Sari la conținut
Cata vreme desfasurarea si finalizarea procesului au fost prefigurate si anticipate de catre reclamant intr-un anumit cadru procesual existent la momentul declansarii acestuia, cursul litigiului ar fi alterat ca urmare a intervenirii unei noi norme procesuale, care modifica regulile pe care ar trebui sa le aiba in vedere instan?a in solu?ionarea cauzei.
Prin urmare, cum dispozitiile art. 48 din Legea nr.10/2001 au fost modificate in cursul procesului prin Legea nr. 1/2009, in mod corect s-a stabilit, in solutionarea conflictului dinte cele doua forme ale textului de lege ce reglementeaza diferit aceeasi situatie juridica cu privire la calitatea procesuala pasiva in litigiile privind restituirea imbunatatirilor necesare si utile aduse imobilelor preluate abuziv de stat, ca dispozitiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificata, nu sunt aplicabile litigiului, in raport cu prevederile art. 6 din Conventia europeana, care consacra dreptul la un proces echitabil.
Sectia I civila, decizia nr. 824 din 18 mai 2017
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 14.03.2007, reclamantele A. si B. au chemat in judecata pe para?ii C., D. si Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, si au solicitat instan?ei ca, prin hotararea pe care o va pronun?a, sa constate ca statul nu a avut niciodata un titlu valabil asupra imobilului situat in Bucuresti, iar in urma compararii titlurilor de proprietate al reclamantelor si al para?ilor, sa fie obliga?i acestia din urma sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul sus-men?ionat, compus din teren in suprafa?a de 251,58 mp., si construc?ie in suprafa?a de 164,23 mp., cu cheltuieli de judecata.
Prin cererea reconven?ionala, paratul C. a solicitat ca, in eventualitatea in care cererea reclamantelor este admisa, acestea sa fie obligate la plata contravalorii imbunata?irilor aduse imobilului pe perioada cat l-a avut in proprietate.
Ulterior, la data de 23.10.2007, paratul-reclamant C. a precizat cererea reconven?ionala, indicand imbunata?irile pe care le-a adus imobilului si valoarea estimata a acestora.
Prin cererea de chemare in garan?ie formulata la data de 23.10.2007, paratul – reclamant C. a solicitat obligarea in solidar a chema?ilor in garan?ie Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, SC E. SA., si Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finan?elor, la restituirea pre?ului actualizat si la contravaloarea imbunata?irilor aduse imobilului de la data cumpararii pana in prezent.
Chematele in garan?ie SC E. SA., si Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finan?elor au invocat excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive.
De asemenea, Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finan?elor a formulat o cerere de chemare in garan?ie a SC E. SA., solicitand ca, in masura in care s-ar aprecia ca are calitate procesuala in cauza, chemata in garan?ie sa fie obligata la restituirea comisionului de 1% incasat de aceasta societate la incheierea contractului de vanzare-cumparare nr. x/112/1996.
Prin sentin?a civila nr. 295 din 08.02.2008, Tribunalul Bucuresti, Sec?ia a V-a civila a admis ac?iunea principala; a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat in Bucuresti; a obligat pe para?ii C. si D. sa lase reclamantelor in deplina proprietate si posesie imobilul sus-men?ionat; a respins cererea reconven?ionala formulata de paratul reclamant C., si a disjuns judecarea cererii de chemare in garan?ie formulata in contradictoriu cu Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, SC E. SA., si Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finan?elor.
Urmare disjungerii acestei cererii de chemare in garan?ie, s-a format dosarul de fa?a, (judecarea cauzei fiind suspendata, la 13.04.2010, pana la solu?ionarea irevocabila a dosarului cu nr. x/3/2007), iar la data de 29.05.2012, constatand solu?ionarea irevocabila a cauzei cu nr. x/3/2007, tribunalul a dispus repunerea pe rol a cauzei.
In cauza, reclamantul C. a solicitat si instan?a a incuviin?at acestuia proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica in specialitatea construc?ii, avand ca obiectiv constatarea imbunata?irilor aduse imobilului situat in Bucuresti si stabilirea valorii acestor imbunata?iri. In cadrul probei cu inscrisuri, s-au depus la dosar, in copie, contractul de vanzare-cumparare nr. x/112/1996, sentin?a civila nr. 5261 din 09.04.1998, dispozi?ia nr. 1428/1998 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti in baza sentin?ei civile nr. 5261/1998, chitan?ele nr. 39084 si nr. 40866. Raportul de expertiza intocmit de expert F. s-a depus la dosar la 02.12.2008, iar raspunsul expertului la obiec?iunile formulate s-a depus la dosar la 19.09.2012 si, respectiv, la 08.01.2013.
Prin sentin?a civila nr. 528 din 14.03.2013, Tribunalul Bucuresti, Sec?ia a V-a civila a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a Primariei Municipiului Bucuresti si S.C. E. S.A.; a respins cererea reclamantului C., in contradictoriu cu Primaria Municipiului Bucuresti si S.C. E. S.A., ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive, invocata de paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice; a admis, in parte, cererea formulata de reclamantul C., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice, si a obligat pe acest parat sa achite reclamantului suma de 42.160 euro in echivalent lei la data pla?ii, reprezentand contravaloare imbunata?iri; a respins ac?iunea pentru restul preten?iilor, ca neintemeiata; a obligat Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice sa achite reclamantului suma de 16.475.115 lei vechi (1.647,51 lei noi) actualizata cu indicele de infla?ie, reprezentand pre?ul achitat conform contractului de vanzare-cumparare nr. x/112/1996; a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a chematei in garan?ie S.C. E. S.A., si a respins cererea de chemare in garan?ie formulata de Ministerul Finan?elor Publice, in contradictoriu cu S.C. E. S.A.
Impotriva acestei sentin?e a declarat apel paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice, iar prin decizia nr. 89/A din 24.02.2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sec?ia a III-a civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice.
Prin decizia civila nr.1584 din 11.06.2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sec?ia I civila a admis recursul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice impotriva deciziei nr. 89/A/2015, pronun?ata de Curtea de Apel Bucuresti, Sec?ia a III-a civila; a casat decizia atacata; a admis apelul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice impotriva sentin?ei civile nr. 528/2013, pronun?ata de Tribunalul Bucuresti, Sec?ia a V a civila, pe care a anulat-o, si a trimis cauza spre evocarea fondului la aceeasi curte de apel.
Pentru a decide astfel, Inalta Curte a re?inut, in esen?a, ca potrivit principiului aplicarii imediate a legii noi, legea noua se aplica tuturor situa?iilor juridice nascute, modificate sau stinse dupa intrarea sa in vigoare, situa?iilor juridice in curs de constituire, modificare sau stingere, precum si efectelor viitoare ale situa?iilor juridice anterior nascute sau modificate.
In spe?a de fa?a, cererea de chemare in garan?ie formulata de paratul C. are ca obiect obligarea reclamantelor la plata pre?ului actualizat al imobilului, precum si la plata contravalorii imbunata?irilor aduse imobilului, si a fost inregistrata pe rolul instan?elor de judecata la data de 23.10.2007.
Temeiul de drept al cererii a fost, pe langa art. 51 si art. 48 din Legea nr. 10/2001, varianta in vigoare la acea data.
Pe parcursul procesului, a fost disjunsa cererea de chemare in garan?ie formulata de reclamantul C. si s-a format prezentul dosar a carui judecata a fost suspendata, la data de 13.04.2010, pana la solu?ionarea irevocabila a dos. nr. x/3/2007.
La data de 29.05.2012, constatand solu?ionarea irevocabila a cauzei cu nr. x/3/2007, Tribunalul Bucuresti a dispus repunerea pe rol a cauzei suspendata in temeiul dispozi?iilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. pr., civila, si a pronun?at sentin?a civila nr. 528/2013.
Prin aceasta hotarare, tribunalul a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a Primariei Municipiului Bucuresti si a S.C. E. S.A.; a respins cererea reclamantului C., in contradictoriu cu Primaria Municipiului Bucuresti si S.C. E. S.A., ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive invocata de paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice si a admis, in parte, cererea reclamantului, in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice; a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a chematei in garan?ie S.C. E. S.A.,si a respins cererea de chemare in garan?ie formulata de Ministerul Finan?elor Publice, in contradictoriu cu S.C. E. S.A.
In motivare, instan?a a re?inut inciden?a art. 48 din Legea nr. 10/2001, varianta legii in vigoare la data formularii cererii reconven?ionale.
Procedand astfel, instan?a de fond a omis sa aiba in vedere ca la data de 29.05.2012, data repunerii cauzei pe rol, art. 48 din Legea nr.10/2001 suferise modificari, con?inutul acestuia fiind: „(1) Chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destina?ia de locuin?a prin imbunata?irile necesare si utile.
(2) Indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obliga?ia despagubirii prevazuta la alin. (1) revine persoanei indrepta?ite”.
Asadar, instan?a de fond avea obliga?ia sa verifice daca exista conflict real intre cele doua norme, adica daca sunt indeplinite cele doua conditii cumulative: sa fie vorba de un act, fapt sau situa?ie juridica, care a luat nastere sub imperiul vechii reglementari si continua sa produca efecte si dupa intrarea in vigoare a noii legi; si cele doua dispozi?ii legale succesive sa reglementeze diferit actul, faptul sau situa?ia juridica respectiva.
Dupa ce verifica indeplinirea cumulativa a celor doua conditii enuntate mai sus si stabilea ca se afla in ipoteza unui conflict real intre cele doua acte normative, respectiv, intre diferitele forme ale aceluiasi act normativ, ce reglementeaza in mod diferit aceeasi situa?ie juridica, instan?a de judecata urma sa stabileasca natura normei, precum si care varianta a legii se aplica in concret la situa?ia de fapt si de drept dedusa judeca?ii.
Clarificarea cadrului procesual prin punerea in discu?ia par?ilor a modificarilor legislative aduse temeiului de drept al cererii nu a avut loc nici in calea de atac a apelului, in considerentele deciziei recurate curtea de apel re?inand ca paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice are calitate procesuala pasiva, fa?a de prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001, varianta in vigoare la data introducerii cererii.
Fa?a de cele aratate mai sus, Inalta Curte a constatat ca este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., intrucat nu au fost puse in discu?ia par?ilor modificarile legislative aduse temeiului de drept al cererii, ceea ce atrage nulitatea prevazuta de art. 105 alin. (2) C.pr.civ.
Cauza a fost reinregistrata, la data de 16.10.2015, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, care, prin decizia nr. 778/A din data de 2.11.2016, in rejudecarea fondului, a admis, in parte, cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C., in contradictoriu cu para?ii Ministerul Finan?elor Publice (parat in ac?iunea precizata de reclamant pe capatul de cerere avand ca obiect pre? actualizat, in locul para?ilor ini?iali Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General si Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice), Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice (parat in ac?iunea precizata de reclamant pe capatul de cerere avand ca obiect contravaloare despagubiri din imbunata?iri) si SC E. SA., si cu chematul in garan?ie SC E. SA.; a respins ac?iunea fa?a de parata SC E. SA., pentru lipsa calita?ii procesuale pasive; a respins excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice; a obligat pe paratul Ministerul Finan?elor Publice sa plateasca reclamantului pre?ul actualizat – 1.647,51 lei actualizat cu rata infla?iei la data pla?ii; a obligat pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice sa plateasca reclamantului 42.160 euro in echivalent lei la data pla?ii, reprezentand contravaloare imbunata?irilor; a respins, ca nefondata, cererea de chemare in garan?ie a SC E. SA., si a obligat pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice sa achite reclamantului 700 lei cheltuieli de judecata, re?inand, in esen?a, urmatoarele:
Prin incheierea de sedin?a de la 5.10.2016, Curtea a pus in dezbatere legea aplicabila cu privire la cele doua capete de cerere, pre? actualizat cu infla?ia, si, respectiv, imbunata?iri.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar cerere scrisa pentru precizarea cererii de chemare in judecata aflata in rejudecare pe fond si a lamurit, la termenul din 5.10.2016, ca ini?ial a chemat in judecata pe capatul de cerere avand ca obiect pre? actualizat pe to?i cei trei para?i, SC E. SA, unitatea de?inatoare (Primaria Municipiului Bucuresti) si Statul Roman, in considerarea art. 48 alin. (3) din Legea nr.10/2001, insa nu unitatea de?inatoare (Primaria Municipiului Bucuresti) sau Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice ii datoreaza pre?ul platit actualizat cu infla?ia, ci Ministerul Finan?elor Publice, conform art. 50 alin. (3) din Legea nr.10/2001, iar pe capatul de cerere avand ca obiect imbunata?iri, reclamantul a aratat ca solicita sa fie avuta in vedere legea in vigoare de la data formularii ac?iunii, si a sus?inut ca modificarea intervenita in cursul procesului ii afecteaza drepturile, expunand pe larg considerentele pe care se intemeiaza precizarile formulate.
Ca urmare a cererii reclamantului din 5.10.2016, Curtea, prin incheierea de sedin?a de la 5.10.2016, a constatat, pe capatul de cerere avand ca obiect restituirea pre?ului actualizat, ca in cursul judeca?ii a operat transmisiunea calita?ii procesuale pasive de la cele doua par?i chemate de reclamant in judecata in cererea introductiva, pe baza art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, in forma in vigoare la data introducerii cererii, respectiv, unitatea de?inatoare (Primaria Municipiului Bucuresti) si Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice, catre paratul Ministerul Finan?elor Publice prevazut de articolul 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, si, conform art. 132 C.proc.civ., a citat, in consecin?a, in continuare in cauza, ca parat, pe Ministerul Finan?elor Publice pe capatul de cerere avand ca obiect restituirea pre?ului platit actualizat cu infla?ia.
Prin aceeasi incheiere de la 5.10.2016, Curtea a constatat ca, pentru capatul de cerere avand ca obiect contravaloare imbunata?iri, reclamantul isi justifica men?inerea temeiului juridic in forma in vigoare de la data formularii cererii de chemare in judecata, art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 in forma in vigoare la data respectiva, pentru ca deja de?ine hotararea judecatoreasca irevocabila anterioara in contradictoriu cu,,persoana indrepta?ita”, data in dosarul din care s-a disjuns cauza de fa?a, care a stabilit lipsa calita?ii procesuale pasive a ,,persoanei indrepta?ite”, prevazuta ca avand calitate procesuala pasiva de forma in vigoare dobandita in cursul procesului de art. 48 din Legea nr.10/2001 (art. 6 din CEDO, cristalizat in jurispruden?a CEDO privind procesul echitabil).
Analizand actele si lucrarile dosarului, in rejudecarea pe fond, conform art. 315 alin. (3) C.proc.civ., deciziei nr. 1584/2015 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie si Justi?ie, Sec?ia I civila si incheierii din 5.10.2016, Curtea a re?inut ca, la data formularii ac?iunii ce formeaza obiect de judecata in cauza de fa?a, 23.10.2007, atat dispozitiile Legii nr. 10/2001 – art. 48 si art. 50 cat si dispozitiile Codului civil – art. 1341 – 1346, indreptateau proprietarul evins la restituirea aceleiasi sume de bani pentru pierderea bunului cumparat de catre proprietarul cumparator.
Conform principiului ,,specialia generalibus derogant”, dispozi?iile din legea speciala, nr.10/2001, se aplicau cu prioritate fa?a de legea generala, C.civ., in masura in care indrepta?eau proprietarul evins la aceeasi suma baneasca si unele si altele, si se completau cu cele din legea generala, C.civ., pentru sumele banesti pe care nu le reglementau, cu precizarea ca evic?iunea reprezenta pierderea bunului cumparat de catre proprietarul cumparator, ca urmare fie a unei ac?iuni in declararea nulita?ii, fie a unei ac?iuni in revendicare, fara distinc?ie.
Legea nr. 10/2001, asa cum era ea reglementata ini?ial, in forma in vigoare la data formularii ac?iunii deduse judeca?ii in cauza de fa?a, 23.10.2007, a impar?it calita?ile procesuale pasive ale persoanelor care trebuiau sa despagubeasca pe cumparatorul care dobandise bunul prin contractul de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995. Sporul de valoare care a fost adus bunului exclusiv prin imbunata?irile necesare si utile trebuie restituit, conform art. 48, de evingator (,,persoana indrepta?ita” la masuri reparatorii instituite de Legea nr.10/2001) dar numai in cazul in care imobilul a fost preluat cu titlu valabil; dimpotriva, in ipoteza in care imobilul a fost preluat fara titlu valabil (cum s-a stabilit irevocabil in precedent pentru imobilul din spe?a de fa?a), sporul de valoare care a fost adus bunului exclusiv prin imbunata?irile necesare si utile trebuie platit de Statul Roman sau de unitatea de?inatoare, la alegerea reclamantului ce a pierdut bunul prin evic?iune (indiferent daca ac?iunea in evic?iune fusese o ac?iune in revendicare sau o ac?iune de declarare a nulita?ii). Pre?ul platit actualizat cu rata inflatiei trebuie restituit de Ministerul Finan?elor Publice in toate cazurile in care imobilul care s-a vandut prin contract de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995 era preluat ,,fara titlu”, contractul de vanzare-cumparare in baza Legii nr.112/1995 fiind considerat incheiat cu eludarea acestei legi (cum s-a stabilit si pentru imobilul din spe?a de fa?a, prin sentin?a civila irevocabila nr. 295 din 08.02.2008, pronun?ata de Tribunalul Bucuresti in dosarul din care s-a realizat disjungerea).
In cursul procesului de fa?a, Legea nr. 10/2001 a fost modificata si completata de Legea nr. 1/2009, astfel ca art. 48 (2) prevede :” Indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obliga?ia despagubirii prevazuta la alin. (1) revine persoanei indrepta?ite”, iar art. 50 prevede: (1) Cererile sau ac?iunile in justi?ie, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
(2) Cererile sau ac?iunile in justi?ie privind restituirea pre?ului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiin?ate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(21) Cererile sau ac?iunile in justi?ie avand ca obiect restituirea pre?ului de pia?a al imobilelor, privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, care au fost desfiin?ate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) Restituirea pre?ului prevazut la alin. (2) si (21) se face de catre Ministerul Economiei si Finan?elor din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.
De asemenea, art. 501 din acelasi act normativ prevede: ”(1) Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiin?ate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pre?ului de pia?a al imobilelor, stabilit conform standardelor interna?ionale de evaluare.
(2) Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabileste prin expertiza”.
Desi art. 50 alin. (2) si (21) din Legea nr. 10/2001 au ca obiect stabilirea regimului fiscal al formularii unor cereri si ac?iuni in justi?ie, prevazand facilitatea scutirii de plata taxelor judiciare de timbru, se poate concluziona ca la momentul anului 2009, cand a fost introdus art. 50 alin. (21) prin Legea nr.1/2009, legiuitorul a admis coexisten?a celor doua tipuri de ac?iuni speciale ai caror titulari sunt cumparatorii in baza Legii nr.112/1995, care se indreapta cu ac?iune in preten?ii banesti impotriva Ministerul Finan?elor Publice, respectiv, cererile sau ac?iunile in justi?ie privind restituirea pre?ului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, si cererile sau ac?iunile in justi?ie avand ca obiect restituirea pre?ului de pia?a al imobilelor pierdute in ac?iunile in revendicare cu fostul proprietar deposedat de stat, privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Curtea Constitu?ionala a aratat in Decizia nr. 269/2014 publicata in Monitorul Oficial: ,,26. Cu privire la influen?area cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale (cum este spre exemplu in spe?a de fa?a schimbarea, prin Legea nr.1/2009 ce a modificat Legea nr.10/2001, a calita?ii procesuale pasive pentru imbunata?irile reglementate la art. 48 al Legii nr. 10/2001), inexistente la data declansarii acestuia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotararea din 7 iunie 2011, pronun?ata in cauza Agrati si al?ii c. Italiei (paragraful 58), ca principiul preeminen?ei dreptului si no?iunea de proces echitabil consacrate prin art. 6 [din Conven?ia pentru apararea drepturilor omului si a liberta?ilor fundamentale] se opun – cu excep?ia situa?iilor cand exista motive imperioase de interes general – ingerin?ei puterii legislative in administrarea justi?iei cu scopul de a influen?a deznodamantul judiciar al unui litigiu”. In acelasi sens, s-a pronun?at si prin Hotararea din 9 decembrie 1994, pronun?ata in cauza Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis c. Greciei, paragraful 49, sau prin Hotararea din 28 octombrie 1999, pronun?ata in cauza Zielinski si Pradal & Gonzalez si al?ii c. Fran?ei, paragraful 57. In concep?ia Cur?ii de la Strasbourg, „exigen?a egalita?ii armelor implica obliga?ia de a oferi fiecareia dintre par?ile unui proces posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in condi?ii care sa nu o plaseze intr-o situa?ie de net dezavantaj in raport cu partea adversa” (Hotararea din 27 octombrie 1993, pronun?ata in cauza Dombo Beheer B.V. c. Olandei, paragraful 33, si Hotararea din 9 decembrie 1994, pronun?ata in cauza Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis c. Greciei, paragraful 46). 27. Or, in condi?iile in care un nou text de lege devine aplicabil proceselor in curs de desfasurare, riscul apari?iei unui dezechilibru procesual intre par?ile din litigiu trebuie inlaturat de instan?ele de judecata printr-o interpretare a acestuia in respectul exigen?elor impuse de Conven?ia pentru apararea drepturilor omului si a liberta?ilor fundamentale prin art. 6, care consacra dreptul la un proces echitabil, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constitu?ie, potrivit carora dispozi?iile constitu?ionale privind drepturile si liberta?ile ceta?enilor vor fi interpretate si aplicate in concordan?a cu Declara?ia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”.
Cu privire la capatul de cerere, din cauza de fa?a, avand ca obiect contravaloarea imbunata?irilor necesare si utile, in limita sumei de 42.160 euro, s-a constatat ca in calculul imbunata?irii nu se poate re?ine contravaloarea construc?iei anexa.
In urma expertizei judiciare efectuate, s-a re?inut ca fiind justa si legala suma imbunata?irilor care intrunesc cerin?ele de a fi necesare si utile imobilului la care s-au efectuat, de 42.160 euro si s-a dispus, in baza art. 48 alin. (1) si (3) din Legea nr.10/2001 in forma in vigoare de la data introducerii cererii pentru acestea de catre reclamant, fa?a de cele mai sus redate cu privire la incheierea de sedin?a din 5.10.2016 si de exigen?ele procesului echitabil garantat de art. 6 CEDO in privin?a aplicarii in timp a legii procesuale de schimbare a calita?ilor procesuale pasive (relevate la paragrafele 26-27 din decizia CC nr. 269/2014, publicata in Monitorul Oficial nr. 513 din 9 iulie 2014), obligarea paratului Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice sa plateasca reclamantului suma de 42.160 euro in echivalent lei la data pla?ii, reprezentand contravaloare imbunata?iri, deoarece imobilul pentru care se pretind despagubirile reprezentate de imbunata?irile necesare si utile a fost preluat fara titlu valabil, aspect transat irevocabil prin sentin?a civila nr. 295/2008, pronun?ata de Tribunalul Bucuresti, Sec?ia a V-a civila, in dosarul din care s-a realizat disjungerea cauzei pendinte, sentin?a care in acelasi timp a respins irevocabil cererea reconven?ionala formulata pentru imbunata?iri de reclamantul C. impotriva persoanelor indrepta?ite la restituirea imobilului preluat fara titlu de stat, cu motivarea ca art. 48 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 stabileste obliga?ia de restituire in sarcina altor persoane (adica a unita?ii de?inatoare sau a statului).
De asemenea, Curtea a respins excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice, invocata de acesta, deoarece pe capatul de cerere avand ca obiect pretul platit actualizat cu rata infla?iei din ac?iunea precizata la 5.10.2016 a constatat, prin incheierea din 5.10.2016, transmiterea in cursul procesului a calita?ii procesuale pasive de la acest parat la unicul parat raspunzator legal pe asemenea preten?ii speciale, Ministerul Finan?elor Publice (art. 132 C.proc.civ.).
S-a mai re?inut, ca reclamantului, in raport de dispozi?iile Legii nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009, care a pierdut proprietatea imobilului dobandit in baza Legii nr.112/1995 in urma unei ac?iuni in revendicare, i se cuvenea chiar pre?ul de pia?a al imobilului pierdut in ac?iunea in revendicare cu fostul proprietar deposedat de stat, deoarece in cadrul acestei ac?iuni in revendicare s-a dat preferin?a titlului primului proprietar, deposedat abuziv de stat, fa?a de contractul reclamantului, fara sa se re?ina vreo rea credin?a a acestuia cu ocazia cumpararii imobilului in baza Legii nr.112/1995; ca dispozi?iile procesuale din legea speciala aplicabile in spe?a de fa?a, cu privire la capatul de cerere din ac?iunea precizata avand ca obiect pre?ul actualizat cu infla?ia, cuprinse in art. 50 alin. (3) din Legea nr.10/2001, deroga de la regulile generale in materie de evic?iune (Cod civil) cu privire la debitor; ca pre?ul platit de reclamant pentru cumpararea imobilului prin contractul de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995, actualizat cu infla?ia, este datorat la restituire de paratul Ministerul Finan?elor Publice, acesta si nu altcineva fiind cel care trebuie sa restituie reclamantului despagubirile la nivelul pre?ului platit actualizat cu rate infla?iei al apartamentului cumparat in baza Legii nr. 112/1995 si pierdut prin revendicare, si ca nici re?inerea comisionului de catre unitatea prin care s-a efectuat vanzarea (SC E. SA.,) nu are importan?a in cauza pe acest capat de cerere.
In consecin?a, s-a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive pe capatul de cerere formulat de reclamant pentru restituirea pre?ului platit actualizat cu infla?ia, in privin?a paratei SC E. SA.
Totodata, s-a respins, ca nefondata, si cererea de chemare in garan?ie a SC E. SA., formulata de paratul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice, cu motivarea ca Statul Roman nu va fi obligat la restituirea pre?ului actualizat, ci direct paratul Ministerul Finan?elor Publice va fi obligat la aceste despagubiri reprezentate de pre?ul platit si actualizat cu infla?ia pretins de reclamant in ac?iunea precizata, iar SC E. SA., nu datoreaza restituirea comisionului de vanzare nici reclamantului, nici Statului Roman prin Ministerul Finan?elor Publice si nici paratului Ministerul Finan?elor Publice, deoarece Legea nr. 10/2001 reglementeaza cu claritate la art. 50 alin. (3) un debitor unic pentru restituirea pre?ului platit actualizat, Ministerul Finan?elor Publice. Asadar, calitatea procesuala pasiva a paratului Ministerul Finan?elor Publice este stabilita de Legea nr.10/2001 la art. 50 alin. (3). Paratul raspunde de despagubiri referitoare la pre?, fie ca ele se cuvin ca pre? platit si actualizat, fie ca ele se cuvin ca pre? (valoare) de pia?a.
S-a concluzionat, ca paratul Ministerul Finan?elor Publice va fi obligat sa achite reclamantului suma de 16.475.115 lei vechi (1.647,51 lei noi) actualizata cu indicele de infla?ie, reprezentand pre?ul achitat conform contractului de vanzare-cumparare nr. x/112/1996, deoarece dispozi?iile legii speciale aplicabile in spe?a de fa?a (Legea nr. 10/2001) cuprinse in art. 50 alin. (2) si alin. (3), cu privire la capatul de cerere avand ca obiect restituirea pre?ului platit actualizat cu infla?ia, deroga de la regulile generale in materie de evic?iune (Codul civil) cu privire la debitor.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs para?ii Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice si Ministerul Finan?elor Publice reprezentat de Direc?ia Generala Regionala a Finan?elor Publice Bucuresti, care, indicand art. 304 pct. 9 C.proc.civ., au aratat ca hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
In dezvoltarea criticilor formulate, s-a sustinut ca, desi ac?iunea a fost ini?iata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2009, aceasta suporta inciden?a prevederilor de drept substan?ial ale acestui act normativ, in virtutea principiului aplicarii imediate a legii noi situa?iilor juridice in curs de derulare, neepuizate la momentul intrarii sale in vigoare.
Principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept potrivit careia, de indata ce legea a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situa?iilor ivite dupa intrarea sa in vigoare.
Aplicarea imediata a legii noi, cu privire la situa?ia pendinte, nu aduce atingere principiului neretroactivita?ii. Pe acest aspect, in jurisprudenta sa, Curtea Constitu?ionala a statuat in mod constant ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situa?ii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravie?uirea legii vechi si sa reglementeze modul de ac?iune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.
Mai mult, este firesc ca, in spe?a, contravaloarea imbunata?irilor sa fie platita de catre beneficiar si nu de catre un ter?, care nu are nici o legatura cu par?ile raportului juridic dedus judeca?ii.
Prin urmare, numai persoana indreptatita, in calitate de proprietara a imobilului pentru care se solicita plata sporului de valoare, poate fi obligata sa restituie contravaloarea imbunata?irilor necesare si utile, astfel cum este prevazut in art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificata, cu atat mai mult cu cat imbunata?irile profita actualilor proprietari.
Modificarile aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 1/2009, instituie in sarcina persoanei careia i s-a retrocedat imobilul obliga?ia de a restitui contravaloarea imbunata?irilor, potrivit art. 48 alin. (2) din lege, care prevede ca ”Indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obliga?ia despagubirii prevazuta la alin. (1) revine persoanei indrepta?ite„.
Fa?a de argumentele prezentate, s-a solicitat ca, admi?and recursul, sa se admita excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerului Finan?elor Publice si sa se respinga cererea referitoare la imbunata?iri, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, avand in vedere dispozitiile Legii nr. 1/2009, care sunt de imediata aplicare.
De asemenea, s-a criticat decizia atacata pentru nelegalitate, in sensul ca in mod gresit a fost respins apelul Ministerului Finan?elor Publice, fara a avea in vedere faptul ca, potrivit principiului relativita?ii efectelor contractului, acestea se produc numai intre par?ile contractante, neputand nici profita si nici dauna unui ter?.
Prin „calitate procesuala” se in?elege titlul sau modul in care o persoana participa in raportul juridic, indreptatind-o sa fie parte in proces. Calitatea procesuala pasiva presupune existen?a identita?ii intre persoana paratului si cel obligat in cadrul aceluiasi raport juridic.
S-a mai aratat, ca, sub acest aspect, desi in practica instan?elor si chiar a Inaltei Cur?i de Casa?ie si Justi?ie s-a conturat si opinia conform careia obliga?ia de plata ar fi intemeiata pe raspunderea vanzatorului pentru evictiune (in acest sens s-a invocat decizia civila nr. 4929/2001 a CSJ), in condi?iile anularii contractului de vanzare-cumparare si constatarii relei-credinte a cumparatorilor in momentul incheierii contractului, nu este justa o astfel de interpretare a dispozi?iilor art. 1337 si urm. C.civ., intrucat obliga?ia de restituire a pre?ului actualizat nu poate fi intemeiata decat pe principiile efectelor nulita?ii actelor juridice, anume al retroactivita?ii, astfel incat par?ile raportului juridic trebuie sa ajunga in situa?ia in care acel act nu s-ar fi incheiat, principiu ce are la baza si regula imboga?irii fara justa cauza, fapt ce conduce la concluzia ca restituirea trebuie sa aiba in vedere pre?ul actualizat, vazand si dispozi?iile art. 970 C.civ.
Fiind lamurit acest aspect de drept substan?ial, s-a aratat ca, pe plan procesual, calitate procesuala pasiva nu poate avea, intr-o astfel de ac?iune, decat unitatea administrativ-teritoriala vanzatoare (in spe?a Municipiul Bucuresti), nicidecum Ministerul Finan?elor Publice, atat pentru faptul ca acesta nu a fost parte contractanta in raportul juridic dedus judeca?ii, nerevenindu-i obliga?ia de restituire a presta?iilor efectuate in baza actului constatat nul, cat si pentru argumentele pornite de la aceeasi premisa juridica, si anume: partile se afla in fa?a unui raport juridic de drept privat avand la baza un contract, iar statul nu poate interveni intr-un astfel de raport, in sensul de a stabili, sub aspect juridic, o alta persoana (institu?ie) raspunzatoare, si ca prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt norme cu caracter procesual, prin care sa se acorde calitate procesuala pasiva Ministerului Finan?elor Publice.
Intr-adevar, in cadrul Legii nr. 10/2001, legiuitorul a intervenit in acest sens instituind prevederi cu caracter procesual, caracter ce rezulta clar din formularea textului si, in plus, se refera numai la efecte ale faptului juridic licit (imboga?irea fara justa cauza), si nu la cele ale unui act juridic (contractul fiind, conform art. 969 C.civ., „legea par?ilor”), neputandu-se interveni peste voin?a contractan?ilor, indiferent ca este vorba de repunerea par?ilor in situa?ia anterioara in urma constatarii nulita?ii contractului.
Prin modificarea alin. (3) din art. 50 din Legea nr. 10/2001 (introdus prin OUG nr. 184/2002), s-a urmarit determinarea sursei din care vor fi restituite sumele de natura celor care sunt solicitate de reclamantul din prezenta cauza, fara insa ca prin aceasta sa se creeze un raport obligational direct intre persoanele indreptatite sa primeasca restituirea pre?ului actualizat corespunzator contractului anulat prin hotarare judecatoreasca si Ministerul Finan?elor Publice, care numai administreaza fondul cu aceasta destina?ie.
Pentru a retine opinia contrara, in sensul ca ex lege s-a stabilit calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finan?elor Publice in astfel de ac?iuni in justi?ie, s-a aratat ca re?inerea bazata pe argumente juridice ar insemna ca prin lege s-ar realiza o novatiune de debitor, conform art. 1128 pct. 2 C.civ. Or, in acest caz, novatiunea nu opereaza fara consimtamantul expres al creditorului (art. 1132 C.civ.,) si, in plus, novatiunea nu se prezuma, voin?a – animus donandi – de a o face trebuind sa rezulte evident din act (art. 1130 C.civ). Legiuitorul a procedat in alte situa?ii, cand a urmarit, in interes general, schimbarea unui debitor prin novatiune, la respectarea normelor dreptului comun, prevazand expres in actul normativ respectiv novatiunea.
S-a concluzionat, ca, in spe?a, sunt aplicabile dispozi?iile art. 1337 C.civ., care instituie raspunderea vanzatorului pentru evictiune totala sau par?iala prin fapta unui ter?.
S-a mai aratat, ca nici dispozi?iile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt de natura sa determine introducerea in prezenta cauza a Ministerului Finan?elor Publice si sa ii acorde acestuia calitate procesuala pasiva, cat timp obliga?ia de garan?ie pentru evictiune are un con?inut mai larg decat simpla restituire a pre?ului.
Deposedarea paratilor-reclamanti de imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, in urma anularii contractului de vanzare-cumparare printr-o hotarare definitiva si irevocabila, intruneste condi?iile unei tulburari de drept prin fapta unui ter?.
Aceasta tulburare de drept este de natura sa angajeze raspunderea contractuala pentru evictiunea totala a vanzatorului, respectiv, Municipiul Bucuresti, fa?a de preten?iile privind restituirea pre?ului pentru imobilul in cauza.
Nicidecum, nu poate fi antrenata raspunderea Ministerului Finan?elor Publice, avand in vedere ca in prezenta spe?a nu exista culpa acestuia.
S-a mai solicitat sa se aiba in vedere si dispozi?iile art. 1344 C.civ., potrivit carora: „Daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul (Municipiul Bucuresti) este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pre?ul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii.”
Examinand decizia in limita criticilor formulate, ce permit incadrarea in art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, se constata ca recursul formulat de para?ii Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice si Ministerul Finan?elor Publice reprezentat de Direc?ia Generala Regionala a Finan?elor Publice Bucuresti este nefondat, pentru urmatoarele considerente;
Critica potrivit careia, desi ac?iunea pendinte a fost promovata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2009, prezentul litigiu suporta inciden?a prevederilor Legii nr. 10/2001, modificata prin acest act normativ, in virtutea principiului aplicarii imediate a legii civile noi, ce consacra regula de drept potrivit careia deindata ce legea a fost adoptata aceasta se aplica tuturor situa?iilor ivite dupa intrarea sa in vigoare, astfel ca Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice nu are calitate procesuala pasiva pentru plata contravalorii imbunata?irilor necesare si utile aduse de reclamant imobilului in litigiu, intrucat, potrivit art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificata, ”calitatea procesuala pasiva pentru despagubire revine persoanei indrepta?ite”, este nefondata.
Astfel, desi nu s-au aratat expres, recuren?ii para?i au sus?inut ca instan?a de apel a pronun?at decizia atacata cu solu?ionarea gresita a conflictului dintre diferitele forme ale art. 48 din Legea nr. 10/2001, respectiv, intre forma ini?iala, in vigoare la data introducerii actiunii pendinte si forma modificata prin Legea nr. 1/2009, cu privire la calitatea procesuala pasiva pentru restituirea c./valorii imbunatatirilor necesare si utile aduse imobilului in litigiu de catre reclamant.
Instan?a de apel a re?inut ca, intr-adevar, prevederile art. 48 din Legea nr.10/2001 in forma ini?iala in vigoare la data introducerii actiunii pendinte, cu privire la calitatea procesuala pasiva, au fost modificate in cursul procesului prin Legea nr. 1/2009 si ca exista conflict intre cele doua forme ale art. 48 din Legea nr. 10/2001, norme cu caracter procesual, iar in solu?ionarea conflictului dintre prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001 in forma in vigoare la data introducerii ac?iunii si prevederile aceluiasi text de lege astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, aceasta a stabilit ca in spe?a sunt aplicabile prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr.10/2001 in forma in vigoare la data introducerii ac?iunii, care prevedeau ca ”in cazul in care imobilul care se restituie in natura a fost preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare”, respectiv, ca paratului Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice ii revine obliga?ia sa plateasca suma de 42.160 euro, reprezentand contravaloarea imbunatatirilor necesare si utile aduse imobilului de catre reclamantul C., care a fost evins din dreptul de proprietate asupra acestuia, imobil ce a fost preluat de stat fara titlu, asa cum s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca irevocabila.
Solutia instantei de apel data primului capat de cerere este legala, deoarece, pe de o parte, prin sentin?a civila nr. 295 din 8.02.2008, pronun?ata de Tribunalul Bucuresti, Sec?ia a V-a civila, s-a stabilit irevocabil ca ”persoanele indreptatite” nu au calitate procesuala pasiva pe capatul de cerere privind restituirea c./valorii imbunatatirilor necesare si utile aduse imobilului in litigiu de catre reclamant, si ca statul are aceasta calitate.
Pe de alta parte, se constata ca, in speta, s-a ivit conflict de norme procesuale cu privire la calitatea procesuala pasiva pentru capatul de cerere prin care s-a solicitat restituirea c./valorii imbunatatirilor necesare si utile aduse imobilului in litigiu de catre reclamant, insa norma procesuala interna aplicabila procesului pendinte trebuie interpretata in respectul exigentelor impuse de norma conventionala privind aplicarea in timp a legii procesuale – art.6 din Conventie, astfel ca legal instan?a de apel, in solutionarea acestui conflict, a aplicat cu prioritate norma conventionala, tocmai pentru a inlatura dezechilibrele ce s-ar putea ivi intre partile in litigiu.
De asemenea, se constata, ca decizia atacata este legala si fa?a de prevederile Deciziei nr. 269/2014 a Cur?ii Constitu?ionale, publicata in Monitorul Oficial nr. 513 din 9 iulie 2014, prin care s-a analizat si constitutionalitatea unor dispozi?ii de ordin formal introduse prin Legea nr. 165/2013, de modificare a Legii nr. 10/20001, obligatorie pentru instan?e, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, care, tinand seama si de jurisprudenta C.E.D.O., a statuat ca: ”in conditiile in care un nou text de lege devine aplicabil proceselor in curs de desfasurare, riscul apari?iei unui dezechilibru procesual intre partile din litigiu trebuie inlaturat de instantele de judecata printr-o interpretare a acestuia in respectul exigentelor impuse de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin art. 6 care consacra dreptul la un proces echitabil, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”.
Rezulta, ca atata vreme cat desfasurarea si finalizarea procesului pendinte au fost prefigurate si anticipate de catre reclamant intr-un anumit cadru procesual, existent la momentul declansarii acestuia, cursul procesului ar fi alterat ca urmare a intervenirii unei norme procesuale noi, care modifica regulile pe care ar trebui sa le aiba in vedere instan?a in solu?ionarea procesului.
De aceea, corect a stabilit instan?a de apel in solutionarea conflictului dinte cele doua forme ale art. 48 din Legea nr.10/2001, ce reglementeaza diferit aceeasi situatie juridica cu privire la calitatea procesuala pasiva in litigiile privind restituirea imbunatatirilor necesare si utile aduse imobilelor preluate abuziv de stat, ca prevederile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009, nu sunt aplicabile cauzei pendinte, in raport de prevederile art. 6 din C.E.D.O., care consacra dreptul la un proces echitabil, intrucat acestea determina modificarea cursului procesului chiar in timpul judecarii sale, creand doar pentru una din par?ile aflate in proces o situa?ie mai favorabila, aceasta cu atat mai mult cu cat regimul mai avantajos creat prin Legea nr. 1/2009 este apt sa conduca la o situa?ie mai favorabila, care profita statului, in calitate de parat in cauza.
In ceea ce priveste criticile potrivit carora decizia atacata s-a dat cu incalcarea dispozi?iilor art. 1337, ale art. 1128 pct. 2 si ale art. 1132 C.civ., se constata urmatoarele:
Invocand motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recuren?ii-para?i au sus?inut gresita solu?ionare a excep?iei lipsei calita?ii procesuale pasive a paratului Ministerului Finantelor Publice, pentru capatul de cerere privind restituirea pretului actualizat cu rata inflatiei al imobilului in litigiu catre reclamant, intrucat in speta erau aplicabile normelor de drept comun in materie de evic?iune si in materia efectelor nulita?ii actului juridic.
Contrar sus?inerilor acestora, in situa?ia dedusa judeca?ii, calitatea procesuala pasiva pentru restituirea pre?ului actualizat revine Ministerului Finan?elor Publice, potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Sus?inerea recuren?ilor in sensul ca obliga?ia de garan?ie pentru evic?iune are un con?inut mai larg decat simpla restituire a pre?ului este lipsita de substan?a, nefiind un argument fundamentat din punct de vedere juridic, de natura a inlatura aplicarea prevederilor speciale ale art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Dispozi?iile Legii nr. 10/2001 au caracter special, derogator de la dreptul comun, sub aspectul titularului obliga?iei de despagubire.
Calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finan?elor Publice rezulta din voin?a legiuitorului, care a instituit obliga?ia Ministerului Finan?elor Publice de dezdaunare a cumparatorului, cu toate ca nu a participat la incheierea contractului. Adoptarea normei prin care s-a instituit o atare obliga?ie a fost justificata de faptul ca aceasta institu?ie era cea care dispunea, in condi?iile legii, de fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, in care au fost virate sumele ob?inute din vanzarea apartamentelor catre fostii chiriasi.
Norma speciala care reglementeaza obliga?ia de dezdaunare in sarcina Ministerului Finan?elor Publice deroga de la principiul relativita?ii efectelor contractului, in sensul ca, prin voin?a legiuitorului, in cazul anularii contractului, raspunderea pentru restituirea pre?ului nu revine vanzatorului, ci este asumata de stat, printr-una dintre structurile sale administrative.
Imprejurarea ca raportul juridic generat de incheierea contractului de vanzare-cumparare, cu con?inutul sau constand in drepturi si obliga?ii ce revin par?ilor contractante, are natura unui raport juridic de drept privat, nu constituie o piedica in calea unei reglementari de natura celei con?inute in art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Instan?ele de judecata investite cu solu?ionarea ac?iunilor intemeiate pe aceasta norma speciala sunt chemate sa aplice legea, nicidecum sa discute argumente de oportunitate a reglementarii.
Sus?inand ca statul nu poate interveni in raportul juridic de natura contractuala, in sensul de a stabili o alta persoana (institu?ie) raspunzatoare, recuren?ii para?i contesta insasi atribu?ia de legiferare prevazuta de Constitu?ie in competen?a puterii legiuitoare.
In realitate, „ter?ul” in sarcina caruia legea speciala stabileste obliga?ia de dezdaunare nu este o persoana (fizica sau morala) de drept privat (situa?ie in care s-ar putea pune, eventual, problema constitu?ionalita?ii unei astfel de reglementari), ci insusi statul isi asuma aceasta sarcina, prin organul sau reprezentativ, Ministerul Finan?elor Publice.
Prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabilesc in mod clar atat obliga?ia de restituire, cat si pe cel caruia ii revine aceasta obliga?ie.
In consecinta, Inalta Curte va inlatura criticile recurentilor pe acest aspect, ca nefondate.
Si celelalte critici formulate de recurenti sunt nefondate.
Astfel, sus?inea recuren?ilor referitoare la nova?ia prin schimbare de debitor si la nesocotirea unor norme din Codul civil privind consim?amantul expres al creditorului, respectiv, necesitatea ca nova?ia sa rezulte din act (nefiind prezumata), releva confuzia pe care recuren?ii o fac intre institu?ia nova?iei, ca modalitate de transformare a obliga?iilor prin conven?ia par?ilor, si reglementarea prin lege a raspunderii speciale pentru dezdaunarea cumparatorilor ale caror contracte de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 au fost desfiin?ate.
Ra?iunile de ordin social, economic sau politic ce au stat la baza voin?ei legiuitorului in adoptarea acestor norme speciale exced controlului instan?elor de judecata, dupa cum nu poate fi supusa cenzurii in fa?a instan?elor nici pretinsa contrarietate a legii speciale in raport cu prevederile altei legi, cum este Codul civil.
Nici dispozi?iile art. 1337 C.civ., privind raspunderea vanzatorului pentru evic?iunea totala sau par?iala prin fapta unui ter?, nu pot fi avute in vedere, intrucat, asa cum s-a re?inut mai sus, art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, norma speciala, inlatura de la aplicare normele de drept comun in materie de evic?iune, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
In raport de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., recursul formulat de para?i a fost respins, ca nefondat.
Înapoi sus