustinerea cauzei (Wierzbicki impotriva Poloniei, pct. 45).

Or, din analiza actelor de procedura efectuate de parti din perspectiva propunerii si incuviintarii probelor si a dispozitiilor instantei de fond, in rejudecare, cu privire la admisibilitatea si utilitatea probelor, Curtea apreciaza ca a fost respectat principiul egalitatii armelor si dreptul la un proces echitabil in lumina dispozitiilor art. 6 din codul de procedura civila.

Astfel la termenul din 14.10.2019, termen la care parata-reclamanta a reiterat exceptiile invocate si motivele de nulitate ale testamentului defunctului N__ D_, intimatele-reclamante nu au solicitat alte probe in afara celor existente la dosar, iar parata reclamanta a solicitat incuviintarea probei testimoniale, lista nominala a martorilor propusi regasindu-se la fila 93 a dosarului de fond, depusa in primul ciclu procesual. Teza probatorie indicata de parata-reclamanta, conform mentiunilor din incheierea de dezbateri din 14.10.2019 a fost dovedirea ca acest testament nu a fost cunoscut de niciuna dintre rude, vecini, colegi si cel putin in ultimele luni cand defunctul a fost bolnav, din discutiile pe care le-a avut cu acesta la domiciliul sau a rezultat ca baiatul cel mare si fiica cea mica a surorii acestuia vor fi adevaratii mostenitori, dorind sa adopte pe unul dintre cei doi copii.

Raportat la aceasta teza probatorie, tribunalul a apreciat ca proba testimoniala nu este utila cauzei raportat la cererea reconventionala si inscrisurile depuse la dosar in dovedirea motivelor de nulitate.

Ca atare, Curtea apreciaza ca tribunalul a procedat in conformitate cu dispozitiile procedurale, apreciind asupra admisibilitatii si concludentei probei solicitate in conformitate cu prevederile art. 255 din Codul de procedura civila, motivand solutia pronuntata in privinta respingerii probei testimoniale de o maniera argumentata, chiar daca nu in mod detaliat. In acest sens, desi art. 6 § 1 din Conventie obliga instantele sa isi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi inteles ca impunand un raspuns detaliat pentru fiecare argument [V__ de Hurk impotriva Tarilor de Jos, pct. 61; García Ruiz impotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke si Lenoble impotriva Frantei (dec.); Perez impotriva Frantei (MC), pct. 81].

Mai mult, Curtea retine solutia instantei de fond sub aspectul respingerii probei este fondata, proba testimoniala propusa de apelanta-parata la fond nefiind de natura sa conduca la solutionarea cauzei raportat la limitele cererii cu care a investit instanta, regimul juridic al nulitatilor invocate si faptele pe care aceasta parte a invederat ca doreste sa le dovedeasca. Astfel, imprejurarea ca testamentul nu a fost cunoscut de rude, vecini, colegi a fost recunoscuta implicit de catre intimatele-reclamante prin raspunsurile la interogatoriu, fila 87, intrebarea nr.6, coroborat cu raspunsurile la intrebarea nr. 2 din interogatoriu, filele 86,89.

In fine, ultima critica vizeaza modul in care instanta de fond a analizat si aplicat dispozitiile legale incidente in cauza in ce priveste valabilitatea testamentului exhibat de partea adversa raportat la cauzele de nulitate ale testamentului, astfel cum au fost trasate spre analiza prin decizia de anular si precizate de parata-reclamanta la ultimul termen de judecata in fond, dupa anularea primei sentinte pronuntate in cauza.

Pornind de la acest cadru procesual, Curtea constata ca motivele de nulitate identificate prin decizia de anulare sunt urmatoarele: vointa testatorului nu a fost liber exprimata, fiind afectata de dol si ”constrangere”, fapt ce ar rezulta din imprejurarea ca la varsta de 40 de ani a intocmit un testament in care nu este precizata masa succesorala si bunurile supse succesiunii, nerespectarea formei testamentului, astfel cum este prevazuta de art.860 din codul civil de la 1864, nedemnitatea reclamantelor-parate de mosteni in conformitate cu art.959 alin. 1 lit. b din Noul Cod civil avand in vedere ca acestea ar fi ascuns testamentul lasat de defunctul N_ D__ si nerespectarea prevederilor art.1046 din Noul Cod civil care reglementeaza inregistrarea testamentului autentic.

La ultimul termen de judecata in fata instantei de fond apelanta-parata, personal si asistata de avocat, a precizat ca motivele pentru care solicita nulitatea testamentului sunt: neinregistrarea testamentului la judecatorie, reciprocitatea testamentului si decaderea decurgand din ascunderea testamentului (n.n. nedemnitatea judiciara), aceste motive fiind dezvoltate si concluziile orale ale partii.

In consecinta, precizarea fiind formulata la reluarea judecatii dupa anulare, Curtea va da eficienta principiului disponibilitatii reglementat de art. 9 din codul de procedura, in conformitate cu care obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.

Prin urmare, in raport de criticile invocate in apel din perspectiva motivelor de nulitate, Curtea va avea in vedere si art.479 alin. 3 din Codul de procedura potrivit carora ”In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.”

Cu privire la nulitatea testamentului, tribunalul a retinut ca prin testamentul autentificat sub nr. 1313 la data de 23.05.1996 la Biroul Notarului Public M_ D_, N_ D__ a lasat toate bunurile sale mobile si imobile ce se vor gasi la data decesului in patrimoniul sau, sotiei sale, N_ D_ C_, cu acelasi domiciliu, pe care a instituit-o legatara universala, conform art.841 din Codul civil (fila 27 primul volum).

Nulitatea fiind sanctiunea civila ce intervine in cazul nerespectarii conditiilor de validitate (forma si fond) impuse de lege, avand drept consecinta lipsirea de efecte juridice si desfiintarea cu efect retroactiv a actului astfel intocmit, parata-reclamanta a sustinut ca testamentul a fost intocmit cu nerespectarea formei autentice intrucat nu a fost inregistrat la judecatorie , astfel cum prevede art.860 din Codul civil de la 1864. Potrivit art.860 din Codul civil de la 1864, testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta.

Contrar sustinerilor apelantei-parate si in acord cu instanta de fond, Curtea constata ca testamentul autentic intocmit de defunctul N_ D_ respecta conditiile de forma impuse de dispozitiile legale incidente la data intocmirii acestuia, avand in vedere ca, in referire la aplicarea art.860 din codul civil, prin Decretul nr.377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de Stat, publicat in B.Of. nr.22 din 20 octombrie 1960, actele autentice se intocmesc de catre notariatele de stat, dispozitia care reglementeaza astfel regimul special de autentificare a testamentului de catre judecatorii nemaifiind aplicabila.

Astfel, in mod legal a retinut tribunalul ca cererii de constatare a nulitatii testamentului i se aplica principul tempus regit actum, potrivit caruia conditiile de validitate s-a apreciat dupa legea in vigoare la data intocmirii, in speta, data de 23.05.1996, fiind aplicabile dispozitiile Codului civil de la 1864 si Legea nr.36/1995.

Mai mult, dispozitiile art.861-863 din codul civil de la 1864 au fost abrogate prin Legea nr.358/1944 pentru autentificarea si legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu data certa si legalizarea copiilor de pe inscrisuri.

Asadar, testamentul intocmit de defunctul N_ D_ a respectat forma si modalitatea de autentificare a acestui inscris, ceruta ad validitatem si ad solemnitatem, prevazuta de legea in vigoare la data intocmirii testamentului, respectiv Legea nr.36/1995, art.58-67 care dispun ca atributiile privind autentificarea actelor juridice, inclusiv a testamentelor, revin notarului public, fara a mai fi necesara inscrierea la judecatorie. Testamentul autentificat in conditiile legii face dovada deplina, pana la inscrierea in fals, in ceea ce priveste constatarile persoanele ale agentului constatator, in limita atributiilor prevazute de lege. Din punct de vedere formal, el este valabil si produce consecintele pentru care a fost intocmit, daca autentificarea acestuia s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale mentionate anterior.

In consecinta, Curtea apreciaza ca testamentul a fost intocmit cu respectarea formei autentice si a conditiilor de forma prevazute de art. 58-67 din Legea nr. 36/1995, astfel ca acest motiv de nulitate invocat, este neintemeiat.

Al doilea motiv de nulitate invocat de parata-reclamanta a fost reprezentat de existenta testamentului reciproc intocmit de catre cei doi soti.

Curtea retine ca in mod legal tribunalul a apreciat si acest motiv de nulitate nefondat, precedand la o analiza corecta a dispozitiilor legale aplicabile.

Astfel cum s-a retinut, prin testamentul autentificat sub nr.1383/23.05.1996, la Biroul Notarului Public M__ D_, N_ D_ a instituit-o legatar universal pe sotia sa, N__ D__ C_. La randul sau, prin testamentul autentificat sub nr.1384/23.05.1996, la Biroul Notarului Public M_ D_, N_ D_ C__ l-a instituit legatar universal pe sotul sau, N__ D_.

Potrivit art.857 din Codul civil de la 1864, doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane, iar potrivit art.938 din acelasi act normativ, sotii nu pot, in timpul vietii sa faca prin testament, vreo donatie mutuala si reciproca printr-unul si acelasi act.

Din dispozitiile legale mentionate rezulta ca pentru a fi in prezenta unui testament conjunctiv, caracterizat prin aceea ca doua sau mai multe persoane testeaza printr-un singur act juridic (in sensul de negotium), este necesar sa se concluzioneze ca testamentul respectiv reprezinta un act juridic care reflecta o opera comuna a doua sau mai multe persoane, dispozitiile testamentare fiind contopite in acelasi context.

Dimpotriva, nu este testament conjunctiv daca doua sau mai multe persoane testeaza chiar si pe aceeasi coala de hartie, daca „actele” (la care se refera art.857) de dispozitie sunt distincte, valabile in sine si semnate separat, exprimand fiecare vointa unei singure persoane. Avand in vedere ca cele doua testamente autentice, prin care sotii se instituie reciproc legatar universal reprezinta acte distincte, acestea sunt valabile chiar daca contin dispozitii reciproce, interpretarea in acest sens fiind consacrata in doctrina si jurisprudenta. Prin urmare, si acest motiv de nulitate este nefondat.

In continuare, procedand la analiza cauzei de nulitate a testamentului pe care apelanta si-a intemeiat-o pe existenta unei liberalitati excesive si despre care partea apelanta a facut vorbire in mod explicit doar cu ocazia dezbaterilor pe fond in rejudecare, in cadrul concluziilor orale, Curtea retine similar instantei de fond, imprejurarea ca, pe de o parte, depasirea cotitatii disponibile a bunurilor dispunatorului, nu reprezinta o cauza de nulitate, sanctiunea care intervine in cazul in care prin testament a fost depasita cotitatea disponibila fiind reductiunea liberalitatii excesive.

Sub acest aspect, Curtea constata ca apelanta-parata nu a solicitat reductiunea liberalitatii excesive in conformitate cu prevederile art.843 din codul civil, incidente in speta, iar reductiunea nu opereaza de drept. Or, apelanta-parata nu a formulat o astfel de pretentie in cadrul cererii reconventionale.

Pe de alta parte, actiunea in reductiune presupune ca titularul cererii de chemare in judecata sa fie un mostenitor rezervatar acceptant al succesiunii defunctului dispunator, asa cum se deduce din prevederile art. 843 din Codul civil de la 1864. Or, la data deschiderii succesiunii defunctului N_ D_, era in viata mama acestuia, N__ M_, in privinta careia nu au fost administrate dovezi, nici la fondul cauzei si nici in faza judecatii apelului, din care sa rezulte ca a acceptat, expres sau tacit, mostenirea fiului sau in termenul legal de 6 luni prevazut de art.700 din Codul civil de la 1864. Curtea reaminteste in acest context faptul ca teza probatorie invederata de apelanta-parata la propunerea probelor nu a vizat acest aspect.

Asadar, autoarea apelantei-parate, desi a avut vocatie succesorala la mostenirea fiului sau, in calitate de ascendent privilegiat, aceasta nu a dobandit insa si calitatea de mostenitor al defunctului sau fiu, neexercitand dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut de lege. Sub acest aspect, actul de acceptare a succesiunii este indivizibil, astfel ca nu se poate invoca in aparare imprejurarea ca mama defunctului nu a acceptat mostenirea intrucat nu avea cunostinta de testamentul lasat de fiul sau, acest moment temporal, al cunoasterii liberalitatii interesand din perspectiva termenului de prescriptie al actiunii in reductiune, iar nu si in raport de termenul de acceptare al succesiunii reglementat de art.700 din codul civil de la 1864.

Ca atare, in patrimoniul acesteia nu s-a regasit, la data decesului si implicit a deschiderii succesiunii, dreptul de a solicita reductiunea liberalitatii excesive dispuse de fiul sau prin testament, de a carui mostenire a ramas straina. Pe cale de consecinta, activul succesoral dobandit de apelanta-parata de pe urma defunctei sale mame, ca urmare a acceptarii mostenirii acesteia, nu a continut si acest drept.

Retinand toate aceste argumente, Curtea apreciaza ca, chiar procedand la incadrarea apararilor formulate in acest sens de apelanta-parata la termenul de dezbateri din 14.10.2019 intr-o configuratie juridica a unei exceptii de reductiune, acest motiv de apel nu este fondat.

Referitor la nedemnitatea judiciara invocata de apelanta-parata in privinta intimatelor-reclamante cu referire la mostenirea defunctei N__ D_, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit art.959 din noul cod civil, incident in privinta mostenirii defunctei N__ D_ fata de data decesului acesteia:”(1) Poate fi declarata nedemna de a mosteni: a) persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; b) persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului; c) persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul. (2) Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii. Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant…”

Curtea retine ca nedemnitatea judiciara este o institutie nou introdusa in codul civil, ca atare poate fi aplicata doar mostenirilor deschise dupa intrarea in vigoare, la data de 1.10.2011, iar in conformitate cu art.93 din Legea 71/2011 Prevederile art.958 si 959 din Codul civil se aplica numai faptelor savarsite dupa intrarea in vigoare a Codului civil.

Prin urmare, aceasta institutie ar putea valorificata doar in ce priveste mostenirea defunctei N__ D__, iar nu si in ce-l priveste pe N_ D_, decedat sub imperiul vechiului cod civil. A__ de aplicare a nedemnitatii judiciare fiind astfel restransa doar in privinta autoarei intimatelor-reclamante, apare ca fiind lipsita de interes o astfel de solicitare din partea apelantei-parate care nu are vocatie la mostenirea defunctei N__ D_, neavand niciun grad de rudenie cu aceasta.

Ca atare, se va retine ca fiind corect rationamentul instantei de fond in sensul ca nu exista obligatia legala a prezentarii testamentului catre ceilalti mostenitori inaintea dezbaterii succesiunii, existenta liberalitatii neinfluentand actul de acceptare al mostenirii, ci doar, asa cum s-a aratat, marcheaza inceputul termenul de prescriptie pentru actiunea in reductiune.

In ce priveste motivul de nulitate constand in vicierea consimtamantului testatorului prin dol, apare ca fiind invocat pentru prima oara in apel, ca urmare a precizarii motivelor de nulitate formulate la termenul de judecata din 14.10.2019, asadar, nefiind un motiv de ordine publica, aceasta critica in apel va fi inlaturata fara a fi analizata pe fondul acesteia intrucat schimba cauza cererii de chemare in judecata, cauza de nulitate fiind diferita fata cele deduse judecatii fondului.

Mai mult, Curtea retine ca acest motiv de nulitate a fost raportat de apelant-parata la dispozitiile art. 1044 din Noul Cod civil care, dincolo de imprejurarea ca nu se aplica testamentului intocmit de defunctul N__ D__ sub imperiul vechiul Cod civil de la 1864, aceasta dispozitie reglementeaza modalitatea de intocmire a testamentului autentic, iar nu la o veritabila viciere a consimtamantului testatorului

Pentru toate aceste motive, constatand ca in mod temeinic si legal instanta de fond a solutionat cauza, prin stabilirea situatiei de fapt si aplicarea dispozitiilor legale incidente, in temeiul art. 480 din Codul de procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.

In conformitate cu prevederile art. 453 raportat la aret. 482 din Codul de procedura civila, constatand culpa procesuala a apelantei-parate, va obliga apelanta la plata catre intimate a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat achitat in apel, potrivit chitantei depuse la fila 87 din dosar, fiind indeplinite conditiile legale in ce priveste dovada existentei si intinderii acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul ca nefondat, formulat de apelanta – parata D__ D__ – CNP _ cu domiciliul ales la av. – in Bucuresti, __, _, sector 3 impotriva sentintei civile nr.2351/29.10.2019 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila in dosarul nr__ in contradictoriu cu intimatele –reclamante N_ Z_- CNP _, cu domiciliul in Oras Popesti-Leordeni,Dr. Fermei, nr. 19A, jud. I_; A_ A_ – CNP __, cu domiciliul in Bucuresti, _.15, _, __, F_ F_ – CNP __4cu domiciliul in B__, __, _, G__ G__ – CNP __4 cu domiciliul in T_ – M_, __. PG2, _, _, B_ B– – CNP __ cu domiciliul in Calarasi, ___, __, __, jud. Calarasi si A_ A_ A_ A_ A_ A_, cu domiciliul in Oras Popesti-Leordeni, Dr. Fermei, nr.19A, jud. I_.

Obliga apelanta la plata catre intimate a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat apel.

Conform art. 19 din O.U.G. 51/2008 cheltuielile judiciare in cuantum de 1673,5 lei avansate din fondurile statului raman in sarcina acesteia.

Cu recurs in 30 zile de la comunicare.

Pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei azi 21.12.2020.

PRESEDINTE JUDECATOR

C_ C_ S__ M_ G__

GREFIER

F__ C__

Red.C.C.S.

Tehnored.C.S./C.C.S.

9 ex./

T.B.sectia a III-a Civila – V.I.I______

Sursa: www.rolii.ro