Cererea prin care creditorul a solicitat completarea unei sentinte a aceleiasi instante, in sensul obligarii debitoarei – societate in insolventa – la plata cheltuielilor de judecata, are in mod cert natura unei actiuni in realizarea unei creante asupra averii debitorului, fiind corecta aplicarea de catre instanta a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, referitoare la suspendarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului. Cheltuielile de judecata au o natura juridica bivalenta, acestea reprezentand, pe de o parte, prejudiciul cauzat de culpa procesuala, iar, pe de alta parte, despagubirile pe care partea cazuta in pretentii trebuie sa le plateasca celeilalte parti. Prin urmare, dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata este un drept patrimonial, de creanta, creditorul avand obligatia de a dovedi existenta unei creante certe, lichide si exigibile constituite din sumele pretinse cu acest titlu.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia rezumata nr. 2323/2015
Cheltuieli de judecata. Natura juridica. Incidenta dispozitiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotararile
Index alfabetic :
- cerere de completare a hotararii
- cheltuieli de judecata
- insolventa
- proc. civ. din 1865, art. 129 alin. (1), art. 274
Legea nr. 85/2014, art. 75
In intelesul art. 274 C. proc. civ. natura juridica a cheltuielilor de judecata este una bivalenta, acestea reprezentand, pe de o parte, prejudiciul cauzat de culpa procesuala, iar, pe de alta parte, despagubirile pe care partea cazuta in pretentii trebuie sa le plateasca celeilalte parti. Dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata este un drept patrimonial, de creanta, creditoarea avand obligatia de a dovedi, in conditiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., existenta unei creante certe, lichide si exigibile constituite din sumele pretinse cu acest titlu.
Cererea prin care creditorul a cerut obligarea debitoarei – societate aflata in insolventa – la plata cheltuielilor de judecata are natura unei actiuni in realizarea unei creante asupra averii debitorului, astfel incat este corecta aplicarea de catre instanta a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care se refera la suspendarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2323 din 12 noiembrie 2015
Prin sentinta civila nr. 592 din 16 octombrie 2013, Tribunalul Giurgiu a respins actiunea reclamantei SC A. Giurgiu SA formulata impotriva paratului Municipiul Giurgiu.
Prin sentinta nr. 138 din 26 martie 2014, Tribunalul Giurgiu a respins cererea de completare a sentintei civile nr. 592 din 16 octombrie 2013 formulata de Municipiul Giurgiu, cu privire la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva sentintei de completare s-a formulat apel de catre paratul Municipiul Giurgiu care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate, in sensul admiterii cererii de completare si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea cauzei in fond.
Prin incheierea din Camera de Consiliu din data de 26 septembrie 2014, Tribunalul Giurgiu a admis cererea formulata de debitoarea SC A. Giurgiu SA si a deschis procedura generala a insolventei debitoarei SC A. Giurgiu SA.
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, prin incheierea pronuntata la data de 7 aprilie 2015, a suspendat in temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 judecata apelului formulat de apelantul-parat Municipiul Giurgiu prin Primar.
A acordat termen la data de 5 mai 2015, Completul 2A, ora 9,00, asupra apelului formulat de apelanta-reclamanta SC A. Giurgiu SA prin administrator judiciar B. IPURL, pentru cand se va cita apelanta-reclamanta.
A emis adresa catre apelanta-reclamanta SC A. Giurgiu SA, prin administrator judiciar B. IPURL, cu solicitarea de a preciza care este obiectul actiunii si izvorul creantei si, de asemenea, suma solicitata, printr-un tabel, iar in cazul in care aceasta suma se refera la datorii inregistrate de unitatile scolare Giurgiu la nivelul anului 2004, sa mentioneze care sunt acele unitati scolare.
In fundamentarea acestei solutii instanta de apel a retinut, in esenta, ca in speta sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa:
Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, „De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creantelor. Repunerea pe rol a acestora este posibila doar in cazul desfiintarii hotararii de deschidere a procedurii, a revocarii incheierii de deschidere a procedurii sau in cazul inchiderii procedurii in conditiile art. 178. In cazul in care hotararea de deschidere a procedurii este desfiintata sau, dupa caz, revocata, actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar masurile de executare silita pot fi reluate. La data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii, atat actiunea judiciara sau extrajudiciara, cat si executarile silite suspendate inceteaza.”
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs paratul Municipiul Giurgiu solicitand admiterea recursului, casarea incheierii atacate sub aspectul suspendarii judecatii apelului declarat de Municipiul Giurgiu si trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru continuarea judecatii.
Recurentul-parat isi subsumeaza criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la urmatoarele aspecte:
Art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se refera la actiunile in realizarea creantelor in general, pe cand capatul de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecata solicitate intr-un proces civil are caracter special.
Astfel, din modul in care este formulat art. 274 alin. (1) C. proc. civ., (partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata) rezulta ca:
– textul de lege are caracter imperativ;
– exclusiv judecatorul are dreptul si obligatia de a obliga partea cazuta in pretentii la plata cheltuielilor de judecata;
– creanta avand ca obiect cheltuieli de judecata este reglementata de norme de drept procesual, iar nu de norme de drept material, precum creantele vizate de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Instanta are un drept de apreciere asupra masurii in care onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care se afla in culpa procesuala, existand posibilitatea reducerii acestuia (art. 274 alin. 3 C. proc. civ.), neobligarii la plata (art. 275 C. proc. civ.) ori compensarii (art. 276 C. proc. civ.) sau impartirii cheltuielilor de judecata (art. 277 C. proc. civ.).
Prin notificarea nr. 3054 din 26 noiembrie 2014, inregistrata la Primaria Municipiului Giurgiu sub nr. 38020 din 27 noiembrie 2014, administratorul judiciar a respins recurentului parat declaratia de creanta pe motiv ca debitoarea nu a fost obligata de instanta la plata cheltuielilor de judecata, iar contestatia acestuia impotriva tabelului preliminar a fost respinsa de judecatorul sindic prin sentinta civila nr. 99 din 2 martie 2015 a Tribunalului Giurgiu (dosar nr. xx96/122/2014/a3), hotararea ramanand definitiva.
Considera recurentul ca norma speciala reglementata de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. se aplica prioritar fata de cea din art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Sub acest aspect recurentul precizeaza ca in mod gresit a retinut instanta ca a solicitat realizarea unei creante asupra debitorului cand in realitate a cerut obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, deci stabilirea unei creante, astfel ca art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care se refera la actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului, este inaplicabil in speta.
Recurentul-parat arata ca nu a formulat o actiune in realizarea unei creante, ci, in cadrul unui proces civil, a cerut obligarea partii cazute in pretentii la plata cheltuielilor de judecata.
Precizeaza recurentul-parat ca, in speta, fiind vorba de un apel impotriva unei sentinte pronuntate de Tribunalul Giurgiu, judecatorul sindic de la Tribunalul Giurgiu, indiferent de tipul de cerere cu care ar fi sesizat (de exemplu, cu o contestatie la tabelul preliminar prin care se reclama refuzul inscrierii creantei avand ca obiect cheltuieli de judecata) nu ar putea sa ii admita cheltuielile de judecata, deoarece ar insemna sa hotarasca in sens contrar sentintei nr. 138 din 26 martie 2014 pronuntate de acelasi Tribunalul Giurgiu, ceea ce este atributul exclusiv al instantei de control judiciar, in speta, Curtea de Apel Bucuresti.
Cu atat mai mult, se arata, administratorul judiciar, sesizat cu declaratia sa de creanta, nu ar putea decide in sens contrar unei hotarari judecatoresti (sentinta comerciala nr. 138 din 26 martie 2014 a Tribunalului Giurgiu), recunoscandu-i dreptul la cheltuieli de judecata.
Inalta Curte, examinand incheierea recurata prin prisma criticilor formulate, a constatat ca recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arata.
Intreaga argumentatie din cererea de recurs vizeaza, in realitate, faptul ca instanta a aplicat gresit masura suspendarii judecatii apelului paratului Municipiul Giurgiu in temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 in conditiile in care dreptul de a solicita cheltuielile de judecata nu poate fi integrat unui drept de creanta, dat fiind caracterul accesoriu al capatului de cerere privind cheltuielile de judecata care confera acestui tip de cerere un caracter special.
Asertiunile recurentei cu privire la aceste aspecte nu pot fi primite.
Aceasta intrucat, in intelesul art. 274 C. proc. civ. natura juridica a cheltuielilor de judecata este una bivalenta, acestea reprezentand, pe de o parte, prejudiciul cauzat de culpa procesuala, iar, pe de alta parte, despagubirile pe care partea cazuta in pretentii trebuie sa le plateasca celeilalte parti.
Asadar, dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata este un drept patrimonial, de creanta, creditoarea avand obligatia de a dovedi, astfel, in conditiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. existenta unei creante certe, lichide si exigibile constituite din sumele pretinse cu acest titlu.
Cererea adresata Tribunalului Giurgiu prin care recurentul-parat a solicitat completarea sentintei nr. 592/2013 a aceleiasi instante cu privire la obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata are in mod cert natura unei actiuni in realizarea unei creante asupra averii debitorului, intimata-reclamanta aflandu-se in procedura insolventei incepand cu data de 26 septembrie 2014.
Sustinerile recurentului din prima parte a cererii cu privire la posibilitatea substituirii administratorului judiciar instantei in aplicarea art. 274 C. proc. civ. sunt simple supozitii, ipoteze de lucru care nu pot fi analizate intrucat exced limitele judecatii.
In considerarea celor ce preced, Inalta Curte, constatand ca incheierea recurata nu este susceptibila de a fi cenzurata din perspectiva criticilor formulate, in temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
Decizia nr. 2323 din 12 noiembrie 2015 pronuntata in recurs de Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie