Raspunderea obiectiva instituita prin dispozitiile art. 95 alin. (1) din OUG nr. 195/2005, independenta de elementul vinovatiei (culpei) nu inseamna si o raspundere independenta de elementul legaturii de cauzalitate, in conditiile in care importanta sa este considerabila din chiar perspectiva antrenarii unei raspunderi civile delictuale obiective.
Astfel, in conditiile in care instanta a respins ca neutile cauzei probele solicitate de parat prin care urmarea demonstrarea lipsei legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita atribuita in responsabilitatea sa si prejudiciul produs reclamantei, motivand ca aspectele ce se dorea a fi dovedite prin acestea erau irelevante fata de temeiul juridic incident cauzei – art. 95 din O.U.G. nr. 195/2005, care ridica la rang de principiu caracterul obiectiv al raspunderii pentru prejudiciul produs prin poluare, independent de culpa – si de constatarea accidentului de poluare de catre Garda Nationala de Mediu, sunt intemeiate criticile formulate prin motivele de recurs relativ la lipsa de preocuparea a instantei de a analiza existenta acestui element al raspunderii civile delictuale.