Comercial. Suspendarea din functia de administrator al unei societati comerciale. Competenta teritoariala
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE
SECTIA A II-A CIVILA
Decizia nr. 1181/2013 Dosar nr. 18943/3/2012
Sedinta Camerei de Consiliu din 19 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenta de fata;
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila, la data de 24 mai 2012, sub nr. 18948/3/2012, reclamantul F.G. l-a chemat in judecata pe paratul C.I., solicitand sa se constate ca Asociatia Centrocoop nu este actionar majoritar la SC C. SA si suspendarea paratului din functia de administrator unic.
Prin sentinta nr. 10.903 din 6 septembrie 2012, Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, a admis exceptia necompetentei teritoriale sale teritoriale, invocata de paratul C.I. prin intampinarea depusa si pe cale de consecinta, a declinat competenta solutionarii actiunii in favoarea Tribunalului Bihor, retinand ca paratul are domiciliul in Oradea, jud. Bihor si incidenta in cauza a dispozitiilor art. 5 C. proc. civ., potrivit carora cererea se introduce la instanta domiciliului paratului.
II. Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bihor, sectia I civila, sub nr. 18943/3/2012 si prin incheierea de sedinta din 15 noiembrie s-a dispus scoaterea sa de pe rol si transpunerea lui pe rolul Sectiei Comerciale a aceleiasi instante.
Pe rolul Tribunalului Bihor, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, cauza a fost inregistrata sub nr. 18943/3/2012 si a fost solutionat prin sentinta nr. 44/COM/2013 din 29 ianuarie 2013 in sensul admiterii exceptiei necompetentei teritoriale, invocata din oficiu, declinarii competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila, constatarii ivirii conflictului negativ de competenta si inaintarii dosarului catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.
Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, Tribunalul Bihor, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a retinut incidenta in speta a dispozitiilor art. 15 C. proc. civ., potrivit carora: cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei locului unde societatea isi are sediul principal, in considerarea faptului ca paratele au sediul principal in Bucuresti.
In conformitate cu prevederile art. 20-22 C. proc. civ., instanta a constatat ivit conflictul negativ de competenta si in conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a dispus inaintarea dosarului cauzei inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii acestuia.
III. Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva conflictului de competenta ivit in solutionarea cererii de chemare in judecata, inalta Curte, in temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunta regulatorul de competenta stabilind competenta solutionarii acestei cereri in favoarea Judecatoriei Calarasi, pentru urmatoarele considerente:
Delimitarea atributiilor instantelor, se realizeaza in cadrul celor doua forme ale competentei, materiala si teritoriala.
Competenta materiala, privita sub aspectul ei functional, stabileste ierarhia pe linie verticala a diferitelor categorii de instante – judecatorii, tribunale, curti de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie – care desfasoara activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.
Sub aspect procesual, competenta materiala determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante. in ceea ce priveste competenta teritoriala a instantei, Codul de procedura civila cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5-8) si norme cu caracter imperativ (art. 13-16).
In principiu, normele de competenta teritoriala sunt norme juridice de ordine privata, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 13-16 C. proc. civ., care sunt norme de competenta teritoriala exclusiva, de ordine publica.
Astfel, inalta Curte, constata ca, in mod eronat, Tribunalul Bihor, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a retinut ca cererea de chemare in judecata a fost indreptata de reclamant impotriva unor parate societati comerciale, avand sediul in Bucuresti, in realitate actiunea dedusa judecatii fiind formulata exclusiv impotriva paratului persoana fizica, C.I.
In raport de aceasta retinere, Tribunalul Bihor a facut gresit aplicarea prevederilor art. 15 C. proc. civ., norma de competenta teritoriala exclusiva in materie de societate.
Cum in speta, calitate de parat are doar o persoana fizica, chiar daca obiectul cererii de chemare in judecata vizeaza suspendarea acestuia din functia de administrator al unei societati comerciale, in conditiile in care aceasta nu este parte in proces nu se poate stabili competenta solutionarii cauzei functie de raza teritoriala in care societatea isi are sediul.
Astfel, avand in vedere ca parat in cauza este exclusiv C.I., persoana fizica, cu domiciliu in Oradea, jud. Bihor si ca acesta a invocat prin intampinarea depusa, la data de 6 septembrie 2012, in conditiile art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti, Inalta Curte retine incidenta in cauza a normei generale de competenta teritoriala, respectiv art. 5 C. proc. civ., care statueaza ca: „cererea se face la domiciliul paratului”.
In raport de considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare in judecata – obligatie de a face, precum si de faptul ca paratul are domiciliul in Oradea, jud. Bihor, asa cum rezulta din actele aflate la dosar, inalta Curte apreciaza ca actiunea dedusa judecatii este o actiune personala in realizarea dreptului, guvernata de norme cu caracter de ordine privata ce reglementeaza materia competentei teritoriale alternative, in baza carora reclamantul are optiunea alegerii intre mai multe instante deopotriva competente, drept ce a fost insa contestat de parat in conditiile prevazute de dispozitiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., astfel incat invocarea exceptiei necompetentei teritoriale s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale precitate.
In raport de cele mai sus expuse, Inalta Curte, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenta de solutionare a litigiului dintre reclamantul F.G. si paratul C.I., avand ca obiect actiune in obligatia de a face, in favoarea Tribunalului Bihor, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileste competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bihor, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19 martie 2013.