Comunicarea actelor de procedura exclusiv prin afisare. Incalcarea art.6 din Conventie. Redeschiderea procedurii interne

Posted on Updated on by alinCategorii:CEDO, practica judiciara

Reclamantii au fost notificati numai prin afisarea citatiilor la adresele lor si au sustinut ca nu au primit notificarile. Prin urmare, acestia nu au luat cunostinta de termenele sedintelor de judecata si nu s-au putut prezenta in instanta. in ciuda absentei de la proces a reclamantilor, instantele nationale nu au incercat in niciun fel sa se asigure ca acestia au fost informati cu privire la termenele sedintelor de judecata si ca puteau sa participe la procesele care priveau drepturile lor civile, in special prin amanarea sedintelor si repetarea procedurii de comunicare a citatiilor.

HOTARARE din 17 ianuarie 2017 in Cauza S.C. Carbochim – S.A. Cluj-Napoca si S.C. Fenega Import-Export – S.R.L. si altii impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A PATRA

(cererile nr. 45.621/05, 46.691/07, 27.314/08 si 1.150/09)

Strasbourg

Prezenta hotarare este definitiva, dar poate suferi modificari de forma.

In Cauza S.C. Carbochim – S.A. Cluj-Napoca si S.C. Fenega Import-Export – S.R.L. si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a patra), reunita intr-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, presedinte, Iulia Motoc, Marko Bosnjak, judecatori, si Andrea Tamietti, grefier adjunct de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 6 decembrie 2016, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA
  1. La originea cauzei se afla patru cereri indreptate impotriva Romaniei, prin care doua societati romane si sase resortisanti romani au sesizat Curtea la datele indicate in tabelul anexat, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
  2. La 27 iunie 2012, cererile au fost comunicate Guvernului.
  3. Guvernul a ridicat obiectii cu privire la examinarea cererilor de catre un comitet. Dupa ce a examinat obiectia Guvernului, Curtea o respinge.

IN FAPT

  1. Circumstantele cauzei
  2. Lista reclamantilor, precum si detaliile relevante privind cererile sunt prezentate in tabelul anexat.
  3. Reclamantii au pierdut in instanta procesele civile desfasurate in absenta lor. Acestia au fost instiintati cu privire la procedura doar prin afisarea citatiilor pe o usa sau pe un perete (denumita in continuare „citarea prin afisare”). Toti au sustinut, in cadrul cailor de atac formulate ulterior, fie ca a fost vorba de recurs (cand citatiile le fusesera comunicate in procedura din fata instantei de fond sau a celei de apel), fie in cazul contestatiilor in anulare (cand citatiile le fusesera comunicate in procedura in fata instantei de ultim grad de jurisdictie), ca nu au luat cunostinta despre termenul de judecata, deoarece nu au primit citatiile relevante din partea instantelor. Plangerile lor in acest sens au fost respinse de instante, pe motiv ca citarea prin afisare era prevazuta de lege. in consecinta, caile de atac au fost respinse fara o examinare pe fond a cauzelor.
  4. Dreptul intern relevant
  5. Dreptul intern relevant, in vigoare la momentul comunicarii actelor de procedura prin afisare, este rezumat in hotararea Curtii in Cauza S.C. Raisa M. Shipping – S.R.L. impotriva Romaniei (nr. 37.576/05, pct. 18, 8 ianuarie 2013).

IN DREPT

  1. Cu privire la conexarea cererilor
  2. In conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curtii, Curtea decide conexarea cererilor si examinarea lor in cadrul unei singure hotarari, avand in vedere faptul ca acestea privesc fapte similare si ridica probleme identice in temeiul Conventiei.
  3. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din Conventie din cauza lipsei accesului la o instanta
  4. Reclamantii s-au plans ca dreptul lor de acces la o instanta a fost incalcat in masura in care nu au primit citatiile si, prin urmare, nu au fost in masura sa participe la procedurile judiciare.

Acestia au invocat art. 6 § 1 din Conventie, care prevede urmatoarele:

„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil […] a cauzei sale […] de catre [o] instanta […], care va hotari […] asupra […] drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil […]”

A, Cu privire la admisibilitate

  1. Guvernul a ridicat o serie de exceptii preliminare. Curtea le va examina in functie de fiecare cerere careia ii corespund.
  2. Exceptia privind lipsa calitatii de victima (cererile nr. 45.621/05 si 27.314/08)
  3. a) Exceptia referitoare la prima societate reclamanta din Cererea nr. 45 621/05
  4. Guvernul a sustinut ca prima societate reclamanta din Cererea nr. 45.621/05 nu avea calitatea de victima, in masura in care aceasta fusese informata cu privire la procedura. Doar a doua societate reclamanta, S.C. Fenega Import Export – S.R.L., a fost citata prin afisare.
  5. Societatile reclamante au contestat aceste argumente.
  6. Curtea constata ca prima societate reclamanta nu a suferit nicio consecinta nefasta ca urmare a pretinsei probleme legate de procedura de citare, care a afectat-o exclusiv pe cea de-a doua societate reclamanta. Astfel, aceasta nu poate pretinde ca este victima unei incalcari a dreptului sau de acces la o instanta.
  7. Prin urmare, exceptia ridicata de Guvern este admisa in ceea ce priveste prima societate reclamanta.
  8. Rezulta ca, in ceea ce o priveste pe S.C. Carbochim – S.A., aceasta cerere este incompatibila ratione personae cu dispozitiile Conventiei, in sensul art. 35 § 3 lit. a), si trebuie sa fie respinsa in conformitate cu art. 35 § 4.
  9. b) Exceptia referitoare la cea de-a doua societate reclamanta din Cererea nr. 45.621/05 fi referitoare la Cererea nr. 27.314/08
  10. In cererile nr. 45.621/05 si 27.314/08, Guvernul a sustinut, de asemenea, ca reclamantii ar fi avut cunostinta de procedura, dar au ales in mod deliberat sa nu participe la aceasta.
  11. Reclamantii contesta aceste argumente.
  12. Curtea ia act de faptul ca Guvernul nu a prezentat niciun argument in sprijinul pozitiei sale. In plus, reitereaza faptul ca obligatia de comunicare a actelor judiciare tine de competenta exclusiva a autoritatilor judiciare. Prin urmare, nu se poate admite ca cea de-a doua societate reclamanta din Cererea nr. 45.621/05 ar fi trebuit sa aiba cunostinta de evolutia procedurii nationale prin simplul fapt ca prima societate reclamanta era informata in acest sens. In plus, niciun element din dosar nu indica faptul ca reclamantii din cererea nr. 27.314/08 erau la curent cu desfasurarea procedurii.
  13. Prin urmare, exceptia Guvernului trebuie sa fie respinsa.
  14. Exceptia de neepuizare a cailor de atac interne (cererile nr. 45.621/05, 27.314/08 si 1.150/09)
  15. In cererile nr. 45.621/05, 27.314/08 si 1.150/09, Guvernul a sustinut ca reclamantii nu au epuizat caile de atac interne, in masura in care nu au facut uz de posibilitatea de a formula o plangere penala (inscriere in fals) impotriva agentului procedural responsabil cu procedura de comunicare. Cu toate acestea, Curtea a examinat deja o exceptie similara si a respins-o, pe motiv ca reclamantul care a epuizat o cale de atac aparent efectiva si suficienta nu poate fi obligat sa recurga si la alte cai de atac pe care le avea la dispozitie, dar care, probabil, nu aveau sanse mai mari de reusita (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping- S.R.L., citata anterior, pct. 25).
  16. Pentru aceste motive, Curtea respinge aceasta exceptie in privinta ambelor cereri.
  17. Exceptia privind lipsa unui prejudiciu important (cererile nr. 27.314/08 si 1.150/09)
  18. In cererile nr. 27.314/08 si 1.150/09, Guvernul a afirmat ca reclamantii nu au suferit un prejudiciu important. Curtea reitereaza ca respectivul criteriu de admisibilitate prevazut la art. 35 § 3 lit. b) din Conventie este aplicabil numai in cazul in care reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important si in conditiile in care sunt respectate cele doua clauze de protectie incluse in aceeasi dispozitie. Rezulta ca, in cazul in care nu s-a stabilit ca reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, acest criteriu de admisibilitate nu se aplica [a se vedea Giuran impotriva Romaniei, nr. 24.360/04, pct. 24, CEDO 2011 (extrase)]. Tinand seama de obiectul litigiului din perspectiva reclamantilor, al caror drept la respectarea domiciliului lor era in pericol si care nu si-au putut sustine cauza in fata instantelor nationale, Curtea considera ca aceasta exceptie trebuie sa fie respinsa.
  19. Alte motive de inadmisibilitate
  20. Cu exceptia primei societati reclamante din Cererea nr. 45.621/05 (a se vedea, supra, pct. 13), Curtea observa ca capetele de cerere referitoare la accesul la o instanta nu sunt in mod vadit nefondate, in sensul art. 35 § 3 lit. a) din Conventie. De asemenea, constata ca acestea nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie sa fie declarate admisibile.
  21. Cu privire la fond
  22. Guvernul a sustinut ca dreptul de acces la o instanta nu este absolut, ci poate fi supus unor limitari. Acesta a argumentat ca notificarea actelor judiciare prin afisare era prevazuta de legislatia nationala drept o alternativa la notificarea directa si ca mijloc de prevenire a abuzului de drepturi procedurale de catre parti. De asemenea, instantele au examinat sistematic legalitatea procedurii de comunicare. Guvernul a subliniat faptul ca legislatia interna permitea desfasurarea procedurii in absenta unei parti, cu conditia ca notificarea procedurilor judiciare sa se fi efectuat in mod corect.
  23. Reclamantii si-au mentinut sustinerile.
  24. Curtea reitereaza ca nu ii revine rolul de a se pronunta cu privire la faptele care au condus la adoptarea unei anumite decizii de catre o instanta nationala; in caz contrar, s-ar erija intr-o instanta de al patrulea grad de jurisdictie, ceea ce ar insemna ca nu tine seama de limitele impuse misiunii sale [a se vedea Avotins impotriva Letoniei (MC), nr. 17.502/07, pct. 99, 23 mai 2016]. In continuare, reitereaza faptul ca dreptul de acces la o instanta, principiul contradictorialitatii, precum si principiul egalitatii armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Conventie, se aplica, de asemenea, in domeniul specific al comunicarii actelor judiciare partilor (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping- S.R.L., citata anterior, pct. 29, si un exemplu recent, Avotins, citata anterior, pct. 119).
  25. In Cauza S.C. Raisa M. Shipping – S.R.L. impotriva Romaniei, Curtea a constatat o incalcare a art. 6 § 1 din Conventie, deoarece societatea reclamanta a fost citata in procedurile privind fondul cauzei sale doar prin afisare. Curtea a considerat ca, desi legislatia nationala in vigoare la momentul respectiv prevedea comunicarea citatiei prin afisare [art. 92 alin. (4) din Codul de procedura civila], instantele romanesti au aplicat legislatia intr-un mod prea formalist. Instantele nu au dat dovada de diligenta in ceea ce priveste asigurarea informarii reclamantilor cu privire la data sedintelor de judecata si, prin urmare, nu si-au respectat obligatia de a asigura participarea lor efectiva la proces (a se vedea S.C. Raisa M. Shipping – S.R.L., citata anterior, pct. 32-35).
  26. In prezentele cereri, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care sa o convinga sa se indeparteze de la jurisprudenta sa existenta. Reclamantii au fost notificati numai prin afisarea citatiilor la adresele lor si au sustinut ca nu au primit notificarile. Prin urmare, acestia nu au luat cunostinta de termenele sedintelor de judecata si nu s-au putut prezenta in instanta. in ciuda absentei de la proces a reclamantilor, instantele nationale nu au incercat in niciun fel sa se asigure ca acestia au fost informati cu privire la termenele sedintelor de judecata si ca puteau sa participe la procesele care priveau drepturile lor civile, in special prin amanarea sedintelor si repetarea procedurii de comunicare a citatiilor.
  27. Prin urmare, a existat o incalcare a art. 6 § 1 din Conventie din cauza lipsei accesului la instante al reclamantilor.

III. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

  1. In Cauza nr. 45.621/05, a fost invocat un capat de cerere suplimentar, referitor la pretinsa incalcare a drepturilor garantate la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
  2. Avand in vedere constatarea incalcarii dreptului reclamantilor de acces la o instanta (supra, pct. 28), Curtea considera ca nu este necesar sa se pronunte in mod separat cu privire la admisibilitatea si la fondul capatului de cerere formulat in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 [a se vedea S.C. Raisa M. Shipping-S.R.L., citata anterior, pct. 38; a se vedea si, mutatis mutandis, Centrul de Resurse Juridice in numele lui Valentin Campeanu impotriva Romaniei (MC), nr. 47.848/08, pct. 156, CEDO 2014],
  3. Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei
  4. In cele din urma, Curtea retine ca reclamantii au invocat alte capete de cerere in temeiul art. 6 si art. 13 din Conventie.
  5. Cu toate acestea, avand in vedere toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la aspectele invocate, Curtea constata ca acestea nu releva nicio pretinsa incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite in Conventie sau in protocoalele la aceasta.
  6. In consecinta, capetele de cerere sunt in mod vadit nefondate si trebuie respinse in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si 4 din Conventie.
  7. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
  8. Art. 41 din Conventie prevede:

„In cazul in care Curtea constata ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

  1. Prejudiciu
  2. Reclamantii au solicitat urmatoarele sume cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material si moral:
  3. a) Cererea nr. 45.621/05:

– 1.400.000 euro (EUR) cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material; si

– 5.000 EUR pentru fiecare societate reclamanta, cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral;

  1. b) Cererea nr. 46.691/07:

– 99.643 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material;

  1. c) Cererea nr. 27.314/08:

– 50.000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material;

– 10.000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral;

  1. d) Cererea nr. 1.150/09:

– 43.668 lei romanesti (RON) cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material;

– 30.000 RON cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral.

  1. Guvernul a contestat sumele solicitate. Acesta a considerat ca reclamantii nu au oferit justificari pentru pretentiile lor si nici nu au dovedit existenta unei legaturi de cauzalitate intre pretinsele incalcari si prejudiciul suferit. De asemenea, a argumentat ca sumele solicitate cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral sunt excesive si ca o constatare a incalcarii ar constitui o reparatie echitabila suficienta.
  2. Curtea constata ca reclamantii nu au dovedit existenta unei legaturi de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge aceasta pretentie. Pe de alta parte, avand in vedere toate circumstantele prezentelor cauze, Curtea admite ca reclamantii trebuie sa fi suferit un prejudiciu moral care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei incalcari. Pronuntand-se in echitate, Curtea acorda reclamantilor urmatoarele sume, cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit de reclamanti:
  3. a) 3.600 EUR pentru cea de-a doua societate reclamanta din Cererea nr. 45.621/05;
  4. b) 3.600 EUR pentru fiecare reclamant din Cererea nr. 27.314/08;
  5. c) 3.600 EUR pentru fiecare reclamant din Cererea nr. 1.150/09.
  6. In plus, Curtea observa ca art. 509 alin. (10) din noul Cod de procedura civila permite redeschiderea procedurii interne, in vederea remedierii incalcarilor constatate de aceasta. Avand in vedere natura capetelor de cerere formulate de reclamanti si motivele pentru care Curtea a constatat o incalcare a art. 6§1 din Conventie, Curtea considera ca, in prezentele cauze, cea mai adecvata forma de reparatie ar fi redeschiderea in timp util a procedurii incriminate (a se vedea, pentru o solutie similara in temeiul dispozitiilor vechiului Cod de procedura civila, S.C. Raisa M. Shipping – S.R.L., citata anterior, pct. 44).
  7. Cheltuieli de judecata
  8. Reclamantii nu au solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata. Prin urmare, Curtea nu acorda nicio suma cu acest titlu.
  9. Dobanzi moratorii
  10. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal, practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:

  1. decide sa conexeze cererile;
  2. declara admisibile capetele de cerere privind accesul la o instanta, cu exceptia capatului de cerere invocat de prima societate reclamanta, S.C. Carbochim – S.A., din Cererea nr. 45.621/05, pe care il declara inadmisibil;
  3. hotaraste ca nu este necesar sa fie examinate admisibilitatea si fondul capatului de cerere formulat in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, in cadrul Cererii nr. 45.621/05;
  4. declara cererile inadmisibile in ceea ce priveste celelalte capete de cerere;
  5. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie din cauza lipsei accesului la instanta al reclamantilor, care decurge din procedura de comunicare;
  6. hotaraste:
  7. a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor. in termen de trei luni, urmatoarele sume, care trebuie convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit:

(I) 3.600 EUR (trei mii sase sute euro) pentru cea de-a doua societate reclamanta din Cererea nr. 45.621/05;

(II) 3.600 EUR (trei mii sase sute euro) pentru fiecare reclamant din Cererea nr. 27.314/08; si

(III) 3.600 EUR (trei mii sase sute euro) pentru fiecare reclamant din Cererea nr. 1.150/09;

  1. b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceasta suma trebuie majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;
  2. respinge restul cererilor de acordare a unei reparatii echitabile formulate de reclamanti.

-****-

Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris la 17 ianuarie 2017, in temeiul art. 77§ 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

PRESEDINTE

PAULO PINTO DE ALBUQUERQUE

Grefier adjunct,

Andrea Tamietti

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 402 din data de 29 mai 2017

alin