Caz de forta majora; cresterea nivelului apelor Dunarii. Caracterul absolut invincibil si inevitabil

Caz de forta majora; cresterea nivelului apelor Dunarii. Caracterul absolut invincibil si inevitabil

vezi si https://avocatalinpaidiu.ro/category/contracte/

Ridicarea nivelului apelor Dunarii nu intruneste conditiile pentru a fi considerat un caz de forta majora. In ce priveste caracterul extern, acesta exista, cresterea nivelului apelor Dunarii fiind un eveniment care nu tine de vointa interna a partilor sau de caracteristicile bunului ce a facut obiectul contractului. Privind, insa, caracterul imprevizibil al acestui eveniment, este greu de acceptat ca acesta exista, cat timp aproape anual se produc cresteri ale nivelului apelor Dunarii, fiind un eveniment, totusi, previzibil pentru o persoana cu o diligenta medie, mai ales pentru un profesionist care lucreaza in domeniul transportului pe ape. Curtea considera ca este discutabil si caracterul absolut invincibil si inevitabil al fenomenului, pentru ca nu este vorba despre caracterul absolut invincibil al cresterii nivelului apelor Dunarii, cat mai ales de previzibilitatea producerii acestui fenomen si evitabilitatea lui, in sensul ca activitatea de colectare a productiei de cereale contractate si incarcarea ei in nave de transport se putea face si in alt port in care acest fenomen era previzibil ca nu se va petrece, in perioada prevazuta pentru executarea contractului, mai ales ca in speta de fata recurenta-reclamanta i-a comunicat intimatei-parate faptul ca este dispusa sa suporte cheltuielile suplimentare legate de achizitia, transportul si incarcarea marfii in Portul Constanta. 

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 730/2016

Sedinta publica de la 7 aprilie 2016

Decizia nr. 730/2016

Asupra recursului de fata;

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila, la data de 5 iunie 2013, sub nr. 20652/3/2013, reclamanta A. SRL in contradictoriu cu parata SC B. SA a solicitat ca parata sa fie obligata sa achite contravaloarea penalitatilor stabilite prin contractul nr. XX.

Prin sentinta civila nr. 5761 din 19 septembrie 2013, Tribunalul Bucuresti a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Galati.

B. Hotararea primei instante

3. Prin sentinta civila nr. 247 din 5 mai 2014, Tribunalul Galati a respins, ca nefondata, actiunea reclamantei SC A. SRL Bucuresti, in contradictoriu cu parata SC B. SA Galati.

C. Calea de atac impotriva hotararii primei instante

4. Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal a declarat apel reclamanta SC A. SRL Bucuresti.

5. Fara a indica textul de lege pretins a fi fost gresit aplicat de catre prima instanta, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea hotararii criticate si trimiterea cauzei spre rejudecare.

6. Totodata, a solicitat apelanta reducerea cheltuielilor de judecata la care a fost obligata in fond, cuantumul onorariului de avocat fiind excesiv de ridicat si vadit disproportionat in raport cu valoarea complexitatii cauzei si activitatea desfasurata de aparatorul paratei.

D. Hotararea instantei de apel

7. Prin decizia civila nr. 36/A din 6 martie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia I civila, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A. SRL Bucuresti, impotriva sentintei civile nr. 247 din 5 mai 2014 pronuntata de Tribunalul Galati, sectia a II-a civila, in Dosarul nr. x/3/2013, in contradictoriu cu parata SC B. SA.

E. Calea de atac impotriva hotararii instantei de apel

Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamanta SC A. SRL Bucuresti, aducandu-i urmatoarele critici:

8. Hotararea instantei de apel a fost data cu incalcarea prevederilor Legii nr. 107/1996.

Astfel, potrivit art. 2 lit. g) si g1) din Legea nr. 107/1996, scopul legii apelor este „apararea impotriva inundatiilor si a oricaror alte elemente hidrometorologice periculoase” si „managementul riscului de inundatii, cu scopul de a reduce consecintele negative pentru sanatatea umana, mediu, patrimoniul cultural si activitatea economica.

Potrivit art. 6 alin. (1) din aceeasi lege, activitatea de gospodarire unitaera, rationara si integrata a apelor se organizeaza si se desfasoara pe bazine hidrografice.

Conform art. 6 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, administrarea bazinelor hidrografice nationale, se face la nivelul discrictelor de bazin de catre administratiile bazinale de apa ale Administratiei Nationale „Apele Romane”, iar potrivit alin. (6) al aceluiasi articol la nivel national sunt stabilite districtele de bazine hidrografice printre care si Dobrogea Litoral.

9. Prin urmare, evidenta legala si oficiala a situatiilor hidrologice survenite in zona hidrografica care cuprinde porturile precizate in contractul nr. XX din 9 iunie 2010 (in temeiul caruia s-a formulat cererea introductiva), o tine administratia din cadrul AN „Apele Romane” care are competenta legala in privinta districtului bazinal Dobrogea Litoral.

10. Recurenta-reclamanta a aratat ca s-a adresat acesteia din urma cu cererea din 17 martie 2014 pentru a i se comunica situatia cotelor apelor Dunarii in perioada 15-30 iulie 2010, perioada in care trebuia executat contractul incheiat cu parata.

Prin adresa din 24 martie 2014, AN „Apele Romane” a comunicat valorile orare ale nivelului apei fluviului inregistrate la mirele statiilor hidrometrice Braila (km 169,4) si Galati (km 150) in perioada de interes.

11. Verificand situatia precizata de AN „Apele Romane” in perioada 15-30 iulie 2010, raportate la cotele de inundatie in Portul Braila, se poate constata ca incepand cu data de 16 iulie 2010 ora 18 si pana la sfarsitul perioadei de executare a contractului, valorile apei fluviului Dunarea au fost mai mici decat aceste cote.

12. De asemenea si in Portul Galati valorile fluviului Dunarea au fost mai mici decat cota de inundatie incepand cu ora 18 din ziua de 15 iulie 2010 si pana la sfarsitul perioadei de executare a contractului.

13. Prin urmare, in afara de ziua de 15 iulie 2010 in Portul Galati si in zilele de 15 si 16 iulie 2010 in Portul Braila, in restul intervalului pana la 30 iulie 2010, se putea cumpara si livra marfa aferenta contractului incheiat cu reclamanta.

14. In opinia recurentei-reclamante mentiunile din certificatul de forta majora emis la data de 6 iulie 2010 de Camera de Comert, Industrie si Agricultura Braila, respectiv mentiunile din certificatul de forta majora din 7 iulie 2010 emis de Camera de Comert, Industrie si Agricultura Galati, nu puteau constitui o baza legitima pentru invocarea fortei majore pentru intimata-parata, deoarece, au fost emise pentru situatii ce au survenit cu 8 si respectiv 9 zile inainte de inceperea termenului de livrare, dar si pentru o perioada de timp ce nu poate fi delimitata.

Mai mult, aceste certificate au fost emise de organizatii de drept privat care nu au competentele legale referitoare la activitatea de gospodarire a apelor.

15. De asemenea, intimata-parata nici nu a solicitat noi certificate la incetare de forta majora, cu toate ca avut cel putin o saptamana la dispozitie sa verifice daca mai subzista situatia atestata de cele doua certificate (pana la 15 iulie 2010), dar chiar 3 saptamani, daca ne raportam la ultima zi a termenului de livrare (30 iulie 2010).

In orice caz, intimata-parata nu a facut dovada faptului ca a depus vreo diligenta pentru obtinerea certificatelor de incetare a cazului de forta majora.

16. In schimb, recurenta-reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa din 24 martie 2014, emisa de AN „Apele Romane”, singura autoritate cu competente legale in acest domeniu, care atesta ca problema depasirii cotelor de inundatie se putea pune doar in privinta zilelor de 15 si 16 iulie 2010.

17. In acest context rezulta evidenta reaua-credinta a intimatei-parate in invocarea asa zisului caz de forta majora care numai exista incepand cu ora 18 a zilei de 15 iulie 2010 in Portul Galati si incepand cu ora 18 a zile de 16 iulie 2010 in Portul Braila.

18. Mai mult, recurenta-reclamanta sustine ca intimata-parata a dat dovada de rea-credinta si atunci cand a refuzat sa aduca marfa in Portul Constanta, unde nu exista o situatie de forta majora, desi reclamanta a precizat in scris ca este dispusa sa plateasca toate costurile suplimentare ocazionate de aceasta schimbare.

S-a mai sustinut ca aceste aspecte au fost relevate chiar in fata primei instante, astfel incat instanta de apel le-ar fi putut examina chiar si situatia in care ar fi considerat ca motivarea apelului nu s-a facut in termenul procedural.

19. Instanta de apel nici macar nu si-a exprimat opinia asupra incidentei prevederilor Legii nr. 107/1996 si nici asupra corespondentei purtate cu intimata-parata in legatura cu dorinta reclamantei de a se livra marfa in Portul Constanta, costurile ocazionate de aceasta schimbare urmand a fi suportate de catre reclamanta, mai ales ca reclamanta a precizat faptul ca accepta si depasirea termenului de livrare daca marfa va fi livrata in Portul Constanta.

F. Solutia instantei de recurs

Analizand decizia recurata, prin raportare la criticile formulate, Inalta Curte constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

20. Instanta de apel nu a lamurit pe deplin situatia de fapt si nu a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza.

21. Astfel, instanta de apel nu a verificat in ce masura o persoana juridica de drept privat cum este o Camera de Comert si Industrie (atat cea de la Galati cat si cea de la Braila), este indreptatita sa emita certificate de forta majora intr-un domeniu pe care nu-l are in obiectul de activitate, cum este cresterea nivelului apelor Dunarii.

22. In mod evident aceasta atributie revine Administratiei Nationale „Apele Romane” prin districtele de bazine hidrografice competente, asa dupa cum rezulta din dispozitiile art. 2 si art. 6 din Legea nr. 107/1996.

23. Pe baza dispozitiilor acestei legi, precum si in temeiul actelor depuse de catre recurenta-reclamanta, respectiv adresa din 24 martie 2014, emisa de Administratia Nationala „Apele Romane” trebuie reverificat in ce masura mai poate fi considerat ca a existat o situatie de forta majora in perioada in care intimata-parata trebuia sa execute contractul incheiat cu recurenta-reclamanta.

24. De asemenea, trebuie lamurit in ce masura certificatele de forta majora emise de Camerele de Comert, Industrie si Agricultura din Galati si respectiv Braila, puteau constitui o baza pentru constatarea fortei majore, cat timp ele au fost emise cu mai mult de o saptamana inainte de data la care trebuia inceputa executarea contractului in respectivele porturi si cat timp intimata-parata nu a mai solicitat un certificat de forta majora dupa incetarea situatiei respective, din care trebuia sa rezulte ca respectiva situatie de forta majora a existat cu adevarat in perioada de executare a contractului.

25. In alta ordine de idei, instanta de apel nu a verificat daca sunt indeplinite conditiile de existenta a cazului de forta majora, asa cum acestea au rezultat din doctrina si jurisprudenta aferenta vechiului C. civ.

Potrivit doctrinei si jurisprudentei, forta majora este reprezentata de orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.

26. In ce priveste caracterul extern, acesta exista, cresterea nivelului apelor Dunarii fiind un eveniment care nu tine de vointa interna a partilor sau de caracteristicile bunului ce a facut obiectul contractului.

27. In ce priveste insa caracterul imprevizibil al acestui eveniment este greu de acceptat ca acesta exista, cat timp aproape anual se produc cresteri ale nivelului apelor Dunarii, fiind un eveniment, totusi, previzibil pentru o persoana cu o diligenta medie, mai ales pentru un profesionist care lucreaza in domeniul transportului pe ape.

28. Este discutabil si caracterul absolut invincibil si inevitabil al fenomenului, pentru ca nu este vorba despre caracterul absolut invincibil al cresterii nivelului apelor Dunarii, cat mai ales de previzibilitatea producerii acestui fenomen si evitabilitatea lui, in sensul ca activitatea de colectare a productiei de cereale contractate si incarcarea ei in nave de transport se putea face si in alt port in care acest fenomen era previzibil ca nu se va petrece, in perioada prevazuta pentru executarea contractului, mai ales ca in speta de fata recurenta-reclamanta i-a comunicat intimatei-parate faptul ca este dispusa sa suporte cheltuielile suplimentare legate de achizitia, transportul si incarcarea marfii in Portul Constanta.

29. Avand in vedere cele de mai sus, in baza art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 coroborat cu prevederile art. 496 si art. 497 C. proc. civ., Inalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Bucuresti impotriva deciziei civile nr. 36/A din 6 martie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Galati, sectia I civila, pe care o caseaza si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Definitiva.