Cumpararea unui pachet de servicii turistice de catre turist. Raporturi juridice stabilite intra agentiile turistice si turist. Termen de prescriptie
Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 107/1999, prin contract de comercializare a pachetului de servicii turistice se intelege acordul de vointa dintre agentia de turism si turist, care are ca obiect cumpararea unui pachet de servicii turistice de catre turist si eliberarea documentelor de plata si a documentelor de calatorie de catre agentia de turism. Astfel, dispozitiile O.G. nr. 107/1999 se aplica raporturilor juridice stabilite intra agentiile turistice si turist, dar nu si raporturilor juridice stabilite intre agentii, in baza contactelor incheiate de acestea. In aceasta situatie sunt aplicabile dispozitiile generale cu privire la termenul de prescriptie, respectiv dispozitiile Decretului nr. 167/1958.
(Trib. Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, decizia nr. 1274/R din 30 octombrie 2006)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti la data de 18 mai 2006, instanta a fost sesizata cu rejudecarea dosarului nr. 16062/299/2006 trimis de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a comerciala ca urmare a casarii sentintei civile nr. 421.
Reclamanta Agentia Turistica Q.T. a chemat in judecata parata SC I.T. SRL solicitand obligarea paratei la plata sumei de 235.306.401 lei.
In motivarea cererii, se arata ca intre parti s-au desfasurat relatii contractuale de colaborare in domeniul turistic, din anul 2000. Reclamanta arata ca a fost autorizata parata pentru desfasurarea unor servicii de turism, iar parata a refuzat achitarea contravalorii facturate a serviciilor de cazare contractate.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Prin sentinta comerciala nr. 13787 a fost declinata competenta materiala in favoarea Judecatoriei sectorului 1 ca urmare a admiterii exceptiei de necompetenta materiala.
Prin sentinta civila nr. 10285 din 30 iunie 2006 Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia prescrierii actiunii si a respins actiunea reclamantei ca prescrisa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca in anul 2000 intre parti s-au desfasurat relatii contractuale de colaborare in domeniul turistic. Aceste relatii s-au concretizat in oferte si acceptari pentru locuri de cazare la diverse hoteluri sau alte pachete turistice. Aceasta activitate de comercializare a pachetelor de servicii turistice este reglementata de O.G. nr. 107/1999 modificata prin Legea nr. 631/2001. La art. 1 aceasta ordonanta precizeaza ca obiectul sau consta in „armonizarea legislatiei (…) privind pachetele de servicii turistice vandute sau oferite spre vanzare pe teritoriul Romaniei indiferent de locul de realizare al acestora”.
Art. 23 din O.G. nr. 107/1999 precizeaza ca aceste actiuni se prescriu in termen de 1 an. Astfel, alin. (3) din articolul mentionat arata ca actiunile carora le-a dat nastere un contract de calatorii turistice care cade sub incidenta acestei ordonante altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2) […] se prescriu in termen de 1 an. Alin. (4) al aceluiasi articol precizeaza ca: „termenul de prescriptie curge de la data la care contractul prevede ca ia sfarsit prestatia ce a dat nastere la diferend”. Din facturile anexate cererii a reiesit ca anul 2000 este data in care ia sfarsit prestatia ce a dat nastere la acest diferend, astfel ca instanta a admis exceptia prescriptiei si a respins actiunea reclamantei ca prescrisa.
Impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a declarat recurs reclamanta, criticand solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:
In mod nelegal a admis instanta exceptia tardivitatii cererii de chemare in judecata invocata de parata. Parata a invocat exceptia prescriptiei intrucat s-ar fi implinit termenul de prescriptie de 1 an, textul invocat fiind art. 23 alin. (3) si (4) din O.G. nr. 107/1999. Textul acestei ordonante are ca subiect exclusiv turistul si contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice de catre agentia de turism catre acesta.
Termenul de 1 an este aplicabil doar persoanei ce are calitatea de turist (conform definitiei legale) nemultumit de prestatiile efectuate de catre agentia de turism prin contract.
In speta nu se pune problema aplicabilitatii acestui text de lege, intrucat relatiile dintre parti sunt relatii contractuale de prestari servicii si de colaborare in domeniul turistic, in baza unor intelegeri, asupra carora s-a purtat corespondenta, relatii contractuale concretizate in oferte si acceptari ale acestora pentru locuri de cazare la diverse hoteluri sau alte pachete turistice.
Desi principiile contractuale ale incheierii contractelor la distanta au fost respectate, parata nu si-a indeplinit obligatiile ce ii reveneau in urma acceptarii ofertei si a folosirii efective a serviciilor oferite de recurenta si de hotelurile respective, cu care aceasta contracta in nume propriu. Astfel, la primirea acceptarii din partea intimatei, recurenta sustine ca facea rezervarile in nume propriu, fiind autorizata pentru desfasurarea serviciilor de turism.
In urma ofertelor trimise de recurenta si acceptate de intimata, aceasta a folosit efectiv serviciile turistice, de cazare, contractate de catre recurenta. Acceptarile ofertelor s-au facut cu referire concreta la un anumit numar de persoane, repartizate in camere, perioada si pret. In speta nu se poate aplica decat termenul general de prescriptie de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167, termen respectat.
Recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 si 3041 C. pr. civ.
In intampinare, intimata solicita respingerea recursului, aratand ca activitatea de comercializare a pachetelor de servicii, turistice este reglementata de O.G. nr. 107/1999. Aceasta ordonanta nu are ca subiect exclusiv turistul, la art. 2 fiind definiti mai multi termeni, fara sa se specifice ca turistul ar fi subiectul exclusiv al ordonantei.
Analizand recursul promovat, tribunalul retine ca acesta este fondat si urmeaza sa fie admis pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a apreciat gresit ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 23 din O.G. nr. 107/1999 si ca actiunea formulata se prescrie in termen de 1 an.
Tribunalul retine ca dispozitiile O.G. nr. 107/1999 se aplica raporturilor juridice stabilite intre agentiile turistice si turist, dar nu si raporturilor juridice stabilite intre agentii turistice, in baza contractelor incheiate de acestea. In astfel de situatii aplicabile sunt dispozitiile generale cu privire la termenul de prescriptie, respectiv dispozitiile Decretului nr. 167/1958. Normele legale amintite se refera, intr-adevar la activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, dar in raport cu turistul, asa cum prevede art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 107/1999.
In speta, termenul de prescriptie se calculeaza conform Decretului nr. 167/1958 acesta fiind termenul general de prescriptie de 3 ani.
In consecinta, actiunea fiind introdusa inlauntrul termenului mentionat, conform dispozitiilor art. 312 alin. (5) C. pr. civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante. (A.C.)