Anularea hotararii Adunarii extraordinare. Contract de vanzare cumparare. Contract de imprumut.

Reclamanta SIF M. SA, prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, a chemat in judecata pe parata SC I.C.S.I.M. SA solicitand anularea hotararii nr. 3 din 18 aprilie 2007 a Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca la 22 decembrie 2006 ca urmare a unei decizii a Consiliului de Administratie al societatii adoptata cu depasirea limitelor competentei acestuia prevazuta de art. 241 din Legea nr. 297/2004 s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr. 252 prin care parata a cumparat de la Consiliul Local al Sectorului 2 imobilul situat in sector 2, Corpurile A si C. In data de 7 februarie 2007 parata a incheiat un contract de imprumut cu SC C.H.M. SRL pentru suma de 1.060.000 Euro din sumele imprumutate achitand pretul imobilului. Totodata s-a aratat ca la data de 23 februarie 2007 Consiliul de Administratie al paratei a hotarat incheierea a doua promisiuni bilaterale de vanzare cumparare avand ca obiect imobilul mentionat si in plus corpul B dobandit anterior in temeiul Legii nr. 15/1990, parata obligandu-se sa vanda imobilele catre imprumutatorul din contractul de imprumut, pretul promisiunii de vanzare pentru corpurile A si C fiind stabilit la 1.090.000 Euro.

vezi si https://avocatalinpaidiu.ro/category/comercial/societati-comerciale/

R O M A N I A

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

SECTIA COMERCIALA

Decizia nr. 61/2011 Dosar nr. 43859/3/2007

Sedinta publica de la 12 ianuarie 2011

Asupra recursului de fata;

Din examinarea lucrarilor dosarului constata urmatoarele:

Reclamanta a sustinut ca SC C.H.M.SRL nu avea vocatia legala de a cumpara imobilul detinut in proprietate de Consiliul Local in conditiile date – art. 16 din Legea nr. 550/2002 – a imprumutat societatea care detinea in folosinta imobilul si care avea dreptul conform art. 19 din Legea nr. 550/2002 la un pret preferential din care se puteau deduce investitiile efectuate de titularul dreptului de folosinta. Cu banii imprumutati parata a platit pretul imobilului cumparat si ulterior a incheiat o promisiune de vanzare-cumparare prin care se obliga sa vanda imobilul cumparat imprumutatorului. Astfel considera reclamanta, parata a fost utilizata doar pentru a facilita cumpararea respectivului imobil de catre SC C.H.M.SRL. Totodata s-a aratat ca pretul la care a fost promis spre vanzare imobilul nu reflecta valoarea de piata al acestuia ci prejudiciaza parata care prin cumpararea imobilului la un pret preferential isi putea recupera cheltuielile facute cu folosinta imobilului detinut si intrucat parata este suspusa prevederilor Legii nr. 297/2004 se apreciaza ca hotararea a fost adoptata cu incalcarea art. 210 din aceasta lege.

Parata SC I.C.S.I.M. SA, prin intampinare, a invocat exceptia prescriptiei extinctive in raport de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 intrucat hotararea atacata s-a publicat in M.Of. partea a IV-a sub nr. 3357 din 20 noiembrie 2007, iar actiunea s-a introdus la 7 decembrie 2007 peste 15 zile de la data publicarii, iar in cauza nu se putea retine incidenta dispozitiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nefiind vorba de situatii de nulitate absoluta a hotararii.

Prin incheierea de sedinta din 3 aprilie 2008, instanta de fond a respins exceptia, apreciind ca a fost respectat termenul legal prevazut de art. 132 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 101 C. proc. civ.

Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, prin sentinta nr. 6972 din 5 iunie 2008, a admis actiunea reclamantei, dispunandu-se anularea hotararii nr. 3 din 18 aprilie 2007 a AGEA a SC I.C.S.I.M. SA.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca actul de vanzare-cumparare nr. 252 din 22 decembrie 2006 prin care parata a cumparat de la Consiliul Local al Sectorului 2 Bucuresti imobilul corp A si C nu a respectat prevederile art. 241 din Legea nr. 297/2004, intrucat reclamanta avea dreptul la un pret preferential in conditiile art. 19 din Legea nr. 550/2002, in timp ce imprumutatorul SC C.H.M. SRL nu era indreptatit sa cumpere in conditiile art.16 din aceeasi lege, motiv pentru care vanzarea imobilului din proprietatea Consiliului Local era supusa unor conditii speciale care nu sunt indeplinite de imprumutator pentru ca acesta prin operatiunea juridica a contractului de imprumut sa devina proprietar. De altfel, astfel de operatiuni nu se pot face fara avizul C.N.V.M., iar decizia Consiliului de Administratie a fost luata cu incalcarea limitelor competentelor legale si a celor referitoare la cvorumul necesar si modalitatea de vot, incalcarea dispozitiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital

Apelul declarat de parata SC I.C.S.I.M. SA impotriva hotararii instantei de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala, prin decizia nr. 174 din 1 aprilie 2009.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Referitor la exceptia invocata de parata, instanta de apel a constatat ca in mod corect instanta de fond a respins-o intrucat in cauza sunt incidente dispozitiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 conform caruia cand se invoca motivele de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, ori in cauza motivele de nulitate invocate in cererea de chemare in judecata sunt motive de nulitate absoluta.

In litigiul ce face obiectul prezentului dosar, prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat anularea hotararii nr. 3 din 18 aprilie 2007 a AGEA de la I.C.S.I.M. SA pentru faptul ca a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2003 privind piata de capital, in acest sens aratandu-se ca prin validarea operatiunilor juridice incheiate de Consiliul de Administratie, operatiuni de natura a prejudicia societatea asa cum s-a demonstrat prin precizarile formulate in scris la termenul din data de 08 mai 2008, actionarii majoritari si-au exercitat dreptul conferit de valorile mobiliare detinute, respectiv dreptul de vot, cu incalcarea „interesului prioritar al societatii.” Desi textul invocat reglementeaza raspunderea delictuala civila a actionarului care produce un prejudiciu societatii prin fapta sa, constand in exercitarea dreptului de vot cu ignorarea interesului prioritar al societatii, in cauza suntem in prezenta unor norme cu caracter imperativ care ocrotesc un interes social si nu unul personal, nerespectarea acesteia fiind de natura a determina si nulitatea absoluta a actului adoptat in acest fel chiar si in situatia in care nu se prevede expres aceasta sanctiune.

Cu privire la fondul cauzei, instanta de apel a apreciat ca in mod corect s-a admis actiunea si s-a anulat hotararea nr. 3 din 18 aprilie 2007 de la SC I.C.S.I.M. SA intrucat, in realitate aceasta a fost utilizata pentru a facilita cumpararea imobilului mai favorabil decat ar fi avut dreptul in nume propriu de catre SC C.H.M. SRL. Astfel, SC I.C.S.I.M. SA este un comerciant care avea acces la achizitionarea spatiului comercial, mai sus mentionat in conditiile art. 16 din Legea nr. 550/2002, respectiv prin negociere directa, in timp ce SC C.H.M. SRL este un comerciant care putea sa cumpere direct respectivul spatiu numai in conditiile art. 20 respectiv prin licitatie deschisa cu adjudecarea la cel mai mare pret obtinut.

S-a mai apreciat ca instanta de fond a retinut corect ca reclamanta in calitate de actionar al SC I.C.S.I.M. SA avea dreptul la un pret preferential, dreptul sa cumpere imobilul in conditiile art. 16 din Legea nr. 550/2002, in timp ce SC C.H.M. SRL nu era indreptatit sa cumpere imobilul in aceste conditii.

Asadar, vanzarea imobilului din proprietatea Consiliului Local era supusa unor conditii speciale prevazute de art. 16 din Legea nr. 550/2002 numai in ceea ce ce-l priveste pe SC I.C.S.I.M. SA nu si in ceea ce-l priveste pe imprumutatorul acesteia respectiv pe SC C.H.M. SRL, pentru ca acesta prin operatiunea juridica a contractului de imprumut sa devina proprietar al imobilului din Bucuresti. Asa fiind, prin operatiuni succesive care au vizat imobilul, respectiv de cumparare, imprumut, promisiune de vanzare, prin hotararea AGA atacata s-a produs prejudiciul suferit de SC I.C.S.I.M. SA, prin incalcarea dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2004. Ratificarea unei decizii a consiliului de administratie este o fapta neloiala si frauduloasa, de natura a determina prejudicierea actionarilor societatii, efect al abuzului de pozitie al administratorilor cu al caror vot a fost aprobata, reprezinta incalcarea dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2004.

Impotriva acestei hotarari, parata SC I.C.S.I.M. SA Bucuresti a declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei recurate si a sentintei instantei de fond, cu consecinta respingerii actiunii.

In dezvoltarea recursului sau, parata sustine ca instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 137 alin. (2) C. proc. civ. atunci cand a unit exceptia cu fondul, recurenta considerand ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 137 alin. (1) din acelasi cod, obligatia instantei fiind aceea de a se pronunta mai intai pe exceptia invocata.

Recurenta sustine ca, in prezenta cauza ne aflam in prezenta unei nulitati relative, situatie in care sustine exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, apreciind ca nu sunt respectate dispozitiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 1886-1889 C. civ.

Se mai arata de recurenta ca desi a criticat pe larg toate motivele ce au stat la baza pronuntarii hotararii apelate, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra lor, rezumandu-se in a aprecia fara a exista vreo proba in acest sens, incidenta in speta a dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, in conditiile in care actiunea a fost admisa pentru nerespectarea dispozitiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004.

De altfel, motivele pentru care s-a respins apelul sunt altele decat cele avute in vedere si retinute de instanta de fond, in opinia recurentei hotararea prezentand unele imperfectiuni de natura a conduce la modificarea acesteia, intrucat in speta nu sunt intrunite conditiile necesare pentru ca acest art. 210 sa fie incident.

Instanta de apel a fost in eroare atunci cand a retinut ca instanta de fond a respins exceptia in considerarea faptului ca in cauza ne-am afla in fata unui motiv de nulitate absoluta pentru simplul motiv ca inainte de a se pronunta pe exceptie nu s-a analizat natura juridica a acesteia.

Operatiunile juridice incheiate de Consiliul de Administratie au fost de natura a diminua pe cat posibil lezarea drepturilor actionarilor societatii, iar in lipsa acestor operatiuni juridice succesive, SC I.C.S.I.M. SA era in imposibilitatea de a cumpara imobilul si, pe cale de consecinta, nu mai era beneficiara dreptului de posesie si folosinta asupra imobilului pe o perioada ulterioara de 3 ani, prin aceasta aducandu-se un plus de valoare societatii si nu un prejudiciu.

Cu privire la asa-zisul pret preferential acesta nu exista, recurenta aratand ca a probat cu documente oficiale emise de proprietarul imobilului si ca afirmatia reclamantei retinuta de instanta este o afirmatie total gratuita, iar valoarea prevazuta in raportul de expertiza intocmit conform dispozitiilor Legii nr. 550/2002 reprezinta valoarea de piata.

Prin urmare, retinerea instantei de apel conform careia prin intermediul SC I.C.S.I.M. SA societatea C.H.M. SRL a dobandit imobilul la un pret preferential sunt afirmatii total nefondate.

Aprecierea facuta de instanta de apel conform careia intimata ar fi probat existenta prejudiciului prin precizarile formulate in scris la termenul din 8 mai 2008 este total nefondata, avand in vedere ca acest inscris a fost depus cu nesocotirea dispozitiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., precum si faptul ca este semnat de aparatorul intimatei si nu de catre reprezentantul legal al societatii. A da importanta si valoare juridica unor extrase de pe internet in comparatie cu rapoartele de evaluare a imobilului intocmite anterior vanzarii este total nejustificat, netemeinic si nelegal.

Pretinsul prejudiciu nu exista acesta fiind si motivul pentru care nu s-a putut dovedi, astfel ca nu se poate vorbi de incalcarea dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2004.

Astfel fiind, recurenta apreciaza ca actiunea reclamantei este lipsita de interes invocand in sprijinul ei afirmatii total gratuite care nu se regasesc in lucrarile dosarului, actiunea fiind lipsita de continut, forma si eficienta juridica.

Analizand decizia recurata in raport de criticile formulate si temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat.

Din rezumarea argumentelor aduse in sprijinul criticilor care au fost evocate de recurenta se constata ca desi in drept au fost indicate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., criticile recurentei nu respecta intocmai exigentele impuse in prezenta cale de atac in sensul ca recursul presupune evocarea cauzelor de nelegalitate si dezvoltarea lor, printr-o argumentare, in fapt si in drept, a greselilor pretins a fi fost savarsite prin hotararea atacata. Prin urmare, Inalta Curte va examina criticile fara a se substitui partii, in ideea de a pastra echilibrul procesual specific acestei cai extraordinare de atac in urmatoarea ordine:

1. Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Prin prisma acestui motiv de recurs, recurenta a supus analizei prima ipoteza referitoare la faptul ca hotararea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, in sensul ca motivele care au condus la respingerea apelului sunt diferite fata de cele retinute de instanta de fond precum si faptul ca instanta nu a raspuns tuturor criticilor aduse hotararii primei instante.

Din perspectiva motivului de nelegalitate, se observa ca instanta de apel, in temeiul efectului devolutiv al apelului, a verificat nelegalitatea si netemeinicia hotararii primei instante in limitele motivelor de apel formulate de apelanta parata, tinand cont de dispozitiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., raspunzand tuturor criticilor.

Cu privire la critica vizand faptul ca instanta de apel a retinut in cauza incidenta prevederilor art. 210 din Legea nr. 297/2004 desi actiunea a fost admisa in temeiul dispozitiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 se constata ca este nefondata. Astfel, ambele instante au analizat actiunea prin prisma aprecierii operatiunilor juridice privind imobilul din Bucuresti, Sector 2 in raport de incalcarea interesului prioritar al societatii, situatie prevazuta de art. 210 din Legea nr. 297/2004.

Pe de alta parte, reclamanta in fata instantei de fond si-a precizat cererea de chemare in judecata cu temeiul reprezentat de art. 210 din Legea nr. 297/2004, parata neopunandu-se modificarii actiunii, situatie in care nu poate invoca nesocotirea dispozitiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ. in fata instantei de recurs.

Ca atare, criticile recurentei aduse in sprijinul acestui motiv de recurs – art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – nu-si gasesc aplicabilitatea in prezenta cauza.

2. Motivul prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci ,,cand instanta, interpretand gresit actul dedus judecatii a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia”.

Acest motiv nu a fost argumentat potrivit cerintelor textului redat mai sus, nefiind indicat actul pretins denaturat si, in concret, in ce consta denaturarea lui. Cenzura instantei de recurs, in cazul in care se invoca acest motiv nu poate interveni decat atunci cand se demonstreaza ca s-a denaturat adevaratul inteles al termenilor cuprinsi in act, astfel incat s-a ajuns la o calificare gresita din punct de vedere legal al actului dedus judecatii.

Avand in vedere ca recursul este o cale extraordinara de atac fara caracter devolutiv, Inalta Curte nu se poate substitui partii care a invocat acest motiv pentru a desprinde din cuprinsul argumentelor aduse in sprijinul recursului eventualele critici care ar putea sa faca posibila aceasta incadrare in motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Distinct de aceste argumente, trebuie observat ca art. 304 pct. 8 C. proc. civ., are in vedere acele situatii in care concluzia instantei de fond sau de apel pe care o deduce din interpretarea actului este contrazisa prin sensul clar si vadit neindoielnic al termenilor si continutului actului interpretat, situatie care nu se regaseste in speta, instanta pronuntandu-se asupra cererii de anulare a hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor nr. 3 din 18 aprilie 2007 a SC I.C.S.I.M. SA in raport de temeiurile de drept indicate.

3. Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Prin prisma acestui motiv de recurs, recurenta a invocat cea de a doua teza a dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. si anume incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Critica vizand aplicarea gresita a dispozitiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ. privind modul de solutionare a exceptiei prescriptiei extinctive in raport de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, este nefondata.

Exceptia prescriptiei extinctive in raport de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificata, pe care instanta nu a constatat-o incidenta in speta avand in vedere caracterul absolut al nulitatii motivelor invocate de reclamanta, reprezinta regimul juridic al unei exceptii de fond, ceea ce inseamna ca dezlegarea sa este in stransa legatura – sub aspectul probelor si dreptului aplicabil – cu insusi fondul cauzei.

Asa fiind, invocarea nerespectarii de catre instanta a dispozitiilor art. 137 C. proc. civ. care consacra ierarhia de solutionare a exceptiilor este total neavenita.

Se accepta ca in dreptul societar exista posibilitatea ca nelegalitatea hotararii AGA sa isi aiba sursa in ignorarea anumitor dispozitii legale imperative, straine dreptului societatilor, apartinand, spre exemplu, dreptului fiscal sau dreptului privatizarii.

In speta, reclamanta are interesul legitim de a pune in discutie insasi valabilitatea unei hotararii AGA, solicitand anularea ei pentru ca se incalca dispozitiile imperative ale art. 19 din Legea nr. 550/2002, dar si cele din art. 241 din Legea nr. 297/2004.

In aceste conditii, de lege lata persista principiul potrivit caruia au forta obligatorie numai hotararile adoptate in conformitate cu legea si actul constitutiv al societatii. Prin urmare, actiunea in anulare trebuie sa intruneasca una dintre urmatoarele conditii de admisibilitate: a) decizia AGA contravine unei dispozitii legale imperative, prevazute in orice act normativ din dreptul pozitiv roman, de natura societara sau extrasocietara; b) decizia AGA contravine unei prevederi legale dispozitive/supletive din legea societatilor comerciale si legislatia cu incidenta in aceasta materie, iar actul constitutiv al societatii nu prevede vreo clauza derogatorie; c) decizia este contrara actului constitutiv, nerespectand anumite clauze statutare (cu conditia ca dispozitiile respective din statut sau contractul de societate sa nu fie invalidate pe motiv de incalcare a unei norme legale imperative).

In schimb, legiuitorul dedubleaza regimul juridic al actiunii in anularea hotararilor AGA, dupa cum urmeaza: a) daca se invoca motive de nulitate relativa a hotararii, calitatea procesuala activa o pot avea numai persoanele care au calitatea de actionar, iar termenul de prescriptie al actiunii este de 15 zile de la data publicarii in M.Of. a hotararii (pentru SA), respectiv de la data la care asociatul a luat cunostinta de hotararea atacata (pentru SRL); b) daca se invoca motive de nulitate absoluta a hotararii, calitatea procesuala activa poate apartine oricarei persoane care poate justifica un interes real, actual si legitim in anularea hotararii si respectarea dispozitiilor legale imperative, actiunea fiind imprescriptibila.

In speta, cum corect s-a apreciat si de catre instanta de apel ne aflam in prezenta unor norme cu caracter imperativ care ocrotesc un interes social si nu unul personal, nerespectarea acestuia fiind de natura a determina si nulitatea absoluta a actului adoptat in acest fel, chiar si in situatia in care nu se prevede expres aceasta sanctiune.

In aceste conditii, in lipsa unor motive de nulitate relativa, justificat s-a considerat ca in speta sunt indeplinite cerintele art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ce nu pot conduce la admiterea exceptiei prescriptiei extinctive.

Cu privire la argumentele referitoare la pretul preferential se observa ca recurenta urmareste o reapreciere a probelor administrate in cauza, care sa conduca la stabilirea unei alte situatii de fapt decat cea retinuta in dosar, ceea ce este inadmisibil in aceasta faza procesuala a recursului.

Referitor la critica privind probarea de catre reclamanta a existentei prejudiciului prin intermediul inscrisurilor anexate precizarilor depuse la termenul din 8 mai 2008, in fata instantei de fond, Inalta Curte constata ca nesocotirea dispozitiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum s-a aratat anterior nu poate fi invocata in aceasta faza procesuala. Pe de alta parte, necesitatea administrarii dovezilor reprezinta o chestiune de apreciere a instantelor de fond, care nu poate fi analizata de catre instanta de control judiciar, in conditiilor in care insasi din atitudinea procesuala a paratei nu a rezultat necesitatea administrarii altor probatorii.

In ceea ce priveste critica privind neindeplinirea cerintelor prevazute de dispozitiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, in conditiile inexistentei unui prejudiciu, Inalta Curte retine ca instanta de apel a analizat conditiile raspunderii civile delictuale ale actionarului, in speta parata SC I.C.S.I.M. SA Bucuresti, reglementata de textul de lege sus evocat. Una dintre conditiile atragerii raspunderii este reprezentat de constatarea prejudicierii societatii reclamante prin exercitarea dreptului de vot de catre parata prin promisiunea vanzarii imobilului situat in Sector 2 Bucuresti.

In raport de aceste considerente, critica analizata este nefondata, operatiunea sus mentionata fiind de natura a prejudicia societatea.

Fata de cele ce preced, Inalta Curte, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul paratei SC I.C.S.I.M. SA Bucuresti impotriva deciziei comerciale nr. 174 din 1 aprilie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata SC I.C.S.I.M. SA Bucuresti impotriva deciziei comerciale nr. 174 din 1 aprilie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 12 ianuarie 2011.

sursa: http://portal.just.ro/SitePages/acasa.aspx