Atribuirea beneficiului locuintei conjugale unuia dintre soti la desfacerea casatoriei nu este conditionata de existenta pe rolul instantelor de judecata a unui dosar avand ca obiect partaj

Obiectul sesizarii

Daca in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 324 alin. (1) coroborat cu art. 324 alin. (4) din Codul civil prin sintagma „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj„ se intelege ca solutionarea petitului avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei conjugale unuia dintre soti la desfacerea casatoriei este conditionata de existenta pe rolul instantelor de judecata a unui dosar avand ca obiect partaj cu privire la locuinta conjugala a partilor sau sintagma „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj” reprezinta momentul pana la care o hotarare pronuntata intr-un dosar avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei la desfacerea casatoriei isi produce efectele juridice. 

Decizie nr. 7/2024 din 05-feb-2024, Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti

Decizie

din 5 Februarie 2024

Text speta

ROMANIA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 7/2024 Dosar nr. 2711/1/2023

Pronuntata in sedinta publica astazi, 5 februarie 2024

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 186 din 07 martie 2024

Carmen Elena Popoiag – presedintele delegat al Sectiei I civile – presedintele completului

Diana Florea Burgazli – judecator la Sectia I civila

Ileana Ruxandra Tirica – judecator la Sectia I civila

Irina Alexandra Boldea – judecator la Sectia I civila

Gheorghe Liviu Zidaru – judecator la Sectia I civila

Adina Georgeta Ponea – judecator la Sectia I civila

Mihai Andrei Negoescu-Gandac – judecator la Sectia I civila

Eugenia Puscasiu – judecator la Sectia I civila

Denisa Livia Baldean – judecator la Sectia I civila

Lavinia Dascalu – judecator la Sectia I civila

Andreia Liana Constanda – judecator la Sectia I civila

Mirela Visan – judecator la Sectia I civila

Lavinia Curelea – judecator la Sectia I civila

1.Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, investit cu solutionarea Do-sarului nr.2711/1/2023, este legal constituit conform dispozitiilor art.520 alin.(6) din Codul de procedura civila si ale art.34 alin.(2) lit.b) din Regulamentul privind orga-nizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, aprobat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.20/ 2023, cu modificarile ulterioare (Regulamentul).

2.Sedinta este prezidata de doamna judecator Carmen Elena Popoiag, presedintele de-legat al Sectiei I civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

3.La sedinta de judecata participa doamna magistrat asistent Mihaela Lorena Repana, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 36 din Regulament.

4.Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Timis – Sectia I civila, in Do-sarul nr.25.846/325/2020*, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.

5.Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosar a fost depus rapor-tul intocmit de judecatorul-raportor, care a fost comunicat partilor conform art.520 alin.(10) din Codul de procedura civila, fiind formulat un punct de vedere de catre apelanta.

6.Constatand ca nu sunt chestiuni prealabile, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

1. Titularul si obiectul sesizarii

7.Tribunalul Timis – Sectia I civila a dispus, prin incheierea din 26 septembrie 2023, in Dosarul nr.25.846/325/2020*, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in te-meiul art.519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile prin care sa se dea o rezolvare de principiu cu privire la urmatoarea chestiune de drept:

Daca in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 324 alin. (1) coroborat cu art. 324 alin. (4) din Codul civil prin sintagma „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj” se intelege ca solutionarea petitului avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei conjugale unuia dintre soti la desfacerea casatoriei este conditionata de existenta pe rolul instantelor de judecata a unui dosar avand ca obiect partaj cu privire la locuinta conjugala a partilor sau sintagma „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj” reprezinta momentul pana la care o hotarare pronuntata intr-un dosar avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei la desfacerea casatoriei isi produce efectele juridice.

8.Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la 14 noiembrie 2023 cu nr 2711/1/2023, termenul de judecata fiind stabilit pentru data de 5 februarie 2024.

1. Dispozitiile legale supuse interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie

9.Codul civil: „Art. 324. – (1) La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.

(2) Sotul caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere este dator sa plateasca celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare intr-o alta locuinta, cu exceptia cazului in care divortul a fost pronuntat din culpa exclusiva a acestuia din urma. Daca exista bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite sotului caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere.

(3) Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de acesta de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica in mod similar si in cazul in care bunul este proprietatea comuna a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producand efecte pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj.”

III. Expunerea succinta a procesului in cadrul caruia s-a invocat chestiunea de drept

10.Prin Sentinta civila nr 4534 din 10 martie 2022, pronuntata de Judecatoria Timisoara in Dosarul nr. 25.846/325/2020*, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate la data de 6 septembrie 2009 din culpa exclusiva a reclamantului-parat, iar in ceea ce priveste solicitarea formulata de parata-reclamanta, in temeiul dispozitiilor art. 324 din Codul civil, referitoare la atribuirea beneficiului locuintei conjugale, bun imobil proprietate comuna a partilor, instanta a respins aceasta cerere, ca neintemeiata.

11. In acest sens, prima instanta a constatat ca paratareclamanta a formulat in timpul procesului o cerere de emitere a unei ordonante presedintiale, care a fost admisa prin Sentinta civila nr 5867 din 12 mai 2021, pronuntata de Judecatoria Timisoara in Dosarul nr 9538/325/2021, si s-a dispus atribuirea beneficiului locuintei conjugale, bun proprietate comuna a partilor, catre reclamanta, pana la solutionarea Dosarului cu nr. 25.846/325/2020 aflat pe rolul Judecatoriei Timisoara, avand ca obiect divort. Totodata, s-a dispus evacuarea paratului din acest imobil pana la solutionarea dosarului avand ca obiect divort.
12. In prezenta cauza, asa cum s-a aratat, parata-reclamanta a solicitat atribuirea beneficiului locuintei conjugale, bun comun in devalmasie al sotilor.
13. Prima instanta a retinut ca, pentru a se dispune atribuirea beneficiului locuintei in situatia prevazuta la alin. (4) al art. 324 din Codul civil, temei de drept invocat de catre reclamanta, trebuie sa se faca dovada existentei unei actiuni de partaj, avand in vedere ca textul de lege precizeaza expres ca va produce „efecte pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj”.
14. Judecatoria Timisoara a invocat si considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 499 din 5 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 24 februarie 2014, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. (4) din Codul civil.
15. In speta, prima instanta a constatat ca parata-reclamanta nu a facut dovada existentei unei actiuni de partaj inregistrate pe rolul instantei, care sa limiteze in timp atribuirea beneficiului locuintei, partea sustinand ca nu ar fi necesar sa inregistreze o astfel de actiune in instanta, aparare ce nu poate fi primita.
16. Impotriva acestei sentinte, parata-reclamanta a declarat apel si cu privire la capatul de cerere vizand atribuirea beneficiului locuintei conjugale, bun imobil proprietate comuna a partilor, in temeiul prevederilor art. 324 din Codul civil.
17. In motivarea caii de atac, apelanta a aratat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 324 alin. (4) din Codul civil, respectiv solicitarea de atribuire a beneficiului locuintei conjugale a fost formulata in dosarul de divort; nu este posibila folosirea in comun a locuintei, ca urmare a neintelegerilor dintre soti; masura este in beneficiul minorului, iar reclamantul-parat are alte posibilitati locative. Apelanta a aratat indeosebi ca formularea unei cereri de partaj nu este o conditie de admisibilitate a acestei cereri; textul de lege se rezuma sa limiteze in timp efectele hotararii judecatoresti, aratand ca acestea se produc pana la ramanerea definitiva a hotararii de partaj.
18. In cursul solutionarii caii de atac formulate, apelanta a depus o cerere de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu chestiunea de drept in discutie.
19. Motivele retinute de titularul sesizarii cu privire la admisibilitatea procedurii
20. Completul de judecata al instantei de trimitere a apreciat ca sesizarea este admisibila, in conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedura civila, aratand ca tribunalul este investit cu solutionarea unei cauze in ultima instanta, respectiv cu calea de atac a apelului intr-un litigiu avand ca obiect divort.
21. A mai aratat ca solutionarea pe fond a cauzei depinde de lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 324 alin. (1) coroborat cu art. 324 alin. (4) din Codul civil si ca problema de drept este noua in sensul ca nu a facut obiectul niciunui recurs in interesul legii si nici nu s-a mai statuat asupra acesteia anterior de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
22. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
23. Apelanta parata-reclamanta a considerat ca, prin prevederile art. 324 alin. (4) din Codul civil, legiuitorul a inteles doar sa limiteze in timp efectele acestei hotarari judecatoresti, legand aceste efecte de ramanerea definitiva a hotararii de partaj.
24. Necesitatea reglementarii momentului pana la care isi produce efectele o astfel de hotarare in cazul locuintei comune este pe deplin justificata, intrucat dreptul de coproprietate devalmasa inceteaza prin ramanerea definitiva a hotararii de partaj.
25. Reglementarea in dreptul romanesc a institutiei locuintei familiei si a regimului juridic ce guverneaza aceasta institutie juridica urmareste protejarea unor principii fundamentale, cum sunt principiul ocrotirii casatoriei si familiei, respectiv principiul interesului superior al copilului. De asemenea, este menita sa asigure echilibrarea puterilor intre soti si sa impiedice si sa cenzureze actele abuzive ale unuia dintre soti care ar duce la perturbarea linistii, armoniei si confortului familial, acordandu-se de catre legiuitor prioritate interesului familial.
26. In opinia apelantei parate-reclamante, daca intentia legiuitorului ar fi fost ca acest petit sa fie conditionat si de o actiune de partaj, ar fi trebuit ca textul de lege sa mentioneze expres ca o astfel de solicitare trebuie facuta la desfacerea casatoriei si la momentul introducerii actiunii avand ca obiect partaj.
27. Intimatul-parat a apreciat ca hotararea privind atribuirea beneficiului locuintei conjugale se va da pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj, astfel ca va trebui sa existe o actiune de partaj pe rol. Aceasta concluzie se intemeiaza pe necesitatea respectarii in mod egal a dreptului de proprietate ce apartine celor doi soti.
28. Dupa comunicarea raportului intocmit de judecatorul-raportor, potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, a fost formulat un punct de vedere de catre apelanta parata-reclamanta, prin care a aratat ca este de acord cu concluziile si argumentele din raport.
29. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
30. Instanta de trimitere nu si-a exprimat punctul de vedere asupra chestiunii de drept sesizate, apreciind ca ar echivala cu o antepronuntare asupra fondului cauzei, insa a aratat ca este necesara pronuntarea unei hotarari prealabile de catre instanta suprema.

VII. Practica judiciara a instantelor nationale in materie

28. Raspunsurile transmise de instantele nationale, la solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, referitoare la chestiunea de drept sesizata au relevat existenta a doua opinii, asa cum rezulta din hotararile judecatoresti identificate si inaintate cu titlu de practica judiciara, precum si din punctele de vedere teoretice exprimate de judecatori.
29. Astfel, intr-o prima opinie, majoritara, s-a apreciat ca sintagma „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj” marcheaza doar momentul pana la care produce efecte juridice hotararea pronuntata intr-un dosar avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei conjugale la desfacerea casatoriei, admisibilitatea actiunii nefiind conditionata de existenta pe rolul instantelor de judecata a unui dosar de partaj cu privire la locuinta conjugala a partilor.
30. In argumentarea acestei opinii s-au retinut urmatoarele aspecte:

– potrivit prevederilor art. 324 din Codul civil, pentru a fi atribuit beneficiul locuintei, trebuie indeplinite doar doua conditii: sa existe o locuinta conjugala si folosirea locuintei de catre ambii soti sa nu fie posibila;

– inexistenta la momentul atribuirii beneficiului locuintei conjugale a unei actiuni care sa aiba ca obiect partajul bunurilor comune ale sotilor nu poate constitui un impediment pentru atribuirea folosintei, cat timp masura este una vremelnica si ambele parti au posibilitatea sa introduca o astfel de actiune;

– intrucat, potrivit dispozitiilor art. 324 alin. (1) si (4) din Codul civil, beneficiul locuintei poate fi atribuit doar odata cu desfacerea casatoriei, interpretarea contrara ar conditiona desfacerea casatoriei de existenta pe rolul instantelor a unui dosar avand ca obiect partajul bunurilor comune, or, mentinerea sotilor impreuna, in acelasi imobil, in contextul in care se constata ca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii (premisa pentru aplicarea prevederilor in discutie), doar pentru ca sotii nu dispun la momentul divortului de resursele financiare necesare sustinerii unui proces de partaj, ar putea contraveni principiului interesului superior al copilului, prin consecintele pe care atmosfera conflictuala din locuinta le-ar putea avea asupra starii psihoafective a acestuia;

– limitarea efectelor hotararii de atribuire a beneficiului locuintei conjugale pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj nu inseamna ca este obligatorie existenta in paralel a actiunii de partaj bunuri comune, fiind, in fapt, expresia limitarii in timp a partajului de folosinta dispus de instanta, odata cu pronuntarea divortului, pana la realizarea partajului de catre soti;

– in conditiile in care legiuitorul nu a prevazut in mod expres conditionarea atribuirii beneficiului locuintei conjugale de existenta unui proces de partaj, o altfel de interpretare ar constitui o adaugare la lege;

– oricare dintre parti are posibilitatea de a promova ulterior o actiune avand ca obiect partajul locuintei conjugale, intrucat sotii detin prerogativa optarii asupra momentului la care se va face partajarea bunurilor comune.

31. Intr-o alta opinie, minoritara, s-a considerat ca solutionarea petitului avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei conjugale unuia dintre soti la desfacerea casatoriei este conditionata de existenta pe rolul instantelor de judecata a unui dosar avand ca obiect partaj cu privire la locuinta conjugala a partilor.
32. In sustinerea acestei opinii s-a aratat ca:

– expresia „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj” implica, in mod logic, existenta pe rolul instantelor a unui dosar avand ca obiect partajul locuintei conjugale;

– s-au invocat considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 499 din 5 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 24 februarie 2014.

33. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca, la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii.

VIII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

34. Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 499 din 5 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 24 februarie 2014, a fost respinsa, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. (4) din Codul civil, in raport cu criticile formulate.
35. In considerentele acestei decizii, Curtea Constitutionala a retinut ca:

” Astfel, limitarea in timp a atribuirii beneficiului locuintei conjugale pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti, are o dubla finalitate. Pe de-o parte, este protejat interesul superior al copiilor minori ori interesul sotului ce obtine beneficiul ca urmare a aplicarii criteriilor prevazute de art. 324 alin. (1) din Codul civil, iar, pe de alta parte, este protejat dreptul de proprietate asupra bunului comun al sotului ce nu a obtinut acest beneficiu.

Caracterul temporar al acestei masuri, respectiv pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj, este de esenta acesteia. Daca aceasta masura nu ar fi vremelnica, sotul care a obtinut beneficiul locuintei conjugale, bun comun, nu ar mai avea interesul de a partaja respectivul bun, astfel incat cererea de partaj ar trebui introdusa de celalalt sot, care ar suporta exclusiv taxele aferente acesteia.

Din aceasta perspectiva, Curtea observa ca textul de lege criticat nu aduce atingere art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, ci, dimpotriva, reprezinta un beneficiu acordat de legiuitor sotului caruia i se atribuie locuinta conjugala.

Referitor la conditionarea accesului autorului la justitie pentru acordarea beneficiului locuintei conjugale, privit ca o componenta a dreptului la un proces echitabil, de existenta unei cereri de partaj inregistrate, Curtea observa ca prin Decizia nr 1558 din 6 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2012, facand referire la jurisprudenta sa, a retinut, in esenta, ca «accesul liber la justitie […] poate fi supus unor conditionari de fond si de forma». Conditionarea reglementata prin textul de lege criticat are ca scop ocrotirea in mod egal a dreptului de proprietate apartinand celor doi soti.”

1. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
2. Verificand jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in procedurile de unificare a practicii judiciare, nu au fost identificate decizii relevante cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizari.
3. Raportul asupra chestiunii de drept
4. Judecatorul-raportor a apreciat ca sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile este admisibila, iar asupra fondului a aratat ca, in interpretarea dispozitiilor art. 324 alin. (1) si (4) din Codul civil, sintagma „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj” reprezinta momentul maxim pana la care hotararea prin care a fost admisa o cerere avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei conjugale la desfacerea casatoriei isi produce efectele juridice, fara ca admisibilitatea actiunii sa fie conditionata de existenta pe rolul instantelor judecatoresti a unei cereri avand ca obiect iesirea din indiviziune asupra aceleiasi locuinte.
5. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Asupra admisibilitatii sesizarii

38. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”.
39. Din cuprinsul textului de lege citat, care reglementeaza procedura de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudentiala, urmatoarele conditii de admisibilitate care este necesar a fi indeplinite cumulativ: (i) existenta unei cauze aflate in curs de judecata; (ii) cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit sa solutioneze cauza; (iii) instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie sa judece cauza in ultima instanta; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile sa dea nastere unor interpretari diferite, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata; (v) chestiunea de drept a carei lamurire se solicita sa fie noua; (vi) asupra chestiunii de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat si nici sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
40. Primele trei conditii de admisibilitate sunt indeplinite, intrucat sesizarea a fost formulata in cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalul Timis – Sectia I civila, care este investit in ultima instanta cu solutionarea apelului exercitat impotriva unei sentinte pronuntate de Judecatoria Timisoara, iar hotararea care urmeaza a fi pronuntata este definitiva, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila.
41. In ceea ce priveste conditiile referitoare la existenta unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile de a da nastere unor interpretari diferite si de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata, acestea sunt, de asemenea, indeplinite.
42. Cu toate ca notiunea de „chestiune de drept” nu este definita de legiuitor, aceasta presupune in mod necesar o problema de drept reala si veritabila, in sensul ca „norma de drept disputata sa fie indoielnica, imperfecta, lacunara sau neclara”. S-a statuat constant in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca este necesar ca sesizarea sa vizeze „o problema de drept care necesita cu pregnanta a fi lamurita, care sa prezinte o dificultate suficient de mare, in masura sa reclame interventia instantei supreme in scopul rezolvarii de principiu a chestiunii de drept si al inlaturarii oricarei incertitudini care ar putea plana asupra securitatii raporturilor juridice deduse judecatii” (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 si 42).
43. Din coroborarea dispozitiilor art. 324 alin. (1) si (4) din Codul civil rezulta ca, la desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei proprietate comuna de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul folosintei asupra locuintei conjugale poate fi atribuit unuia dintre soti, aceasta atribuire urmand a produce efecte pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj.
44. Textul de lege nu stabileste explicit daca pentru admisibilitatea acestei cereri este necesara formularea concomitenta a unei cereri de partaj ori daca, dimpotriva, o atare cerere poate fi formulata si ulterior, in acest din urma caz, referirea legii la data ramanerii definitive a hotararii de partaj fiind doar de natura sa precizeze durata in timp a atribuirii folosintei.
45. Fata de aceasta lacuna a dispozitiilor legale, reliefata si in cuprinsul punctelor de vedere teoretice exprimate de judecatorii instantelor consultate, rezulta ca textul legii este susceptibil de mai multe sensuri ori acceptiuni care sunt, cel putin prima facie, deopotriva de justificate fata de imprecizia redactarii sale. In functie de interpretarea retinuta, actiunea in atribuirea beneficiului folosintei locuintei comune a sotilor este sau nu admisibila in ipoteza in care nu s-a cerut deopotriva si partajul locuintei. Prin urmare, obiectul sesizarii este reprezentat de o norma de drept incompleta sau neclara, care, pe baza interpretarii printr-o argumentatie juridica adecvata, consistenta, poate primi intelesuri si aplicari divergente in situatii cvasiidentice si poate determina, in final, o jurisprudenta neunitara (in acest sens, Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023, paragraful 61; Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 33 din 24 aprilie 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 26 iunie 2023, paragraful 92).
46. Sesizarea urmareste interpretarea punctuala a problemei de drept, intrebarea fiind una calificata, iar nu una ipotetica ori enuntata intr-o maniera prea generala (in acest sens, Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52 din 18 septembrie 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 930 din 16 octombrie 2023, paragraful 51).
47. Totodata, de solutionarea acestei chestiuni de drept depinde solutionarea pe fond a cauzei aflate pe rolul instantei de trimitere. In jurisprudenta sa, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reliefat in mod constant ca procedura hotararii prealabile poate sa aiba ca obiect o norma de drept material sau o norma de drept procedural, sesizarea fiind admisibila, daca interpretarea pe care o va da instanta suprema produce consecinte juridice de natura sa determine solutionarea pe fond a cauzei (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 73 din 16 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 914 din 22 noiembrie 2017, paragraful 51; Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, paragraful 138).
48. Prima instanta a respins cererea de atribuire a beneficiului folosintei locuintei comune, exclusiv in considerarea faptului ca nu a fost formulata si o cerere de partaj. Aceasta solutie este criticata expres prin motivele de apel formulate in cauza de catre parata-reclamanta. Prin urmare, chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita influenteaza in mod direct solutionarea apelului declarat in cauza.
49. Este, totodata, indeplinita si conditia potrivit careia chestiunea de drept a carei lamurire se solicita sa fie noua.
50. Referitor la conditia noutatii problemei de drept se retine ca aceasta decurge din caracterul relativ recent al actualului Cod civil, intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011. Noutatea chestiunii de drept nu trebuie apreciata dintr-o perspectiva strict temporala, prin raportare la vechimea actului normativ, ci si la complexitatea si noutatea continutului normei juridice supuse interpretarii. Se constata astfel ca au mai existat reglementari privitoare la atribuirea beneficiului contractului de inchiriere incheiat cu privire la locuinta comuna a sotilor. Pe de alta parte, cu titlu de noutate, art. 324 alin. (4) din Codul civil extinde aceasta solutie si cu privire la locuinta comuna a sotilor si arata ca efectele hotararii se produc „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj”. Aceasta din urma sintagma da nastere chestiunii de drept supuse analizei, ce nu si-a gasit pana in prezent o rezolvare cuprinzatoare in doctrina si jurisprudenta relevanta.
51. Pentru verificarea indeplinirii acestei conditii de admisibilitate a sesizarii au fost emise adrese catre curtile de apel, care au procedat la examinarea jurisprudentei la nivelul instantelor judecatoresti situate in circumscriptiile lor teritoriale si au comunicat Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca au identificat hotarari judecatoresti in materia care face obiect al sesizarii de fata.
52. Analiza punctelor de vedere teoretice formulate de judecatori si a hotararilor pronuntate releva ca instantele nationale abordeaza in mod diferit admisibilitatea actiunii in atribuirea beneficiului folosintei locuintei conjugale aflate in proprietatea comuna a sotilor, in situatia premisa a inexistentei concomitente a unui proces avand ca obiect partajul. Numarul relativ mic de hotarari judecatoresti deja pronuntate trebuie raportat la frecventa mare a litigiilor de aceasta natura, chestiunea de drept analizata avand aptitudinea de a se ivi intr-o multitudine de cauze.
53. Se constata ca instantele judecatoresti avand competenta in aceasta materie nu au pronuntat un numar mare de hotarari judecatoresti de natura a contura o jurisprudenta consistenta in domeniul de referinta, pe baza unei interpretari adecvate a textului de lege care a generat chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita. Hotararile transmise la dosar, pronuntate mai ales la nivelul judecatoriilor, reflecta insa incipient o divergenta de interpretare cu caracter de principiu, fiind indeplinita situatia premisa a iminentei aparitiei unei practici judiciare neunitare (a se vedea, in acest sens, Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 30 din 24 aprilie 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 16 mai 2023, paragrafele 88, 89; Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52 din 18 septembrie 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 930 din 16 octombrie 2023, paragraful 58).
54. De asemenea, asupra chestiunii de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat nici printr-o decizie de unificare a practicii judiciare, si nici cu ocazia solutionarii caii de atac a recursului, in conditiile in care cauzele date in competenta instantei de tutela si de familie sunt solutionate in prima instanta de judecatorii si in apel de catre tribunale, hotararile pronuntate in apel nefiind susceptibile de recurs [potrivit art. 483 alin. (2) din Codul de procedura civila cu referire la art. 94 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila]. Problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, devenind actuala cerinta de a se da o rezolvare de principiu modului de interpretare si aplicare a normelor de drept analizate.

Asupra fondului sesizarii

55. Chestiunea de drept care este supusa dezlegarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie priveste interpretarea dispozitiilor art. 324 alin. (1) si (4) din Codul civil.
56. Potrivit art. 324 alin. (1) din Codul civil, „La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti”. In conditiile alin. (4), „Prevederile alin. (1)-(3) se aplica in mod similar si in cazul in care bunul este proprietatea comuna a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producand efecte pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj”.
57. Pentru argumentele ce urmeaza a fi expuse, se constata ca aplicarea dispozitiilor art. 324 alin. (4) din Codul civil nu presupune formularea concomitenta a unei cereri de partaj, ci determina doar momentul maxim pana la care hotararea de atribuire a folosintei locuintei in beneficiul unuia dintre soti poate produce efecte, respectiv pana la ramanerea definitiva a hotararii de partaj.
58. Cu titlu prealabil, se observa ca dispozitiile art. 324 din Codul civil fac parte din cartea a II-a a Codului civil (Despre familie), titlul II (Casatoria), capitolul VI (Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor), sectiunea I (Dispozitii comune), paragraful 2 (Locuinta familiei). Aceasta sectiune cuprinde asa-numitul regim matrimonial primar (imperativ), care se aplica indiferent de regimul matrimonial ales de soti: comunitatea legala, separatia de bunuri sau comunitatea conventionala [art. 312 alin. (1) din Codul civil]. Caracterul imperativ al dispozitiilor sectiunii amintite rezulta din prevederile art. 312 alin. (2) din Codul civil, potrivit carora, „Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile prezentei sectiuni, daca prin lege nu se prevede altfel”.
59. Legiuitorul a urmarit instituirea unor dispozitii de natura sa protejeze interesele legitime ale ambilor soti cu privire la locuinta familiei, si aceasta chiar in ipoteza in care locuinta respectiva se afla in proprietatea exclusiva a unuia dintre soti (in acest sens sunt, bunaoara, dispozitiile art. 321 si 322 din Codul civil).
60. In ceea ce priveste prevederile art. 324 alin. (4) din Codul civil, acestea se refera la ipoteza in care bunul este „proprietatea comuna” a sotilor, ceea ce inseamna ca poate sa fie vorba despre o proprietate devalmasa sau o proprietate pe cote-parti, compatibila atat cu regimul comunitatii legale (ori conventionale) de bunuri, cat si cu regimul separatiei de bunuri.
61. De vreme ce premisa actiunii reglementate de art. 324 alin. (4) din Codul civil consta in starea de coproprietate asupra locuintei comune a fostilor soti, legea limiteaza expres in timp durata efectelor hotararii judecatoresti prin care s-a atribuit beneficiul folosintei locuintei, aratand ca acestea se produc atat timp cat subzista starea de coproprietate.
62. Aceasta norma nu trebuie insa interpretata in sensul ca instituie o conditie de admisibilitate distincta a acestei actiuni, constand in existenta pe rol a unei alte cereri avand ca obiect sistarea coproprietatii asupra locuintei comune (a se vedea si M. Avram, Admisibilitatea cererii de atribuire la divort a beneficiului locuintei familiei in lipsa unei cereri de partaj, studiu publicat la 14 ianuarie 2024 pe www.juridice.ro).
63. In primul rand, interpretarea literala a textului de lege reflecta vointa legiuitorului de a limita in timp efectele atribuirii folosintei locuintei la divort, cel mai tarziu pana la solutionarea definitiva a partajului prin hotarare judecatoreasca. In masura in care legiuitorul ar fi intentionat ca formularea concomitenta a unei cereri de partaj sa constituie o conditie de admisibilitate a cererii de atribuire a beneficiului folosintei locuintei comune, ar fi prevazut expres aceasta, ceea ce insa nu a facut.
64. Or, este de principiu ca o prevedere legala trebuie interpretata de asa maniera incat sa produca efecte [in acest sens sunt dispozitiile art 1268 alin. (3) din Codul civil, aplicabile prin analogie], fara a adauga conditii suplimentare, pe care norma legala nu le prevede. Adoptarea pe cale jurisprudentiala a acestei conditii suplimentare ar limita eficacitatea actiunii in atribuirea folosintei locuintei, a carei solutionare este strans legata de efectele divortului, fiind asadar prin natura ei o problema a carei rezolvare releva o anumita urgenta.
65. In al doilea rand, interpretarea sistematica a dispozitiilor legale aplicabile in aceasta materie conduce la aceeasi concluzie.
66. Potrivit dispozitiilor art. 355 alin. (1) din Codul civil, la incetarea comunitatii, aceasta se lichideaza prin hotarare judecatoreasca sau act autentic notarial. De asemenea, daca locuinta familiei este proprietate pe cote-parti in cadrul unui regim de separatie de bunuri, partajul se va realiza potrivit dreptului comun, prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca, astfel cum dispune art. 670 din Codul civil. Instituirea conditiei suplimentare de admisibilitate constand in existenta unei cereri de partaj al bunurilor comune ar avea insa drept consecinta faptul ca, atunci cand se solicita atribuirea beneficiului folosintei locuintei conjugale, partile ar fi nevoite sa ceara partajul pe cale judecatoreasca, fiind astfel private de posibilitatea de a opta pentru partajul voluntar, desi aceasta este recunoscuta in mod expres de lege. Chiar daca partile nu se inteleg cu privire la folosinta locuintei, nimic nu exclude posibilitatea ca in viitor acestea sa se inteleaga cu privire la partajul proprietatii.
67. In al treilea rand, natura juridica a actiunii reglementate de art. 324 alin. (4) din Codul civil este cea a unui partaj de folosinta. Atribuirea folosintei locuintei unuia dintre soti nu este altceva decat una dintre modalitatile in care se poate realiza un partaj de folosinta, in conditiile in care folosirea in comun a locuintei nu ar mai fi posibila.
68. In ceea ce priveste partajul de folosinta in dreptul comun, temeiul de drept este reprezentat de art. 639 din Codul civil, potrivit caruia „Modul de folosire a bunului comun se stabileste prin acordul coproprietarilor, iar in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca”. Prin „modul de folosire a bunului comun”, legiuitorul a avut in vedere si partajul de folosinta. Un asemenea partaj de folosinta este admisibil, fara ca legea sa ceara introducerea concomitenta a unei actiuni avand ca obiect partajul bunului comun.
69. In al patrulea rand, si interpretarea istorica sustine dezlegarea ce se va da prin prezenta hotarare prealabila. Anterior actualei reglementari, prin art. 22 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi, republicata, s-a prevazut ca:

” In caz de divort daca sotii nu au convenit altfel, beneficiul contractului privitor la locuinta foloseste sotului caruia i s-au dat in ingrijire copiii, iar in cazul cand nu sunt copii, sotului care a obtinut divortul.

In toate celelalte situatii instanta care pronunta divortul va hotari care dintre soti va avea beneficiul contractului privitor la locuinta.”

70.Dispozitii similare s-au regasit pentru o scurta perioada in cuprinsul art.271 din Legea locuintei nr.114/1996, forma anterioara republicarii. Acest text a fost introdus prin art.I pct.12 din Ordonanta de urgenta nr.40/1997 pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr.114/1996, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.196/1997, fiind insa abrogat prin art.I pct.7 al Legii nr.196/1997. In lipsa unui text expres, s-a admis ca aceasta solutie putea fi adoptata, prin analogie, si in cazul locuintei aflate in proprietatea comuna a sotilor, urmand ca rezolvarea definitiva a raporturilor patrimoniale dintre soti sa aiba loc ulterior, in cadrul actiunii separate de partaj.

71.Aceasta opinie a fost consacrata explicit in cuprinsul noii reglementari, fiind insa adaugata precizarea potrivit careia efectele hotararii de atribuire a beneficiului folosintei se produc pana la ramanerea definitiva a hotararii de partaj.

72.Sub imperiul Codului civil in vigoare, problema atribuirii folosintei locuintei comune se iveste in contextul divortului sotilor, fie ca o cerere accesorie actiunii de divort, fie ca o cerere de sine statatoare, promovata dupa ce s-a dispus desfacerea casatoriei prin divort. Ca urmare, prevederile art. 324 din Codul civil nu sunt aplicabile anterior promovarii unei actiuni in desfacerea casatoriei.

73.Daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti, aceasta nefiind comod partajabila, iar sotii nu se inteleg, pentru solutionarea cererii de atribuire a beneficiului folosintei, instanta va avea in vedere, in ordine, urmatoarele criterii: interesul superior al copiilor minori, culpa in desfacerea casatoriei si posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.

74. Se retine, prin urmare, ca prin art. 324 alin. (4) din Codul civil, legiuitorul si-a propus sa codifice solutii avansate anterior in literatura de specialitate si in practica judiciara. Anterior Codului civil, chiar in lipsa unei reglementari exprese, era posibila formularea unei asemenea cereri accesorii divortului, fara a fi conditionata de existenta unei cereri de partaj. Scopul legiuitorului a fost doar acela de a consacra expres o solutie admisa in practica judiciara, pentru a asigura astfel predictibilitatea si claritatea legii in aceasta materie, iar nicidecum sa ingradeasca exercitarea dreptului material la actiune prin adaugarea conditiei procedurale la care se refera sesizarea.
75. Instanta de contencios constitutional a fost investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. (4) din Codul civil. Autorul exceptiei a aratat in motivarea acesteia ca, potrivit textului de lege criticat, este obligat sa inregistreze o actiune de partaj, a carei taxa judiciara de timbru este excesiv de mare, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate, accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil.
76. Prin Decizia nr. 499 din 5 decembrie 2013 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 24 februarie 2014), Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate, dispozitiile art. 324 alin. (4) din Codul civil fiind considerate constitutionale in raport cu criticile formulate. Curtea Constitutionala a statuat ca chiar si in interpretarea propusa de autorul exceptiei de neconstitutionalitate norma legala criticata nu este contrara Constitutiei Romaniei, prin raportare la caracterul vremelnic al masurii de atribuire a folosintei locuintei. De asemenea, instanta constitutionala a facut referire la jurisprudenta sa constanta, potrivit careia accesul liber la justitie poate fi supus unor conditii de fond si de forma, daca acestea urmaresc un scop legitim.
77. Asa fiind, instanta de contencios constitutional a raspuns exceptiei, astfel cum aceasta a fost invocata si motivata, fara sa conditioneze constitutionalitatea normei de interpretarea potrivit careia promovarea unei actiuni concomitente de iesire din indiviziune ar fi obligatorie. In cauza nu a fost pronuntata o decizie de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu rezerva de interpretare, iar aceasta imprejurare rezulta cu claritate din dispozitivul deciziei, precum si din considerentele care explica solutia adoptata.
78. De altfel, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra intelesului contrar Constitutiei Romaniei pe care il constata in cuprinsul normei legale criticate, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in vreme ce interpretarea si aplicarea normelor legale neclare ori lacunare constituie misiunea instantelor judecatoresti.

79.Prin urmare, Curtea Constitutionala a retinut ca interpretarea care conditioneaza atribuirea beneficiului locuintei conjugale de introducerea unei cereri de partaj este constitutionala. Prin aceasta insa Curtea Constitutionala nu a retinut ca interpretarea contrara, in sensul ca norma juridica nu contine o asemenea conditie de admisibilitate, ar fi neconstitutionala.

80. Trebuie subliniat ca interesele coproprietarului caruia nu i s-a atribuit folosinta locuintei comune sunt prezervate, in primul rand, prin posibilitatea de a cere oricand sistarea indiviziunii, context in care poate beneficia, in conditiile legii, de ajutor public judiciar. In al doilea rand, coproprietarul interesat poate cere modificarea solutiei dispuse anterior, in masura in care imprejurarile de fapt pe care s-a intemeiat solutia de atribuire a folosintei locuintei in beneficiul celuilalt fost sot s-ar schimba intr-o maniera esentiala, intrucat in cazul raporturilor juridice analizate, care presupun o desfasurare in timp, autoritatea de lucru judecat este conditionata de mentinerea imprejurarilor de fapt avute in vedere la data atribuirii initiale.
81. Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulata de Tribunalul Timis – Sectia I civila, in Dosarul nr. 25.846/325/2020*, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea dispozitiilor art. 324 alin. (1) si (4) din Codul civil, sintagma „pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj” reprezinta momentul maxim pana la care hotararea prin care a fost admisa o cerere avand ca obiect atribuirea beneficiului locuintei conjugale la desfacerea casatoriei isi produce efectele juridice, fara ca admisibilitatea actiunii sa fie conditionata de existenta pe rolul instantelor judecatoresti a unei cereri avand ca obiect iesirea din indiviziune asupra aceleiasi locuinte.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 5 februarie 2024.

PRESEDINTELE DELEGAT AL SECTIEI I CIVILE

CARMEN ELENA POPOIAG

Magistrat-asistent, Mihaela Lorena Repana