Tribunalul nu poate primi critica formulata de apelant in sensul inexistentei vinovatiei intrucat, cata vreme este calculat un prejudiciu in patrimoniul asociatiei, prin raportare la perioada in care acesta a desfasurat activitatea specifica administratorului, este greu de admis ca nu a cunoscut obligatiile pe care le are, astfel cum rezulta din prevederile art.36 lit. b-c din Legea 230/2007. Oricum, necunoasterea legii nu poate fi invocata de niciun cetatean roman ca o cauza de exonerare de raspundere delictuala.
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
R O M A N I A
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.169 R/2016
Sedinta publica din data de 18. 02.2016
Curtea constituita din:
PRESEDINTE: Z_____ G_______ L____
JUDECATOR: T_____ I_____ R_______
JUDECATOR: F____ L____ E____
GREFIER: V_____ F______
Pe rol se afla solutionarea recursurilor declarate impotriva deciziei civile nr. 1901A/04.06.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V a Civila, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, in cauza civila avand ca obiect” pretentii”.
Partile in prezentul proces sunt recurenta reclamanta Asociatia de P__________ S_________ C_________ si intimatii parati U_____ V_______ si C______ N______.
Dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc in sedinta publica din data de 09.02.2016, fiind consemnate in incheierea de sedinta, care face parte integranta din prezenta hotarare judecatoreasca, cand curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor sa formuleze si sa depuna la dosar concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 16.02.2016 si apoi la 18.02.2016, data la care, in aceeasi compunere, a decis urmatoarele :
C U R T E A
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sector 6 la data de 31.05.2011, reclamanta Asociatia de P____ cu paratii S_________ C_________, U______ V_______ si C______ N______, a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta acestia sa fie obligati in solidar la plata sumei de 188.673,83 lei, reprezentand prejudiciul material.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratii au indeplinit functiile de administrator, respectiv presedinte pana la data de 29.08.2008, cand, cu ocazia Adunarii Generale extraordinare a asociatiei, s-a hotarat alegerea unui nou comitet. In urma efectuarii unui control de catre expertul contabil privire la activitatea paratilor, au fost constatate nereguli soldate cu prejudicierea asociatiei prin neindeplinirea atributiilor prevazute in Legea nr.230/2007. Aceste nereguli constau in incasarile cotelor de intretinere de la locatari si nevirarea sumelor in conturile furnizorilor de utilitati, fiind actionati in judecata de catre acestia si obligati la plata sumelor datorate, cu penalitati de intarziere. Astfel prin sentinta civila nr.277/15.01.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta a fost obligata la plata catre RADET a sumei de 42.614,44 lei, reprezentand c/valoare facturi energie termica neachitate pentru perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007, prin sentinta civila nr. 3959/18.05.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosarul nr. 10.XXXXXXXXXXXXX, reclamanta a fost obligata la plata catre RADET a sumei de 26.167,71 lei, reprezentand c/valoare energie termica neachitata aferenta perioadei ianuarie 2006 – decembrie 2006. Prin sentinta civila nr. 8279/12.11.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosar nr. 10.xxxxxxx/2009, reclamanta a fost obligata la plata catre RADET a sumelor de 9836,27 lei, reprezentand c/valoare facturi energie termica neachitate pentru perioada aprilie 2007 – decembrie 2007, a sumei de 2.648,28 lei, reprezentand majorari de intarziere calculate pentru perioada aprilie 2007 – decembrie 2007 si la plata sumei de 25.973,7 lei, reprezentand majorari de intarziere calculate pentru perioada octombrie 2005 – noiembrie 2007, iar prin sentinta comerciala nr. 2340/17.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta a fost obligata la plata catre RADET a sumei de 69.233,43 lei, reprezentand c/valoare facturi energie termica neachitata pentru perioada ianuarie 2008 – iulie 2008.
Conform art. 36 lit. b din Legea nr. 230/2007, administratorul are in atributiile sale gestionarea bunurilor materiale si a fondurilor banesti ale asociatiei care raspunde civil pentru gestionarea lor. De asemenea, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, presedintelui asociatiei ii revine obligatia legala de a urmari respectarea intocmai a prevederilor statului si de a propune Adunarii Generale sau Comitetului Executiv masurile care se impun celor care nu respecta regulamentele, hotararile si deciziile Asociatiei de P__________. Potrivit dispozitiilor art. 32 alin. 2 din aceeasi lege, presedintele asociatiei de proprietari a raspuns personal sau, in solidar, dupa caz, in fata legii si a proprietarilor pentru daunele si prejudiciile cauzate in mod deliberat. Presedintele comisiei de cenzori nu a respectat prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr.230/2007, neefectuand nici o verificare a activitatii administratorului, ceea ce a condus la crearea prejudiciului.
Conform art. 998 Cod civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudicii obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a fi reparate, iar art. 999 Cod civil nu limiteaza responsabilitatea doar la prejudiciul cauzat cu intentie, accentuand responsabilitatea si pentru prejudiciul cauzat prin neglijenta sau imprudenta. Potrivit art. 1003 Cod civil, cand fapta cauzatoare de prejudicii este imputabila mai multor persoane, acestea raspund in solidar pentru prejudiciul cauzat.
La data de 07.12.2011, paratul C______ N______ a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta Asociatia de P__________ a blocului 1 Bucuresti din ___.79. In fapt, in luna octombrie 2003, conform procedurii legale prevazute de Legea nr.234/2002, au fost numiti in cadrul Adunarii Generale a Asociatiei de P__________ a blocului 1 din Bucuresti, ___. 79, urmatoarele persoane: C______ N______ – presedinte al Asociatiei, S_________ C_________ – administrator, U_____ V_______ – presedinte al Comisiei de Cenzori. Noii reprezentanti ai asociatiei de proprietari au constatat inca de la inceputul activitatii ca exista restantieri la plata taxelor de intretinere, unii chiar din anul 2002, acest aspect fiind dovedit prin cererea de chemare in judecata formulata de RADET impotriva asociatiei de proprietari nr. dosar 2770/2005, avand ca obiect plata sumei de 5998,58 lei, reprezentand contravaloarea facturilor de energie termica din perioada 01.xxxxxxxxxxxx si majorari de intarziere. Ca urmare a preluarii minusului in gestiune si avand sarcina recuperarii acestor datorii, reprezentantii asociatiei au efectuat plati in contul debitului restant si al majorarilor percepute. Intre timp, pe fondul acumularii de noi datorii, din cauza locatarilor rau platnici, acest debit a continuat sa creasca. In luna iulie 2008, in cadrul Adunarii generale a asociatiei proprietarilor a fost ales un alt presedinte al asociatiei si tot in cursul aceleasi luni i-au fost predate de catre fostul presedinte de asociatie C______ N______, atat stampilele, cat si un CEC al asociatiei in valoare de 8140 lei.
Potrivit ordonantei de guvern nr. 85/2001 art. 6 pct. 3 aflata in vigoare la momentul inceperii mandatului fostului presedinte al asociatiei, acesta din urma „reprezinta asociatia in derularea contractelor si isi asuma obligatii in numele acesteia. El reprezinta asociatia de proprietari in relatiile cu tertii, precum si in fata instantelor de judecata”. Prevederile Legii nr. 230/2007 consemneaza aceleasi atributii ale presedintelui Asociatiei de P__________, facand o completare prin art. 32 alin. 2, astfel presedintele asociatiei de proprietari supravegheaza si urmareste aplicarea hotararilor adunarii generale, respectarea, prevederilor statutului si acordului de asociere, precum si aplicarea deciziilor comitetului executiv. Acesta, in functie de situatie, poate propune comitetului executiv sau adunarii generale, dupa caz, masuri impotriva celor care nu respecta regulile, regulamentele, hotararile si deciziile asociatiei de proprietari, conform prevederilor legale si statutare. Asa cum reiese din prevederile textelor mentionate, atributiile presedintelui nu cuprind activitati referitoare la incasarea taxelor de intretinere si nici alte activitati care sa se refere la sfera economica a asociatiei.
In cadrul Asociatiei de proprietari nr. 1, paratul S_________ C_________ indeplinea atat activitatea de administrator, cat si activitatea de casier si contabil. Conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 234/2002, art. 22 lit. o si t si normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, art. 22 pct. 6, 7, 8, paratului S_________ C_________ ii reveneau atributiile de intocmire a listelor de plata, de incasare a cotelor de contributie a proprietarilor, calcularea si incasarea penalizarilor, efectuarea platilor si incasarii veniturilor. Rezulta ca activitatea financiara era responsabilitatea paratului S_________ C_________, de altfel el fiind cel care era autorizat, atat in relatiile cu furnizori de a face platile, cat si in relatiile cu membrii asociatiei de a incasa plata taxelor de intretinere.
Asa cum reiese din prevederile legale aplicabile in speta, in atributiile presedintelui asociatiei nu se regaseste managementul financiar, activitate care revine administratorului, acesta raspunzand in mod direct si personal pentru prejudiciile aduse. Conform normelor legale mentionate supra, atributiile ce revin presedintelui se limiteaza la supravegherea si urmarirea aplicarii hotararilor adunarii generale, respectarea prevederilor statutului si a acordului de asociere si aplicarea deciziilor comitetului executiv. Neavand atributii si nici competente privind managementul financiar, presedintele nu trebuia si nici nu putea sa exercite aceste atributii.
In acest sens, in anul 2007 si in anul 2008, presedintele si cenzorul asociatiei de proprietari au propus in cadrul adunarii generale efectuarea unei expertize contabile, care sa aiba ca obiective stabilirea situatiei contabile a asociatiei, a restantierilor si a penalizarilor. In lipsa unei astfel de expertize de specialitate care sa certifice fie culpa administratorului, fie vreo alta cauza pentru crearea deficitului, nu se puteau propune si, cu atat mai putin, nu se puteau lua masuri impotriva administratorului sau a altor persoane vinovate, neexistand proba acestei vinovatii. Cele doua expertize au fost dispuse in exercitarea atributiilor statutare de supraveghere si cu scopul de a putea justifica temeinicia si lipsa de arbitrar a unei eventuale masuri impotriva persoanelor vinovate. In anul 2008, a fost angajat expertul contabil L____ I__, care a inceput efectuarea unei expertize pe perioada 14.10.xxxxxxxxxxxxx08. Acesta a verificat in proportie de 50 % din actele contabile si registrele de incasari si plati ale asociatiei. Expertiza contabila nu a mai continuat, deoarece noul presedinte de asociatie Bucsenaru B_____ a refuzat efectuarea expertizei contabile cu expertul ales de fostul presedinte. Fostul presedinte a dat dovada de diligenta in exercitarea atributiilor prevazute de Legea nr.230/2007 prin angajarea unui expert contabil.
Potrivit art. 31 alin. 2 Legea nr.230/2007, presedintele are obligatia „de a propune masuri impotriva celor care nu respecta regulile, regulamentele, hotararile si deciziile asociatiei de proprietari, conform prevederilor legale si statutare”. Masurile impotriva celor care nu respecta regulamentele asociatiei, puteau fi propuse adunarii generale de catre presedinte, doar daca in urma efectuarii expertizei aceste nereguli erau consemnate intr-un raport de expertiza. Sanctionarea administratorului putea fi aplicata doar daca se constata de o persoana autorizata in domeniu ca existau neregularitati in indeplinirea activitatii acestuia. De altfel, propunerea luarii unei masuri de sanctionare impotriva administratorului nu ar fi dus nici la recuperarea restantelor si nici la acoperirea datoriei catre creditorul RADET.
Temeiul juridic al cererii de chemare in judecata a fost atat raspunderea civila delictuala prevazuta de art. 998, art. 999 Cod civil, cat si prevederile Legii nr. 230/2007. In cererea de chemare in judecata s-a facut vorbire de existenta unui prejudiciu in valoare de 193.948 lei, prejudiciu format potrivit actiunii in pretentii din datoriile furnizorilor de utilitati, respectiv 183.833 lei si fondul de rulment „disparut” de 12.200 lei. Paratul a mentionat ca din adunarea datoriilor (183.833 lei) si a fondului de rulment „disparut” (12.200 lei) a rezultat suma de 196.033 lei, si nu 193.948 lei. In aceasta situatie, paratul a avut indoieli de caracterul cert al prejudiciului, dat fiind faptul ca sustinerile reclamantei au fost contradictorii cu privire la evaluarea prejudiciului. De asemenea, constatarea acestui prejudiciu la momentul introducerii actiunii, aprilie 2009 este ulterioara in timp aceluia la care s-a preluat conducerea asociatiei de catre actualul presedinte al asociatiei iulie 2008, ceea ce atrage caracterului incert al prejudiciului reclamat. Astfel, la aproape un an de la preluarea gestiunii, reclamanta a pretins, fara temei, ca datoriile pe care le are fata de furnizorii de utilitati au fost cauzate in totalitate de activitatea fostelor organe de conducere.
Conform art. 999 Cod civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Asa cum s-a aratat mai sus, „greseala” care a ocazionat prejudiciul, in cazul in care exista acesta, nu a fost pricinuita de presedintele asociatiei, deoarece acesta si-a indeplinit obligatiile ce le avea in raport cu functia in care a fost ales. Cu privire la fapta ilicita savarsita in concret de catre presedintele asociatiei, limitandu-se la a invoca art. 31. alin. 2 din Legea nr. 230/2007, care prevede obligatiile generale ale presedintelui, fara a indica anume care dintre aceste obligatii nu a fost respectata. Pretinsa fapta ilicita – nerespectarea de catre presedintele asociatiei a obligatiilor legale, in speta „urmarirea respectarii prevederilor statutului si propunerea comitetului executiv sau adunarii generale de masuri impotriva celor care nu respecta aceste prevederi” – nu poate fi retinuta in sarcina paratului. Aceasta fapta, constand intr-o conduita la care a fost obligat presedintele, a fost respectata, dovada fiind repetatele diligente depuse in scopul depistarii persoanelor vinovate. Nu se poate retine in sarcina paratului o lipsa de actiune in ceea ce priveste aceste demersuri, atata vreme cat, in mai multe randuri, a participat activ la urmarirea respectarii statutului si a hotararilor asociatiei de proprietari. Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe pur si simplu, fara legatura intre ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca intre fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu. Este greu de conceput ca, printr-o inactiune a presedintelui de urmarire a respectarii statutului, s-a cauzat un prejudiciu in mod direct asociatiei, cum la fel de neconceput este si faptul ca daca s-ar fi aplicat masuri coercitive impotriva administratorului – trecand peste prezumtia de nevinovatie, care nu a fost rasturnata – prejudiciul, deja creat, ar fi disparut, si ca in acest fel datoriile ar fi achitate.
In ceea ce priveste vinovatia, temeiul legal invocat de reclamanta, art. 32. alin. 2 din Legea nr. 230/2007, norma speciala in raport cu prevederile Codului civil prevede intentia, ca forma a vinovatiei, necesara a caracteriza actiunile sau inactiunile presedintelui, pentru ca raspunderea acestuia sa fie antrenata. Conform principiului specialia generalibus derrogant, urmeaza ca prevederile Legii nr.230/2007 sa se aplice cu prioritate. Astfel, art. 32. alin. 2 din Legea nr. 230/2007 prevede „presedintele asociatiei de proprietari raspunde personal sau solidar, dupa caz, in fata legii si a proprietarilor, pentru daunele si prejudiciile cauzate proprietarilor in mod deliberat”. Cum, in speta nu a fost dovedit prejudiciul cert, existenta vreunei fapte ilicite imputabile presedintelui, existenta unui raport de cauzalitate intre conduita presedintelui si datoriile invocate de reclamanta, este in afara discutiei orice referire la o vinovatie si, cu atat mai putin la prejudicii cauzate in mod deliberat. Pentru dovedirea intentiei in cauzarea unui prejudiciu, lasand la o parte faptul ca nu s-a indicat nici macar fapta anume care ar fi cauzat acest prejudiciu, nu este suficienta indicarea unui text de lege, ci trebuie probata efectiv, prin dovezi care sa conduca numaidecat la concluzia ca s-a actionat cu intentie, in scopul producerii de prejudicii in dauna proprietarilor.
La data de 23.01.2012, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare a cererii de chemare in judecata care a solicitat obligarea paratilor la plata prejudiciului reprezentat de suma la care a fost obligata prin sentinta civila nr. 6299/26.05.2009, de xxxxx,42 lei, reprezentand contravaloare servicii si penalitati de intarziere catre Rosal Ecologic & Recycling Sysztem SRL si suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Prin urmare, s-a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 119.891,68 lei, sume incasate de la proprietari drept cota de intretinere si nevirate furnizorilor de utilitati, la care se adauga si sumele dispuse prin sentinta civila nr. 6299/26.05.2009 a Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti, la care a fost obligata, la suma de 18.198,72 lei, si fondul de rulment de 12.200 lei, in total 150.290,40 lei.
La data de 24.01.2012, paratul U_____ V_______ a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea cererii. In luna octombrie 2003, au fost numiti in cadrul Adunarii Generale a Asociatiei de P__________ a Blocului 1 din Bucuresti, sector 6, ____________________.79, urmatoarele persoane: C______ N______-presedinte al Asociatiei, S_________ C_________, administrator si U_____ V_______ – presedinte al comisiei de cenzori. Noii reprezentati ai asociatiei de proprietari au constatat inca de la inceperea activitatii ca, datorita numerosilor restantieri la plata cotelor de intretinere, exista intarzieri la plata furnizarii generatoare de penalitati, aspect dovedit prin chemarea in judecata de catre RADET a Asociatiei P__________ in dosar nr. 2770/2005, avand ca obiect plata sumei de 5998,58 lei, reprezentand contravaloarea facturilor de energie termica si a majorarilor de intarziere aferente perioadei 01/2002-05/2004. Ca urmare a preluarii minusului in gestiune si avand sarcina recuperarii acestor datorii, reprezentantii asociatiei au efectuat plati in contul debitului restant insa, din cauza locatarilor rau platnici, aceste datorii au continuat sa creasca, nereusind sa se ajunga la zi cu plata furnizorilor. In luna iulie 2008, in cadrul Adunarii Generale a Asociatiei de P__________, paratii C______ N______ S_________ C_________ si U_____ V_______, au fost schimbati din functiile detinute in cadrul asociatiei. In cadrul Asociatiei de P__________, paratul S_________ C_________ a indeplinit atat activitatea de administrator, cat si activitatea de casier si contabil. Conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 234/2002 si normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, paratului S_________ N______ ii reveneau atributiile de intocmire a listelor de plata, de incasare a cotelor de contributie a proprietarilor, calcularea si incasarea penalizarilor, efectuarea platilor si incasarii veniturilor. Astfel, activitatea financiara era responsabilitatea paratului S_________ C_________, acesta fiind cel care incasa cotele de intretinere de la proprietari si cel care facea platile la furnizori.
Pentru a clarifica situatia contabila a asociatiei, in anul 2007 si in anul 2008, presedintele si cenzorul asociatiei de proprietari au propus, in cadrul adunarii generale, efectuarea unei expertize contabile. In lipsa unei astfel de expertize de specialitate care sa certifice fie culpa administratorului, o alta cauza pentru crearea deficitului, nu se puteau propune si nici lua masuri impotriva administratorului sau altor persoane vinovate. Cele doua expertize au fost propuse in exercitarea atributiilor de verificare a gestiunii financiar-contabile si cu scopul de a putea justifica temeinicia si lipsa de arbitraj a unei eventuale masuri impotriva persoanelor vinovate. In anul 2008, a fost angajat expertul contabil L____ I__ (anexa 2) care a inceput efectuarea unei expertize a perioadei 14 oct. 2003-30 iunie 2008, acesta verificand in proportie de 50% din acte contabile si registrele de incasari si plati ale asociatiei. Expertiza trebuia sa stabileasca daca exista lipsa in gestiune a administratorului. De asemenea, trebuia sa stabileasca in ce masura debitul la furnizori se datoreaza locatarilor rau platnici iar, in acest caz, sa recalculeze penalitatile aferente cotelor de intretinere restante pe care le-a avut fiecare. In calitate de cenzor, paratul a propus, in repetate randuri, sa se calculeze penalitati proprietarilor rau platnici si sa se mareasca fondul de rulment in asa fel incat sa se poata plati facturile furnizorilor fara a se mai acumula penalitati de intarziere (anexa 4).
Temeiul juridic al cererii de chemare in judecata a fost atat raspunderea civila delictuala prevazuta de a 998, 999 Cod civil, cat si prevederile Legii nr.230/2007. Pentru existenta raspunderii civile delictuale se cer indeplinite urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta si imprudenta cu care a actionat. Si prin intermediul cererii care a facut obiectul dosar nr.XXXXXXXXXXXXX reclamanta i-a actionat in judecata, solicitand obligarea acestora la plata sumei de 193.948 lei, din care suma de 183.833 lei, reprezentand datoriile catre furnizori, iar suma de 12.200 lei, fondul de rulment insa, dupa ce au fost incuviintate si administrate o ________ probe, cauza a fost suspendata la termenul din data de 02.11.2009, in baza disp.art.244 Cod procedura civila pana la solutionarea altei cauze inregistrate sub nr. XXXXXXXXXXXXX in care parati au fost S_________ C_________ si C______ N______ si care avea ca si obiect predarea catre reclamanta a unor documente pentru efectuarea unei expertize contabile, ultimul litigiu finalizandu-se irevocabil pe data de 08.04.2011 la C__, prin obligarea celor doi parati de a preda o ________ documente.
Nu se poate vorbi de un prejudiciu cert in lipsa unor documente de incasare si plati catre furnizori. Constatarea acestui prejudiciu la 9 luni dupa ce a fost preluata conducerea asociatiei de catre insasi reprezentantul reclamantei, a ridicat semne de intrebare asupra prejudiciului reclamat. La 9 luni de la preluarea gestiunii, reclamanta a pretins fara temei ca datoriile pe care le are la furnizori au fost cauzate in totalitate de activitatea fostelor organe de conducere. Fapta ilicita in speta consta potrivit cadrului procesual dedus judecatii in insusirea de catre administrator a contravalorii utilitatilor platite de asociatie. Astfel „greseala” care a generat prejudiciul, in cazul in care acesta exista, nu a fost pricinuita catre presedintele comisiei de cenzori deoarece acesta a verificat activitatea administratorului conform obligatiilor pe care le avea in raport cu functia in care a fost ales.
Mai mult, presedintele comisiei de cenzori a cerut in repetate randuri efectuarea unei verificari a situatiei financiare a blocului de catre un expert contabil. Dupa mai multe incercari de a gasi un expert contabil care sa vrea sa efectueze aceasta expertiza, dupa ce a fost angajat expertul L____ I__, cand mai era putin pana la finalizarea expertizei, aceasta a fost oprita tocmai de reprezentantul reclamantei V___ I___.
In ceea ce priveste vinovatia, temeiul legal invocat de reclamanta, art.32 alin. 2 din Legea nr.230/2007, norma speciala in raport cu prevederile Codului civil prevede intentia, ca forma a vinovatiei, necesara a caracteriza actiunile sau inactiunile presedintelui comisiei de cenzori, pentru ca raspunderea acestuia sa fie antrenata. Conform principiului specialia generalibus derrogant, urmeaza ca prevederile Legii nr. 230/2007 sa se aplice cu prioritate. Astfel art. 33 alin.3 din Legea nr.230/2007 prevede „pentru neindeplinirea atributiilor ce le revin, cenzorul sau cenzorii asociatiei de proprietari raspund personal sau in solidar, in fata legii si a proprietarilor, pentru daunele si prejudiciile cauzate proprietarilor in mod deliberat”. Deoarece in speta nu a fost dovedit un prejudiciu cert si existenta vreunei fapte ilicite imputabile presedintelui comisiei de cenzori, existenta unui raport de cauzalitate intre activitatea paratului si datoriile invocate de reclamanta, a fost in afara discutiei orice referire la o vinovatie si, mai ales, la prejudicii cauzate in mod deliberat.
La data de 25.05.2012, paratul Serbanescu C_________ a depus la dosar intampinare la actiunea formulata de catre reclamanta Asociatia de P__________ a Blocului 1, prin care a invocat, pe cale de exceptie, exceptia prescriptiei dreptului la actiune iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cheltuieli de judecata. In fapt, paratul a aratat ca, prin actiunea depusa pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, ce formeaza obiectul dosarului nr. XXXXXXXXX/2012, reclamanta a solicitat instantei obligarea paratului, in solidar cu U______ V_______ (fostul presedinte al comisiei de cenzori) si C______ N______ (fost presedinte al asociatiei de proprietari), la plata sumei de 188.673,83 lei, reprezentand un asa zis prejudiciu material creat asociatiei, prin incasarea sumelor, reprezentand cote de intretinere de la proprietari si nevirarea lor la furnizorii de utilitati: RADET, APA N___, ROSAL, ISTA, _______________________ suma de 12.200 lei, reprezentand o asa zisa insusire a fondului de rulment.
Pe cale de exceptie, paratul a invocat exceptia prescriptiei, avand in vedere ca prin prezenta actiune se solicita obligarea sa, in solidar cu ceilalti parati, la plata sumelor de 188.673,83 lei si 12.200 lei, sume ce reprezinta un pretins prejudiciu, ce ar fi fost cauzat de catre parati, pana in anul 2008. Avand in vedere ca prezenta actiune a fost promovata de catre reclamanta abia in luna mai a anului 2011, sumele solicitate sunt prescrise in totalitate. In conformitate cu prevederile dispozitiilor art. 1 coroborate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, prevad ca dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin efectul prescriptiei, daca nu a fost executat in termenul de 3 (trei) ani.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca, nu mai este proprietarul apartamentului 71, acesta fiind vandut din anul 2009, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 1178/04.05.2009. In mod concret, pana in anul 2008, paratul a fost administratorul asociatiei reclamante. In momentul cand a devenit administratorul asociatiei, vechea conducere nu i-a predat toate documentele, dovada fiind declaratia din data de 09.06.2007. Mai mult, asociatia a avut grave probleme administrative si financiare, inca dinainte de numirea sa in aceasta functie. Prin prezenta actiune, reclamanta nu a precizat detaliat ce reprezinta suma de 188.673,83 lei. Reclamanta nu a precizat nici pentru ce perioada de timp s-a solicitat aceasta suma, sens in care paratul a solicitat sa i se puna in vedere reclamantei sa precizeze care este perioada pentru care a inteles sa solicite sume de bani, care sunt sumele de bani si ce reprezinta aceasta suma de 188.673,83 lei. Conform intocmirii procesului-verbal al adunarii generale din data de 21.06.2007, se poate constata ca fostul administrator al asociatiei, dl. I___, a refuzat sa ii predea actele. In acest sens, paratul a facut numeroase diligente, prin trimiterea de somatii, etc. sa il determine sa ii predea documentele asociatiei, insa acesta a refuzat predarea lor. Tot timpul au existat rau platnici, pe care i-a somat de nenumarate ori sa vina sa isi achite datoriile fata de asociatie, dar acestia, in mare parte au refuzat. Din pacate, datorita unor locatari, care au jignit expertul, aceasta expertiza nu a putut fi finalizata. De retinut, in momentul in care instanta se va pronunta in prezenta cauza, ca cel care s-a opus vehement in finalizarea expertizei (inceputa din initiativa acestuia), a fost V___ I___ care, in acest moment este presedintele asociatiei si a semnat si prezenta cerere de chemare in judecata, dovada acestei afirmatii facand-o cu procesul verbal aflat la fila 232 din dosar.
Pe situatia de fapt din cauza, in ceea ce il priveste, este neintemeiata, avand in vedere ca nu se face vinovat de debitul ce i se imputa in solidar, prin aceasta actiune. Suma de 193.948 de lei, acest asa zis prejudiciu cauzat de parat, fosta conducere a asociatiei, nu rezulta nici macar in urma unui simplu calcul matematic. Adunand fondul de rulment, care reclamanta a sustinut ca „a disparut” (12.200 de lei) cu valoarea datoriilor catre furnizori (183.833de lei), adunand cele doua sume, observand ca totalul lor este de 196.033 de lei si nu 193.948 de lei. Astfel, reclamanta nu a stiut nici macar ce presupus prejudiciu a solicitat si in aceste conditii, caracterul cert al prejudiciului nu se regaseste. Suma pe care a solicitat-o reclamanta prin actiune a fost intemeiata pe cateva sentinte judecatoresti: sentinta civila nr.277/15.01.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care asociatia a fost obligata la plata catre RADET a sumei de 42.614,44 lei, reprezentand c/valoare facturi energie termica neachitate pentru perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007; sentinta civila nr.3959/18.05.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosarul nr. 10.XXXXXXXXXXXXX, prin care asociatia a fost obligata la plata catre RADET a sumei de 26.167,71 lei, reprezentand c/valoare energie termica neachitata, aferenta perioadei ianuarie 2006-decembrie 2006; sentinta civila nr.8279/12.11.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosar nr. 10.XXXXXXXXXXXXX prin care asociatia a fost obligata la plata catre RADET a sumelor de 9.836,27 lei, reprezentand c/valoare facturi energie termica neachitate pentru perioada aprilie 2007 – decembrie 2007, a sumei de 2.648,28 lei, reprezentand majorari de intarziere calculate pentru perioada aprilie 2007 – decembrie 2007 si la plata sumei de 25.973,7 lei, reprezentand majorari de intarziere calculate pentru perioada octombrie 2005 – noiembrie 2007; sentinta comerciala nr. 2340/17.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care asociatia a fost obligata la plata catre RADET a sumei de 69.233,43 lei, reprezentand c/valoare facturi energie termica neachitata pentru perioada ianuarie 2008 – iulie 2008.
In primul rand, prin aceste hotarari judecatoresti, s-au solicitat sume aferente unor perioade cu mai mult de 3 (trei) ani in urma, sume care s-au prescris, astfel ca a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune. In al doilea rand, paratul a solicitat a se observa ca reclamanta nu s-a prezentat in niciun proces, din cele 4 (patru) mai sus mentionate. Asa cum se poate observa, in fiecare din cele 4 (patru) sentinte invocate de catre reclamanta, prin care si-a justificat aceasta actiune, se retine „…lipsa fiind parata”, adica reclamanta din prezenta cauza. Vina pierderii acestor procese s-a datorat pasivitatii asociatiei, care nu si-a facut nicio aparare pe fondul cauzei, care nici macar nu a fost prezenta in fata instantei de judecata. Din cauza faptului ca asociatia de proprietari nu s-a prezentat la nici un proces din cele 4, dar mai ales ca nu si-a facut nicio aparare pe fondul cauzei, a dus si la castigarea a 3 procese de catre RADET si, respectiv, obtinerea a doua sentinte judecatoresti favorabile, pentru perioada ianuarie-decembrie 2006: sentinta civila nr.277/15.01.2009, in care s-a cerut un debit aferent perioadei ianuarie 2006-decembrie 2007; sentinta civila nr.3959/18.05.2009, perioada ianuarie 2006-decembrie 2006, in care s-a cerut un debit aferent; sentinta civila nr.8279/12.11.2009, perioada aprilie 2007 – decembrie 2007. Mai mult, RADET, pentru perioada ianuarie 2006-decembrie 2006, a castigat de doua ori, atat prin sentinta civila nr.277/15.01.2009, cat si prin sentinta civila nr.3959/18.05.2009 si pentru perioada aprilie 2007-decembrie 2007, de asemenea a castigat de doua ori atat prin sentinta civila nr. 277/15.01.2009, cat si prin sentinta civila nr. 8279/12.11.2009.
Asa cum s-a spus, trebuie sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. Or, in prezenta cauza, care este presupusa fapta ilicita care i s-a imputat, asociatia nu s-a prezentat la aceste procese. Reclamanta a vorbit de un prejudiciu, dar nu a facut dovada ca acest prejudiciu a fost cauzat de vreunul dintre parati. Nu a facut in niciun fel dovada ca paratii au incasat acele sume de bani sau ca le-au insusit. Mai mult, in prezenta cauza nu a fost dovedit prejudiciul cert, existenta vreunei fapte ilicite imputabile paratului, existenta unui raport de cauzalitate intre conduita acestuia si acest asa zis prejudiciu invocat de reclamanta, savarsit cu vinovatie, si/sau cauzat in mod deliberat. Pentru dovedirea intentiei in cauzarea unui prejudiciu, asa cum s-a mai mentionat, nu s-a indicat nici macar fapta anume care ar fi cauzat acest prejudiciu, nu a fost suficienta indicarea unui text de lege, ci trebuie probata efectiv, prin dovezi care sa conduca numaidecat la concluzia ca s-a actionat cu intentie, in scopul producerii de prejudicii in dauna proprietarilor.
Un alt aspect pentru care paratul a solicitat respingerea prezentei actiuni, a fost faptul ca, la momentul promovarii actiunilor de catre RADET, niciunul dintre parati nu mai avea vreo calitate de reprezentanti ai asociatiei, astfel ca asociatia trebuia sa fie reprezentata de catre noua conducere in aceste procese, noul presedinte avea obligatia sa apere interesele asociatiei, in conformitate cu prevederile Legii nr.230/2002, paratii nu mai aveau vreo calitate in cadrul asociatiei inca din anul 2008.
Prin sentinta civila nr 2194/26.03.2014 pronuntata de Judecatoria sector 6 a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ca neintemeiata si admisa in parte actiunea, cu obligarea paratului S_________ C_________ la plata sumei de xxxxxx,40 lei cu titlu de despagubire.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata pentru fapta ilicita termenul de prescriptie de 3 ani, prevazut de dispozitiile art. 3 alin. 1 din Decretul lege nr. 167/1958, incepe sa curga de la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea, in conformitate cu art. 8 alin.1 din acelasi text normativ („prescriptia dreptului la actiunea in repararea pagubei pricinuita de fapta ilicita incepe sa curga de la data de cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea ”). In consecinta, ca efect al implinirii termenului de prescriptie, dreptul la actiune neexercitat in interiorul acestuia, se stinge dreptul subiectiv civil pretins de catre reclamant nemaifiind protejat pe calea actiunii in justitie, iar obligatia corelativa civila nu mai poate fi adusa la indeplinire calea executarii.
In ceea ce priveste data la care a cunoscut paguba, reclamanta Asociatia de P__________ a indicat ca fiind data schimbarii componentei organelor de conducere in luna iulie a anului 2008. In ceea ce priveste autorii faptei pretins ilicite, in exprimarea legii cel care raspunde de paguba, acestia urmau sa fie determinati prin examinarea prezentei cereri. Astfel intrucat doua momente subiective, de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani de zile, cumulativ prevazute, sunt plasate cel mai devreme la nivelul lunii iulie 2008, iar prezenta cerere a fost introdusa in luna mai 2011, rezulta ca cererea sa privind prejudiciul suferit in legatura cu imprejurarile de fapt invocate nu este prescrisa. Pentru aceste motive, a fost respinsa ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, invocata de paratul S_________ C_________.
Paratul S_________ C_________ a indeplinit functia de administrator al asociatiei de proprietari reclamanta parata, in perioada 2003 – iulie 2008, perioada in care paratul a realizat evidenta contabila a activitatii asociatiei, imprejurare necontestata de acesta si stabilita prin sentinta civila nr. 9415/14.12.2009 a Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti, astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr.2272/08.04.2011 a Curtii de Apel Bucuresti sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
Astfel cum rezulta din constatarile expertului desemnat de instanta, filele 582-624, in perioada 2003-2008, reclamanta a facut incasari in cuantum de xxxxxx,41 lei, si plati de xxxxxx,31 lei, rezultand o diferenta de xxxxxx,1 lei, fila 536, neexistenta in casierie si banca la data de 30.08.2008 si in care nu se regasesc cheltuielile gospodaresti si nici cheltuielile de reparatii minore, fila 595. Expertul desemnat de catre instanta a avut la dispozitie documentele puse la dispozitie de catre parti, fila 664 verso si 665, nu insa si listele de plata pentru perioada 2003-2008, facturile fiscale legate de cheltuielile lunare care au stat la baza listelor de plata lunare. In acest sens s-a retinut ca prin sentinta civila nr. 9415/14.12.2009 a Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti, astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr.2272/08.04.2011 a Curtii de Apel Bucuresti sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, instanta a obligat pe paratii S_________ C_________ si C______ N______ sa predea reclamantei registrul jurnal, registru inventar, registru fond de reparatii, fisa valori materiale, state salarii, chitantiere, facturi furnizori si facturi achizitionare bunuri, somatii de la furnizori, contracte de esalonare incheiate cu furnizorii, acte plata facturi, declaratii fiscale angajati si orice alt document privind asociatia de proprietari ______-688. Prin decizia mai sus mentionata, instanta de control judiciar a inlaturat din obligatia de predare stabilita in sarcina paratilor chitantierele restituite prin procesul verbal din data de 24.11.2009, lista de intretinere din luna aprilie 2003 si a contractelor aditionale incheiate cu furnizorii Apa N___ si
Radet restituite in cursul solutionarii cauzei, fila 194 verso, celelalte dispozitii ale instantei fiind astfel mentinute sub aspectul existentei si continutului obligatiei de predare.
Sub acest aspect, criticile si apararile paratului S_________ C_________ intemeiate pe lipsa acestor inscrisuri in original, ce distorsioneaza datele pe care expertul desemnat de instanta le-a avut la dispozitie si, implicit, concluziile acestuia, nu pot fi primite in conditiile in care tocmai acestuia ii revenea obligatia stabilita de instanta de a le preda reclamantei, atitudinea sa culpabila cauzand imprejurarile alegate. Prin urmare, expertul desemnat a utilizat datele cuprinse in expertiza extrajudiciara solicitata de catre reclamanta, efectuata in baza inscrisurilor acolo mentionate, filele 219-326, precum si datele comunicate de catre principalii furnizori ai acesteia, rezultand diferenta dintre incasari si plati stabilita. Mai mult, aceasta diferenta dintre incasarile si platile efectuate de catre reclamanta de xxxxxx,1 lei, in perioada 2003-2008, paratul nu a invocat si exhibat inscrisurile doveditoare relevante ale netemeiniciei concluziilor expertului desemnat de catre instanta, rezultate din examinarea documentelor puse la dispozitie de reclamanta, predate prin procesele verbale de la filele 526-534. Cat timp s-a stabilit prejudiciul prin diferenta rezultata din incasari si plati, si in lipsa inscrisurilor relevante la activitatea celorlalti doi parati referitoare la modul de exercitare a functiei ocupate in cadrul asociatiei reclamante, activitatea prejudiciabila subzista in sarcina paratului S_________ C_________, care in exercitarea atributiilor specifice functiei de administrator efectua in concret aceste operatiuni.
Din analiza activitatii desfasurate de catre parat, s-a constat de catre expertul desemnat in cauza ca suma de xxxxxx,1 lei, fila 536, neexistenta in casierie si banca la data de 30.08.2008 si in care nu se regasesc cheltuielile gospodaresti si nici cheltuielile de reparatii minore, fila 595, imprejurarea ce a avut ca efect intarzierea efectuarii platilor curente ale furnizorilor si astfel nasterea in patrimoniul asociatiei de proprietari a obligatiei de plata a sumei de xxxxx,72 lei potrivit sentintei civile nr. 6299/26.05.2009. Rezulta astfel ca sumele percepute de catre furnizori cu titlu de contravaloare utilitati si penalitati de intarziere potrivit hotararilor mai sus mentionate, pentru neplata la scadenta a facturilor emise, reprezinta o paguba produsa de catre paratul S_________ C_________ prin neindeplinirea obligatiilor legale stabilite in sarcina sa prin dispozitiile art. 22 alin. 5 din H.G nr. 1588/2006 patrimoniului asociatiei de proprietari reclamanta.
Instanta a mai retinut ca in consecinta modului defectuos de desfasurare a activitatii sale, respectiv prin managementul defectuos al paratului, care a nu a platit la scadenta nejustificat furnizorilor de utilitati reprezinta o incalcare a atributiilor stabilite prin dispozitiile art. 22 alin. 5-8 privitoare la gestionarea fondurilor banesti ale asociatie („5) administratorul asigura managementul de proprietate al condominiului prin: ….b) gestionarea bunurilor materiale si a fondurilor banesti, daca nu are angajat un casier;….(6) contabilul raspunde de organizarea si conducerea contabilitatii, in conditiile legii. La asociatiile de proprietari care opteaza pentru conducerea contabilitatii in partida simpla, administratorii de imobile pot cumula si functia de contabil. (7) Administratorul care indeplineste si functia de contabil in partida simpla are obligatia sa intocmeasca si sa completeze registrul jurnal, registrul inventar, registrul pentru evidenta fondului de reparatii, registrul pentru evidenta fondului de rulment, registrul pentru evidenta sumelor speciale, registrul pentru evidenta fondului de penalizari, precum si alte formulare specifice activitatii de contabilitate, prevazute prin ordin al ministrului economiei si finantelor. (8) … La asociatiile de proprietari care opteaza pentru conducerea contabilitatii in partida simpla, administratorii de imobile pot cumula si functia de casier. Pentru incasarile in numerar, asociatia de proprietari are obligatia sa emita chitante care vor cuprinde obligatoriu urmatoarele date: numarul de ordine, in baza unei serii, care identifica chitanta in mod unic; data emiterii facturii; denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare fiscala ale asociatiei de proprietari pentru care se emite chitanta.”) din H.G. nr. 1588/2006. Aceste atributii specifice functiei de administrator au fost stabilite in sarcina persoanei ocupa aceasta functie si din dispozitiile legale care reglementau anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 230/2007 si a normelor sale metodologice aprobate prin H.G. nr. 1588/2007, prin art. 22 al HG nr. 400/2003 .
In consecinta, instanta a apreciat ca prin modul in care a desfasurat activitatea de administrator al Asociatie de proprietari _______ dispozitiilor legale ce reglementeaza atributiile acestei functii, art. 22 din H.G. nr. 1588/2006, in mod intentionat paratul reclamant a cauzat acesteia un prejudiciu.
Lipsa unui inscris constatator al contractului de prestare servicii sau conventie civila, necesar a fi incheiat de catre Asociatia de proprietari si administrator, nu exclude existenta unui raport juridic de natura aceluia reglementat de dispozitiile art.22 din H.G. nr. 1588/2006, in temeiul caruia si-a desfasurat activitatea paratul si al carui continut este reglementat de dispozitiile acestui text legal, privitor la atributiile administratorului asociatiei de proprietari. Incalcarea acestor dispozitii legale ce reglementeaza obligatiile administratorului unei asociatii de proprietari are in acest caz ca efect angajarea raspunderii contractuale a paratului pentru prejudiciile produse prin neindeplinirea respectiv indeplinirea defectuoasa in mod culpabil a obligatiilor legale si deci obligarea acestuia la plata sumei de xxxxxx,40 lei, necesara pentru acoperirea prejudiciului produs, astfel cum a fost retinut mai sus. Continutul raportului juridic legat intre asociatia de proprietari si administrator, in privinta drepturilor si obligatiilor partilor, este reglementat atat de dispozitiile art. 22 din H.G. nr. 1588/2006, cat si de eventuala conventiei a partilor – avand natura, fie a unui contract de prestari servicii sau conventie civila, prin care pot completa atributiile acestuia, fara ca sa poata modifica, in sensul restrangerii, obligatiile pe care administratorul le are in desfasurarea activitatii specifice.
In consecinta, avand in vedere considerentele mai sus expuse, instanta a retinut ca prin indeplinirea in mod defectuos a atributiilor de administrator, in ceea ce priveste efectuarea de incasari si plati in numerar paratul reclamant a cauzat un prejudiciu in valoare de xxxxxx,40 lei reclamantei parate Asociatia de proprietari ___________ va obliga pe acesta la plata acestei sume.
Cu privire la ceilalti doi parati C______ N______ si U_____ V_______, in sarcina acestora nu s-a retinut neindeplinirea unor obligatii specifice functiilor pe care le-au detinut in cadrul asociatiei reclamante, mai mult prin sentinta civila nr. 9415/14.12.2009 a Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti, astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr.2272/08.04.2011 a Curtii de Apel Bucuresti sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale retinandu-se restituirea de catre paratul C______ N______ a unei parti din inscrisurile ce se aflau in posesia sa.
In conformitate cu art. 274 raportat la art. 276 Cod procedura civila, instanta a obligat paratul la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza, in parte, proportional cu admiterea in parte a cererii, in cuantum de 3500 lei.
Impotriva acestei hotarari, a declarant apel paratul serbanescu C_________.
In motivarea cererii, apelantul a aratat ca se impune admiterea exceptiei necompetentei teritoriale a judecatoriei, precum si a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune. Pe fondul cererii, a invederat ca actiunea are un caracter sicanator, in realitate la momentul preluarii functiei, la data de 21.06.2007, actualul presedinte refuzand sa predea documentele asociatiei. Mai invedereaza lipsa caracterului cert al prejudiciului invocate, lipsa unei lamuriri a pretentiilor solicitate. Arata ca nu sunt indeplinite conditiile art. 998 C.civ pentru a fi antrenata raspunderea sa delictuala.
Prin decizia civila nr. 1901 A/04.06.2015 Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a admis apelul, a schimbat in parte sentinta civila nr. 2194/26.03.2014, in sensul ca a obligat paratul S_________ C_________ la plata sumei de xxxxxx,1 lei catre reclamanta Asociatia de proprietari si a mentinut in rest dispozitiile sentintei civile apelate.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca apelul este calea de atac ordinara, de reformare, devolutiva. Obiectul unui apel il constituie intotdeauna o hotarare judecatoreasca, ceea ce inseamna ca apelantul are obligatia de a indica motivele de critica, tocmai pentru ca este o cale de atac al carei obiect este hotararea de prima instanta, in speta de fata, hotarare care este subsecventa cererii de chemare in judecata si celorlalte cereri incidentale. Avand un asemenea obiect, in cererea de apel nu trebuie reiterate sustinerile din cererea de chemare in judecata ori intampinare, ci apelantul trebuie sa arate care sunt motivele sale de nemultumire fata de modul in care s-a desfasurat prima judecata in fond, precum si fata de hotararea apelata. Examinand expunerile de motive ce se contureaza in motive de apel, tribunalul a constatat ca sunt deficitare sub aspectul subliniat.
Fata de dispozitiile art. 294-295 C.proc.civ, tribunalul a analizat stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
In ceea ce priveste motivul de apel vizand exceptia necompetentei teritoriale, tribunalul a remarcat necunoasterea prevederilor art. 159 ind. 1 alin 2 C.proc.civ, potrivit cu care necompetenta teritoriala poate fi invocata numai in fata primei instante, cel mai tarziu inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului. Ca atare, invocarea acestei exceptii direct in calea de atac, in conditiile formularii intampinarii in fata instantei de fond, este inadmisibila.
Si cu referire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune constata tribunalul o ignorare a dispozitiilor legale incidente, respectiv art. 7 alin 1 si art. 8 din Decretul nr 167/1958. Astfel, intr-adevar prescriptia incepe sa curga de la data la care se naste dreptul la actiune, insa in materia raspunderii civile delictuale, astfel cum a fost investita instanta fondului, trebuie cercetat momentul cand pagubitul, in speta reclamanta, a cunoscut paguba si pe cel raspunzator de ea. In conditiile in care paratul a indeplinit functia de administrator al asociatiei pana la nivelul lunii august 2008, cel mai indepartat moment la care, in mod obiectiv se putea prezuma ca reclamanta a cunoscut paguba, respectiv vinovatul, se situeaza dupa incetarea activitatii apelantului. Cum cererea de chemare in judecata a fost promovata la data de 31.05.2011, este de natura evidentei ca termenul general de prescriptie a fost respectat. Nu se poate opera cu teza acreditata de apelant in sensul ca prescriptia a inceput sa curga de la data emiterii facturilor fiscale de catre furnizori intrucat prezumtia bunei credinte, care guverneaza orice raport juridic civil, obliga la indeplinirea indatoririlor de catre orice persoana. Ca atare, asociatia nu avea vreun motiv pentru care sa prezume ca facturile nu vor fi achitate de catre cel responsabil cu aceasta operatiune. De aceea, in materia raspunderii civile delictuale, legiuitorul a stabilit si acest moment subiectiv de la care se calculeaza termenul de prescriptie.
Cu toate acestea, in ceea ce priveste criticile pe fondul pretentiilor, opineaza tribunalul, in acord cu apelantul, asupra lipsei de precizie a pretentiilor solicitate, dar si asupra lipsei de claritate a considerentelor primei instante.
In acest sens, art. 998 C.civ. din anul 1864 prevede ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, in vreme ce art. 999 C.civ. statueaza ca omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa. Astfel, raspunderea civila delictuala presupune un raport juridic obligational care izvoraste dintr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, raport in care autorul faptei ilicite sau o alta persoana chemata sa raspunda are obligatia de a repara paguba pricinuita. Din interpretarea logico-juridica a dispozitiilor art. 998-999 C.civ. rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, intrucat nu poate exista raspundere civila delictuala daca nu s-a produs un prejudiciu; existenta unei fapte ilicite, cata vreme numai o fapta ilicita poate sa atraga dupa sine raspunderea civila delictuala; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, deoarece pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura intre ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca intre fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu; existenta vinovatiei, data fiind imprejurarea ca nu este indeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei.
Primul element al delictului civil este desemnat prin termenii de prejudiciu, dauna sau paguba, acesti termeni fiind considerati in aceasta materie ca fiind sinonimi. Prin prejudiciu se intelege efectul negativ suferit de o persoana, ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite de catre o alta persoana. Nu poate exista raspundere delictuala daca nu s-a produs un prejudiciu, deoarece daca o persoana nu a fost pagubita, ea nu are dreptul de a cere nicio reparatie. Altfel spus, este imperios necesar ca cel care solicita repararea prejudiciului sa fi suferit personal prejudiciul respectiv.
In prezenta cauza, reclamanta sustine ca a suferit un prejudiciul material, a carui existenta si intindere rezulta chiar din cuprinsul unor hotarari judecatoresti. Astfel, prin sentinta civila nr 277/15.01.2009, asociatia a fost obligata la plata catre RADET a sumei totale de xxxxx,94 lei. Prin sentinta civila nr 3959/18.05.2009, s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de xxxxx,71 lei reprezentand, de asemenea contravaloare energie termica. Debitul pretins mai este compus si din creanta stabilita prin sentinta civila nr 8279/12.11.2009, respectiv suma de xxxxx,25 lei in favoarea aceluiasi creditor, precum si din creanta statuata prin sentinta civila nr 2340/17.03.2010 in cuantum de xxxxxx,29 lei.
Prin cererea precizatoare depusa la termenul de judecata din data de 25.01.2012, reclamanta a invederat cuantumul prejudiciului ca fiind de xxxxxx,40 lei, aratand ca nu insista in pretentiile ce fac obiectul sentintelor civile nr 277/15.01.2009 si nr 3959/18.05.2009, dar adaugand o creanta de xxxxx,42 lei rezultand din sentinta civila nr 6299/26.05.2009. In consecinta, a aratat reclamanta ca prejudicial este compus din suma de xxxxxx,40 lei dispusa prin hotararile judecatoresti enuntate si din suma de xxxxx lei, cu titlu de fond de rulment. Este evident ca reclamant a avut in vedere parte din creanta totala statuata prin cele trei sentinte civile indicate mai sus, respective suma de xxxxxx,96 lei.
Principiile raspunderii delictuale obliga la repararea prejudiciul cert, actual si nereparat. Este considerat cert, prejudiciul care este sigur atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare. In lumina acestor argumente, s-a dispus de catre instanta fondului administrarea probei cu expertiza contabila care a concluzionat ca la data de 30.08.2008 asociatia trebuia sa aiba in casierie suma de xxxxxx,1 lei. Potrivit raportului de expertiza, inclusiv tabelul privind fondul de rulment a fost avut in vedere de catre expertul judiciar la calcularea prejudiciului. In atare situatie, tribunalul nu poate decat sa conchida asupra unui prejudiciu cert si actual in suma de xxxxxx,1 lei, nefiind in masura sa desluseasca din considerentele hotararii apelate care sunt argumentele pentru care s-a statuat asupra unei sume mai mari, in pofida omologarii raportului de expertiza. Asadar, contrar opiniei apelantului, expertul tehnic judiciar a stabilit un prejudiciu pe baza inscrisurilor existente in dosarul cauzei.
Pentru a se angaja raspunderea civila delictuala este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicita. Termenul de ilicit, prin el insusi, evoca ideea de comportare nepermisa, neingaduita, adica o contrarietate cu o norma de conduita. Fapta ilicita poate fi definita ca orice actiune sau inactiune care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau
intereselor legitime ale unei persoane. Asadar, fapta ilicita este legata indisolubil de persoana care se pretinde a fi victima faptei ilicite.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi: are caracter obiectiv, in sensul ca reprezinta o manifestare exterioara a unei atitudini de constiinta si de vointa a unei persoane, un factor introdus in contextul relatiilor sociale. Asadar, printr-o manifestare exterioara a unei persoane s-a introdus un factor nepermis, prin care s-au incalcat anumite norme de drept sau un drept subiectiv. Caracterul ilicit rezulta din aceasta incalcare, fara a interesa atitudinea subiectiva a autorului faptei; fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice, subiective, respectiv vointa care a ales o anumita conduita, cand putea sa aleaga o alta. Vointa poate avea aspectul unei intentii de a produce paguba sau a neglijentei ori imprudentei. Fapta pagubitoare, prin urmare, trebuie sa fie rodul unei atitudini psihice fata de o conduita eventuala, rodul unei greseli, intentionala ori nonintentionala, greseala pe care societate o repugna; fapta este contrara ordinii sociale, fiind reprobata de societate. Aceasta reprobare, din punct de vedere subiectiv este legata de culpa sau vinovatie, iar din punct de vedere obiectiv este expresia caracterului ilicit al faptei.
Reclamanta a sustinut ca, in ceea ce priveste existenta unei fapte ilicite, a unei actiuni culpabile, aceasta nu poate fi retinuta decat in sarcina paratului apelant, imprejurare confirmata de prima instanta. Mai mult, examinand motivele de apel, tribunalul retine ca acesta nu neaga existenta faptei ilicite, ci contesta legatura de cauzalitate.
Raportul de cauzalitate este dedus din dispozitiile art. 1086 C. civ., care prin enuntul „daunele interese nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”, comanda o interpretare extensiva, aplicabila si raspunderii civile delictuale, caci da expresie exigentei unei legaturi de cauzalitate indestulator de caracterizata pentru a inlatura posibilitatea unei raspunderi care, intinzandu-se la tot lantul de evenimente ce se produc ca urmare a faptei pagubitoare ar obliga la o raspundere, practic, fara de hotar. Asadar, specificul raportului de cauzalitate se evidentiaza prin faptul ca prejudiciul trebuie sa aiba legatura directa cauzala cu fapta ilicita. Prin urmare daca prejudiciul nu are legatura cauzala cu fapta ilicita, el iese din campul raspunderii. La stabilirea raportului cauzal trebuie avut in vedere ca fenomenul cauza nu actioneaza singur si izolat, ci ca desfasurarea lui este conditionata de anumiti factori, care, fara a produce ei efectul pagubitor, favorizeaza producerea acestui efect, inlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizand dezvoltarea procesului sau agravandu-i ori asigurandu-i rezultatele negative. Toate aceste imprejurari concura la producerea prejudiciului ca un tot, astfel incat trebuie recunoscuta eficienta cauzala a fiecareia dintre ele. Prin urmare, intre cauza principala si conditii este o unitate indivizibila, raportul de cauzalitate cuprinzand nu numai faptele care constituie cauza necesara si directa, dar si conditiile cauzale, respectiv fapte care au facut posibila actiunea cauzala sau i-au agravat efectele daunatoare.
Contrar opiniei apelantului, legatura de cauzalitate nu este derivata din imprejurarea ca la judecata litigiilor solutionate prin pronuntarea sentintelor civile de care uzeaza reclamanta, aceasta din urma nu ar fi participat. Nici nu avea aceasta obligatie. Fapta ilicita rezida in omisiunea paratului de a-si indeplini atributiile legale, respectiv de a efectua platile catre furnizorul de energie termica, precum si in conduita acestuia de a utiliza sumele de bani aflate in casierie in alte scopuri decat cele pentru care erau destinate. Mai mult, o hotarare judecatoreasca nedesfiintata intr-o cale de atac este prezumata ca reflecta adevarul, deci nu poate fi contrazisa prin nicio imprejurare. Asadar, prejudiciul in patrimoniul asociatiei nu si l-a creat singura, prin neprezentarea la judecata actiunilor promovate de RADET, ci de neplata facturilor emise de furnizor la termenul scadent de catre persoana care avea aceasta obligatie, si anume administratorul. Iar apelantul a indeplinit el insusi aceasta functie pentru o anumita perioada de timp.
Cand se analizeaza vinovatia unei persoane, se analizeaza latura subiectiva a faptei, atitudinea subiectiva a autorului faptei fata de aceasta si de urmarile ei, la momentul savarsirii acesteia. Vinovatia poate fi definita ca fiind atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si pagubitoare fata de fapta respectiva si fata de urmarile acestei fapte. Din aceasta definitie rezulta ca vinovatia este un proces psihic complex, care implica un element intelectiv, de constiinta si un element volitiv, de vointa. Iata deci, ca vinovatia este o atitudine subiectiva a omului fata de o anumita fapta concreta si fata de urmarile acesteia si nu o atitudine subiectiva, generica, teoretica, ideala. Prin urmare, rezulta ca nu orice atitudine subiectiva a faptuitorului fata de o fapta ilicita constituie vinovatie, ci doar acea atitudine imputabila autorului ei. Este vorba despre atitudinea subiectiva a individului, ce presupune constientizarea semnificatiei sociale a faptei sale, a caracterului sau antisocial, si vointa de a savarsi fapta si de a-si asuma urmarile acesteia, in ordinea de drept. Elementul intelectiv consta in reprezentarea in constiinta omului a urmarilor faptei pe care a savarsit-o sau pe care urmeaza sa o savarseasca. Prin urmare, vinovatia, indiferent de forma ei, presupune un anumit nivel de cunoastere, de constiinta, a semnificatiei faptei sale si a urmarilor acesteia. Fara acest element nu poate fi vorba de vinovatie si prin urmare nu poate lua nastere obligatia de a repara prejudiciul cauzat cuiva. Elementul volitiv este concretizat in actul psihic de deliberare si decizie cu privire la comportamentul ce urmeaza sa fi avut loc. Prin urmare, procesul volitiv are doua faze: deliberarea si decizia. Este momentul in care autorul se decide pentru savarsirea faptei ilicite. Factorul volitiv este precedat de factorul intelectiv, acesta din urma constituind premisa celui dintai. Dupa cum se observa, intre cei doi factori analizati – intelectiv si volitiv – exista o stransa legatura, o stransa unitate. Astfel, factorul intelectiv, de constiinta nu produce vinovatie prin el insusi, cata vreme nu a fost urmat de o hotarare contrara ordinii de drept. Asadar procesul intelectiv este o conditie necesara a vinovatiei, dar nu suficienta, sens in care savarsirea faptei ilicite trebuie sa fie decisa de cel care o savarseste, realizarea acesteia fiind executarea unei hotarari luate deliberat de catre o persoana.
Acest tribunal nu poate primi critica formulata de apelant in sensul inexistentei vinovatiei intrucat, cata vreme este calculat un prejudiciu in patrimoniul asociatiei, prin raportare la perioada in care acesta a desfasurat activitatea specifica administratorului, este greu de admis ca nu a cunoscut obligatiile pe care le are, astfel cum rezulta din prevederile art. 36 lit. b-c din Legea 230/2007. Oricum, necunoasterea legii nu poate fi invocata de niciun cetatean roman ca o cauza de exonerare de raspundere delictuala.
Pentru toate aceste motive, retinand temeinicia partiala a criticilor formulate pe calea prezentului apel, a schimbat, in temeiul art. 296 C.proc.civ, in parte sentinta atacata, in sensul reducerii cuantumului despagubirilor la nivelul celui retinut prin raportul de expertiza tehnica judiciara.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul S_________ C_________, care critica constatarile raportului de expertiza contabila administrat in cauza si situatia de fapt retinuta de instantele fondului in baza acestui raport de expertiza, detaliind presupuse erori si contradictii si invocand faptul ca raportul a fost intocmit fara ca expertului sa i se fi pus la dispozitie documentele financiar-contabile absolut necesare unui raspuns pertinent; in mod gresit si nemotivat i-a fost respinsa de catre instanta de apel solicitarea efectuarii unui nou raport de expertiza contabila, in conditiile numeroaselor erori identificate in expertiza primei instante; apoi, se invoca gresita respingere a exceptiei prescriptiei in conditiile in care numeroase sume din cele imputate sunt aferente perioadei aprilie – decembrie 2007 sau octombrie 2005 – noiembrie 2007, instanta de apel apreciind eronat ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la nivelul lunii iulie 2008; apoi, invoca faptul ca actiunea are caracter sicanator si ca vechea conducere nu i-a predat toate documentele la momentul preluarii atributiilor de administrator, existand si o stare litigioasa cu actualul presedinte; in fine, se invoca neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale.
De asemenea, a declarat recurs intimata-reclamanta, invocand gresita stabilire de catre tribunal a unui cuantum mai redus al prejudiciului si eronata neacordare a cheltuielilor de judecata.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul paratului:
In primul rand, Curtea nu va lua in considerare criticile referitoare la presupusele erori ale instantelor de fond in aprecierea probatoriului si stabilirea situatiei de fapt, cu referire la constatarile factuale ale raportului de expertiza contabila si la modul in care a preluat gestiunea paratul si starea de conflict cu actuala conducere, intrucat acestea nu se incadreaza in motivele limitative ale art.304 pct. 9 C.pr.civ. pentru care poate fi utilizata calea extraordinara de atac a recursului, instantele fondului fiind suverane in a aprecia probatoriul si stabili situatia de fapt, care nu poate fi cenzurata in recurs.
De asemenea, nici modul in care instantele fondului au apreciat cu privire la utilitatea administrarii unor probe (fie si expertiza contabila in apel) nu este cenzurabil in recurs, cata vreme nu se invoca aspecte de nelegalitate ci doar de netemeinicie a acestei aprecieri; in speta, tribunalul a apreciat in limitele legii cu privire la utilitatea refacerii expertizei, prevalandu-se de neutilitatea probei in raport de celelalte administrate, aprecierea fiind suverana si necriticabila printr-un argument incadrabil in motivele de recurs prevazute de art. 304 Cod procedura civila.
De altfel, in conditiile in care paratul-recurent nu si-a executat obligatia stabilita in sarcina sa prin sentinta civila nr. 9415/2009 de a preda reclamantei documentele contabile necesare efectuarii expertizei, o noua expertiza ar fi intampinat exact aceleasi probleme ca si prima expertiza, fara a putea lamuri aspecte suplimentare.
Curtea constata, in schimb, ca, in raport de situatia de fapt stabilita, sunt pe deplin indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale referitoare la existenta prejudiciului, a cauzarii sale de catre fapta ilicita imputata si vinovatia paratului in oricare din formele intentiei sau culpei, criticile recurentului referindu-se nu atat la gresita aplicare a legii cu privire la conditiile raspunderii, cat la gresita stabilire a situatiei de fapt care a dus la constatarea intrunirii acestor cerinte.
In fine, in mod corect instantele de fond au inlaturat apararea paratului privitoare la prescriptie, intrucat in mod legal au fost interpretate si aplicare dispozitiile art. 7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, potrivit carora, in materia raspunderii civile delictuale termenul de prescriptie incepe sa curga nu de la data presupusei pagube, ci de la data de la care reclamantul putea si trebuia sa cunoasca paguba si pagubitorul, moment care, intr-adevar, se situeaza dupa incetarea activitatii recurentului, care a indeplinit functia de administrator al asociatiei pana la nivelul anului 2008; asadar, actiunea introdusa in mai 2011 a fost promovata in termen.
Cu privire la recursul reclamantei:
Criticile reclamantei referitoare la gresita stabilire de catre tribunal a unui cuantum mai redus al prejudiciului vor fi, de asemenea, inlaturate, intrucat solutia tribunalului este urmarea stabilirii suverane si necenzurabile in recurs a situatiei de fapt cu privire la intinderea prejudiciului, ca urmare a propriei aprecieri asupra probelor administrate si constatarilor raportului de expertiza; aceste critici nu se incadreaza in vreunul din motivele de recurs prevazute de art. 304 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecata, Curtea observa ca, in apel nici macar nu au fost solicitate de catre intimata cheltuieli de judecata si oricum, intimata cazuse in pretentii in apel, iar cheltuielile de judecata din fata primei instante au fost, oricum, acordate.
In baza art. 312 Cod procedura civila, vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta reclamanta Asociatia de P__________ parat S_________ C_________ impotriva deciziei civile nr. 1901A/04.06.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V a Civila in contradictoriu cu intimatii parati U_____ V_______ si C______ N______.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.02.2016.
Presedinte Judecator Judecator
Z_____ G_______ L____ T_____ I_____ R_______ F____ L____ E____
Grefier
V_____ F______
Red. LEF
Tehnored. CG/PS/ 2 ex.
31.03.2016