Tag: raspundere civila delictuala avocat Alin Paidiu

19 martie 2017

Cauza producerii prejudiciului o constituie savarsirea unei actiuni sau inactiuni prin care victima, alaturi de o alta persoana, a contribuit intr-o anumita masura la producerea acestui rezultat. Omisiunea victimei de a lua anumite masuri de natura sa previna si sa evite producerea prejudiciului constituie tot o cauza de natura sa limiteze raspunderea celui vinovat la implicarea sa efectiva

by alin — Categories: accident auto, asigurari, auto, culpa, daune materiale, daune morale — Tags: , , , , , , , , , , , , Comentariile sunt închise pentru Cauza producerii prejudiciului o constituie savarsirea unei actiuni sau inactiuni prin care victima, alaturi de o alta persoana, a contribuit intr-o anumita masura la producerea acestui rezultat. Omisiunea victimei de a lua anumite masuri de natura sa previna si sa evite producerea prejudiciului constituie tot o cauza de natura sa limiteze raspunderea celui vinovat la implicarea sa efectiva

Cauza producerii prejudiciului o constituie savarsirea unei actiuni sau inactiuni prin care victima, alaturi de o alta persoana, a contribuit intr-o anumita masura la producerea acestui rezultat. Omisiunea victimei de a lua anumite masuri de natura sa previna si sa evite producerea prejudiciului constituie tot o cauza de natura sa limiteze raspunderea celui vinovat la implicarea sa efectiva. Continue reading “Cauza producerii prejudiciului o constituie savarsirea unei actiuni sau inactiuni prin care victima, alaturi de o alta persoana, a contribuit intr-o anumita masura la producerea acestui rezultat. Omisiunea victimei de a lua anumite masuri de natura sa previna si sa evite producerea prejudiciului constituie tot o cauza de natura sa limiteze raspunderea celui vinovat la implicarea sa efectiva” »


18 decembrie 2016

Raspundere civila delictuala. Afirmatii calomnioase. Atingere adusa demnitatii, onorarei si reputatiei unei persoane. Fapta ilicita. Existenta unui prejudiciu moral.

by alin — Categories: civil, daune morale, obligatii, pretentii — Tags: , , , , , , , , , , , , Comentariile sunt închise pentru Raspundere civila delictuala. Afirmatii calomnioase. Atingere adusa demnitatii, onorarei si reputatiei unei persoane. Fapta ilicita. Existenta unui prejudiciu moral.

In stabilirea existentei prejudiciului moral – definit in doctrina si in jurisprudenta ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau morala, pe care le resimte victima – trebuie luat in calcul caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale, carora le-a fost cauzat prejudiciul, situatia personala a victimei, tinand cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele savarsirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi  care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, dar si de valori aparate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei.

              In ceea ce priveste proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu si a imprejurarilor in care a fost savarsita, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila

            Astfel, data fiind natura prejudiciului moral nu era necesar a se proba fara dubiu si fara echivoc imprejurarea ca ar fi fost deteriorata in vreun fel buna reputatie a reclamantului – persoana publica, cu o anumita notorietate si care se bucura de un anumit prestigiu – in contextul in care paratul, prin afirmatiile sale cu caracter scandalos si neadevarat, facute in cadrul unei campanii de denigrare desfasurata la un nivel foarte extins, pe posturi de televiziune si in presa, a produs o atingere semnificativa a valorilor ce definesc personalitate umana, ”atacul” atingand un anumit nivel de gravitate, apt a produce consecinte negative in plan moral victimei. Continue reading “Raspundere civila delictuala. Afirmatii calomnioase. Atingere adusa demnitatii, onorarei si reputatiei unei persoane. Fapta ilicita. Existenta unui prejudiciu moral.” »


12 noiembrie 2016

Antrenarea raspunderii proprietarului pentru fapta animalului. Vatamare corporala. Prejudiciu moral suferit de victima agresiunii. Criterii de apreciere a cuantumului daunelor morale.

by alin — Categories: civil, culpa, daune materiale, daune morale, obligatii — Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Comentariile sunt închise pentru Antrenarea raspunderii proprietarului pentru fapta animalului. Vatamare corporala. Prejudiciu moral suferit de victima agresiunii. Criterii de apreciere a cuantumului daunelor morale.

      1. Conform art. 1375 NCC, proprietarul animalului raspunde independent de orice culpa pentru prejudiciile produse de animal. Raspunderea acestuia poate fi inlaturata numai daca se dovedeste ca reactia animalului a fost determinata de fapta exclusiva a victimei, a unui tert sau a unui caz de forta majora. Lipsa acestei cerinte prevazuta de dispozitiile art. 1380 NCC – care reglementeaza cazurile exoneratoare de raspundere dar si conditiile inlaturarii raspunderii delictuale pentru fapta animalului – determina solutia de antrenare a raspunderii proprietarului animalului. 

       2. Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau/si morala, pe care le resimte victima. Prejudiciile care altereaza sanatatea si imaginea fizica aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane – dreptul la sanatate, integritate fizica si psihica (art. 58 NCC) ca si componente ale dreptului la viata aparat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si trebuie sa fie reparate. Caracterul suferintelor trebuie privit in legatura cu particularitatile individuale ale persoanei prejudiciate, suferintele morale (psihice) fiind frica, durerea, rusinea, tristetea, nelinistea, umilirea si alte emotii negative.

           Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 1 (dreptul la viata) din Conventia europeana, dar si de valori aparate de art. 22 din Constitutie si art. 58 C.civ., existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei.

In ce priveste cuantumul posibilelor despagubiri acordate, nici sistemul legislativ romanesc si nici normele comunitare nu prevad un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al repararii integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decat un caracter estimativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate banesc. Ceea ce trebuie in concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despagubirea ce vine sa compenseze acest prejudiciu si sa aduca acea satisfactie de ordin moral celui prejudiciat.

 Sectia I civila, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016              Continue reading “Antrenarea raspunderii proprietarului pentru fapta animalului. Vatamare corporala. Prejudiciu moral suferit de victima agresiunii. Criterii de apreciere a cuantumului daunelor morale.” »


9 octombrie 2016

Ajutor public judiciar. Admiterea in parte a pretentiilor formulate prin cererea de chemare in judecata. Inexistenta solidaritatii pasive. Cheltuieli de judecata. Criteriul proportionalitatii.

by alin — Categories: civil, prescriptie, pretentii, proprietate, raspundere contractuala, raspundere delictuala, revendicare, vanzare cumparare — Tags: , , , , , , , , , , Comentariile sunt închise pentru Ajutor public judiciar. Admiterea in parte a pretentiilor formulate prin cererea de chemare in judecata. Inexistenta solidaritatii pasive. Cheltuieli de judecata. Criteriul proportionalitatii.

1.  Dispozitiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 nu reprezinta altceva decat o aplicatie a regulii de principiu prevazuta de art. 274 alin. (1) C.pr.civ. Astfel, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar nu isi pierd, din perspectiva celui cazut in pretentii, caracterul de cheltuieli de judecata, cu deosebirea ca, in cazul in care s-a admis cererea de ajutor public judiciar, cheltuielile corespunzatoare se platesc de catre partea care a cazut in pretentii direct statului.

 

     2.  In situatia in care intre parati nu exista un raport juridic de solidaritate, deoarece pretentiile formulate prin actiune impotriva fiecaruia dintre ei au fost determinate in mod individual, obligarea acestora la plata in solidar a sumei reprezentand ajutorul public judiciar este contrara prevederilor art. 277 C.pr.civ., text care prevede, in caz de coparticipare procesuala, criteriul naturii raportului juridic de drept substantial dintre coparticipanti.

          In consecinta, instanta trebuie sa determine cheltuielile de judecata – care cuprind si suma ce trebuie platita de parati statului in temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 – proportional cu pretentiile admise in contradictoriu cu fiecare dintre ei, diferenta reprezentand ajutorul public judiciar care nu poate fi pusa in sarcina acestora urmand a ramane in sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din acelasi act normativ.

  Continue reading “Ajutor public judiciar. Admiterea in parte a pretentiilor formulate prin cererea de chemare in judecata. Inexistenta solidaritatii pasive. Cheltuieli de judecata. Criteriul proportionalitatii.” »


6 octombrie 2016

Subrogarea asiguratorului în dreptul asiguratului. Raspundere civila contractuala vs. raspundere civila delictuala

by alin — Categories: asigurari, comercial, contracte, obligatii, raspundere contractuala, raspundere delictuala — Tags: , , , , Comentariile sunt închise pentru Subrogarea asiguratorului în dreptul asiguratului. Raspundere civila contractuala vs. raspundere civila delictuala

Dreptului asiguratorului la actiunea in regres pentru recuperarea despagubirilor de la cel raspunzator de producerea prejudiciului deriva din lege (in speta, art. 22 din Legea nr. 136/1995) si din contractul de asigurare, iar subrogarea asiguratorului in drepturile asiguratului, in limita indemnizatiei platite, poate fi valorificata in conditiile dreptului comun, asiguratorului neputand a-i fi opuse prevederile speciale reglementate de contractul incheiat intre asigurat si tertul care a provocat dauna, intrucat intre asigurator si acest tert nu a existat o relatie contractuala.

In mod gresit instantele au solutionat litigiul avand in vedere conditiile raspunderii civile contractuale, in timp ce temeiul juridic al actiunii este cel al raspunderii civile delictuale, asa incat prin respingerea actiunii reclamantei ca inadmisibila, instantele anterioare au solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului cauzei, adica fara a analiza indeplinirea conditiilor legale ale raspunderii civile delictuale, intemeiata pe dispozitiile art. 998 – 999 C. civ. In consecinta, Inalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacata si sentinta pronuntata de tribunal si a trimis cauza spre rejudecare in fond la tribunal.

   Continue reading “Subrogarea asiguratorului în dreptul asiguratului. Raspundere civila contractuala vs. raspundere civila delictuala” »