Anularea contractului de vanzare cumparare

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Numar intern 46/2015)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A V-A CIVILA

DECIZIA CIVILA Nr. 914/2015

Sedinta publica de la 02 Iunie 2015

Completul compus din:

PRESEDINTE P___ P______

Judecator E____-S_____ R____

Grefier E______-R_____ L____

**********

Pe rol fiind pronuntarea asupra apelului formulat de reclamanta S__ G____ MANAGEMENT SRL – J40/xxxxx/2003, CUI xxxxxxxx impotriva Sentintei civile nr.631/27.10.2014, pronuntata de Sectia Civila a Tribunalului Teleorman in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX avand ca obiect nulitate act juridic , in contradictoriu cu intimata parata _________________ – JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx.

Dezbaterile in apel au avut loc in cadrul sedintei publice din data de 26.05.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera in baza art. 260 Cod de procedura civila si pentru a da partilor posibilitatea sa depuna concluzii sau note scrise, a amanat pronuntarea in cauza pentru data de astazi, 02.06.2015, cand a decis urmatoarele:

C U R T E A

Asupra apelurilor de fata constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. XXXXXXX/29.04.2014, reclamanta SGP G____ Management SRL in contradictoriu cu parata _________________ a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna anularea declaratiei de rezolutiune nr. 8/24.05.2013 transmisa de parata catre reclamanta si anularea contractului de vanzare cumparare incheiat intre parti la data de 24.01.2011, astfel cum acesta a fost modificat prin acte aditionale, contract ce are ca obiect vanzare cenusa de pirita cu repunerea partilor in situatia anterioara, prin obligarea paratei la restituirea sumei de xxxxxxx,04 lei reprezentand avansul achitat de reclamanta si investitiile facute pentru extragerea piritei cu acordarea de daune interese constand in obligarea paratei la plata sumei evaluata provizoriu la 1 000 000 lei reprezentand beneficiul nerealizat de catre reclamanta. In subsidiar s-a solicitat rezolutiunea contractului de vanzare cumparare incheiat cu repunerea partilor in situatia anterioara prin obligarea paratei la restituirea sumei de xxxxxxx,04 lei reprezentand avansul achitat de reclamanta si investitiile facute pentru extragerea piritei cu acordarea de daune interese constand in obligarea paratei la plata sumei evaluata provizoriu la 1000 000 lei reprezentand beneficiul nerealizat de catre reclamanta.

In motivare s-a aratat anterior incheierii contractului, in faza negocierilor, parata a prezentat un buletin de analiza conform caruia cenusa de pirita avea o compozitie chimica de material feros de 51-52%. In baza acestui buletin de analiza reclamanta a apreciat ca prin prelucrarea piritei se obtina o concentratie de 61-62% material feros, astfel ca a incheiat cu parata la data de 24.01.2011 contractul de vanzare cumparare avand ca obiect intreaga cantitate de cenusa de pirita din halda apartinand paratei de 4.000.000 t; contractul a intrat in vigoare la data de 03.10.2011.

Dupa preluarea cenusei de pirita, sustine reclamanta ca a facut mai multe teste de calitate acestea atestand o concentratie mult sub asteptari, fapt ce nu-i permitea atingerea unui prag de rentabilitate al activitatii comerciale. Reclamanta a specificat ca este un comerciant avand deci ca scop obtinerea de profit din activitatile pe care le intreprinde. In urma efectuarii unei noi analize a respectivei cenuse de pirita, a rezultat o concentratie de material feros de aproximativ 46-48%.

La data de 24 mai 2013, cu toate ca parata nu si-a executat in mod corespunzator obligatiile asumate fata de subscrisa prin faptul ca nu a furnizat o cenusa de pirita avand o concentratie de material feros de minim 51%, aceasta a si denuntat contractul incheiat prin Declaratia de rezolutiune nr. 8 din 24 mai 2013.

Reclamanta a convocat-o pe parata la data de 23 aprilie 2014 ora 15:00 la sediul profesional al SCP D___ T_____ si Asociatii din I__ B________ nr 27, sector 1, Bucuresti in vederea derularii unei proceduri de conciliere directa pentru ajungerea la o intelegere in legatura cu diferendul aparut, fara ca aceasta sa dea curs invitatiei informand-o pe reclamanta prin adresa nr. 3387/18.04.2014 ca „solicitarile formulate sunt neintemeiate, avand in vedere faptul ca societatii dumneavoastra ii revine culpa exclusiva in ceea ce priveste neexecutarea obligatiilor asumate prin contractul mai sus-mentionat.”

Sustine reclamanta ca declaratia de rezolutiune nr. 8 din data de 24 mai 2013 a fost emisa de catre parata cu nerespectarea conditiilor legale, intrucat desi parata nu si-a respectat obligatia de a furniza cenusa de pirita corespunzator calitatii garantate, ea a prelucrat in mod constant, la un ritm de aproximativ 1200 tone/zi cenusa de pirita respectiva. Singurele intreruperi au survenit in luna ianuarie 2012 din cauza conditiilor meteorologice deosebit de nefavorabile.

De asemenea, s-a invederat ca declaratia de rezolutiune nu este valabila nici prin raportare la normele legale care guverneaza rezolutiunea contractelor sinalagmatice, in sensul ca singurul in drept a aprecia daca este cazul sa se aplice rezolutiunea este creditorul care si-a executat sau se declara gata sa-si execute obligatiile.

In cauza parata debitoare nu si-a executat obligatiile astfel ca nu are dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului, chiar daca in cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever.

In speta insa, nu se poate vorbi despre existenta vreunei culpe a reclamantei, intrucat aceasta si-a indeplinit in mod continuu obligatiile asumate, prelucrand in mod constant cantitati foarte mari din cenusa de pirita si platind de asemenea pretul aferent acestor operatiuni. In ciuda acestora, insasi parata a fost cea care nu si-a indeplinit obligatiile contractuale asumate prin faptul ca, in nici o clipa nu a inteles sa puna la dispozitia reclamantei o cenusa de pirita avand o concentratie de material feros de 51-52%, astfel cum aceasta si-a asumat contractul incheiat cu subscrisa.

De asemenea, s-a aratat de catre reclamanta ca apreciaza asupra nulitatii contractului de vanzare-cumparare pentru lipsa cauzei, respectiv a scopului mediat din partea sa. Vointa juridica a reclamantei de a incheia respectivul contract cu parata a avut la baza dorinta de a achizitiona cenusa de pirita situata pe terenul proprietatea paratei si credinta legitima a subscrisei ca respectiva cenusa de pirita contine o concentratie de material feros de cel putin 51%, fapt ce i-ar permite incheierea respectivului contract in conditii de profitabilitate. Avand in vedere ca reclamanta este o societate comerciala care este obligata sa desfasoare activitati comerciale doar in scopul obtinerii de profit, reiese mai presus de orice dubiu ca scopul mediat al acesteia la incheierea respectivului contract de vanzare-cumparare a fost ca bunul achizitionat, in speta cenusa de pirita are calitatile intrinseci minime necesare care sa ii permita subscrisei sa obtina un minim de profit. Conform art. 966 din Codul Civil C___ „Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.” Raportat la momentul incheierii contractului, considera ca aplicabil in prezenta speta este Codul Civil C___ iar, avand in vedere articolul 966, consideram ca se impune sanctiunea nulitatii relative a acestui contract.

A retine contrariul ar insemna a ignora prevederile art. 966 din Codul Civil C___ precum si mentinerea in vigoare a unor efecte a unui contract incheiat impotriva principiilor generale de drept privat care guverneaza contractele sinalagmatice. De asemenea, se mai invoca nulitate contractului de vanzare-cumparare pentru dolul savarsit de parata la momentul incheierii acestuia invocandu-se disp. art. 948, art. 953, art. 954, art. 960, art. 961, art. 970 C. civ.

In acest sens s-a sintetizat ca dolul si eroarea reprezinta vicii de consimtamant a caror incidenta atrage lipsa unui consimtamant valabil exprimat motiv pentru care constatarea uneia dintre aceste cauze impune aplicarea sanctiunii nulitatii relative a conventiei astfel incheiate.

S-a apreciat ca in cauza ambele conditii ale dolului, respectiv sa fie determinant pentru incheierea actului juridic si sa provina de la cealalta parte sunt indeplinite in cazul de fata avand in vedere urmatoarele mai multe aspecte.

La momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, parata a prezentat un buletin de analize chimice a cenusii de pirita care arata o concentratie de 51-52% material feros. In calitate de proprietar a respectivei cenuse de pirita, se apreciaza ca parata cunostea sau cel putin trebuia sa cunoasca compozitia chimica adevarata a substantei pe care a vandut-o reclamantei.

Se apreciaza ca parata a urmarit un scop ilicit prin introducerea in contract a clauzelor 1.1, 1.3 precum si 4.1, tocmai pentru a bloca, cu rea-credinta posibilitatea subscrisei de a ataca respectivul contract prin raportare la concentratia de material feros a cenusei de pirita. Reclamanta invoca buna-credinta: increzandu-se in comportamentul a paratei si prin raportare la prevederile art. 970 din Codul Civil C___ am acceptat clauzele 1.1, 1.3 si 4.1 lit. (iv), astfel cum au fost propuse de catre parata.

Se apreciaza asupra nulitatii contractului si din perspectiva faptului ca orice conventie care limiteaza raspunderea isi va produce efecte numai in cazul cand vina debitorului consta in neglijenta sau imprudenta sa, nu si in intentia de a pagubi”. Mai mult decat atat, conform art. 4.1 din Contractul de Vanzare Cumparare, parata a garantat reclamantei ca „pentru obtinerea Autorizatie de mediu revizuita nr. 157/02.09.2010 a furnizat tuturor institutiilor si autoritatilor competente informatii corecte si complete si conforme cu realitatea”’; or, informatiile care au stat la baza Autorizatiei de mediu nr. 157/02.09.2010 se refereau tocmai la o concentratie de 51-52% de material feros, lucru care nu a fost conform cu realitatea.

In cazul in care s-ar putea considera ca respectivele clauze de limitare a raspundere ar fi valabile consideram ca aceste nu sunt aplicabile raportat la regulile de interpretare a contractului de vanzare cumparare care stabilesc ca un asemenea contract trebuie interpretat in contra vanzatorului.

Exista astfel o contradictie intre clauzele care prevad ca reclamanta a inspectat bunul si este de acord cu acesta si faptul ca parata a garantat o concentratie de 51-52% dar, avand in vedere ca un contract de vanzare-cumparare trebuie interpretat, in caz de neclaritate in contra vanzatorului, consideram ca trebuie acordata eficacitate clauzelor prin care parata a garantat o concentratie de 51-52% de material feros a cenusei de pirita.

Reclamanta apreciaza asupra necesitatii anularii contractului chiar daca ea, anterior incheierii acestui, a preluat cateva mostre din respectiva cenusa care in urma analizei materialului au confirmat o concentratie de 51-52% material feros. In motivare se arata ca datorita specificatiilor locului unde se afla cenusa de pirita (suprafata de unde se efectua prelucrarea cenusei de pirita acopera aproximativ 17ha) este imposibil ca preluarea a cateva mostre, reprezentand cateva kilograme raportat la intreaga cantitate de aproximativ 4.000.000 de tone sa confere cumparatorului o imagine de ansamblu asupra intregii cantitati astfel incat sa se considere ca acesta a contractat in cunostinta de cauza. Din cauza naturii locului unde a fost depozitata cenusa de pirita, reclamantei i-a fost posibil sa se convinga doar de compozitia chimica a cenusei de pirita aflata la suprafata haldei, fiind intr-o imposibilitate obiectiva de a testa intreaga cantitate de cenusa.

Cenusa care nu se afla la suprafata haldei nu putea fi analizata decat dupa ce cenusa de deasupra era prelucrata, adica la mult timp dupa incheierea contractului si dupa plata pretului.

Sustine reclamanta ca trebuie avuta in vedere imposibilitatea analizei intregii cantitati de cenusa de pirita ca fiind obiectiva; orice alta persoana aflata intr-o situatie similara prin faptul ca nu se poate ajunge din punct de vedere fizic la cenusa de pirita aflata spre fundul gropii decat dupa ce cenusa de la suprafata este exploatata si prelucrata. In al doilea rand, avand in vedere cantitatea foarte mare de material achizitionat este imposibil de retinut ca reclamanta ar fi contractat in deplina cunostinta de cauza pentru a putea considera ca aceasta ar fi renuntat in mod voit la posibilitatea de a solicita remedii pe calea justitiei pentru faptul ca cenusa de pirita achizitionata nu corespunde reprezentarii pe care a avut-o in momentul incheierii contractului.

Se mai sustine, de asemenea, ca respectivul contractul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate pentru eroare grava in care s-a aflat reclamanta la momentul incheierii acestuia, intrucat la art. 1.2 din contractul de vanzare-cumparare se prevede ca cenusa de pirita achizitionata este cea detaliata in autorizatia de mediu revizuita nr. 157/02.09.2010 obtinuta de catre parata si care arata o compozitie chimica de 51-52% material feros. Substanta obiectului actului juridic este constituita din acele calitati ale sale care au fost determinante pentru parti sau parte intr-o asemenea masura incat daca ar fi fost cunoscuta lipsa acestora, actul juridic nu s-ar mai fi incheiat” . Conform anexei nr. 2 a Contractului incheiat intre parti care de altfel este o parte integrata a acestuia partile au avut in vedere o concentratie de material de feros de 51-52%, asa cum atesta si autorizatia de mediu nr. xxxxx din 3 octombrie 2011. Avand in vedere ca, obiectul actului juridic a carui anulare se solicita este reprezentat de cenusa de pirita si ca, raportat la faptul ca reclamanta este obligata din punct de vedere comercial sa obtina profit neputandu-se pune problema ca subscrisa sa incheie acte juridice ce sunt paguboase a priori si ca acest lucru nu era obiectiv posibil prin exploatarea unei cenuse de pirita ce are o concentratie de material feros de numai 46-48%, rezulta eroarea grava in care s-a aflat subscrisa la momentul incheierii actului juridic. Prin Contractul de vanzare-cumparare parata, in conformitate cu prevederile Anexei nr. 2 a contractului incheiat si-a asumat expres obligatia de a pune la dispozitia subscrisei o cenusa de pirita avand o concentratie de material feros de 51-52%. Pe parcursul executarii contractului, reclamanta a constatat, in timp ce exploata respectivul zacamant ca de fapt concentratia de material feros din cenusa de pirita achizitionata nu atingea niciodata un nivel mai mare de 46-48% material feros.

Reclamanta apreciaza ca se afla in situatia unei neexecutari a contractului pentru ca parata, in ciuda faptului ca si-a asumat expres obligatia de a furniza o cenusa de pirita avand o anumita calitate nu a facut acest lucru, pe tot parcursul derularii contractului, concentratia de material feros nu a depasit niciodata un procent de 46-48% ceea ce se echivaleaza cu o neexecutare a unei obligatii esentiale a contractului. Neexecutarea contractului este una culpabila, in materie contractuala, culpa debitorului contractual fiind prezumata de catre lege, contractul dintre parti fiind unul sinalagmatic.

In temeiul disp. art. 1073 din Codul Civil C___ creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare.” De asemenea, trebuie avut in vedere ca in cazul in care vanzarea se face dupa mostra sau model, vanzatorul raspunde in cazul in care bunurile furnizate nu corespund cu mostra sau cu modelul, invocandu-se disp. art. 1715 C. civ.

In dovedire a fost propusa proba cu inscrisuri, expertiza chimica, expertiza contabila, financiar-economica.

La data de 19.06.2014, in termen legal, parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare s-a aratat ca la data de 24.01.2011, partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect intreaga cantitate de cenusa de pirita aflata in halda vanzatorului situata pe platforma _________________, reclamanta obligandu-se prin contract sa prelucreze cenusa de pirita, conform art. 3.13, ritmul de prelucrare fiind estimat la 1000-4000 tone/zi, dar nu mai putin de xxxxx tone/luna, cu variatii de +/- 20%. Potrivit aceluiasi contract, termenul la care cumparatorul va realiza prelucrarea intregii cantitati de cenusa de pirita aflata in halda vanzatorului incepe la data procesului-verbal incheiat conform art. 1.7 si se implineste la data de 21.12.2012, iar la data de 31.12.2012, halda de cenusa de pirita existenta la momentul incheierii contractului va fi complet evacuata si ecologizata, obligatia de evacuare apartinandu-i reclamantei.

La solicitarea reclamantei, partile au incheiat actul aditional din data de 29.03.2011 si actul aditional din 24.06.2011 prin care au prelungit cu inca 60 de zile termenul prevazut in contract pentru obtinerea autorizatiei de mediu si pentru deschidere punct de lucru. Parata si-a indeplinit obligatiile, incheind contractul de comodat din 04.02.2011 cu reclamanta, asigurand folosinta spatiului pentru exploatare, a realizat racordarea la energie electrica ( contractul din 12.05.2011) si apa potabila si industriala (contractul din 19.10.2011). In data de 12.09.2011, reclamanta a ridicat 10 tone cenusa de pirita, dovada fiind avizul nr. xxxxx/12.09.201. La data de 11.10.2011, s-a incheiat procesul-verbal care a atestat primirea haldelor de cenusa de pirita de catre reclamanta. Reclamanta nu si-a executat obligatia de prelucrare in conditiile prevazute in contract, ba chiar a abandonat lucrarile, motiv pentru care parata i-a cerut in repetate randuri explicatii si sa isi indeplineasca obligatia, astfel cum rezulta din adresele din 08.12.2011, 19.12.2011, 25.01.2012.

Ca raspuns, reclamanta a invocat initial conditiile meteorologice -(adresa din 12.12.2011). In adresa din 27.01.2012, a invocat motive de natura financiara si conditiile meteorologice, solicitand amanarea reluarii lucrarilor pana in martie 2012 si o renegociere a cantitatilor minime de exploatat lunar.

Parata i-a trimis reclamantei o alta adresa in 22.03.2012, prin care ii cere sa ii prezinte un program, din care sa rezulte data reluarii activitatii, ritmul de prelucrare si durata estimativa a activitatii de evacuare, reclamanta solicitand prin adresa din 03.04.2012 prelungirea contractului cu 1 an. In aceste conditii s-a incheiat actul aditional nr. 4/31.01.2013 prin care au prevazut prelungirea contractului cu 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pe inca 6 luni, insa nici dupa acest moment reclamanta nu si-a reluat activitatea de prelucrare. Din anul 2011 si pana la data adresei de conciliere din 2014, reclamanta nu a invocat lipsa substantei obiectului cumparat.

Referitor la capatul de cerere privind anularea declaratiei de rezolutiune, se arata de catre parata ca anularea este sanctiunea care intervine in cazul in care, la incheierea actului juridic, nu se respecta dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate a actului juridic, indiferent ca sunt conditii de fond sau conditii de forma. Conditiile de validitate de fond ale unui act juridic, inclusiv cel unilateral, cum este declaratia in speta, sunt cele referitoare la obiect, cauza, capacitate, consimtamant-art. 948 C.civ.de la 1865. Declaratia de rezolutiune, potrivit legii, nu este supusa nici unei conditii de forma. Reclamanta nu a invocat lipsuri ale declaratiei de rezolutiune care sa tina de conditiile de validitate de fond si nici de forma, motivele invocate nefiind cauze de nulitate.

Valabilitatea unui act juridic si executarea acestuia, sunt doua notiuni juridice diferite, aspectele legate de executarea contractului nu au influenta asupra valabilitatii actului juridic, care se apreciaza in functie de imprejurari existente la momentul incheierii contractului, iar nu intervenite ulterior, pe parcursul executarii contractului.

In ceea ce priveste anularea contractului pentru dol, paratul a invederat continutul dispozitiilor contractuale, respectiv art. 1- conform caruia vanzatorul vinde cumparatorului, iar acesta cumpara intreaga cantitate de cenusa de pirita aflata in halda de pirita a vanzatorului situata pe platforma _________________ , conform planurilor din anexa 4 si 6, in termenii si conditiile prevazute in contract,.partile sunt de acord ca vanzarea care face obiectul acestui contract se face pe principiul „vazut, placut”. La art. 1.2 din contract, cantitatea estimata existenta in halda este cea mentionata in autorizatia de mediu(…). Potrivit art. 1.3 din contract, cumparatorul declara ca a inspectat halda de cenusa, proprietatea vanzatorului, a prelevat mostre in scopul efectuarii de analize asupra compozitiei acesteia si in consecinta are cunostinta despre starea in care se afla cenusa de pirita, astfel incat este de acord cu cumpararea intregii cantitati de cenusa de pirita aflata in halda proprietatea vanzatorului, in starea in care se afla in momentul incheieri contractului si impreuna cu orice alte materii, produse sau alte materiale care se afla sau se pot afla in halda de cenusa de pirita. De asemenea, potrivit art. 4.1 alin. l pct. IV, vanzatorul nu datoreaza garantie pentru viciile aparente, intrucat cumparatorul a efectuat analize in privinta haldei si cunoaste starea in care se afla la momentul incheierii contractului.

Prin art. 1.4 partile au definit scopul mediat, in sensul ca respectiva cenusa se vinde si se cumpara in scopul ecologizarii haldei de cenusa de pirita proprietatea vanzatorului, fiind destinata prelucrarii ei prin metoda flotatiei pentru obtinerea de concentrat de metale neferoase si concentrat de fier. In acelasi sens fiind si prevederile art. 3.1.4 conform carora prelucrarea cenusii de pirita se face prin metoda flotatiei pentru obtinerea de concentrat de metale neferoase si concentrat de fier. Se arata in motivare de catre parat ca nu exista nici o mentiune contract privind calitatile cenusei de pirita, calitati in considerarea carora reclamanta ar fi incheiat contractul; s-a specificat ca obiectul vanzarii il constituie cenusa de pirita aflata in halda vanzatorului. Or conditia esentiala a dolului este ca eroarea sa poarte asupra unui element determinant la incheierea contractului.

Fata de motivele invocate de reclamanta, parata apreciaza ca in cauza nu este vorba despre calitati substantiale ale bunului, ci numai, eventual, despre o calitate scazuta, imprejurare ce poate fi valorificata numai in cadrul actiunii redhibitorii.

A mai aratat parata ca dolul presupune dovada a doua elemente
care intra in structura sa: elementul obiectiv constand in mijloace viclene
care pot consta in actiuni sau inactiuni (dol prin reticenta) si elementul
subiectiv constand in intentia de a induce in eroare o persoana pentru a o
determina sa incheie un anumit act juridic. In speta, nu se dovedeste nici elementul obiectiv, nici cel subiectiv.

In privinta elementului obiectiv, nu se poate sustine ca parata a ascuns celeilalte parti o imprejurare esentiala, pe care ar fi trebuit sa o cunoasca, acest fapt rezultand din prevederile contractuale in care s-a mentionat ca „reclamanta a inspectat halda si a prelevat mostre in scopul efectuarii de analize si, in consecinta, are cunostinte despre starea in care se afla cenusa de pirita ” , parata dand posibilitatea paratei sa faca propriile analize pentru a lua cunostinta de starea piritei-fapt insusit prin semnarea contractului cu aceasta mentiune. Lipsa elementului subiectiv rezulta din nedovedirea intentiei frauduloase a paratei.

Anularea contractului pentru lipsa scopului mediat poate opera numai daca sunt indeplinite conditiile erorii grave a carei conditie esentiala este ca eroarea sa poarte asupra unui element determinant la incheierea contractului. In contractul intervenit intre parti nu exista nici o mentiune cu privire la o concentratie de 51-52%.

Eroarea reprezinta falsa reprezentare a realitatii la momentul incheierii contractului, ori reclamanta a prelevat mostre in scopul efectuarii de analize, ea insasi declarand ca este imposibil ca prelucrarea a cateva mostre reprezentand cateva kg raportat la intreaga cantitate de aproximativ 4 000 000t sa-i ofere o imagine de ansamblu, adica certitudinea ca exista aceeasi concentratie in toata halda, motivul pentru care a acceptat sa incheie contractul cu toate ca nu a putut sa analizeze in concret intreaga cantitate. Clauzele 1.1 si 1.3 se refera la obiectul contractului – nu sunt conventii care limiteaza raspunderea si au fost redactate de catre parti, prin acord, foarte clar, nefiind susceptibile de interpretare; clauza 4.1 lit. IV reprezinta o clauza prin care partile, prin acord, au stabilit ca, intrucat cumparatorul a efectuat analize in privinta haldei de cenusa de pirita si cunoaste starea piritei, asa cum se arata la art. 1.3, orice viciu care se constata ulterior incheierii contactului in legatura cu cenusa de pirita cumparata reprezinta viciu aparent pentru care nu raspunde reclamanta.

Chiar daca s-ar aprecia ca aceasta clauza limiteaza raspunderea vanzatorului, nu exista nici un motiv pentru care sa fie nula/anulabila(nevalabila, cum sustine reclamanta), deoarece nu incalca norme de drept de ordine publica, a fost stabilita cu acordul ambelor parti si nu se dovedeste in cauza dolul provenind de la vanzator (caz in care ar fi anulabila pentru acest viciu de consimtamant), nici elementul subiectiv, nici cel obiectiv si, implicit, nici reaua-credinta a vanzatorului. Nevalabilitatea se apreciaza prin raportare la o dispozitie legala sau o institutie juridica – de exemplu consimtamantul, ca si conditie de fond esentiala a actului juridic nu raportat la opinia exprimata de un specialist in drept.

In plus, reclamanta nu a invocat lipsa concentratiei de 51-52% ca fiind un viciu ascuns al lucrului vandut, ci ca o calitate substantiala a obiectului, solicitand anularea contractului pentru acest motiv. Deci, cat timp instanta nu a fost investita cu o astfel de actiune redhibitorie, invocarea nevalabilitatii acestei clauze este lipsita de interes.

Sub aspectul cererii de rezolutiune pentru neexecutare de obligatii, motivele invocate in sustinerea ei sunt aceleasi cu cele invocate in sustinerea cererii de anulare pentru eroare grava, cele doua institutii juridice neputand fi incidente deopotriva, intrucat anularea presupune cauze ce au existat la momentul incheierii contractului, iar rezolutiunea cauze ce s-au ivit pe parcursul derularii contractului. Reclamanta face confuzie intre cele 2 institutii juridice, intemeindu-le pe ambele pe acelasi motiv, respectiv pe lipsa calitatilor substantiale ale obiectului contractului.

Reclamanta este partea care nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, astfel incat, nefiind partea care si-a executat obligatia sau este gata sa isi execute obligatia, nu este in drept sa solicite rezolutiunea contractului.

Solicitam respingerea acestui capat de cerere, in primul rand, ca inadmisibil si, in subsidiar, ca neintemeiat.

Sub aspectul cererii de daune-interese, acestea se pot acorda numai in cazul dovedirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, adica numai in cazul dovedirii Dolului, nu si in cazul erorii ca viciu de consimtamant.

Capatul de cerere privind acordarea de daune-interese nu este motivat in fapt si in drept, astfel, reclamanta trebuie sa precizeze carei perioade ii este corespunzator beneficiul nerealizat, cum motiveaza legatura de cauzalitate dintre pretinsa fapta ilicita si prejudiciu, in ce consta in concret acest beneficiu nerealizat, care a fost mecanismul de producere.

In dovedire a fost propusa proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori, expertize.

La data de 07.07.2014, reclamanta a formulat raspuns la intampinare solicitand admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

In motivare se arata ca tehnologia folosita de catre reclamanta pentru prelucrarea cenusii de pirita foloseste apa in sistem recirculator, orice temperatura sub zero grade avand ca si consecinta blocarea totala a instalatiilor respective ducand practic la o imposibilitatea obiectiva a derularii activitatii de catre subscrisa, acest lucru fiind asimilat unui caz de forta majora.

Prin faptul ca reclamanta a fost de acord in anul 2013 cu prelungirea contractului pentru inca un an de zile nu inseamna ca aceasta nu s-a aflat in eroare la momentul incheierii contractului in anul 2011. Intre momentul incheierii contractului si momentul in care subscrisa a solicitat prelungirea acestuia a trecut o perioada de aproximativ doi ani de zile, perioada in care reclamanta a derulat investitii semnificative ceea ce insemna ca a devenit practic captiva exploatarii in continuare a respectivului zacamant.

Atitudinea reclamantei arata faptul ca aceasta a dorit in toata aceasta perioada sa salveze contractul incheiat, fiind o dovada a bunei-credinte pe care aceasta a manifestat-o fata de parata neputand ca buna-credinta a acesteia sa fie interpretata in asa fel incat sa inlature atitudinea culpabila a paratei. Se arata ca parata recunoaste prin intampinare faptul ca cenusa de pirita furnizata nu avea o concentratie de material feros corespunzatoare.

Referitor la nulitatea declaratiei de rezolutiune emisa de catre parata se arata ca aceasta nu a fost emisa cu respectarea cerintelor legale, atata cat timp parata nu avea dreptul sa emita aceasta declaratie pentru faptul ca aceasta nu a fost partea care sa-si fi executat obligatiile contractuale astfel cum acestea au fost asumate, respectiv furnizarea unei materii prime in conformitate cu mostra oferita anterior incheierii contractului. Partile au prevazut in momentul incheierii contractului faptul ca cenusa de pirita achizitionata va fi supusa unui proces de flotatie ceea ce inseamna ca la momentul incheierii contractului s-a prevazut faptul ca aceasta urma sa fie introdusa in circuitul economic fiind astfel obligatoriu ca aceasta sa indeplineasca anumite calitati esentiale pentru a putea fi exploatata in mod corespunzator de catre subscrisa, orice interpretare contrara fiind in contradictie cu scopul contractului.

In raspunsul la intampinare, reclamanta a reiterat argumentele din cererea de chemare in judecata referitoare la scopul pentru care a achizitionat pirita in raport de calitatea sa de comerciant. Se apreciaza de catre reclamanta ca nu era obligatoriu ca partile sa prevada expres faptul ca bunul achizitionat trebuie sa corespunda anumitor exigente cat timp acest lucru reiese in mod firesc din obligatiile care iau nastere o data cu incheierea unui contract, intrucat la momentul incheierii contractului reclamanta nu a urmarit doar obtinerea de material feros cum in mod gresit sustine parata, ci obtinerea de material feros care sa ii permita sa isi acopere costurile suportate impreuna cu obtinerea unui profit, avand in vedere caracterului comercial al activitatii desfasurate.

De asemenea, prin raspunsul la intampinare, reclamanta a inteles sa reia si aspectele deja invederate prin cererea de chemare in judecata sub aspectul viciului de consimtamant al dolului.

Au fost invocate deopotriva dispozitii ale noului cod civil privind regulile de interpretare a contractelor si anume ca orice contract se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor. La stabilirea vointei concordante se va tinandu-se seama, intre altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre acestea si de comportamentul lor ulterior incheierii contractului. Cu privire la daunele-interese se arata ca acestea sunt datorate de catre parata pentru neexecutarea corespunzatoare a obligatiilor asumate, existenta faptei ilicite reiesind din cele precizate in cererea de chemare in judecata urmand ca instanta sa constate temeinicia acestor sustineri pe parcursul cercetarii judecatoresti, in timp ce cuantumul concret al acestora va fi stabilit prin intermediul expertizei financiar-contabila, solicitata deja prin cererea de chemare in judecata.

La data de 07.07.2014, reclamanta a formulat cerere precizatoare solicitand reducerea pretului contractului de 20 USD/tona + TVA, deja achitat de catre subscrisa, la 5 USD/tona + TVA, avand in vedere viciile ascunse ale lucrului vandut de catre parata, precum si obligarea paratei la plata sumei de 2,325,463.04 RON reprezentand investitiile efectuate de catre reclamanta pentru exploatarea zacamantului de cenusa de pirita cu acordarea in plus de daune-interese constand in obligarea paratei la plata sumei evaluata provizoriu la 1.000.000 RON reprezentand beneficiul nerealizat de catre reclamanta.

In sustinerea cererii au fost invocate disp. art. 1352 din Codul civil 1865 conform carora vanzatorul este supus la raspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca din cauza acelora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinarea sa, sau intrebuintarea sa e atat de micsorata, incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau n-ar fi dat pe dansul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile. „

Vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.

Sustine reclamanta ca in cauza viciul lucrul vandut de catre parata este ascuns, a existat in momentul incheierii contractului fiind deopotriva grav. Reclamanta arata ca nu a cunoscut faptul ca cenusa de pirita achizitionata nu avea concentratia necesara de material feros avand in vedere ca doar exploatarea ulterioara a acesteia a demonstrat faptul ca materia prima pusa la dispozitie nu poate asigura in mod obiectiv o operatiune profitabila, aspecte care daca ar fi fost cunoscute, reclamanta nu incheia contractul. Legea impune cumparatorului care intentioneaza sa atraga raspunderea vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului vandut sa invoce vicii care nu ar fi putut fi descoperite printr-o verificare atenta. Zacamantul de cenusa de pirita acopera o suprafata de aproximativ 17 hectare cu o cantitate de peste 4.000.000 de tone de materie prima, fiind imposibila determinarea calitatii, viciul cenusei de pirita existand in momentul incheierii contractului, fiind si grav si cunoscut de parata care l-a ascuns cu rea-credinta. Parata este proprietarul respectivei materii prime, astfel ca aceasta cunostea sau cel putin trebuia sa cunoasca compozitia chimica adevarata a substantei pe care a vandut-o subscrisei. Reaua-credinta a paratei reiese in mod indiscutabil din faptul ca a prezentat, inainte de incheierea contractului, un buletin de analize care arata o compozitie chimica a cenusii de pirita neconforma cu realitatea, ceea ce nu inseamna decat ca aceasta a manifestat o rea-credinta fata de reclamanta in momentul incheierii contractului. Reaua-credinta reiese si din propunerea anumitor clauze contractuale care sa ii limiteze raspunderea tocmai in ceea ce priveste o calitate esentiala a lucrului vandut.

Au fost invocate disp. art. 1356 din Codul civil din 1865 conform carora daca vanzatorul cunostea viciile lucrului, el este dator, pe langa restitutiunea pretului, de toate daunele-interese catre cumparator, ale art. 1354 din Codul civil din 1865 conform carora vanzatorul este raspunzator de viciile ascunse, chiar si cand nu le-a cunoscut, afara numai daca, in cazul acesta, nu se va fi invoit cu cumparatorul ca sa nu raspunda de vicii.”

La data de 23.07.2014, parata a formulat intampinare la cererea precizatoare solicitand respingerea acesteia, invocandu-se exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

In motivare s-a aratat ca fata de data incheierii contractului, nu se aplica dispozitiile noii legi civile. In materia raspunderii pentru vicii ascunse se aplica disp. art. 5 din Decretul 167/1958 „dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie”. „Termenul incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura”.

Se arata ca „viciile” invocate nu au fost ascunse cu viclenie, nefiind indeplinite cerintele dolului in privinta conduitei vanzatoarei; termenul de 6 luni curge cel mai tarziu de la 1 an de la data predarii haldelor, respectiv 11.10.2011, cand s-a incheiat procesul-verbal care a atestat primirea haldelor de cenusa de pirita de catre reclamanta, si, deci, era implinit la data introducerii cererii modificatoare, respectiv iulie 2014. Termenul de 6 luni este implinit si daca se calculeaza de la data la care, in mod cert, faptul ca cenusa ,,avea” compozitie neuniforma era cunoscut de catre reclamanta – data de 22.03.2012, astfel cum rezulta din adresa nr. 12, emisa de catre insasi reclamanta.

In aparare au fost reiterate apararile aratate prin intampinarea la cererea de chemare in judecata cu efectele contractului de vanzare cumparare, inclusiv sub aspectul obiectului contractului. Viciul invocat s-a sustinut ca nu era ascuns, intrucat reclamanta a cunoscut starea si calitatile lucrului cumparat inca de la momentul incheierii contractului, cumparand pe riscul sau.

Cu privire la cererea de obligare la plata sumei de 2 325 463,04 lei reprezentand investitiile efectuate de catre reclamanta si acordarea de daune interese, reclamanta nu mentioneaza care este cauza juridica a acestei noi cereri, nu motiveaza reclamanta in fapt si in drept acest capat de cerere.

La data de 31.07.2014, reclamanta a formulat raspuns la intampinarea la cererea precizatoare sustinand gresitul rationament al paratei.

In motivare s-a aratat ca exceptia prescriptiei extinctive in ceea ce priveste actiunea estimatorie nu este intemeiata. Contractul de vanzare-cumparare din care s-a nascut raportul juridic dedus judecatii a fost incheiat sub imperiul Codului civil din 1865, insa termenul de la care incepe sa curga prescriptia extinctiva este data de 11 octombrie 2011 moment la care s-a efectuat predarea spatiului unde se afla materia prima achizitionata.

Conform disp. art. 201/Legea nr. 71/2011 prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.” Asadar, dispozitiile Decretului 167/158, invocate de catre parata in sustinerea exceptiei prescriptiei extinctive a actiunii estimatorii se aplica numai prescriptiilor incepute inainte de _____________________ Noului Cod civil, adica numai prescriptiilor incepute inainte de 1 octombrie 2011 fiindca in ceea ce priveste prescriptiile incepute dupa data de 1 octombrie 2011 trebuie aplicate dispozitiile din Noul Cod civil.

Or, cat timp prescriptia a inceput sa curga in cazul de fata la data de 11 octombrie 2011, raportat la dispozitiile art. 201 din Legea 71/2011 aceasta urmeaza a fi supusa prevederilor prevazute de catre Noul Cod civil, iar reglementarea de la art. 2517 din acelasi act normativ prevede ca termenul prescriptiei este de 3 ani, daca legea nu prevede un alt termen. Noul Cod civil nu mai instituie un termen special pentru prescriptia actiunii in raspundere a vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului vandut.

Astfel, chiar daca un raport juridic a fost incheiat sub imperiul unei legi care a fost abrogata, prescriptia dreptului la actiune va fi supusa normelor in vigoare la momentul la care aceasta incepe sa curga, fiindca pana la momentul la care prescriptia incepe sa curga, aceasta nici macar nu are o existenta distincta din punct de vedere juridic.

Cu prilejul acestui raspuns la intampinare, de asemenea, au fost reiterate considerentele avute in vedere atat prin cererea de chemare in judecata, cat si prin raspunsul la intampinare formulat anterior.

In cursul cercetarii judecatoresti instanta a administrat proba cu inscrisurile incuviintate ca mijloace de proba, respectiv: proces verbal de conciliere –( f.17 – 22, vol.I), scrisoare de conciliere – (f.23-26, vol.I), buletine de analiza a cenusei de pirita – (f. 28-38, vol.I), autorizatia integrata de mediu – (f. 55-60, vol.I), buletin analiza pentru cenusa de pirita – (f.60-120, vol.I), traducerea legalizata a buletinelor de analiza chimica – f.(24-35 vol.II), acte contabile – (f.41-200, vol II), acte contabile – (f.1-200, vol.III), acte contabile – (f.1-200, vol.IV), acte contabile – (f.1-98, vol.V).

Prin sentinta civila nr. 631/27.10.2014 Tribunalul Teleorman, Sectia Civila, a respins ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului la actiunea estimatorie invocata de D____ C___ T____ M_______ si a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca:

„Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata prin intampinarea formulata la cererea precizatoare/modificatoare, instanta apreciaza ca in cauza exceptia este neintemeiata pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

In cauza, fata de data incheierii contractului de vanzare-cumparare, respectiv 24.11.2011, in raport de disp. art. 102/Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, isi gasesc incidenta dispozitiile codului civil vechi, cel care era in vigoare la data incheierii contractului. Insa sub aspectul normelor privitoare la prescriptie, conform dispozitiilor art. 201 /Legea 71/2011, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

In cauza, asa cum corect a apreciat si reclamanta in apararea sa asupra exceptiei, prescriptia dreptului la actiune a inceput sa curga la data de 11.10.2011, data incheierii procesului verbal de predare primire. Anterior acestui moment nu i se putea pretinde reclamatei sa intreprinda nici un demers, aceasta fiind lipsita de detentia materiala a bunului obiect al contractului.

In acest context, intrucat prescriptia a inceput sa curga dupa data de 01.10.2011, data intrarii in vigoare a noului Cod civil, prescriptia va fi supusa noilor norme, inclusiv sub aspectul termenului astfel cum acesta este reglementat de disp. 2517 -2521 C. civ. nou. Cum in cauza nu exista o dispozitie legala contrara, instanta apreciaza ca termenul de prescriptie la actiune este cel general de 3 ani reglementat de disp. art. 2517 C. civ. cum actiunea a fost introdusa pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 29.04.2014, termenul de prescriptie d e3 ani care a inceput sa curga la data de 11.10.2014 este inca neimplinit.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata prescriptia dreptului la actiune.

Pe fondul dreptului dedus judecatii, instanta retine in fapt, ca la data de 24.01.2011, partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare prin care parata in calitate de vanzator s-a obligat sa transmita catre reclamanta in calitate de cumparator dreptul de proprietate asupra intregii cantitati de cenusa de pirita aflata in halda vanzatorului situata pe platforma _________________, dupa principiul „vazut placut”, astfel cum apare stipulat la art. 1.1 – fila 42, vol. I.

Conform punctului1.3 al art. 3 din contract se retine ca reclamanta cumparatoare a declarat, ca a inspectat halda de cenusa, a prelevat mostre in scopul efectuarii de analize asupra compozitiei si in consecinta are cunostinta despre starea in care se gasea obiectul contractului, manifestandu-si acordul pentru cumpararea intregii cantitati de cenusa aflata in proprietatea paratei cumparatoare. La pct. 1.4 din contract aceleasi parti s-u stabilit ca scopul incheierii contractului il reprezinta ecologizarea haldei, cenusa de pirita fiind destinata prelucrarii prin metoda flotatiei pentru obtinerea de concentrat de metale neferoase si concentrat de fier. Reclamanta s-a obligat astfel prin contract sa prelucreze cenusa de pirita, ritmul de prelucrare fiind estimat la 1000-4000 tone/zi, dar nu mai putin de xxxxx tone/luna, cu variatii de +/- 20%, conform art. 3, pct. 3.13. Potrivit aceluiasi contract, partile au convenit ca termenul la care cumparatorul va realiza prelucrarea intregii cantitati de cenusa de pirita aflata in halda vanzatorului sa inceapa la data procesului-verbal incheiat conform art.1, pct 1.7 urmand a se implini la data de 21.12.2012; la data de 31.12.2012, halda de cenusa de pirita existenta la momentul incheierii contractului va fi complet evacuata si ecologizata, obligatia de evacuare apartinandu-i reclamantei.

La data de 29.03.2011, ca urmare a cererii formulate de catre reclamanta cumparatoare, intre parti a fost incheiat actul aditional nr. 1 – fila 166, vol. I prin care termenul contractului a fost prelungit cu inca 60 de zile. Ulterior, in baza solicitarii aceleasi reclamante cumparatoare, si acest nou termen a fost prelungit cu inca 60 de zile, astfel cum atesta actul aditional nr. 2 – fila 167 vol. I . La data de 17.08.2011 – fila 168, vol. I, partile au mai incheiat inca un act aditional prin care au amendat contractul initial ratificand deversarea apelor menajere. La data de 31.01.2013 – fila 188, vol. I partile au incheiat actul aditional nr. 4 la contractul de vanzare cumparare prin care au mai prelungit cu inca 6 luni a termenului contractului,. Stabilindu-se ca pret al vanzarii suma de 20USD/tona.

In considerarea obligatiilor contractuale astfel cum acestea au fost prev. de art. 3 – fila 43, vol., parata-vanzatoare a incheiat contractul de comodat din 04.02.2011 – fila 179, vol. I cu reclamanta, a asigurat folosinta spatiului pentru exploatare realizand racordarea la energie electrica (contractul din 12.05.2011 – fila 175-178, vol. I) si apa potabila si industriala (contractul din 19.10.2011 – fila 171-174, vol.I), in acest sens dovada fiind si procesul verbal de predare primire incheiat intre parti la data de 11.10.2011- fila 170, vol I.

Vazand corespondenta purtata intre parti atestata de inscrisurile depuse la filele 180-187, vol. I, instanta constata ca reclamanta parata a oprit activitatea de prelucrarea a cenusei de pirita incepand cu data de 01.12.2011 – fila 181, vol. I, invocand considerente de ordin obiectiv, cum ar fi conditiile meteorologice sau financiare adresa din 12.12.2011 si adresa din 27.01.2012, solicitand amanarea reluarii lucrarilor pana in martie 2012 si o renegociere a cantitatilor minime de exploatat lunar.

Prin adresa din data de 22.03.2012 – fila 186 parata a cerut reclamantei prezentarea unui program, din care sa rezulte data reluarii activitatii, ritmul de prelucrare si durata estimativa a activitatii de evacuare, context in care s-a incheiat intre parti actul aditional nr. 4/31.01.2013 prin care termenul contractual s-a prelungit cu 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pe inca 6 luni.

Concluzionand, instanta constata ca partile au avut ca fundament la negociere, principiul vazut si placut; nici o clauza contractuala nefacand referire la obligativitatea pentru parata reclamanta de a asigura un anumit nivel al concentratiei de material feros, singura mentiune fiind cea referitoare la cantitatea in acest sens existand o trimitere la cantitatea estimata ca fiind cea din autorizatia de mediu revizuita nr. 157/02.09.2010 – fila 43, vol. I art. 1.2. Mai mult decat atat, cumparatorul a declarat, aspect consemnat in contract la art. 3, pct.1.3 – fila 42, vol. I ca a inspectat halda, a prelevat mostre in scopul efectuarii de analize asupra compozitiei, avand cunostinta despre starea in care se afla cenusa, fiind de acord cu cumpararea intregii cantitati, in starea in care se afla la momentul incheierii contractului. Fata de situatia de fapt mai sus evocata, instanta constata ca intre parti a intervenit un contract sinalagmatic, consensual, comutativ, cu clauze clare, neechivoce ce sunt oglinda intereselor concordante ale celor doua parti.

In atare situatie, la momentul incheierii contractului, reclamanta si-a manifestat un consimtamant neviciat avand reprezentarea clara a obiectul contractului, atat sub aspectul cantitatii care a fost estimata in baza avizului de mediu prezentat de parata vanzatoare, dar si asupra calitatii si substantei bunului, intrucat a prelevat mostre pe care le-a suspus spre analiza fiind de acord cu dobandirea bunului in starea in care se gasea la momentul respectiv.

Vazand clauzele contractuale, instanta constata ca in cauza nu se poate invoca aplicabilitatea normelor de interpretare la care face trimitere reclamanta, si aceasta in considerarea faptului ca normele de interpretare, asa cum le spune chiar numele si definite in cuprinsul disp. art. 977 si urm. C. civ., devin incidente numai in ipoteza in care clauzele sau termeni uzitati nu sunt clari, fiind chiar susceptibili de mai multe intelesuri. Ori fata de cele mai sus enuntate, instanta nu retine nici o disfunctionalitate contractuala, dubiul reclamantei venind din dorinta acesteia de a adauga la contract, fapt care insa nu poate fi primit, intrucat conform disp. art. 969 C. civ. legea partilor este doar contractul legal incheiat, nu si opiniile disonante ale uneia sau alteia dintre parti.

In cauza nu se poate retine incidenta erorii sau a dolului ca viciu de consimtamant, nici lipsa cauzei si nici viciul ascuns al lucrului cu toate consecintele lor juridice

Nu se poate vorbi de viciul de consimtamant al erorii grave, pe care il invoca reclamanta, intrucat acest viciu presupune o falsa reprezentare a realitatii la incheierea contractului. Reclamanta invoca eroarea asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului. Ori plecand de la acordul de vointa al partilor materializat in contractul de vanzare cumparare, se constata ca reclamanta a avut permanent in vedere obiectul reprezentat de cenusa de pirita din halda proprietatea paratei, pe care a inspectat-o si a prelevat mostre, avand astfel cunostinta de starea acesteia – art.3, pct. 1.3. Instanta nu poate, din aceasta perspectiva, sa gaseasca intemeiate pretentiile reclamantei, calitatea bunului obiect al contractului fiind verificata personal de catre reclamanta.

Referitor la dol ca viciu de consimtamant, acesta presupune inducerea in eroare, prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina pe reclamanta la incheierea contractului. Ori cum reclamanta a declarat ca a avut acces efectiv la cenusa pirita de unde a si luat probe, nu se poate retine existenta elementului material al dolului constand in utilizarea de mijloace viclene si nici a elementului intentional constand in intentia de a induce in eroare.

In cauza, in fapt, reclamanta isi invoca propria culpa pentru a obtine beneficii juridice. Pentru a putea vorbi de dol, trebuie sa avem o culpa a cocontractantului si nu a partii care invoca viciul.

Motivarea cererii de chemare in judecata in sensul ca viciul exista datorita imposibilitatii obiective de a determina calitatea al intregii cantitati de cenusa de pirita, intrucat halda are o suprafata foarte mare este o argumentatie pe care chiar reclamanta si-o inlatura.

Astfel, prin cererea de probatorii, reclamanta ale carei interese au fost reprezentate pe tot parcursul procesului de avocat ales, a solicitat printre alte probe si proba cu o expertiza chimica avand ca obiectiv determinarea compozitiei chimice efective a intregii cantitati de cenusa de pirita – fila 99, vol V. Avand cuvantul asupra acestui mijloc de proba, aparatorul ales al reclamantei a invederat ca tehnica cu ultrasunete ar permite determinarea in concret a concentratiei intregii cantitati de cenusa de pirita, aspect consemnat in practicaua prezentei hotarari.

Ori daca acest procedeu stiintific exista si poate fi utilizat in prezenta cauza, reclamanta nu mai poate invoca imposibilitatea obiectiva de a determina la momentul incheierii contractului concentratia. Faptul ca reclamanta nu a uzitat de acest procedeu la momentul incheierii contractului pentru a determina nivelul de concentratie de material neferos, nu i se poate imputa paratei vanzatoare. Orice clauza pentru a fi opozabila si cocontractantului trebuie obligatoriu negociata cu acesta. Ori cum in cauza, reclamanta cumparatoare nu a adus nici un moment la cunostinta paratei vanzatoare intentia sa de tranzactiona numai daca cenusa de pirita are o anumita concentratie nu poate pretinde in cadrul prezentului litigiu o protectie juridica in temeiul unei clauze inexistente in contract.

Referirea pe care o face reclamanta la buletinul de analiza prezentat cu ocazia incheierii contractului si care ar fi atestat o concentratie mai mare pe care ar fi avut-o in vedere reclamanta la incheiere a contractului, este lipsita de orice relevanta in cauza, atata timp cat acest document a fost apreciat de ambele parti contractante doar din perspectiva cantitatii estimate, nu si a concentratiei.

Nulitatea contractului pentru lipsa cauzei este tot o institutie a carei realitate nu se verifica in speta, reclamanta fiind animata doar de dorinta de a face o expunere pur teoretica si extrem de ampla a unor institutii de drept. Cauza juridica este reprezentata de scopul urmarit la incheierea contractului, in cauza avand un contract de vanzare cumparare scopul imediat a fost prefigurarea mentala a contraprestatiei, vanzator a urmarit pretul, iar cumparatorul dobandirea bunului. Scopul mediat reprezinta motivul determinant al contractului, in cauza insusirile unei prestatii; asa fiind, scopul mediat al paratei vanzatoarei si declarat in cuprinsul contractului a fost ecologizarea haldei apartinand paratei, scopul mediat al reclamantei fiind obtinerea de materiale neferoase sau feroase, fara nici o specificatie cu privire la compozitia chimica a materiei prime prelucrate si nici cu privire la nivelul profitabilitatii activitatii desfasurate de reclamanta.

Ori ridicand mostre de produs, pe care le-a suspus unei analize, reclamanta a avut reprezentarea clara a bunului pe care l-a achizitionat. De remarcat, ca, desi in continutul contractului, reclamanta a aratat ca a luat probe de produs, aceasta nu a depus la dosarul cauzei nici un buletin de analiza de la acel moment, referindu-se in sustinerea cererii numai la buletinul de analiza prezentat de parata la momentul incheierii contractului. Credinta legitima, inselata de ar fi fost, este exclusiv culpa reclamantei care nu a depus diligentele necesare pentru a se asigura ca produsul dobandit are calitatile dorite pentru a raspunde astfel nevoilor sale de comerciant.

In cauza nu se poate aprecia incidenta dips. art. 966 C. civ.

Instanta apreciaza ca pozitia procesuala a reclamantei este marcata de inconsecventa, tradand nesiguranta , in contextul in care apreciaza ca era imposibil de stabilit concentratia intregii halde, insa in fata instantei sustine ca acest lucru este posibil de probat printr-o expertiza chimica. Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta intelege sa invoce pe de o parte eroarea grava, pe de alta parte apreciaza ca in cauza ar fi incidente si dispozitiile privitoare la dol, solicitand retinerea in cauza a nulitatii declaratiei de rezolutiune. Se invoca, de asemenea, lipsa cauzei cu consecinta nulitatii contractului. Imbratisand o alta perspectiva solicita anularea contractului incheiat astfel cum a fost modificat prin actele aditionale, pentru ca in finalul cererii de chemare in judecata sa considere ca ar fi incidenta sanctiunea rezolutiunii cu repunerea partilor in situatia anterioara. Argumentele prezentate in sustinerea cererii de chemare in judecata se constituie intr-o ampla analiza pur teoretica a unor institutii asupra carora instanta apreciaza ca nu au nici o incidenta in cauza. Prin cererea precizatoare, reclamanta are o noua viziune asupra raporturilor contractuale si solicita reducerea pretului in considerarea viciului ascuns al bunului obiect al contractului.

Or si numai pentru acuratete juridica, reclamanta nu poate pretinde unei instante sa-si aleaga una dintre ipotezele pe care le prezinta.

In fapt, reclamanta a imaginat o alta realitate contractuala, diferita de cea din speta de fata.

Cu privire la asa zisele clauze de limitare a raspunderii, inserate la pct. 1.1 si 1.3, instanta nu vede logica juridica a unei astfel de asertiuni. Acestea au fost redactate de catre parti, prin acord, nefiind susceptibile de interpretare; clauza 4.1 lit. IV reprezinta o clauza prin care partile, prin acord au stabilit ca, intrucat cumparatorul a efectuat analize in privinta haldei de cenusa de pirita si cunoaste starea piritei, asa cum se arata la art. 1.3, orice viciu care se constata ulterior incheierii contactului in legatura cu cenusa de pirita cumparata reprezinta viciu aparent pentru care nu raspunde reclamanta. Chiar si fara o astfel de mentiune in contract, nu se poate retine vreo culpa in sarcina paratului vanzator in contextul in care reclamanta a avut la dispozitie toate mijloacele legale de a-si proteja interesele, inclusiv prevederea in contract a unei clauze cu privire la nivelul concentratiei minime de metale neferoase.

Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, motiv pentru care nefiind intrunita nici una dintre conditiile legale amplu dezbatute de reclamant in cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata si care au fost supuse analizei prezentei instante, va respinge actiunea asa cum a fost precizata.”

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta, solicitand: anularea Declaratiei de rezolutiune nr. 8 din data de 24 mai 2013 transmisa de catre parata avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru rezolutiunea contractului din partea paratei; anularea Contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata si reclamanta la data de 24.01.2011, astfel cum acesta a fost modificat prin actele aditionale ulterioare, avand in vedere eroarea in care s-a aflat reclamanta in momentul incheierii contractului in stransa legatura cu lipsa cauzei contractului respectiv, dolul manifestat de catre parata; in consecinta solicita repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv obligarea paratei la restituirea sumei de 5.998.108,04 RON reprezentand avansul achitat de catre reclamanta si investitiile facute de aceasta pentru extragerea cenusei de pirita cu acordarea in plus de daune-interese constand in obligarea paratei la plata sumei evaluata provizoriu la 1.000.000 RON reprezentand beneficiul nerealizat de catre reclamanta; in subsidiar fata de capatul de cerere anterior solicita rezolutiunea Contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata si reclamanta la data de 24.01.2011, astfel cum acesta a fost modificat prin actele aditionale ulterioare, ce are ca obiect vanzarea-cumpararea de cenusa de pirita, avand in vedere neindeplinirea obligatiei asumate de catre parata de a furniza subscrisei o cenusa de pirita avand o concentratie de material feros de 51-52%. Ca o consecinta a rezolutiunii solicita repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv obligarea paratei la restituirea sumei de 5.998.108,04 RON reprezentand avansul achitat de catre subscrisa si investitiile facute de aceasta pentru extragerea cenusei de pirita cu acordarea in plus de daune-interese constand in obligarea paratei la plata sumei evaluata provizoriu la 1.000.000 RON reprezentand beneficiul nerealizat de catre reclamanta; intr-un ultim subsidiar solicita reducerea pretului contractului de 20 USD/tona + TVA, deja achitat de catre reclamanta, la 5 USD/tona + TVA, avand in vedere viciile ascunse ale lucrului vandut de catre parata precum si obligarea paratei la plata sumei de 2,325,463.04 RON reprezentand investitiile efectuate de catre reclamanta pentru exploatarea zacamantului de cenusa de pirita cu acordarea in plus de daune – interese constand in obligarea paratei Ia plata sumei evaluata provizoriu la 1.000.000 RON reprezentand beneficiul nerealizat de catre reclamanta.

In motivarea apelului, se arata, dupa o prezentare a situatiei de fapt si o apreciere asupra calitatii structurarii pe capete de cerere a cererii initiale ca instanta de fond a respins ca neintemeiata cererea reclamantei, fara a se pronunta cu privire la capatul principal de cerere cu privire la anularea declaratiei de rezolutiune nr. 8 din data de 24 mai 2013.

Se arata ca din punct de vedere faptic, in ciuda faptului ca cenusa de pirita nu a corespuns calitatii garantate de catre parata, reclamanta a prelucrat in mod constant, la un ritm de aproximativ 1200 tone/zi cenusa de pirita respectiva. Singurele intreruperi au survenit in luna ianuarie 2012 din cauza conditiilor meteorologice deosebit de nefavorabile.

Declaratia de rezolutiune nu este valabila nici prin raportare la normele legal, fata de faptul ca, atat timp cat insasi parata nu si-a executat obligatiile contractuale, este total abuziv din partea acesteia sa denunte contractul.

Pactele comisorii exprese – precum cel din prezenta speta – indiferent de forta lor juridica, nu inlatura caracterul de sanctiune al rezilierii. Ca urmare, aplicarea acestei sanctiuni, fie ca este judiciara, fie ca este conventionala, depinde de indeplinirea conditiilor generale ale rezilierii. In speta insa, nu se poate vorbi despre existenta vreunei culpe a reclamantei, intrucat aceasta si-a indeplinit in mod continuu obligatiile asumate, prelucrand in mod constant cantitati foarte mari din cenusa de pirita si platind de asemenea pretul aferent acestor operatiuni.

In ceea ce priveste nulitatea contractului de vanzare cumparare pentru lipsa cauzei, respectiv a scopului mediat din partea reclamantei, se arata ca, avand in vedere ca reclamanta este o societate comerciala care este obligata sa desfasoare activitati comerciale doar in scopul obtinerii de profit, reiese mai presus de orice dubiu ca scopul mediat al acesteia la incheierea respectivului contract de vanzare-cumparare a fost ca bunul achizitionat, in speta cenusa de pirita, are calitatile intrinseci minime necesare care sa ii permita subscrisei sa obtina profit. Or, avand in vedere procesul de prelucrare chimica al cenusei de pirita, concentratia de material feros pe care trebuia sa o aiba respectiva cenusa de pirita este de minim 50% material feros pentru a se putea atinge astfel pragul de rentabilitate, orice concentratie sub acest prag facand-o pe subscrisa sa opereze respectiva investitie intr-o pierdere continua.

Rezulta astfel, avand in vedere ca subscrisa in calitate de societate comerciala nu isi permite sa opereze investitii in pierdere, ca orice situatie de fapt, preexistena sau concomitenta cu momentul incheierii contractului care face ca respectiva activitate sa fie neprofitabila apriori, atrage din perspectiva comerciala a subscrisei o lipsa a scopului mediat ceea ce duce la lipsa cauzei contractului respectiv.

Totodata se arata ca contractul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate pentru dolul savarsit de parata la momentul incheierii acestuia.

Instanta de fond a retinut in mod gresit faptul ca apelanta a incheiat cu intimata un contract avand ca fundament „la negociere principiul vazut si placut” (paragraful 5, pagina 15), intrucat o asemenea clauza este negociata, ci se impune de catre redactorul actului, contravenind, in cazul de fata, cu clauzele contractuale care fac refererire la prelevarea de mostre.

Instanta observa faptul ca, prin mostre, reclamanta a avut reprezentarea clara a bunului pe care l-a achizitionat” (par. ultim, pag 15 din Hotarare), ceea ce este specific unei vanzari dupa mostra, dar instanta refuza apoi sa califice contractul incheiat ca atare, ignorand textele legale din materie. __________________________, bunul trebuie sa aiba exact calitatea mostrei prelevate, neputand avea alti parametri calitativi decat aceasta mostra. Instanta de fond sustine ca reclamanta, prin ridicarea mostrelor de produs, a avut reprezentarea clara a bunului pe care l-a achizitionat. Aceasta sustinere este corecta, dar numai in masura in care reprezentarea clara a subscrisei privea mostrele in sine, subscrisa avand reprezentarea justificata a faptului ca intreaga cantitate de cenusa avea calitatea mostrei.

In orice caz, interpretand relevanta buletinului analiza prin prisma contractului incheiat intre parti, instanta trebuia sa tina cont de principiul general din materie: clauzele si situatiile indoielnice se interpreteaza in contra vanzatorului.

De asemenea, este de observat obligatia vanzatorului intimat de a explica intinderea obligatiilor sale se concretizeaza inclusiv printr-o informare precontractuala a subscrisei, intr-un mod corect si complet.

Conform parerii unanime exprimata atat de doctrina de specialitate, cat si de practica judiciara, atat dolul, cat si eroarea reprezinta vicii de consimtamant a caror incidenta atrage lipsa unui consimtamant valabil exprimat motiv pentru care constatarea uneia dintre aceste cauze impune aplicarea sanctiunii nulitatii relative a conventiei astfel incheiate. Reclamanta considera ca ambele conditii sunt indeplinite in cazul de fata avand in vedere urmatoarele mai multe aspecte.

Reclamanta a avut in vedere in vedere la incheierea respectivului contract exclusiv un nivel de concentratie de material feros de 51 -52%, fiind nivelul de concentratie minima care i-ar fi putut asigura obtinerea unui profit foarte mic in exploatarea respectivei cenuse de pirita.

Or, in cazul in care subscrisa nu ar fi fost inselata de catre societatea parata prin prezentarea unui nivel de concentratie de material feros total fals nu ar mai fi incheiat respectivul contract, neputandu-se argumenta ca o societate comerciala ar dori sa efectuze activitati care sa ii provoace pierderi sigure.

De asemenea consideram ca, in cazul de fata este indeplinita si a doua conditie in sensul ca dolul provine de la cealalta parte contractanta, adica tocmai de la parata.

La momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, parata a prezentat un buletin de analize chimice a cenusii de pirita care arata o concentratie de 51-52% material feros.

Mai mult, in calitate de proprietar a respectivei cenuse de pirita, consideram ca aceasta cunostea sau cel putin trebuia sa cunoasca compozitia chimica adevarata a substantei pe care a vandut-o subscrisei.

Reclamanta arata ca acesta (inducerea in eroare) a fost scopul urmarit de catre parata prin faptul ca a insistat pentru introducerea in contract a clauzelor 1.1, 1.3 precum si 4.1, tocmai pentru a bloca, cu rea-credinta posibilitatea subscrisei de a ataca respectivul contract prin raportare la concentratia de material feros a cenusei de pirita.

Buletinul de analiza privea atat aspecte cantitative, cat si calitative, spre deosebire de retinerile instantei de fond, care a retinut. in mod netemeinic, numai aspectul cantitativ, iar nu si cel al concentratiei (pag. 17, par. 1).

Reclamanta, increzandu-se in buna-credinta a paratei si prin raportare la prevederile art. 970 din Codul Civil C___ a acceptat clauzele 1.1, 1.3 si 4.1 lit. (iv), astfel cum au fost propuse de catre parata.

De asemenea, instanta de fond a retinut in mod gresit ca reclamanta isi invoca propria culpa, pentru a obtine beneficii juridice, intrucat intimata a garantat o anumita concentratie de material feros in cenusa de pirita si tinand cont de principiul bunei-credinte in materie contractuala.

Mai mult decat atat, conform art. 4.1 din Contractul de Vanzare Cumparare, parata a garantat reclamantei ca: „pentru obtinerea Autorizatie de mediu revizuita nr. 157/02.09.2010 a furnizat tuturor institutiilor si autoritatilor competente informatii corecte si complete si conforme cu realitatea”. Or, informatiile care au stat la baza Autorizatiei de mediu nr. 157/02.09.2010 se refereau tocmai la o concentratie de 51-52% de material feros, lucru care nu a fost conform cu realitatea.

In cazul in care s-ar putea considera ca respectivele clauze de limitare a raspundere ar fi valabile reclamanta arata ca acestea nu sunt aplicabile raportat la regulile de interpretare a contractului de vanzare cumparare care stabilesc ca un asemenea contract trebuie interpretat in contra vanzatorului.

Exista astfel o contradictie intre clauzele care prevad ca reclamanta a inspectat bunul si este de acord cu acesta si faptul ca parata a garantat o concentratie de 51-52% dar, avand in vedere ca un contract de vanzare-cumparare trebuie interpretat, in caz de neclaritate in contra vanzatorului, consideram ca trebuie acordata eficacitate clauzelor prin care parata a garantat o concentratie de 51-52% de material feros a cenusei de pirita. Precizeaza ca in situatia de fata ne aflam in prezenta cel putin a unui dol prin reticenta pentru ca parata, fiind proprietarul care a obtinut initial cenusa de pirita cunostea cu siguranta sau cel putin era obligata sa cunoasca concentratia scazuta de material feros pe care aceasta o are, dar, in ciuda acestui fapt a ales sa vanda aceasta cenusa subscrisei avand reprezentarea clara a faptului ca reclamanta va derula o investitie in pierdere.

Singurul motiv pentru care reclamanta a acceptat sa incheie contractul cu toate ca nu a putut sa analizeze in concret intreaga cantitate de cenusa de pirita a fost buna-credinta pe care a prezumat-o din partea paratei coroborat cu faptul ca a considerat ca intreaga cenusa are aceleasi calitati ca si cenusa aflata la suprafata haldei.

Trebuie avut in vedere ca imposibilitatea analizei intregii cantitati de cenusa de pirita este o imposibilitate obiectiva care ar fi afectat orice alta persoana aflata intr-o situatie similara prin faptul ca nu se poate ajunge din punct de vedere fizic la cenusa de pirita aflata spre fundul gropii decat dupa ce cenusa de la suprafata este exploatata si prelucrata, motiv pentru care consideram ca nu se poate retine vreo culpa din partea reclamantei.

Totodata se arata ca in subsidiar contractul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate pentru eroare grava in care s-a aflat reclamanta la momentul incheierii acestuia. Art. 1.2 din Contractul de vanzare-cumparare prevede ca cenusa de pirita achizitionata este cea detaliata in autorizatia de mediu revizuita nr. 157/02.09.2010 obtinuta de catre parata si care arata o compozitie chimica de 51-52% material feros. Or, este in afara oricarui dubiu ca, in situatia de fata, reclamanta s-a aflat intr-o eroare grava asupra calitatilor esentiale ale obiectului actului juridic incheiat. Avand in vedere ca obiectul actului juridic a carui anulare se solicita este reprezentat de cenusa de pirita si ca, raportat la faptul ca reclamanta este obligata din punct de vedere comercial sa obtina profit, neputandu-se pune problema ca reclamanta sa incheie acte juridice ce sunt paguboase a priori si ca acest lucru nu era obiectiv posibil prin exploatarea unei cenuse de pirita ce are o concentratie de material feros de numai 46-48%, rezulta eroarea grava in care s-a aflat reclamanta la momentul incheierii actului juridic.

Totodata parata nu si-a respectat obligatia de a furniza reclamantei o cenusa de pirita avand o concentratie de material feros de 51-52% motiv pentru care se impune rezolutiunea Contractului de vanzare-cumparare. Acesta a fost scopul determinant al incheierii contractului din punctul de vedere al reclamantei, aceasta fiind considerata de catre reclamanta o obligatie esentiala din partea paratei.

Avand in vedere ca parata si-a asumat o obligatie de rezultat, prin faptul ca, in concret, contractul de vanzare este o varietate a vanzarii, respectiv vanzarea dupa mostra, considera ca simpla neexecutare a acesteia intr-un mod considerat satisfacator de catre creditor (subscrisa) este de natura sa atraga rezolutiunea contractului.

Se arata ca, in primul rand, ne aflam in situatia de fata in situatia unei neexecutari a contractului prin pentru ca parata, in ciuda faptului ca si-a asumat expres obligatia de a furniza o cenusa de pirita avand o anumita calitate nu a facut acest lucru. In al doilea rand, trebuie avut in vedere ca aceasta neexecutare a contractului este o neexecutare culpabila prin faptul ca parata si-a asumat o obligatie expresa, de rezultat, ceea ce inseamna ca prin simpla neatingere a rezultatului dorit (furnizarea unei cenuse de pirita avand o anumita compozitie chimica) aceasta este considerata ca fiind in culpa.

In al treilea rand, actul juridic dedus judecatii este un contract de vanzare cumparare, act juridic eminamente sinalagmatic.

Avand in vedere aceste aspecte, consideram ca toate conditiile cerute de lege pentru pronuntarea rezolutiunii contractuale sunt indeplinite in cazul de fata, motiv pentru care se impune desfiintarea contractului incheiat intre reclamanta si parata.

Totodata, se impune reducerea pretului contractului de 20 USD/tona + TVA, deja achitat de catre reclamanta, la 5 USD/tona + TVA, avand in vedere viciile ascunse ale lucrului vandut de catre parata precum si obligarea paratei la plata sumei de 2,325,463.04 RON reprezentand investitiile efectuate de catre reclamanta pentru exploatarea zacamantului de cenusa de pirita cu acordarea in plus de daune-interese constand in obligarea paratei la plata sumei evaluata prov izoriu la 1.000.000 RON reprezentand beneficiul nerealizat.

In ceea ce priveste aceasta raspundere pentru vicii se arata ca viciul lucrului vandut de catre parata este ascuns.

In aprecierea caracterului ascuns al viciului, doctrina de specialitate a retinut urmatoarele: ., Viciul poate fi considerat ascuns numai in masura in care cumparatorul nu l-a cunoscut si, dupa imprejurari, printr-o verificare normala, dar atenta, nici nu putea sa il cunoasca, nefiindu-i comunicat nici de catre vanzator. ” Astfel, este in afara oricarui dubiu faptul ca reclamanta nu a cunoscut faptul ca cenusa de pirita achizitionata nu a avea concentratia necesara de material feros avand in vedere ca doar exploatarea ulterioara a acesteia a demonstrat faptul ca materia prima pusa la dispozitie nu poate asigura in mod obiectiv o operatiune profitabila.

Mai mult, concentratia de material feros era atat de mica, incat nu doar ca nu asigura o profitabilitate a investitiei, ci din contra, pricinuia o pierdere constanta. Or, este ilogic a considera ca daca subscrisa ar fi cunoscut aceste aspecte ar mai fi acceptat sa incheie respectivul contract, cat timp caracterul comercial al unei societati impune desfasurarea de operatiuni eminamente profitabile si nu de operatiuni care atrag o pierdere garantata.

Este evident ca in cazul de fata aceste vicii nu puteau fi descoperite nici macar printr-o verificare atenta a materiei prime, ci acestea au fost percepute abia dupa ce s-a inceput exploatarea efectiv a a zacamantului cu prelucrarea a cateva mii de tone de materie prima.

Fiind vorba despre cantitati industriale de materie prima achizitionata, coroborat cu faptul ca parata a oferit un buletin de analiza care confirma o concentratie mai mare de material feros, consideram ca in cazul de fata subzista notiunea de viciu ascuns al cenusei de pirita. In mod evident, viciul ascuns al lucrului vandut nu a fost comunicat in prealabil de catre parata cat timp aceasta a oferit la incheierea contractului un buletin de analiza care confirma o concentratie le material feros nereala.

Viciul cenusei de pirita a existat in momentul incheierii contractului. Aceasta conditie pentru a atrage raspunderea pentru vicii a paratei este indeplinita prin raportare la natura lucrului vandut.

Viciul cenusei de pirita este grav. Astfel, motivul pentru care reclamanta a achizitionat cenusa de pirita comercializata de catre societatea parata a fost acela ca, in urma procesului chimic de flotare la care era supusa respectiva materie prima subscrisa ar fi putut sa obtina o concentratie de material feros de aproximativ 61- 62%. In realitate, din cauza concentratiei foarte slabe de material feros pe care cenusa de pirita a avut-o, dupa cum reiese din buletinele de analiza depuse la dosarul cauzei, subscrisa nu a obtinut decat o concentratie de aproximativ 55% material feros, ceea ce nu era suficient pentru a derula o activitate comerciala profitabila.

Prin urmare, avand in vedere aceste aspecte de poate conchide ca viciul materiei prime este un viciu grav prin faptul ca acesta afecteaza insasi executarea corespunzatoare a contractului avand in vedere ca daca subscrisa ar fi cunoscut existenta acestuia, contractul nu ar mai fost incheiat, cel putin nu in aceleasi conditii.

Viciul sa fi fost cunoscut de vanzator, ceea ce conduce la obligarea acestuia la plata de daune interese

In primul rand, avand in vedere ca parata este proprietarul respectivei materii prime, aceasta cunostea sau cel putin trebuia sa cunoasca compozitia chimica adevarata a substantei pe care a vandut-o reclamantei.

In al doilea rand, reaua-credinta a paratei reiese in mod indiscutabil din faptul ca a prezentat, inainte de incheierea contractului, un buletin de analize care arata o compozitie chimica a cenusii de pirita neconforma cu realitatea, ceea ce nu inseamna decat ca aceasta a manifestat o rea-credinta fata de reclamanta in momentul incheierii contractului.

In al treilea rand, in cazul in care parata ar fi fost de buna-credinta, nu ar fi propus anumite clauze contractuale care sa ii limiteze raspunderea tocmai in ceea ce priveste o calitate esentiala a lucrului vandut.

Raportat la faptul ca parata este o societate comerciala si deci un profesionist, coroborat cu sustinerile din doctrina de specialitate, ca, in cazul de fata, trebuie retinuta culpa acesteia ceea ce inseamna o rea-credinta din partea paratei in ceea ce priveste relatia contractuala derulata cu subscrisa.

In plus fata de argumentele deja precizate in cererea principala de chemare in judecata, considera ca se impune lipsirea de efecte a clauzelor 1.1, 1.3 si 4.1 lit. (iv) din Contractul de Vanzare-Cumparare avand in vedere reaua-credinta a paratei in ceea ce priveste existenta viciilor lucrului vandut.

Practic, aceste clauze nu reprezinta altceva decat simple limitari de raspundere a vanzatorului pentru viciile lucrului vandut. Or, limitarea de raspundere nu functioneaza decat pentru vanzatorul de buna credinta, nu si pentru cel ce cunostea viciile.

Buna-credinta nu poate ti retinuta in ceea ce priveste atitudinea contractuala a paratei, ceea ce inseamna ca in sarcina acesteia trebuie retinuta reaua-credinta.

In dovedirea sustinerilor sale apelanta a solicitat: proba cu inscrisuri, expertiza chimica, expertiza contabila, expertiza financiar economica.

Intimata-parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In motivare, dupa prezentarea propriei variante asupra situatiei de fapt, a aratat ca, in ceea ce priveste anularea declaratiei de rezolutiune, reclamanta nu a invocat lipsuri ale declaratiei de rezolutiune care sa tina de conditiile de validitate de fond si nici de forma, astfel incat sanctiunea nulitatii declaratiei nu poate interveni.

Motivele invocate de catre reclamanta nu sunt cauze de nulitate, intrucat nu se circumscriu conditiilor de validitate de fond a actului juridic reprezentat de declaratia de rezolutiune.

In ceea ce priveste anularea contractului pentru lipsa scopului mediat si pentru eroare grava, anularea contractului pentru lipsa scopului mediat poate opera numai daca sunt indeplinite conditiile erorii grave, deci, in speta este unul si acelasi motiv de anulare. Conditia esentiala a erorii grave este ca eroarea sa poarte asupra unui element determinant la incheierea contractului.

Daca partile ar fi urmarit, conform scopului mediat ca obiectul contractului, sa fie cenusa de pirita cu concentratie de 51-52%, partile, in special cumparatoarea, ar fi inserat in contract aceasta mentiune in cadrul art. 1.3 care descrie obiectul contractului sau in cadrul art. 1.4 si 3.1.4, care se refera la scopul mediat al partilor. Partile insa, au redactat expres care este scopul mediat al cumparatoarei: obtinerea de concentrat de metale neferoase si concentrat de fier, calitate pe care o indeplineste cenusa de pirita cumparata. Nu exista nicio prevedere in contract din care sa rezulte intentia partilor de a vine si cumpara cenusa de pirita cu o anumita concentratie.

Sub aspectul existentei erorii se arata ca, de fapt reclamanta a cunoscut perfect realitatea, situatie ce rezulta din: prelevarea de mostre in scopul efectuarii de analize care, in urma analizei materialului, au confirmat buletinul de analiza prezentat de catre parata; reclamanta insasi declara faptul ca ea cunostea ca este imposibil ca prelucrarea a cateva mostre reprezentand cateva kg raportat la intreaga cantitate de aproximativ 4 000 000 t sa-i ofere o imagine de ansamblu, adica certitudinea ca exista aceeasi concentratie in toata halda; motivul pentru care a acceptat sa incheie contractul cu toate ca nu a putut sa analizeze in concret intreaga cantitate a fost faptul ca „a considerat ca intreaga cenusa are aceleasi calitati ca si cenusa aflata la suprafata haldei, adica a cumparat pe riscul sau; parata a redactat clauzele contractuale 1.3 si 4.1 alin. l pct. IV, tocmai pentru ca reclamanta avea cunostinta despre starea in care se afla cenusa de pirita si a urmarit sa cumpere cenusa de pirita individualizata numai prin termenii folositi in contract; faptul ca cenusa avea compozitie neuniforma era cunoscut de catre reclamanta la data de 22.03.2012, astfel cum rezulta din adresa nr. 12, emisa de catre insasi reclamanta, or, in aceste conditii, aceasta a solicitat expres si a prelungit contractul de vanzare cu inca 1 an si nu a invocat anularea contractului. De fapt, la fel au stat lucrurile si la momentul incheierii contractului, cand reclamanta cunostea ca exista posibilitatea ca cenusa sa nu aiba aceeasi concentratie in toata cantitatea si a incheiat contractul in cunostinta de cauza. Deci din sustinerile reclamantei si prevederile contractuale rezulta ca aceasta a cumparat cenusa de pirita din halda in cunostinta de cauza.

In ceea ce priveste anularea contractului pentru dol, conditia esentiala a dolului este ca eroarea sa poarte asupra unui element determinant la incheierea contractului. Obiectul este un element determinant la incheierea contractului, de aceea partile au specificat expres in ce consta obiectul contractului.

Nu exista nicio mentiune in contract privind calitatile cenusei de pirita, calitati in considerarea carora reclamanta cumpara cenusa de pirita, nu s-a specificat ca parata vinde si reclamanta cumpara cenusa de pirita cu concentratie de material feros 51-52%, ci s-a specificat ca obiectul vanzarii il constituie cenusa de pirita aflata in halda vanzatorului.

In al doilea rand, criticile reclamantei nu se refera la calitati substantiale ale obiectului, intrucat reclamanta a cumparat bunul pe care a urmarit sa il cumpere, cu privire la care ea insasi a efectuat teste, ci cel mult la vicii ale lucrului pe care le-a descoperit pe parcursul derularii contractului si care, dupa cum ea insasi arata, i-au micsorat valoarea de intrebuintare, deci eroarea se refera numai la calitatea lucrului si, in acest caz, cumparatorul nu poate sa ceara anularea contractului ci doar actiune in garantie (redhibitorie).

Daca analizam scopul mediat al cumparatoarei specificat expres in contract – obtinerea de concentrat de metale neferoase si concentrat de fier precum si faptul ca reclamanta sustine ca bunul contractat are concentratie de metal, dar de 46-48% in loc de 51-52%, cel putin o parte din cantitate, rezulta evident ca nu este vorba despre calitati substantiale ale bunului, ci numai, eventual, despre o calitate scazuta, imprejurare ce poate fi valorificata numai in cadrul actiunii redhibitorii.

In al treilea rand, dolul presupune dovada a doua elemente care intra in structura sa: elementul obiectiv constand in mijloace viclene care pot consta in actiuni sau inactiuni (dol prin reticenta) si elementul subiectiv constand in intentia de a induce in eroare o persoana pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic.

In speta, nu se dovedeste nici elementul obiectiv, nici cel subiectiv.

In privinta elementului obiectiv, nu se poate sustine ca parata a ascuns celeilalte parti o imprejurare esentiala, pe care ar fi trebuit sa o cunoasca, acest fapt rezultand : din prevederile contractuale in care s-a mentionat ca „reclamanta a inspectat halda si a prelevat mostre in scopul efectuarii de analize si, in consecinta, are cunostinte despre starea in care se afla cenusa de pirita” deci, parata nu numai ca nu a ascuns nimic, dar i-a dat posibilitatea paratei sa faca propriile analize pe care aceasta le-a efectuat, luand cunostinta de starea piritei-fapt insusit prin semnarea contractului cu aceasta mentiune; din sustinerile reclamantei din cererea de chemare in judecata-fila 9 din cererea de chemare in judecata, care arata ca „s-ar impune anularea si in conditiile in care, subscrisa(reclamanta), anterior incheierii acestui contract, a prelevat cateva mostre din cenusa respectiva, care in urma analizei materialului, au confirmat o concentratie de 51-52% material feros. Datorita specificatiilor locului unde se afla cenusa de pirita, este practic imposibil ca prelucrarea a cateva mostre reprezentand cateva kg raportat la intreaga cantitate de aproximativ 4 000 000 t sa ofere cumparatorului o imagine de ansamblu, astfel incat sa se considere ca acesta a contractat in cunostinta de cauza. Se afla _______________________________ de a testa intreaga cantitate de cenusa, cenusa care nu se afla la suprafata haltei nu puteai analizata decat dupa ce cenusa de deasupra era prelucrata; singurul motiv pentru care a acceptat sa incheie contractul cu toate ca nu a putut sa analizeze in concret intreaga cantitate a fost buna-credinta pe care a prezumat-o din partea paratei coroborat cu faptul ca a considerat ca intreaga cenusa are aceleasi calitati ca si cenusa aflata la suprafata haltei. „

Astfel, numai analizand sustinerile reclamantei, rezulta ca aceasta, astfel cum rezulta din contract, a prelevat mostre in scopul efectuarii de analize care, in urma analizei materialului, au confirmat buletinul de analiza prezentat de catre parata – o concentratie de 51-52% material feros. Nu se poate sustine, deci, ca parata a inselat reclamanta prin prezentarea unui nivel de concentratie total fals, cum mentioneaza la fila 7 din cererea de chemare in judecata, reclamanta isi contrazice propriile afirmatii.

Sub aspectul clauzelor 1.1, 1.3 si 4.1 lit. IV, despre care reclamanta arata ca nu sunt valabile, se arata ca : in primul rand, clauzele 1.1 si 1.3 sunt clauze care se refera la obiectul contractului – nu conventii care limiteaza raspunderea si au fost redactate de catre parti, prin acord, foarte clar, nefiind susceptibile de interpretare; clauza 4.1 lit. IV reprezinta o clauza prin care partile, prin acord, au stabilit ca, intrucat cumparatorul a efectuat analize in privinta haldei de cenusa de pirita si cunoaste starea piritei, asa cum se arata la art. 1.3, orice viciu care se constata ulterior incheierii contactului in legatura cu cenusa de pirita cumparata reprezinta viciu aparent pentru care nu raspunde reclamanta.

Astfel, nu se limiteaza raspunderea reclamantei in niciun fel, pentru ca legiuitorul reglementeaza numai raspunderea pentru vicii ascunse, or partile nu au limitat raspunderea pentru vicii ascunse, ci numai au definit ce inseamna viciu aparent, in acceptiunea partilor.

Chiar daca s-ar aprecia ca aceasta clauza limiteaza raspunderea vanzatorului, nu exista niciun motiv pentru care sa fie nula/anulabila (nevalabila, cum sustine reclamanta), deoarece nu incalca norme de drept de ordine publica, a fost stabilita cu acordul ambelor parti si nu se dovedeste in cauza dolul provenind de la vanzator (caz in care ar fi anulabila pentru acest viciu de consimtamant), nici elementul subiectiv, nici cel obiectiv si, implicit, nici reaua-credinta a vanzatorului. Nevalabilitatea se apreciaza prin raportare la o dispozitie legala sau o institutie juridica – de exemplu consimtamantul, ca si conditie de fond esentiala a actului juridic – nu raportat la opinia exprimata de un specialist in drept.

In ceea ce priveste rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiilor reclamanta face confuzie intre anulare si rezolutiune, intemeindu-le pe acelasi motiv.

Parata-vanzatoare nu si-a asumat obligatia de a preda cenusa de pirita cu concentratia de 51-52%, ci de a preda cenusa de pirita existenta in halda, pe care reclamanta a analizat-o, cunoscand starea ei. Astfel, parata si-a indeplinit obligatia, asa cum a fost prevazuta in contractul semnat de catre ambele parti.

In ceea ce priveste capatul de apel privind reducerea pretului – actiunea estimatorie se arata ca actiunea estimatorie si actiunea in anulare pentru error in substantiam se exclud, astfel ca nu pot fi exercitate concomitent, nici macar in subsidiar.

Totodata, concentratia de 46-48% invocata de reclamanta drept cea reala nu reprezinta viciu al lucrului intrucat obiectul contractului este cenusa de pirita aflata in halda vanzatorului; nu rezulta din nici un inscris ca vointa partilor a fost ca obiectul contractului sa fie cenusa de pirita cu concentratie 51-52%.

Reprezinta viciu ascuns acel viciu din cauza caruia lucrul este impropriu intrebuintarii (sau ii este micsorata valoarea de intrebuintare) la care este destinat dupa natura sa ori potrivit conventiei.

In conditiile in care cumparatoarea a incheiat un contract privind prelucrarea cenusii de pirita prin metoda flotatiei pentru obtinerea de concentrat de metale neferoase si concentrat de fier, iar cenusa de pirita cumparata are concentratie de metal de 46-48%, din care se poate obtine produsele indicate, asa cum sustine insasi reclamanta, este absurd sa se sustina ca aceasta concentratie de metal reprezinta un viciu ascuns al lucrului vandut, cand, din contra, confirma faptul ca scopul pentru care a fost incheiat contractul este realizat. Nu poate fi primita afirmatia vaga a reclamantei in sensul ca materia prima nu poate asigura profitabilitatea investitiei; instanta nu se poate raporta decat la ce au prevazut partile, nu la un scop mediat vag, neindividualizat, precum obtinerea de profit.

Se reitereaza de asemenea argumentele pentru care respectiva concentratie nu poate constitui un element (viciu) ascuns, reclamanta cunoscand, in masura posibilului, calitatile lucrului cumparat inca de la incheierea contractului.

Totodata se mai arata ca vanzarea nu a fost facuta dupa model sau mostra, ci, conform art. 1 din contract, pe principiul vazut-placut.

In sustinerea intampinarii s-a solicitat probatoriul cu inscrisuri.

Reclamanta a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea apararilor formulate de parata intimata, respectiv admiterea apelului.

In acest raspuns s-au reiterat in principal argumentele prezentate in apel.

S-a aratat, cu privire la solicitarea anularii declaratiei de rezolutiune ca nu a fost emisa cu respectare dispozitiilor legale suplimentare (cu privire la culpa celui fata de care se emite, respectiv indeplinirea propriilor obligatii de catre emitent), motiv pentru care se impune anularea acesteia. Totodata s-a aratat ca in ipoteza in care se va retine nulitatea intregului contract, Declaratia de rezolutiune nr. 8 din data de 24 mai 2013 nu are cum sa fie valabila, cat timp rezolutiunea este un efect al unui contract valabil incheiat.

In ceea ce priveste nulitatea pentru lipsa cauzei-scopului mediat, aceasta a constat in credinta legitima a reclamantei ca respectiva cenusa de pirita contine o concentratie de material feros de cel putin 51%, fapt ce i-ar permite derularea respectivului contract in conditii de profitabilitate.

In ceea ce priveste nulitatea contractului pentru dol s-a reiterat ca interpretand relevanta buletinului analiza prin prisma contractului incheiat intre parti, instanta trebuia sa tina cont de principiul general din materie: clauzele si situatiile indoielnice se interpreteaza in contra vanzatorului. De asemenea, este de observat obligatia vanzatorului intimat de a explica intinderea obligatiilor sale se concretizeaza inclusiv printr-o informare precontractuala a subscrisei, intr-un mod corect si complet, ceea ce nu s-a intamplat.

In cazul in care s-ar putea considera ca nu sunt intrunite toate conditiile pentru anularea respectivului contract avand pentru dolul comis de parata, consideram ca, acesta trebuie anulat pentru eroare grava raportat la calitatile esentiale ale bunului cumparat (cu referire tot la aspectul concentratiei de material feros).

Se arata si ca parata nu si-a respectat obligatia de a furniza reclamantei o cenusa de pirita avand o concentratie de material feros de 51-52% motiv pentru care se impune rezolutiunea Contractului de vanzare-cumparare. Se precizeaza ca, din structurarea cererii de chemare in judecata, respectiv a cererii de apel se poate observa ca petitul privind rezolutiunea contractului de vanzare este subsidiar fata de cel privind anulare. Prin urmare, chiar daca motivele ar fi aceleasi, diferenta intre un motiv de nulitate si o cauza care atrage rezolutiunea este determinata de momentul la care acestea au aparut: respectiv la momentul incheierii contractului, fapt ce atrage nulitatea, sau ulterior momentului incheierii contractului, fapt ce atrage rezolutiunea, cata vreme acesta reprezinta o veritabila neexecutare a obligatiei contractuale.

In ceea ce priveste capatul subsidiar, de reducere a pretului cu obligarea la daune interese a paratei, se reitereaza argumentele conform caruia viciul (concentratia diferita de material feros) ar fi ascuns, existent in momentul incheierii, grav si cunoscut (sau trebuia cunoscut) de parata, acest din urma aspect dand nastere si la daune-interese.

Prin incheierea din 30.04.2015 Curtea a respins solicitarile probatorii noi ale apelantei, cu motivarea din considerentele respectivei incheieri.

Analizand actele si lucrarile dosarului in limitele devoluate de apelul formulat, Curtea retine ca:

Desi atat in cererea introductiva, cat si ulterior, in apel (vazuta ca o consecinta a eventualei admiteri a apelului), se indica, in ordine, doua petite principale: anularea declaratiei de rezolutiune nr. 8/24.05.2013, respectiv anularea contractului de vanzare cumparare din 24.01.2011, in mod logic trebuie analizata mai intai validitatea/nevaliditatea contractului dintre parti din 24.01.2011, pentru ca declaratia de rezolutiune priveste exact acest contract, or ea, ca un act subsecvent relativ la contract depinde sub aspectul efectelor (interesului juridic al analizarii) de validitatea contractului la care se raporteaza; acest aspect este de altfel observat si de apelanta in asertiunile sale, care, cu toate acestea, a ales aceasta modalitate de prezentare a solicitarilor sale. Curtea insa va analiza actele a caror ineficienta de invoca in ordinea logica, prezentata mai sus.

I. Analizand motivele de nulitate invocate de apelanta pentru contractul de vanzare cumparare din 24.01.2011 se observa clar ca, desi dezvoltate prin raportare la expuneri doctrinare exhaustive si cu indicarea textelor de lege care reglementeaza in abstract respectivele motive, toate acestea, cum bine a observat instanta de fond, au un singur element faptic, comun,: presupusa eroare grava asupra concentratiei de material feros, care, in loc sa fie de 51-52% era de 46-48%. Aceasta eroare grava ar conduce atat la lipsa cauzei (respectiv a scopului mediat reprezentat de valorificarea profitabila a materiei prime obtinute), ar constitui si eroarea ce sta la baza dolului paratei (completata bineinteles cu manoperele presupus dolosive ale acesteia, de actiune si/sau inactiune in sensul de a convinge partea adversa ca cenusa de pirita avea o anumita concentratie), sau in subsidiar ar reprezenta oricum o eroare grava asupra calitatilor esentiale ale obiectului actului juridic, care ar atrage oricum nulitatea.

Or, eroarea grava invocata in speta ar trebui sa poarte asupra obiectului actului juridic. Cum partile au asertiuni diferite cu privire la ce tip de act de vanzare-cumparare s-a incheiat si asupra a ce obiect, in esenta, s-a contractat, singura posibilitate de apreciere asupra acestuia rezida in analizarea dispozitiilor contractuale precum si a aspectelor probatorii ulterioare din care rezulta ce au inteles partile sa stabileasca ca drepturi si obligatii reciproce prin actul juridic pe care l-au incheiat.

Din analizarea ambelor aspecte, facuta in sensul dispozitiilor art. 977 Cod civil din 1864 (pentru aflarea intentiei comune a partilor contractante) rezulta ca partile au avut in vedere vanzarea „intregii cantitati de cenusa de pirita” „pe baza principiului vazut si placut” – art. 1.1 in contract (dosar fond vol. 1, p. 42).

In afara faptului ca acest obiect al contractului apare definit expres si extrem de clar in chiar primul articol al actului analizat, la aceasta concluzie ne conduc si o sumedenie de alte articole ale contractului si elemente probatorii, coroborate cu prezumtii simple.

Astfel, trebuie mai intai mentionat un aspect foarte interesant: fiind vorba de o cantitate imensa, nici macar cantitatea totala de cenusa de pirita nu este indicata in obiect. Or, nu s-ar putea afirma ca in speta cantitatea n-ar fi fost importanta pentru „profitabilitatea” investitiei, aspect indelung invocat de apelanta, de unde rezulta concluzia ca, desi era foarte importanta, cantitatea materiei prime a fost apreciata tot global, cu o marja de risc de catre cumparatoare, care nu o putea cunoaste in mod exact de la inceput insa care, in urma verificarilor locatiei, a considerat-o conforma pentru scopurile sale, tot la fel cum, tot in urma verificarilor faptice pe care nu a fost impiedicat in nici un fel sa le faca, a considerat concentratia de material feros conforma acestora.

Insa acest aspect conduce la o concluzie importanta sub aspectul obiectului prestatiei vanzatorului: daca nici macar cantitatea nu a fost determinata exact, cum ar fi putut prestatia vanzatorului sa constea in predarea haldei nu „pe principiul vazut placut”, ci doar in conditiile unei anume concentratii de pirita pentru fiecare parte a haldei (sau cel putin medie).

Pe langa acest aspect, art. 1.3 arata expres ca cumparatorul a inspectat halda si intelege sa o cumpere in starea in care aceasta se afla la momentul incheierii contractului, impreuna cu orice alte materii produse si materiale s-ar afla in ea (deci fara nicio precizare speciala cu privire la concentratia de material feros). Acest aspect este reiterat in art. 4. 1 IV, sub forma unei definiri a viciilor drept aparente, posibile in limitele dreptului de dispozitie al partilor cat timp nu aduce atingere unor dispozitii imperative, in sensul ca in cadrul acestora intra starea haldei la momentul contractului, inspectata de cumparator „asa cum se arata la art. 1.3”.

Faptul ca, in definitia tonei de material uscat, se indica ca aceasta ar fi cenusa de pirita avand gradul de umiditate indicat in buletinul de analiza nr. 2 (art. 6.2 din contract si singura referire contractuala concreta la buletinul de analiza din care ar rezulta o alta concentratie decat cea afirmata de apelanta a exista in realitate) nu poate, prin contrapondere cu toate articolele indicate, exprimand vointa partilor, conduce la concluzia ca de fapt obiectul contractului era cenusa de pirita de o anumita concentratie. Pe langa faptul ca aceasta apare drept o referire tangentiala, colaterala, in cadrul contractului la respectivul buletin de analiza, mai trebuie observat si ca in definirea tonei de material uscat se face referire la gradul de umiditate al cenusei de pirita ca element determinat pentru cantarirea (greutatea) ei si nu la concentratia ei de material feros, care nici in acest caz nu apare drept element determinant. Pe langa acest aspect mai trebuie avuta in vedere si regula de interpretare din art. 982 Cod civil din 1864 care arata ca: „Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg”. Or interpretand sistemic, actul intreg, este evident ca s-a cumparat o halda (de fapt chiar mai multe halde) de cenusa de pirita, pe principiul vazut si placut, cu posibilitatea (pusa in valoare) de cumparator de a face ce teste doreste anterior cumpararii.

Pe langa dispozitiile contractuale concluzia la care a ajuns Curtea rezulta si din corespondenta comerciala din parti, anterioara declansarii litigiului, precum si din actele incheiate de acestea. Astfel, prin acte aditionale, apelanta a solicitat/acceptat prelungirea contractului desi incepuse deja sa exploateze cenusa de pirita si, conform propriilor asertiuni, observase ca aceasta avea o alta concentratie de material feros. Totodata, chiar la momentul incetarii activitatii, apelanta-reclamanta, arata, in corespondenta sa comerciala cu parata (f. 180, 184 dosar fond) cu totul alte motive decat cele invocate in fata instantelor; astfel motivele incetarii activitatii erau financiare, tehnice (ale instalatiei), meteorologice, dar nu erau in nici un fel legate de o concentratie de material feros necorespunzatoare „scopului mediat” pe care ea l-a avut in vedere. Or, este evident ca, daca nici macar la momentul incetarii executarii propriilor obligatii contractuale reclamanta nu intelege sa indice un motiv de nulitate atat de grav al contractului (pe care l-ar fi cunoscut cu siguranta intre timp, din moment ce exploata bunul cu „concentratie necorespunzatoare” de foarte mult timp) singurul motiv plauzibil este ca acest motiv de nulitate nu exista, intentia comuna a partilor (deci inclusiv a ei la momentul contractarii) neprivind concentratia de minim 51-52% a cenusei de pirita. Chiar si in corespondenta ulterioara incetarii efective (f. 186-187 vol. 1 dosar fond), desi incepe sa invoce neconformitati ale materialelor, reclamanta exemplifica cu totul alte posibile neconformitati, fiind evident ca, de fapt, incerca sa gaseasca motive pentru desfiintarea contractului/exonerarea de raspundere pentru neindeplinirea propriilor obligatii.

Stabilind deci ca nu exista eroare grava cu privire la obiectul contractat, Curtea considera ca nu mai este necesara analiza exhaustiva celorlalte asertiuni privind conditiile nulitatii pentru lipsa cauzei (scopului mediat), dolului sau insasi erorii grave, toate aceste asertiuni avand la baza preexistenta unei astfel de erori.

Va preciza totusi, fata de faptul ca scopul mediat poate parea o conditie oarecum distincta, ca acesta nu poate fi reprezentat de profitul unei activitati de exploatare (sau economice in general) intrucat o astfel de interpretare ar conduce la concluzia absurda ca, ori de cate ori un cumparator de materii prime, din propria culpa de management constand in eventuala nestudiere suficienta a caracteristicilor materiei, nu poate ajunge la profit, el poate cere anularea/declararea nulitatii contractului de achizitii materii prime. Profitul este un scop general al oricarei activitati comerciale, insa comerciantul alege modalitatea in care intelege sa si-l urmareasca pentru fiecare actiune a sa in parte (acceptand implicit riscurile) neputand imputa automat cocontractantului sau, sub forma nulitatii, lipsa de profitabilitate a operatiunii desfasurate.

Si sub aspectul dolului, nulitate ce implica si alte analize decat eroarea grava va preciza ca daca apelanta presupune ca ipoteza de lucru imposibilitatea obiectiva a cunoasterii de catre un cumparator (si exploatator/prelucrator) profesionist (ea insasi) a concentratiei unei cantitati de aproximativ 4.000.000 tone, atunci o astfel de ipoteza ar trebui sa se rasfranga in mod logic si asupra vanzatorului, fie si profesionist, care nu avea nici un interes (sau oricum nu avea un interes la fel de mare precum afirma cumparatorul ca avea) sa stie ce concentratie are fiecare metal din halda respectiva. Deci, cat timp era obiectiv imposibil pentru cumparator sa stabileasca concentratia pentru toata halda, indiferent de cate teste i s-a permis sa faca inainte de cumparare, in mod logic tot la fel ar fi fost si pentru vanzator, eventuala stabilire a acestei concentratii intr-o marja de eroare data de testarea unei singure zone din halda neputand constitui proba a unei operatiuni dolosive a acestuia.

In ceea ce priveste capatul subsidiar ce vizeaza rezolutiunea contractului pentru acelasi motiv invocat ca si pentru nulitatea acestuia, trebuie precizat ca, in abstract este posibila atat nulitatea, cat si rezolutiunea unui contract, dar, ca principiu, pentru motive diferite. Putem strict teoretic sa ne imaginam si o situatie in care acelasi motiv poate functiona si ca motiv de nulitate si ca motiv de rezolutiune, insa numai daca s-ar produce la momente diferite din moment ce nulitatea coexista incheierii contractului pe cand rezolutiunea, prin definitie, survine ulterior incheierii, ca urmare a unei neexecutari culpabile. In speta insa apelanta reclamanta, invocand in subsidiar rezolutiunea nu propune o alta teza de desfasurare a evenimentelor faptice, „lasand” motivul de rezolutiune preexistent incheierii contractului din moment ce concentratia cenusei de pirita din haldele vandute si individualizate prin locatie, la data predarii, este motivul pentru care cere si rezolutiunea (or aceasta nu se afirma ca se schimbase, si, mai mult, ca s-ar fi schimbat si din culpa vanzatoarei). Este, deci, evident ca ne aflam in fata unei false probleme de rezolutiune din moment ce „neexecutarea” invocata coexista cu incheierea contractului, fiind de fapt aceeasi nulitate careia i se da si o alta denumire juridica, in speranta obtinerii efectului util scontat (desfiintarea retroactiva a contractului)

In orice caz, pentru motivele indicate in analiza nulitatii, nu poate fi vorba de o „neexecutare” a unei obligatii ce nu exista conform acordului de vointa al partilor, intrucat conform acestuia, contractul viza vanzarea intregii cantitati de cenusa de pirita de la locul indicat, pe principiul „vazut-placut”.

In ceea ce priveste al doilea subsidiar, reducerea pretului contractului, ca efect al presupusului viciu ascuns reprezentat de concentratia diferita de material feros al cenusei de pirita, conform analizei prezentate mai sus, Curtea considera ca obiectul vanzarii nu privea cenusa de pirita de o anumita concentratie de material feros, ci cea aflata la fata locului, inspectata de cumparatoare si cumparata ca atare pe principiul vazut-placut. Deci, presupusa „neregularitate” invocata nu numai ca nu reprezinta un viciu ascuns, dar in sensul vointei juridice contractuale, nu reprezinta o caracteristica a obiectului care sa fi avut inraurire in formarea vointei juridice a partilor, deci nu reprezinta nici un viciu ascuns, nici unul aparent (iar sub aspectul erorii este cel mult o eroare indiferenta, iar nu eroare viciu de consimtamant sau eroare obstacol).

Chiar daca am accepta ca respectiva caracteristica prezenta o anumita importanta pentru cumparatoare (ceea ce, totusi, nu rezulta in nici un fel nici macar din multipla corespondenta purtata de parti in timpul desfasurarii relatiilor contractuale, aspect total nespecific in cazul profesionistilor ce s-ar simti indusi in eroare asupra calitatilor bunurilor cumparate), partile au prevazut expres ca orice caracteristici ale haldei sunt cel mult vicii aparente, cumparatoare efectuand testele necesare asupra acesteia. Or, o astfel de conventie asupra viciilor, chiar privita drept o conventie de limitare a raspunderii este perfect legala, si, retinandu-se asa cum am argumentat anterior ca vanzatoarea avea in vedere obiectul definit in ansamblu, iar nu concentratia exacta de material feros a acestuia, este ilogic sa se considere ca aceasta s-ar fi preocupat in vreun fel de a induce in eroare asupra unui „viciu” pe un aspect pe care partile nu-l indicasera drept esential/important pentru obiectul contractului.

De altfel, nici nu s-a facut vreo proba in acest sens, buletinul de analiza al vanzatoarei, care indica o concentratie asemanatoare cu cele efectuate de cumparatoare, dovedind dimpotriva, contrariul: anume ca facand analize, ambele parti obtineau aproximativ aceleasi rezultate asupra materialului – chiar mai mari in concentratie feroasa in cazul unor analize ale reclamantei – f. 32-34 dosar fond, vol. 1, de unde rezulta ca in nici un caz vanzatoarea nu alesese sa induca in eroare prin prezentarea unor valori mai mari pe acest aspect (iar imposibilitatea de a face analize pentru baza unei halde de cateva mii/sute de mii de tone era identica pentru parti, deci nu ar putea fi imputata vanzatoarei, si in sensul ca ar fi incercat sa ascunda prezenta unei alte concentratii, in locurile ce erau mai greu/imposibil de testat).

II. In ceea ce priveste petitul principal ce viza „anularea declaratiei de rezolutiune nr. 8/24.05.2013), trebuie precizat ca in mod corect observa intimata-parata ca nu se indica in concret nici un motiv de nulitate al acestui act juridic unilateral. Cel mult acest act juridic ar putea sa nu produca efecte juridice prin faptul ca ar fi fost emis in fara ca in speta sa se fi indeplinit conditiile pactului comisoriu de gradul IV (pentru ca el, ca act juridic unilateral nu poate produce per se drepturi si obligatii pentru alt subiect de drept decat partea ce-l emite, decat daca exista un acord preexistent in acest sens – pact comisoriu de gradul IV, de exemplu – care ii permite producerea acestor efecte –indeplinirea conditiilor pactului este insa verificabila de instante).

Insa, chiar si urmarind asertiunea apelantei si acceptand ca, daca s-ar emite o declaratie de rezolutiune fara indeplinirea conditiilor pactului comisoriu contractual aceasta ar fi „nula” pentru nerespectarea conditiilor legale ale rezolutiunii, Curtea constata ca in speta (cum corect a constatat faptic si instanta de fond, care insa nu a indicat si consecintele juridice ale constatarilor sale), apelanta a intrerupt activitatea din culpa sa, aspect ce reiese din corespondenta comerciala a partilor. Faptul ca in aceasta apelanta face referire la „motive obiective” in corespondenta sa (f. 180 vol. 1 dosar fond) nu inseamna ca acestea sunt independente de orice culpa a apelantei, culpa fiind apreciata in contractele intre profesionisti in abstract, deci la cel mai mic grad si fiind prezumata de neexecutarea contractuala (faptul ilicit contractual).

In aceste conditii, fiind de necontestat incalcarea de catre reclamanta a obligatiei de viza evacuarea/prelucrarea intr-un ritm constant prevazut la art. 3.1 din contract, si nefiind vorba de nicio incalcare a contractului din partea vanzatoarei (pentru aspectele invocate de apelanta, inlaturate in considerentele anterioare) aplicarea prevederilor art. 7.2 ii din contract, prin declaratia de rezolutiune nu apare nici contrara prevederilor pactului comisoriu stabilit de parti, nici principilor generale ale rezolutiunii contractului; deci si acest capat principal de cerere a fost in mod corect respins.

Fata de cele aratate mai sus, Curtea apreciaza ca hotararea pronuntata este legala si temeinica pe toate aspectele devoluate nesubzistand nici un caz de schimbare sau de anulare a acesteia cum prevad dispozitiile art. 296–297 C__.

In consecinta, in temeiul art. 296 Cod de procedura civila, Curtea va respinge apelul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de reclamanta S__ G____ MANAGEMENT SRL – J40/xxxxx/2003, CUI xxxxxxxx, cu sediul in Bucuresti, _________________________.71-73, _______________, sector 1, impotriva Sentintei civile nr.631/27.10.2014, pronuntata de Sectia Civila a Tribunalului Teleorman in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX avand ca obiect nulitate act juridic , in contradictoriu cu intimata parata _________________ – JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul in T____ M_______, __________________, judetul Teleorman, ca nefondat.

Cu recurs.

Pronuntata in sedinta publica azi, 02.06.2015

Red. Jud. PP

Tehnoredactat: PP

4 ex./03.09.2015

Comunicat: 2 ex./………………

Tribunalul Teleormani – Sectia Civila

Jud. fond: L____ N_______ A______