Comercial societar. Lipsa lui affectio societatis. Excluderea unui asociat din SRL

Comercial societar. Lipsa lui affectio societatis. Excluderea unui asociat din SRL

 

R O M A N I A

INALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

SECTIA A II-A CIVILA

Decizia nr. 3328/2013                                                           Dosar nr. 917/83/2010

 Sedinta publica de la 16 octombrie 2013

Asupra recursului de fata, din examinarea lucrarilor dosarului constata urmatoarele:

Prin sentinta nr. 1337/ LC din 23 decembrie 2011, Tribunalul Satu Mare a respins exceptia conexitatii invocata de parata SC S. SRL si a respins actiunea civiia formulata de reclamanta A.M. impotriva paratelor SC M. SRL si SC S. SRL avand ca obiect excluderea asociatului SC S. SRL din SC M. SRL, cu obligarea reclamantei sa plateasca paratei suma de 2.380 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond, fata de probele de la dosar a apreciat ca actiunea formulata de reclamanta A.M., in contradictoriu cu paratele SC M. SRL si SC S. SRL nu este intemeiata.

Din actele depuse la dosar rezulta ca reclamanta a solicitat in contradictoriu cu parata SC S. SRL, ca aceasta sa fie exclusa din SC M. SRL, in conditiile in care detine 45% din capitalul social, invocand in principal mai multe motive: respectiv ca la constituirea SC M. SRL – era un alt actionariat, ulterior ajungandu-se la forma actuala in care SC S. SRL ajunge la cota de 55%. Mai considera ca SC S. SRL prin administratorul si asociatul sau, au indeplinit acte care defavorizeaza SC M. SRL, respectiv ar fi inchiriat imobile sub pretul pietii, iar ulterior SC S. SRL proprietara imobilului a crescut chiria si ar fi dorit dizolvarea societatii, fiind grave neintelegeri intre asociati, invocand prevederile art. 222 lit. c) si d) din Legea nr. 31/1990.

Fata de sustinerile reclamantei si probele administrate instanta a apreciat ca cererea reclamantei nu este intemeiata, raportat la motivele invocate de aceasta. Reclamanta a invocat ca temei al cererii prevederile art. 222 lit. c) si d) din Legea nr. 31/1990 actualizata care prevad un amestec fara drept in activitatea societatii sau acte de frauda.

Dizolvarea socie+atii se hotaraste in conditiile legii, neavand relevanta fata de prezenta cerere. Cu privire la activitatea financiara aceasta se desfasoara in conditiile legii, in interesul societatii, neputandu-se dovedi ca asociatul majoritar SC S. SRL a actionat in sensul ajungerii in faliment a societatii.

S-a mai retinut ca reclamanta avea si alte mijloace legale de a-si realiza pretentiile fata de SC S. SRL prin institutia divizarii prevazuta de art. 238 si urm. din Legea nr. 31/1990 cu modificarile ulterioare, aceasta presupunand acordul partilor sau eventuala solicitare de dizolvare a societatii in conditiile art. 222 lit. e) pentru neintelegeri grave intre asociati, cu aceasta ocazie rezolvandu-se si lichidarea patrimoniului societatii, insa reclamanta a solicitat doar excluderea asociatului SC S. SRL, cu consecinta mentinerii SC M. SRL desi este minoritar in societate, avand 45%.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A.M.

Prin Decizia nr. 89/ CA din 24 octombrie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca prin sentinta nr. 351 din 22 februarie 1994, pronuntata de Judecatoria Satu Mare, s-a autorizat functionarea SC T.I. SRL Satu Mare, iar prin actele aditionale din 1996, s-au adus modificari actelor de constituire ale societatii, vizand denumirea, asociatii, capitalul social si aporturile asociatilor, astfel ca, denumirea societatii comerciale urma sa fie SC M. SRL, avand ca asociati pe A.M., cu un aport reprezentand 45% din capitalul social al societatii si B.C., cetatean italian, cu un aport ce reprezenta 55% din capitalul social al societatii.

Ulterior, prin actul aditional la Statutul si Contractul societatii intimate, s-au modificat din nou actele constitutive ale acesteia in sensul ca, s-a retras din societate asociatul Battistuzzi Costantino, care a cesionat partile sale sociale SC S. SRL -reprezentata de catre acesta, societate care de la acea data a devenit asociat la intimatei SC M. SRL, la care detine 55% din capitalul social, alaturi de reclamanta – reclamanta A.M., care detine 45% din capitalul social al intimatei, acesta din urma avand si calitatea de administrator al societatii.

Asa cum s-a relevat mai sus, cererea formulata de catre reclamanta a fost intemeiata in drept pe prevederile art. 222 lit. c) si d) din Legea nr. 31/1990, republicata, potrivit carora, poate fi exclus din societate in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata, „asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82” ( lit. c) si „asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora” (lit. d).

Din cuprinsul textului de lege evocat mai sus, reiese ca, situatia de excludere avuta in vedere la lit. d) alin. (1) al art. 222 Legea societatilor comerciale, priveste numai pe asociatii care au si calitatea de administrator, calitate pe care parata – intimata SC S. SRL nu o detine in cadrul SC M. SRL, astfel ca, cererea de excludere formulata de catre reclamanta, in temeiul acestui text de lege, este neintemeiata, prevederile invocate nefiind incidente in speta.

Cat priveste cealalta ipoteza de excludere invocata de catre reclamanta reclamanta, respectiv cea prevazuta la lit. c) din acelasi text de Lege, este ipoteza care justifica natura sanctionatorie a masurii excluderii, intrucat ii pedepseste pe acei asociati care si-au incalcat obligatiile statutare cu raspundere nelimitata.

Masura este aplicabila asociatilor care, neavand calitatea de administratori ai societatii, intervin, fara drept in operatiunile de administrare.

De asemenea, utilizarea de catre aceeasi asociati a capitalului social al societatii in folosul lor sau al altei persoane, fara consimtamantul asociatilor, se sanctioneaza cu excluderea.

In fine, un alt motiv de excludere integrat acestei ipoteze, este acela care priveste exercitarea de catre acesti asociati cu raspundere nelimitata, a unor acte de concurenta neloiala, in pofida interdictiei stabilite de art. 82 din Legea societatilor comerciale.

Motivul invocat insa de catre reclamanta nu se regaseste printre ipotezele avute in vedere de textul art. 222 lit. c) din Legea societatilor comerciale, care constituie temeiul legal al actiunii, cu atat mai mult cu cat, reclamanta insasi a recunoscut ca, pe parcursul mai multor ani, intimata SC S. SRL nu a perceput nici o chirie pentru spatiile proprietatea sa, aflate in folosinta SC M. SRL, iar apoi in perioada 2006 – 2009 a fost stabilita o chirie „rezonabila”, pentru ca in anul 2009, intimata sa procedeze la stabilirea unei chirii ” conform pretului pietei”.

De altfel, contractele de inchiriere la care face trimitere reclamanta, depuse in copie la filele 44-63 fond, sunt semnate de catre aceasta, in calitate de reprezentant al SC M. SRL, ceea ce presupune ca a acceptat clauzele contractuale, inclusiv, pretul chiriei, pe care acum il invoca ca fiind impus de catre proprietarul imobilelor, ceea ce nu s-a confirmat in cauza.

Nici motivele invocate de catre reclamanta, prin notele de sedinta depuse la filele 177 – 178 fond, referitoare la vanzarea de catre SC M. SRL (societate ce apartine d-lui B.C.) catre SC M. SRL a doua autoutilitare vechi la o valoare foarte mare, si in conditiile in care intimata nu avea nevoie de acestea, nu se incadreaza in ipotezele avute in vedere de textul art. 222 lit. c) Legea societatilor comerciale.

Pe de alta parte, cu privire la pretul acestor autoutilitare, pozitia reclamantei este oscilanta, intrucat, prin notele de sedinta evocate mai sus a sustinut ca pretul vanzarii a fost unul ridicat, pentru ca in notele de sedinta depuse la un termen anterior (filele 95 – 97 fond) sa sustina ca, autoturismele erau uzate, si utilajele vechi, iar pretul nu a fost „foarte mare”.

Nici imprejurarea ca, SC M. SRL ar fi efectuat investitii la imobilele proprietatea asociatului majoritar nu constituie un motiv de excludere a acestuia din urma din societatea intimata.

Aceasta daca revendica pretentii fata de SC S. SRL, are posibilitatea sa-si valorifice aceste pretentii pe calea unei actiuni in justitie, si nicidecum, nu poate constitui motiv de excludere, prin el insusi, a unui asociat.

S-a apreciat ca nu constituie un motiv de excludere din societate, in intelesul aceluiasi text de lege invocat de reclamanta ( art. 222 lit. c) din Legea societatilor comerciale) nici faptul ca, intimata SC S. SRL a promovat o actiune in dizolvarea societatii sau cerere pentru deschiderea procedurii insolventei impotriva SC M. SRL, neincadrandu-se in nici una dintre ipotezele avute in vedere de acest text legal.

Instanta de apel a retinut ca din intreg probatoriul administrat insa in cauza, reiese fara putinta de tagada ca intre cei doi asociati exista grave neintelegeri. Astfel, la randul sau, asociatul majoritar a sustinut ca, in anul 2006, reclamanta reclamanta a constituit pe numele fiicei sale o societate concurenta, si anume SC N.G. SRL, iar anterior, in luna ianuarie 2005, aceeasi apelanta a constituit o alta firma concurenta si anume SC C.C. SRL, despre care a aratat ca, nu a avut cunostinta.

De asemenea, intimata SC S. SRL a mai sustinut ca, tot fara stirea sa, reclamanta a deschis pentru SC N.G. SRL, in cursul lunii iunie 2007, un magazin in Timisoara si a inceput sa furnizeze saltele produse de SC M. SRL, cu plata la vanzare, pentru ca apoi sa incheie un contract de furnizare intre cele doua societati, cu preturi mult reduse fata de cele practicate in propriile magazine, activitati care au culminat prin inchiderea punctului de lucru al SC M. SRL, aspecte care nu au fost contestate de catre reclamanta nici in fata primei instante si nici in fata instantei de apel.

Constatand ca in speta nu s-a facut dovada ca intimata SC S. SRL a intervenit fara drept in operatiunile de administrare ale SC M. SRL, si nici ca ar fi utilizat in folosul sau sau a altei persoane, capitalul societatii intimate fara consimtamantul reclamantei sau ar fi exercitat acte de concurenta neloiala, instanta de apel a apreciat ca legala si temeinica sentinta atacata, intreaga probatiune administrata in cauza, evidentiind intr-adevar grave neintelegeri intre asociati, situatie care poate conduce la dizolvarea societatii si nicidecum la excluderea asociatului intimat, in temeiul art. 222 lit. c) si d) din Legea societatilor comerciale, texte de Lege care nu sunt incidente in speta de fata.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta, solicitand, in principal, casarea hotararii recurate in vederea administrarii probei testimoniale solicitate in calea de atac a apelului si, in subsidiar, modificarea hotararii recurate, iar pe fond admiterea actiunii, respectiv sa se dispuna excluderea asociatului SC S. SRL din SC M. SRL, cu obligarea paratei SC S. SRL la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat decizia, in principal, din perspectiva respingerii in mod nelegal a cererii de probatorii din 17 octombrie 2012.

In al doilea rand, recurenta critica hotararea instantei de apel raportat la retinerea neincidentei in prezenta speta a dispozitiilor art. 222 lit. c) raportat la art. 80 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Recurenta a mai sustinut ca instanta a ignorat ca, pentru inlaturarea blocajului survenit si supravietuirea societatii, a fi justificata si eficace masura excluderii asociatului majoritar SC S. SRL, acesta dovedind pierderea totala a spiritului affectio societatis, astfel cum rezulta din ansamblul probator.

Instanta de apel nu a avut in vedere ca interesele societatii primeaza in fata intereselor asociatilor, continuarea activitatii societatii fiind scopul urmarit de legiuitor.

Analizand hotararea recurata in raport de criticile formulate, in limitele controlului de legalitate si temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca recursul este fondat pentru considerentele ce urmeaza:

Critica privitoare la respingerea cererii de probatorii formulate la termenul de judecata de la 17 octombrie 2012 este fondata.

Astfel, la termenul din data de 19 septembrie 2012 reclamanta a formulat cerere de amanare, solicitand comunicarea intampinarii depusa de catre parata-intimata SC S. SRL si acordarea unui termen in vederea studierii acesteia si formularii cererii de probatorii, raportat la sustinerile paratei-intimate continute in intampinare.

La urmatorul termen de judecata, respectiv la 17 octombrie 2012, reclamanta formulat cerere de probatorii solicitand incuviintarea probei cu inscrisuri, transcrierea inregistrarilor audio de la A.G.A. SC M. SRL din data de 06 octombrie 2012, precum si a probei testimoniale cu martora B.M.

In mod gresit instanta de apel a respins ca tardiva cererea de probatorii formulata pentru termenul din data de 17 octombrie 2012 raportat la faptul ca la termenul anterior fusese admisa cererea de amanare pentru studierea intampinarii si formularea unei cereri de probatorii, nefiind depasit momentul procedural al primei zile de infatisare.

Mai mult, atat necesitatea administrarii probei cu transcrierea inregistrarilor audio de la A.G.A. SC M. SRL din data de 06 octombrie 2012, cat si necesitatea administrarii probei testimoniale cu martora B.M. au reiesit din dezbateri, respectiv din continutul intampinarii formulate de parata-intimata SC S. SRL, intampinare ce a fost comunicata ulterior termenului din data de 19 septembrie 2012.

De altfel, nici la data declararii apelului si nici la data depunerii motivelor de apel nu avusese loc A.G.A. SC M. SRL din data de 06 octombrie 2012 si nici nu se putea prevedea data acestei adunari ori discutiile ce urmau a fi purtate cu ocazia acestui eveniment, pentru a putea solicita inca de la declararea/motivarea apelului, incuviintarea administrarii acestei probe.

Pentru aceste considerente, se impune admiterea recursului si casarea deciziei recurate cu trimitere la instanta de apel in vederea discutarii incuviintarii cererii de probatorii, facandu-se aplicarea disp. art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

In apel dupa casare! si dupa administrarea intregului probatoriu pertinent, concludent si util cauzei, instanta va analiza motivele de excludere, chiar si in ipoteza in care s-ar aprecia ca, privite in mod individual aceste fapte – care se circumscriu prevederilor art. 80 din Legea nr. 31/1990 – ale asociatului majoritar nu ar constitui motiv de excludere, pentru ca acestea, analizate in ansamblul lor, pot proba pierderea totala a spiritului affectio societatis de catre asociatul majoritar.

Astfel cum rezulta din cele ce preced, decizia este contradictorie, intrucat, desi sunt retinute gravele neintelegeri dintre asociati, analizand individual fiecare dintre motivele pentru care reclamanta solicita excluderea, instanta ajunge la o concluzia respingerii actiunii.

Potrivit disp. art. 222 din Legea nr. 31/1990, institutia juridica a excluderii isi gaseste aplicarea in cazul societatilor de persoane si a societatilor mixte, ce imbina trasaturile societatilor de persoane cu cele ale societatilor de capitaluri, asadar in cazul acelor forme de societate comerciala la care problema increderii reciproce si a conlucrarii asociatilor se pune mai accentuat decat in cazul altor forme societare.

Chiar art. 1 din actul normativ mai sus enuntat, prin care legiuitorul permite persoanelor fizice si juridice sa se asocieze si sa constituie societati comerciale in vederea efectuarii de acte de comert, statueaza Indatorirea legala a asociatilor societatilor comerciale, cu exceptia societatilor pe actiuni, de a exercita in comun activitatile statutare.

Increderea reciproca este premisa conlucrarii pentru indeplinirea obiectivelor societatii comerciale, iar pe scala intensitatii increderii reciproce a asociatilor, nivelul de satisfacere a obligatiei de affectio societatis este principalul indicator.

Manifestari ale lipsei sau reducerii spiritului de affectio societatis duc la nasterea crizelor la nivelul societatii comerciale, determina blocarea activitatii organelor societare si prabusirea situatiei patrimoniale. Legiuitorul este preocupat, din ratiuni economice si sociale, de mentinerea in viata a societatii, interesele societatii primeaza in fata intereselor asociatilor, continuarea activitatii societatii fiind scopul urmarit de legiuitor.

Affectio societatis este o conditie de fond a contractului de societate, iar omisiunea instantei de apel de a se pronunta cu privire la aceste aspecte, aspecte ignorate in aceeasi masura si de catre instanta de fond, atrag incidenta motivului de recurs prevazut de disp.art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele retinute, conform art. 304 pct. 7 si 9 raportat la 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamanta A.M. impotriva Deciziei nr. 89/ CA din 24 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, va fi casata decizia recurata si se va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.

Cat priveste cheltuielile de judecata in recurs, solicitate de catre recurenta, urmeaza ca asupra acestora sa se pronunte instanta in momentul in care se va putea stabili culpa procesuala precum si cine este „partea cazuta in pretentii”, conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A.M. impotriva Deciziei nr. 89/ CA din 24 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Caseaza decizia recurata si trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 16 octombrie 2013.