Revendicare imobiliara. Exceptie de la opozabilitatea hotararii judecatoresti

Admite sesizarea privind pronun?area unei hot?râri prealabile, formulat? de Curtea de Apel Suceava – Sec?ia I civil?, în dosarul nr. 7542/314/2015 ?i, în consecin??, stabile?te c?:
În cazul ac?iunii în revendicare imobiliar? a unui bun proprietate comun? pe cote-p?r?i (coproprietate), dispozi?iile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excep?ie de la opozabilitatea hot?rârii judec?tore?ti reglementat? de art. 435 alin. (2) din Codul de procedur? civil?.

Revendicare.Constatarea calitatii de proprietari asupra imobilului teren. plata daune interese. Neavizarea raportului de OCPI

A concluziona ca actiunea este neintemeiata doar pentru ca expertiza nu are valoare probatorie intrucat nu a fost avizata de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, nu reprezinta o dezlegare judicioasa a problemei litigioase pentru ca nu elucideaza situatia de fapt careia sa-i aplice norma de drept incidenta.

Obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si linistita posesie spatiul de vanzare impreuna cu terenul aferent, sa fie obligata parata la plata sumei reprezentand lipsa de folosinta

Revendicare. Reclamanta a chemat in judecata pe parata SC B. SA solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie spatiul de vanzare in suprafata de 26,49 mp si spatiul de depozitare in suprafata de 3,76 mp, impreuna cu terenul aferent, pe care le-a evaluat la suma de 80.000 RON si, respectiv, sa fie obligata parata la plata sumei de 30.000 RON, reprezentand lipsa de folosinta pentru ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecata.

Nu este permisa conventia partilor care sa impuna aplicarea legii generale. Inlaturarea de la aplicare a legii generale ori de cate ori exista o dispozitie speciala intr-o materie data, nu trebuie sa fie expresa

Inlaturarea de la aplicare a legii generale ori de cate ori exista o dispozitie speciala intr-o materie data, nu trebuie sa fie expresa, intrucat este consecinta directa a principiului Specialia Generalibus Derogant, fiind de la sine inteleasa. Prin urmare, tot ca o consecinta a acestui principiu, nu este permisa conventia partilor care sa impuna aplicarea legii generale, inlaturand de la aplicare dispozitia speciala mai restrictiva, avand in vedere limitele instituite de dispozitiile art. 5 C. civ., in care se poate manifesta libertatea de a contracta a partilor.

Actiune in revendicare. Coparticipare procesuala pasiva facultativa. Invocarea aceluiasi titlu de proprietate fata de toate partile chemate in judecata. Unicitatea cauzei juridice. Extinderea efectelor hotararii judecatoresti favorabile si asupra paratilor care nu au exercitat calea de atac a apelului.

Cum in cadrul actiunii in revendicare reclamantul nu s-a prevalat de titluri diferite in raport cu fiecare dintre para?ii chema?i in judecata, nu poate pretinde ca prin neatacarea sentin?ei de prima instanta de catre unii dintre para?i (prin care fiecare dintre parati fusese obligat la restituirea unei suprafete de teren individualizate ?i delimitate conform raportului de expertiza intocmit), situa?ia dreptului sau de proprietate ar fi fost astfel definitivata, fara posibilitatea de a mai fi pusa in discu?ie in apel. Aceasta intrucat izvorul unic al dreptului reclamantului (transpus pe planul cauzei juridice a ac?iunii), constand in titlul de proprietate exhibat, nu poate conduce la solu?ii diferite fa?a de para?ii chema?i in proces, in conditiile in care instanta de apel, reluand, in urma casarii cu trimitere, judecata care presupunea verificarea existen?ei unui bun actual in patrimoniul reclamantului, a statuat in sensul ca nu exista un asemenea drept.
Prin urmare, in aceasta situatie, extinderea efectelor hotararii asupra tuturor para?ilor (deci si asupra celor care nu au exercitat calea de atac a apelului) s-a datorat faptului ca dreptul opus de reclamant are aceea?i cauza juridica, ceea ce inseamna ca reclamantul nu poate pretinde consecin?e juridice diferite fa?a de para?i, efectele judeca?ii rasfrangandu-se fa?a de toate par?ile procesului.

Ajutor public judiciar. Admiterea in parte a pretentiilor formulate prin cererea de chemare in judecata. Inexistenta solidaritatii pasive. Cheltuieli de judecata. Criteriul proportionalitatii.

1.  Dispozitiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 nu reprezinta altceva decat o aplicatie a regulii de principiu prevazuta de art. 274 alin. (1) C.pr.civ. Astfel, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar nu isi pierd, din perspectiva celui cazut in pretentii, caracterul de cheltuieli de judecata, cu deosebirea ca, in cazul in care s-a admis cererea de ajutor public judiciar, cheltuielile corespunzatoare se platesc de catre partea care a cazut in pretentii direct statului.
 
     2.  In situatia in care intre parati nu exista un raport juridic de solidaritate, deoarece pretentiile formulate prin actiune impotriva fiecaruia dintre ei au fost determinate in mod individual, obligarea acestora la plata in solidar a sumei reprezentand ajutorul public judiciar este contrara prevederilor art. 277 C.pr.civ., text care prevede, in caz de coparticipare procesuala, criteriul naturii raportului juridic de drept substantial dintre coparticipanti.
          In consecinta, instanta trebuie sa determine cheltuielile de judecata – care cuprind si suma ce trebuie platita de parati statului in temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 – proportional cu pretentiile admise in contradictoriu cu fiecare dintre ei, diferenta reprezentand ajutorul public judiciar care nu poate fi pusa in sarcina acestora urmand a ramane in sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din acelasi act normativ.