Accident auto. Momentul curgerii termenului de prescriptie in cazul unui accident de circulatie
In cazul unui accident de circulatie, faptul cauzator de prejudicii, persoana faptuitorului si existenta prejudiciului au fost cunoscute inca de la momentul producerii accidentului, respectiv decesului uneia dintre persoanele aflate in autovehicul, iar din acest moment incepe sa curga si termenul prescriptiei extinctive. Faptul ca partile s-au constituit ca parte civila in procesul penal nu produce efect intreruptiv, intrucat aceasta a fost respinsa ca tardiva, iar conditia efectului intreruptiv este ca cererea sa fie admisa
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 2260/2015
Sedinta publica de la 05 noiembrie 2015
Decizia nr. 2260/2015
Asupra recursului de fata:
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a Vl-a civila, reclamantii A. si B. au solicitat obligarea paratei SC C. SA la plata daunelor in valoare de 1.000.000 euro, echivalentul a 4.500.000 RON.
Tribunalul Bucuresti, sectia a Vl-a civila, prin sentinta civila nr. 3197 din 19 iunie 2014 a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a admis in parte actiunea formulata de reclamantii A. si B. si a fost obligata parata SC C. SA la plata catre reclamanta A. a sumei de 50.000 euro in echivalent in RON la cursul B.N.R. la data platii cu titlu de daune morale, respectiv 25.000 RON (eroare indreptata ulterior prin inlocuirea monedei cu euro) in echivalent in RON la cursul B.N.R. la data platii catre reclamantul B. si la plata catre reclamanti a sumei de 6.820 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Vl-a civila, prin decizia civila nr. 1058 din 19 noiembrie 2014 a admis apelul formulat de parata SC C. SA, a schimbat in tot sentinta civila nr. 3197 din 19 iunie 2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a Vl-a civila, in sensul ca a admis exceptia prescriptiei. A fost respinsa actiunea ca prescrisa si au fost obligati reclamantii A. si B. la plata cheltuielilor de judecata aferente fondului de 6.820 RON (onorariu avocat) si aferente caii de atac de 3.430 RON (taxa judiciara de timbru).
Impotriva acestei decizii reclamantii A. si B. au declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
In argumentarea motivului de recurs invocat recurentii au sustinut, in esenta, ca argumentul instantei de apel cum ca „reclamantii au cunoscut paguba si persoana raspunzatoare de producerea acesteia de la data decesului lui D., din imprejurarile producerii accidentului fiind cunoscuta persoana vinovata, iar prejudiciul moral fiind imediat decesului” este netemeinic si nelegal.
Recurentii sustin ca instanta de apel a nesocotit faptul ca la data de 25 mai 2011, reclamantii s-au constituit parte civila, ceea ce inseamna promovarea actiunii civile in procesul penal si implicit, activarea efectului intreruptiv al prescriptiei conform art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958.
In opinia recurentilor dreptul de a investi instanta civila pentru validarea jurisdictionala a pretentiilor sale civile, s-a nascut pentru reclamanti in momentul in care acestia au luat cunostinta de respingerea cererii de constituire parte civila.
In argumentarea cererii de recurs recurentii au prezentat si aspectele de fond privind acordarea daunelor morale.
Pentru aceste motive recurentii au solicitat admiterea recursului, casarea in tot a deciziei civile nr. 1058 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Vl-a civila.
Prin intampinarea depusa la dosar intimata parata SC C. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei recurate.
Inalta Curte a procedat la intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, intocmit in temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatandu-se ca recursul este admisibil.
Prin incheierea din camera de consiliu din data de 25 iunie 2015 a fost incuviintat, in unanimitate raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului si s-a dispus comunicarea acestuia partilor potrivit dispozitiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului a fost comunicat partilor la data de 30 iunie 2015.
Intimata parata SC C. SA a depus note scrise solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Inalta Curte, analizand decizia recurata prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constata ca acestea sunt nefondate, urmand a respinge recursul paratei, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. casarea hotararii se poate cere cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Din perspectiva acestui motiv recurentii reclamanti au criticat hotararea pentru gresita stabilire a momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului material la actiune, cu referire la activarea efectului intreruptiv al prescriptiei conform art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958.
Prescriptia este o sanctiune civila aplicabila atitudinii culpabile, inactive, a celui care isi lasa dreptul nevalorificat inauntrul termenului prevazut de lege.
Dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, ca regula generala, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, termenul generai de prescriptie fiind de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, termen care incepe sa curga, potrivit art. 7 din decret, de la data cand se naste dreptul la actiune.
In privinta prescriptiei dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite printr-o fapta ilicita, legiuitorul stabileste regula speciala potrivit careia acesta incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea, astfel cum rezulta din prevederile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
In cauza, fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu este reprezentata de accidentul de circulatie, avand ca autor pe numita E., soldat cu decesul numitilor D. si F.
Instanta de apel a constatat ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data decesului lui D., moment fata de care actiunea, introdusa la 08 ianuarie 2014 este prescrisa, iar reclamantii sustin ca termenul de prescriptie curge de la data de 25 mai 2011, data la care au fost respinse ca tardive cererile de constituire ca parte civila in procesul penal.
Inalta Curte apreciaza ca fiind corect rationamentul instantei de apel care a procedat la o corecta interpretare si aplicare a legii in materia prescriptiei.
Astfel, ca regula, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care pagubitul a cunoscut de existenta pagubei si a persoanei vinovate.
In speta, faptul ilicit cauzator de prejudicii si existenta prejudiciului au fost cunoscute la data decesului lui D., astfel incat de la aceasta data reclamantii au avut cunostinta de existenta prejudiciului, iar persoana faptuitorului a fost cunoscuta inca de la momentul producerii accidentului.
Sustinerea reclamantilor ca momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie ar fi cel cand reclamantii s-au constituit parte civila in procesul penal, respectiv data de 25 mai 2011 si ca acest moment ar intrerupe cursul prescriptiei conform art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958, va fi inlaturata.
Este adevarat ca potrivit art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 prescriptia se intrerupe prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, insa pentru a produce efect intreruptiv, cererea de chemare in judecata trebuie sa intruneasca anumite conditii respectiv sa fie introdusa la o instanta judecatoreasca sau alt organ cu atributii jurisdictionale, sa fie serioasa (adica cu scopul de a fi admisa) si sa fie admisa printr-o hotarare definitiva sau irevocabila.
In speta, se constata ca cererea reclamantilor de constituire parte civila in procesul penal a fost respinsa ca tardiva, situatie ce nu poate intrerupe cursul prescriptiei din perspectiva dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, astfel incat in mod corect instanta de apel nu a primit sustinerile apelantei.
In consecinta, Inalta Curte apreciaza ca reclamantii puteau cere antrenarea raspunderii civile delictuale, fata de ei, a autorului accidentului soldat cu decesul numitului D. in termenul de trei ani ce a inceput sa curga de la data la care au cunoscut despre existenta prejudiciului si persoana vinovata, neexistand o dispozitie legala care sa intrerupa cursul acestui termen de prescriptie.
Celelalte sustineri privind fondul cauzei nu vor fi analizate avand in vedere ca actiunea a fost solutionata prin prisma exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si nu pe fond.
Fata de aceste imprejurari, retinand corecta interpretare a dispozitiilor legale aplicabile de catre instanta de apel, nefiind incident motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Inalta Curte in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantii B. si A. impotriva deciziei civile nr. 1058 din 19 noiembrie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Vl-a civila.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 05 noiembrie 2015.