Anularea certificatului de mostenitor
Intrucat in certificatul de mostenitor a fost inclus un drept inexistent in patrimoniul defunctului la data decesului este intemeiat motivul de nulitate invocat.
Retinand ca in certificatul de mostenitor a fost inclus un drept inexistent in patrimoniul defunctului la data decesului, instanta de apel a constatat ca este intemeiat motivul de nulitate invocat in acest sens de paratii reclamanti si in consecinta, a admis cererea reconventionala si a constatat nulitatea Certificatului de mostenitor suplimentar.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 1257/2017
Sedinta publica de la 21 septembrie 2017
Decizia nr. 1257/2017
Asupra recursurilor de fata:
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, reclamantii A., B., C., D. si E. au chemat in judecata paratii F. si G., solicitand sa se constate nulitatea absoluta a Contractului de donatie autentificat sub nr. 29381 din 2 august1994 de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti si a Contractului de vanzare-cumparare autentificat la data de 22 august 1999 sub nr. 192 de Biroul Notarului Public Bucur Nicoleta.
Prin cererea reconventionala depusa la dosar, paratii au solicitat constatarea nulitatii Certificatului de mostenitor suplimentar nr. 34/2007 al Biroul Notarului Public H., pentru lipsa obiectului.
Prin Sentinta civila nr. 178 din 11 ianuarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. x/4/2008, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, sectia civila, a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia civila.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a V-a civila, la data de 3 mai 2010, sub nr. y/3/2010.
Prin Sentinta civila nr. 1794 din 5 octombrie 2012, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune ca neintemeiata, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive integrale a paratilor; a respins in consecinta actiunea principala; a admis cererea reconventionala si a constatat nulitatea Certificatului de mostenitor suplimentar nr. 34 din 7 martie 2007 emis de Biroul Notarului Public H.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, ca reclamantii au invocat un motiv de nulitate absoluta a contractului de donatie, astfel incat actiunea este imprescriptibila extinctiv, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive integrale a paratilor, tribunalul a constatat ca actiunea principala a fost formulata de reclamanti in contradictoriu doar cu o parte dintre mostenitorii defunctei I., care a fost parte in ambele acte a caror nulitate s-a solicitat a se constata – donatara in Contractul de donatie nr. 29381 din 2 august1994, respectiv vanzatoare, in Contractul de vanzare-cumparare nr. 190 din 22 februarie 1999.
Tribunalul a admis cererea reconventionala retinand ca in alcatuirea activului succesoral intra numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii si ca dreptul de proprietate asupra terenului situat in Popesti-Leordeni, jud. Ilfov, tarlaua 51/4, in suprafata de 7.200 mp nu mai exista in patrimoniul defunctului J., la data decesului acestuia, intrucat fusese transmis anterior, cu titlu gratuit, autoarei paratilor. In consecinta, Certificatul de mostenitor suplimentar nr. 34/2007 este lovit de nulitate absoluta, pentru lipsa obiectului.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii A., B., C. si D.
In cursul procedurii in apel a decedat apelanta E., instanta de apel luand act ca mostenitorii acesteia sunt D., B., C. si A., apelanti.
Prin Decizia civila nr. 44A din 10 februarie 2014, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila a admis apelul declarat de reclamanti, precum si apelul paratilor, a anulat sentinta apelata si a stabilit un termen pentru judecarea cauzei pe fond.
In motivarea acestei decizii, Curtea a retinut, in esenta, ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, cu incalcarea dispozitiilor art. 129 alin. (4) si (5) C. proc. civ., intrucat desi prima instanta a intrevazut necesitatea largirii cadrului procesual pasiv prin participarea in calitate de parati a tuturor mostenitorilor defunctei I., prima instanta a solutionat cauza in temeiul exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive integrale a paratilor, in conditiile in care reclamantii au solicitat introducerea in cauza a celor patru mostenitori ai defunctei donatare.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, Curtea a retinut ca solutionarea actiunii principale este strans legata de cererea reconventionala si, pentru o solutionare unitara a cauzei, se impune anularea in tot a sentintei, inclusiv in ceea ce priveste cererea reconventionala.
La 2 iunie 2014 si la 1 septembrie 2014, instanta de apel a incuviintat cererea paratilor F. si G. de introducere in cauza a tuturor mostenitorilor defunctei I., astfel fiind citati si introdusi in cauza, ca parati, numitii K. si L.
Urmare dezbaterilor din sedinta de judecata din 29 septembrie 2014 referitoare la obiectul actiunii si calificarea actului juridic dedus judecatii, prin incheierea de sedinta din 6 octombrie 2014, curtea de apel a respins cererea apelantilor reclamanti stabilind ca, potrivit dispozitiilor art. 294 C. proc. civ., cererea este inadmisibila.
Prin Decizia civila nr. 82A din 16 februarie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, a respins cererile reclamantilor vizand inscrierea in fals si exceptiile inadmisibilitatii, lipsei calitatii procesuale a paratilor si lipsei interesului acestora raportat la cererea reconventionala; a respins ca lipsite de obiect exceptiile inadmisibilitatii si tardivitatii formulate de parata, ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune; a respins ca nefondata cererea principala si a admis cererea reconventionala, constatandu-se nulitatea Certificatului suplimentar de mostenitor nr. 34/2007 intocmit de Biroul Notarului Public H.
L. si K. au formulat o cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 82A din 16 februarie 2015, in sensul pronuntarii instantei asupra cererii acestora de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin Decizia civila nr. 191A din 6 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, a respins cererea, retinand ca instanta de apel s-a pronuntat asupra obligatiei reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata. Imprejurarea ca, potrivit dispozitivului deciziei, dreptul de plata a fost stabilit numai in favoarea paratei F., constituie un aspect care va putea fi lamurit numai in calea de atac, iar nu prin mijlocirea unei cereri de completare a dispozitivului.
Prin Decizia civila nr. 546 din 15 martie 2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia a II-a civila, a admis recursul declarat de reclamanta C. impotriva Deciziei nr. 82 A din 16 februarie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila; a admis recursul declarat de reclamantii B., D. si A. impotriva incheierilor din 6 octombrie 2014, 3 noiembrie 2014 si 9 februarie 2015 si a Deciziei nr. 82 A din 16 februarie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila; a casat decizia si incheierile atacate si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante; a respins recursul declarat de paratii K. si L. impotriva Deciziei nr. 191 A din 6 aprilie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca in masura in care instanta de apel a anulat prin Decizia intermediara nr. 44A din 10 februarie 2014 sentinta primei instante si a stabilit termen pentru judecarea cauzei pe fond, urma ca analiza fondului pricinii sa implice cercetarea tuturor aspectelor care corespund cauzei juridice a cererii de chemare in judecata, adica a tuturor motivelor de nulitate invocate de parti, in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. 6 C. proc. civ.
S-a mai retinut ca in cauza, instanta de apel in motivarea hotararii luate s-a referit in mod critic la o singura proba, neargumentand lipsirea de relevanta a tuturor celorlalte probe administrate in cauza, in masura in care acestea au fost admise si administrate.
Aceleasi considerente isi mentin valabilitatea si in privinta motivarii necorespunzatoare de catre instanta de apel in privinta cererii reconventionale care a fost admisa prin evocarea temeiului de drept, art. 118 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, text care nu permite concluzia de admitere a actiunii paratilor.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a considerat ca dispozitia instantei de apel de introducere in apel ca parati numitii K. si L., masura luata de instanta de apel la 1 septembrie 2014 este gresita in principal pentru ca instanta de apel nu putea largi cadrul procesual prin admiterea in proces a unor noi parati in faza judecarii litigiului in apel, iar dispozitia instantei a fost luata cu incalcarea dispozitiilor imperative prevazute de art. 294 C. proc. civ.
Totodata, s-a retinut ca instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 294 C. proc. civ. cand prin incheierea din 6 octombrie 2014 a luat masura de respingere ca inadmisibila a cererii de lamurire a naturii actului atacat printr-o evaluare a clauzelor sale, intrucat, teza reclamantilor nu avea vocatia de a schimba cadrul procesual prefixat la prima instanta, ci avea rolul de a explicita cauza cererii primordiale.
In ceea ce priveste recursul declarat de K. si L. impotriva Deciziei civile nr. 191A din 6 aprilie 2015, consecvent considerentelor deja aratate, potrivit carora participarea procesuala a acestor persoane in cadrul judecarii la instanta de apel a fost dispusa gresit, Inalta Curte de Casatie si Justitie a considerat ca evaluarea indatorarii reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata efectuata de acesti participanti nu are suport legal.
In rejudecarea fondului, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila prin Decizia civila nr. 35A/2017 din 25 ianuarie 2017 a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive integrale a paratilor si a respins in consecinta cererea principala formulata de reclamantii C. domiciliata, B., D. si A. in contradictoriu cu intimatii paratii F. si G.; a admis cererea reconventionala formulata de paratii F. si G.; a constatat nulitatea Certificatului de mostenitor suplimentar nr. 34 din 7 martie 2007 emis de Biroul Notarului Public H. si a obligat reclamantii la plata sumei de 7.750 RON reprezentand cheltuieli de judecata catre parata F.
In argumentarea acestei decizii, instanta de apel a retinut, in esenta, ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este neintemeiata, intrucat reclamantii au invocat motive de nulitate absoluta a contractului de donatie, si anume, lipsa obiectului actului juridic, lipsa cauzei si a consimtamantului donatorilor si fata de prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958, actiunea este imprescriptibila extinctiv.
Instanta de apel analizand situatia de fapt existenta la momentul introducerii actiunii, a constatat ca partea contractanta, I., a decedat anterior sesizarii instantei cu actiunea in anulare, iar reclamantii au chemat in judecata numai doi din cei patru mostenitori ai defunctei, cauza fiind judecata in prima instanta in contradictoriu cu acestia. Intrucat actiunea dedusa judecatii are ca obiect anularea unui contract, aceasta trebuie introdusa impotriva tuturor mostenitorilor partii contractante, necesitate justificata prin aceea ca nu este posibil ca un act juridic sa fie anulat fata de unii dintre acestia si sa ramana valabil fata de ceilalti.
Fata de situatia expusa, instanta de apel a constatat ca nu este posibila analiza pe fond a cauzelor de nulitate a contractelor invocate de reclamanti.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, s-a constatat ca, in Certificatul de mostenitor suplimentar nr. 34 din 7 martie 2007 emis de Biroul Notarului Public H. de pe urma defunctului J., decedat la data de 10 mai 1999, a fost inclus in masa succesorala dreptul de proprietate asupra terenului de 7.200 mp situat in orasul Popesti-Leordeni Judetul Ilfov, mostenitori fiind E., B., C., A., D.
Instanta de apel a apreciat ca dispozitiile art. 118 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 deschid tertilor o actiune in anularea certificatului de mostenitor, insa, textul nu reprezinta in sine o cauza de nulitate si a constatat ca, in motivarea cererii de anulare a certificatului de mostenitor, paratii reclamanti au aratat ca terenul situat in Popesti-Leordeni, jud. Ilfov, tarlaua 51/4, parcela 24 si tarlaua 51, parcela 28 nu se mai afla in patrimoniul lui J. la momentul dezbaterii succesiunii acestuia.
Retinand ca in certificatul de mostenitor a fost inclus un drept inexistent in patrimoniul defunctului la data decesului, instanta de apel a constatat ca este intemeiat motivul de nulitate invocat in acest sens de paratii reclamanti si in consecinta, a admis cererea reconventionala si a constatat nulitatea Certificatului de mostenitor suplimentar nr. 34 din 7 martie 2007 emis de Biroul Notarului Public H.
Intrucat cererea principala a fost respinsa iar cererea reconventionala a fost admisa, instanta de apel a retinut culpa procesuala a reclamantilor, acestia fiind partile cazute in pretentii, situatie in care, in temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat reclamantii la plata sumei de 7.750 RON reprezentand cheltuieli de judecata catre parata F., constand in onorariul de avocat, in suma de 2.000 RON in faza judecatii in prima instanta, 3.000 RON in apel, 2.750 RON in fond dupa anularea sentintei.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs C., B., D. si A.
Recursul declarat de recurenta C. a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 si 9 C. proc. civ.
In sustinerea motivelor de recurs invocate, recurenta, dupa o prezentare a parcursului judiciar al cauzei, a aratat, in esenta, ca decizia recurata este nelegala intrucat din probele existente la dosar rezulta ca reclamantii au formulat in fata Tribunalului Bucuresti, prin aparator, la data de 14 septembrie 2012 cerere de introducere in cauza a tuturor mostenitorilor donatarei decedate I. inainte de judecarea pe fond a cauzei.
Astfel, sustine recurenta, instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 129 alin. (4) si (5) precum si art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Ori, sustine recurenta, prin decizia recurata instanta de apel a dispus respingerea cererii principale a reclamantilor prin admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive integrale a paratilor, fiindu-i incalcat in acest fel dreptul la aparare, precum si dreptul la un proces echitabil.
Dupa prezentarea unor fragmente din considerentele deciziei recurate referitoare la admiterea cererii reconventionale, recurenta sustine ca instanta de apel desi invoca Certificatul de mostenitor nr. 85 din 19 iulie 2007, nu a observat ca la art. 1 punctul 2, Bunuri mobile se arata ca nu s-a declarat bunul imobil teren in marime de 7.200 mp obtinut de I. prin Contractul de donatie nr. 29381 din 2 august1994, care nu a fost cuprins in masa succesorala, iar la momentul introducerii cererii de chemare in judecata patrimoniul defunctei era alcatuit conform Certificatului de mostenitor nr. 85 din 19 iulie 2007 numai din bunuri mobile.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate si pe cale de consecinta trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucuresti.
Recursul declarat de recurentii B., D. si A., a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5, 7 si 9 C. proc. civ.
In argumentarea motivelor de recurs invocate, recurentii au sustinut, in esenta, ca in raport de decizia de casare, se impunea sa fie pusa in discutie necesitatea stabilirii unui cadru procesual corect pe latura pasiva, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 129 alin. (2), (4), (5) C. proc. civ.
Totodata, recurentii sustin ca a fost incalcat principiul contradictorialitatii, intrucat nu a fost pusa in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesual pasive integrale, cu atat mai mult cu cat s-a solicitat expres de catre reclamanti introducerea in cauza a mostenitorilor defunctei, I.
Recurentii considera ca fata de dispozitiile deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de apel, in al doilea ciclu procesual, se impunea sa se constate ca pe latura pasiva s-a stabilit corect cadrul procesual, urmand sa analizeze criticile pe fondul cauzei prin prisma motivelor de apel.
In opinia recurentilor instanta de apel nu a respectat indicatiile date de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia pronuntata privind stabilirea corecta a naturii juridice a actului de donatie si analizarea cauzelor de nulitate a acestuia.
De asemenea, recurentii sustin ca instanta de apel nu a analizat motivele de nulitate a contractului de donatie, considerand in mod eronat ca singurul motiv de nulitate invocat a fost lipsa consimtamantului donatorului fara sa fie analizata modalitatea in care donatorul si-a dat consimtamantul pentru perfectarea donatiei.
Cu privire la cererea de inscriere in fals, recurentii sustin ca, prin refuzul instantei se dovedeste o vadita gresita interpretare a legii cu o motivare straina cauzei.
Pentru aceste motive recurentii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate si in rejudecarea cauzei admiterea actiunii principale asa cum a fost formulata, respingerea exceptiei coparticiparii pasive integrale, respingerea cererii reconventionale, constatarea nulitatii absolute a Contractului de donatie nr. 29381 din 2 august1994 si a Contractului de vanzare-cumparare nr. 192 din 22 august1999 si mentinerea ca legal emis a Certificatului de mostenitor nr. 37/2007.
Inalta Curte, verificand in cadrul controlului de legalitate decizia atacata prin prisma motivelor invocate, constata ca ambele recursuri sunt nefondate, pentru urmatoarele considerentele:
Analiza memoriilor de recurs releva faptul ca acestea contin critici aduse deciziei instantei de apel intr-o maniera nestructurata sub aspectul incadrarii in motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 alin. (1) pct. 5, 7 si 9 C. proc. civ., invocate de catre recurenti, astfel incat, instanta va analiza doar acele critici ce vizeaza presupusa nelegalitate a deciziei recurate.
Recursul declarat de reclamanta C.
Critica recurentei privind incalcarea dreptului la aparare si dreptul la un proces echitabil fata de faptul ca instanta de apel prin admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive integrale a paratilor a dispus respingerea cererii principale a reclamantilor, va fi inlaturata.
Din modul de argumentare a acestei critici, nu se poate retine ca i se poate imputa instantei de apel nerespectarea dreptului la aparare, cata vreme recurenta nu indica in ce consta incalcarea acestui drept si ce norme de drept a incalcat instanta de apel in solutionarea apelului.
In cauza, se constata ca in cadrul dezbaterilor in solutionarea apelului la termenul din data de 23 ianuarie 2017, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive integrale a fost pusa in discutia partilor, aparatorul paratilor spunandu-si opinia privind aceasta exceptie, insa reclamanta C. a lipsit de la dezbateri fiind solicitata judecata in lipsa conform cererii aflata la dosar apel.
Asadar, nu poate fi retinuta incalcarea dreptului la aparare avand in vedere faptul ca instanta de apel a pus in discutia partilor toate aspectele esentiale in solutionarea cauzei, a respectat principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare dezbaterile si sustinerile au fost consemnate conform incheierii din 23 ianuarie 2017.
Mai mult decat atat, instanta de apel in virtutea respectarii dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii, a amanat pronuntarea cauzei pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise.
Este de necontestat ca art. 6 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului consacra, intr-o larga acceptie, atat recunoasterea, cat si aplicarea universala si efectiva a drepturilor omului. Din aceasta perspectiva in solutionarea cauzei, instanta de apel a dovedit pe deplin ca a respectat cu rigurozitate spiritul european al echitatii juridice, tinand cont de toate garantiile conferite privitoare atat la exercitarea dreptului la aparare, contradictorialitate cat si al egalitatii armelor in procesul civil.
Sustinerile recurentei privind presupusele incalcari de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 129 alin. (4) si (5) si prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., nu pot face obiectul analizei in aceasta etapa procesuala, stiut fiind faptul ca in recurs se analizeaza criticile de nelegalitate ale hotararii pronuntate de instanta de apel.
De asemenea, intreaga argumentare a recurentei privind presupusa neobservare de catre instanta de apel a art. I pct. 2 din Certificatul de mostenitor nr. 85 din 19 iulie 2007, va fi inlaturata.
In speta dedusa judecatii, chestiunile puse in discutie pe acest aspect vizeaza netemeinicia si nu nelegalitatea solutiei criticate deoarece instanta de apel ca instanta devolutiva are plenitudine de apreciere in ceea ce priveste probele administrate in cauza, este suverana in a aprecia asupra oportunitatii administrarii probelor in proces din perspectiva utilitatii, concludentei si pertinentei acestora, iar instanta de recurs nu poate sa procedeze la reinterpretarea probelor despre care face vorbire recurenta.
In concluzie, se constata ca recurenta reia situatia de fapt cu privire la interpretarea probatoriilor administrate in cauza, situatie analizata in cadrul etapei devolutive a apelului, ce nu poate face obiectul analizei in aceasta etapa procesuala.
Faptul ca solutia criticata nu coincide cu modul in care recurenta si-a structurat apararea si cu propriile convingeri asa cum rezulta de altfel din modalitatea in care a repus in discutie probele nu constituie motiv de nelegalitate care din punct de vedere procedural sa se inscrie in dispozitiile art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantii B., D. si A.
Din sinteza motivelor de recurs se constata ca recurentii au sustinut ca a fost incalcat principiul contradictorialitatii si dispozitiile art. 129 alin. (2), (4) si (5) C. proc. civ., intrucat nu a fost pusa in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesual pasive integrale, cu atat mai mult cu cat s-a solicitat expres de catre reclamanti introducerea in cauza a mostenitorilor defunctei, I.
Critica recurentilor este nefondata si va fi inlaturata.
Astfel, in cadrul rejudecarii apelului instanta de apel a pus in discutia partilor toate aspectele esentiale in solutionarea cauzei, a respectat principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare dezbaterile avand loc in prezenta reclamantilor ce au fost asistati de aparatorul ales avocat M., iar sustinerile au fost consemnate conform incheierii din 23 ianuarie 2017, iar instanta de apel in virtutea respectarii dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii, a amanat pronuntarea cauzei pentru a da posibilitatea partilor de a depune concluzii scrise.
Sustinerile privind faptul ca instanta de apel nu a respectat indicatiile date de Inalta Curte prin decizia pronuntata privind stabilirea corecta a naturii juridice a actului de donatie si analizarea cauzelor de nulitate a acestuia, vor fi inlaturate.
Dispozitiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prevad ca „in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului”.
Fata de continutul acestor prevederi legale, problemele de drept dezlegate prin decizia de casare nu mai pot fi reanalizate in cadrul motivelor de recurs formulate impotriva hotararii pronuntate dupa rejudecarea pricinii.
Prin urmare, respectand dispozitiile art. 315 C. proc. civ., instanta de apel a solutionat cauza, pornind de la dezlegarile obligatorii cuprinse in decizia de casare pronuntata de instanta de recurs statuand in mod corect ca fata de faptul ca in prima instanta au fost chemati in judecata numai doi dintre mostenitorii partii contractante decedate si ca in etapa apelului nu pot fi introdusi in cauza ceilalti doi mostenitori ai decedatei, nu este posibila analiza pe fond a cauzelor de nulitate a contractelor invocate de reclamanti.
Asa fiind, se constata ca, instanta de apel a analizat si a raspuns tuturor indicatiilor date de instanta de casare, in cauza neexistand motive de nelegalitate.
Sustinerea recurentilor potrivit careia hotararea cuprinde o motivare straina cauzei nu poate fi primita intrucat, observand considerentele deciziei criticate se constata ca instanta de apel a examinat in mod real problemele esentiale ce i-au fost supuse spre analiza, iar hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina, conform cerintelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea, criticile recurentei nu sustin motivarea straina de natura pricinii, ci vizeaza exclusiv aspecte ce tin de modalitatea in care instanta a inteles sa-si argumenteze solutia adoptata, iar simpla nemultumire a partii cu privire la solutia pronuntata, neinsusirea de catre instanta a apararilor formulate de catre parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivari in sensul textului legal anterior evocat.
Fata de exceptia dirimanta absoluta si peremptorie, care este incidenta in cauza, aspectele criticate de recurenti sunt fara suport juridic cata vreme lipsa calitatii procesuale pasive integrale a paratilor constituie un impediment procedural in cercetarea celorlalte aspecte invocate ca motive de recurs
Prin urmare, respectand dispozitiile art. 315 C. proc. civ., instanta de apel a solutionat cauza, pornind de la dezlegarile obligatorii cuprinse in decizia de casare pronuntata de instanta de recurs.
Avand in vedere aceste considerente, Inalta Curte, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii-reclamanti C., B., D. si A. impotriva Deciziei civile nr. 35 A/2017 din 25 ianuarie 2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila.
Constatand culpa procesuala a recurentilor-reclamanti C., B., D. si A. in declansarea litigiului de fata, in raport de cererea formulata de intimatii-parati G. si F., urmeaza a aplica dispozitiile art. 274 C. proc. civ. si a obliga recurentii-reclamanti la plata cheltuielilor de judecata, potrivit inscrisurilor doveditoare, respectiv chitantele si facturile, aflate la dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii-reclamanti C., B., D. si A. impotriva Deciziei civile nr. 35 A/2017 din 25 ianuarie 2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila.
Obliga recurentii-reclamanti C., B., D. si A. la plata sumei de 4.500 RON cheltuieli de judecata catre intimatii-parati G. si F.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 21 septembrie 2017.
Procesat de GGC – LM
Alte articole privind partaj, mostenire <aici>