16 October 2015

Societate pe actiuni. Expirarea mandatului administratorului. Incidenta prevederilor Codului civil referitoare la mandat. Consecinte

In conformitate cu dispozitiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat, iar potrivit art. 15541555 C. civ., incetarea mandatelor administratorilor sociali anteriori nu poate interveni decat in caz de revocare sau de numire a unor noi mandatari. Prin urmare, expirarea mandatului administratorului societatii pe actiuni nu conduce la pierderea calitatii de a mai reprezenta in mod legal societatea, in conditiile in care contractul de mandat poate inceta prin revocarea mandatului de catre mandant, prin renuntarea mandatarului la mandat sau insolventa mandantului/mandatarului. Inalta Curte a mai aratat ca, in cazul in care actionarii societatii nu au revocat administratorul sau nu au numit alti administratori, se considera ca acesta va continua sa reprezinte societatea pana la numirea altui administrator, avand in vedere ca legea trebuie interpretata in sensul producerii de efecte juridice, interesele bunei administrari a unei societati pe actiuni reclamand efectuarea oricaror actiuni care necesita protejarea acestora. (Decizia nr. 920 din 25 martie 2015 pronuntata in recurs de Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect constatare nulitate act)

Potrivit dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege, din economia dispozitiilor art. 1554 – art. 1555 C. civ. reiesind ca incetarea mandatelor administratorilor sociali anteriori nu poate interveni decat in caz de revocare sau de numire a unor noi mandatari.

Expirarea mandatului administratorului unei societati pe actiuni nu conduce la pierderea calitatii de a mai reprezenta in mod legal societatea, in conditiile in care contractul de mandat poate inceta prin revocarea mandatului de catre mandant, prin renuntarea mandatarului la mandat sau insolventa mandantului/mandatarului. Astfel, in cazul in care actionarii societatii nu au revocat administratorul sau nu au numit alti administratori, se considera ca acesta va continua sa reprezinte societatea pana la numirea altui administrator, avand in vedere ca legea trebuie interpretata in sensul producerii de efecte juridice, interesele bunei administrari a unei societati comerciale pe actiuni reclamand efectuarea oricaror actiuni care necesita protejarea acestora.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 920 din 25 martie 2015

Prin decizia nr. 143 din 26 martie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia a II-a civila, au fost respinse ca nefondate exceptiile lipsei calitatii de reprezentant si lipsei calitatii procesuale active invocate de catre intimata SC T.C. SA, a fost admis apelul formulat de catre apelanta-reclamanta SC E.D. SA impotriva sentintei nr. 1098 din 22 octombrie 2013 pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia a II-a civila, in contradictoriu cu intimatele-parate SC T.C. SA si SC S. SA, avand ca obiect constatare nulitate act, anulandu-se sentinta apelata, cauza fiind trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.

Referitor la exceptia lipsei calitatii de reprezentant conventional a persoanei care a semnat apelul si cererea de chemare in judecata, instanta de apel retine ca aceasta exceptie a fost respinsa de catre instanta de fond printr-o incheiere impotriva careia nu s-a exercitat nicio cale de atac, astfel incat apreciaza ca intimata nu mai poate invoca in apelul partii adverse aceasta exceptie.

Cu toate acestea, instanta de apel face si o analiza a probelor aflate la dosare cu privire la reprezentantul conventional al persoanei care a semnat apelul si actiunea introductiva, confirmand legalitatea si temeinicia masurii de respingere a exceptiei, concluzionand ca SCA  D.&A. are calitatea de reprezentant conventional in baza mandatului acordat de catre reprezentantul legal al administratorului reclamantei.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei-reclamante instanta de apel a considerat ca in raport de cauzele de nulitate invocate – frauda la lege si cauza ilicita – cauze de nulitate absoluta ce pot fi invocate de catre orice persoana, sustinerea lor in cuprinsul cererii introductive conferind apelantei-reclamante calitate procesuala activa.

Pe fond, instanta de apel a retinut ca folosul practic pe care apelanta il urmareste este reintroducerea in patrimoniul societatii emitente a actiunilor instrainate si reluarea operatiunilor de vanzare, cu respectarea normelor legale, norme cu privire la care apelanta pretinde ca au fost incalcate, interesul reclamantei constand in reluarea operatiunilor de vanzare-cumparare.

Se apreciaza ca interesul reclamantei este nascut si actual, in lipsa exercitarii prezentului demers procedural reclamanta ar fi lipsita de posibilitatea valorificarii unor drepturi procedurale pe care le pretinde – dreptul de preferinta la dobandirea de actiuni si ar crea posibilitatea producerii unui prejudiciu prin schimbarea structurii actionariatului in cadrul societatii SC T.E.2002 SA. Mai mult, considera instanta de apel, interesul este personal si direct intrucat ceea ce apelanta-reclamanta urmareste prin promovarea actiunii o vizeaza in mod direct, efectele eventualei constatari a nulitatii absolute a actelor juridice contestate profitandu-i acesteia.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs parata SC T.C. SA, in esenta, pentru urmatoarele motive:

  1. Instanta de apel a pronuntat hotararea cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. si cu incalcarea legii, admitand o cerere formulata, fara indeplinirea conditiilor de exercitare a actiunii civile, de catre o persoana fara calitatea de reprezentant legal al societatii reclamante.

Se arata de catre recurenta ca atat cererea de chemare in judecata, cat si apelul au fost formulate de catre SC E.D. SA prin pretinsul director general V.M., calitatea de administrator al societatii fiind detinuta de SC V.P. SRL, calitate pe care nu o mai are in prezent, astfel incat acesta nu avea dreptul de a incheia contractul de asistenta juridica. De asemenea, V.M., in calitatea sa de director general, nu poate avea si calitatea de reprezentant al societatii, in lipsa unei mentiuni exprese in acest sens, potrivit dispozitiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990.

Chiar daca s-ar admite ca domnul V.M. a primit si prerogativa reprezentarii prin contractul de munca, delegarea nu putea opera dupa luna decembrie 2009 intrucat „conducerea” conferita prin delegarea de atributii este in raport de accesorialitate fata de dreptul administratorului. Or, accesorium sequitur principalem, cu consecinta ca incetarea mandatului administratorului are ca efect incetarea mandatului persoanei careia se pretinde ca i s-a delegat conducerea societatii.

  1. Instanta de apel a pronuntat hotararea cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. si cu incalcarea legii, admitand o cerere formulata, fara indeplinirea conditiilor de exercitare a actiunii civile, de catre o persoana fara calitate procesuala activa.

Recurenta considera ca instanta nu putea solutiona exceptia lipsei calitatii procesuale active fara o cercetare a fondului cauzei, respectiv a fondului raportului juridic.

Instanta de apel trebuia sa analizeze in concret daca sunt incidente motive de nulitate absoluta, nu doar sa constate formal existenta acestor motive, ceea ce echivaleaza cu o antepronuntare cu privire la existenta unor motive de nulitate absoluta.

In opinia recurentei pretinsele motive invocate de catre reclamanta pot fi catalogate ca fiind cel mult motive de nulitate relativa, iar nu absoluta.

  1. Instanta de apel a pronuntat hotararea cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. si cu incalcarea legii, admitand o cerere formulata fara indeplinirea conditiilor de exercitare a actiunii civile, fiind formulata de o persoana care nu justifica un interes personal si direct.

Recurenta considera ca si aceasta exceptie nu putea fi solutionata fara o cercetare a fondului cauzei.

Daca instanta ar fi analizat motivele invocate ar fi observat ca in incercarea dovedirii interesului sau, aceasta sustine ca este justificat interesul SC E.D. SA, afirmand ca o eventuala constatare a nulitatii absolute a operatiunilor de vanzare-cumparare a actiunilor instrainate fraudulos ar determina o intoarcere a acestora in patrimoniul SC S. SA.

Or, din punct de vedere procedural, este lipsita de interes cererea prin care se invoca o nulitate care nu vatama partea ce o invoca. Reclamanta nu justifica un interes in formularea cererii prin care solicita constatarea nulitatii absolute a tranzactiilor bursiere, deoarece in situatia desfiintarii acestui act, bunul nu se intoarce in patrimoniul reclamantei, ci al paratei. Prin urmare, in privinta reclamantei, nu exista niciun folos practic ca urmare a nulitatii actului. Reclamanta este actionar minoritar al SC T.E.2002 SA, detinand 1,148 % din capitalul social al acestei societati testate si nu isi poate justifica interesul prin pretinsul folos al unei alte persoane, in speta, al paratei SC S. SA.

Daca ar fi analizat raportul juridic dedus judecatii instanta de apel ar fi constatat ca reclamanta nu detine un drept de preferinta la cumpararea de actiuni, iar tranzactiile bursiere au fost incheiate cu respectarea normelor legale.

Reclamanta si-a justificat pretinsul interes prin raportare fie la interesul SC T.E.2002 SA, fie la interesul SC S. SA, deci prin raportare la un eventual interes al altor persoane, ceea ce releva in mod clar lipsa unui interes personal si direct.

  1. Instanta de apel a pronuntat hotararea cu incalcarea legii, trimitand spre rejudecare o actiune declarata prin lege inadmisibila.

Astfel, recurenta considera ca hotararea apelata a fost pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 169 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital prin care se interzice anularea tranzactiilor, contractelor sau ordinelor de transfer a actiunilor, astfel incat, de vreme ce nici macar in procedura insolventei nu este permisa anularea tranzactiilor incheiate pe piata de capital, cu atat mai putin poate fi admisa o asemenea actiune ca urmare a solicitarilor abuzive ale unor terti care nu justifica un interes.

In drept, recurenta invoca dispozitiile art. 304 pct. 5, 7 si 9 C. proc. civ.

Prin intampinarea depusa intimata solicita respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Primele trei motive de recurs nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., text de lege care face trimitere la incalcarea dispozitiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispozitii care vizeaza nesocotirea formelor de procedura, adica neregularitati de ordin procedural.

Motivele de recurs reflecta, de fapt, nemultumirea recurentei fata de solutiile pronuntate de instanta de apel asupra exceptiilor lipsei calitatii de reprezentant legal al reclamantei, lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes in promovarea actiunii, aspecte care nu pot fi incadrate in categoria viciilor de procedura, putand fi incadrate in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind o hotarare data cu incalcarea legii, potrivit sustinerilor recurentei, practic in subsidiar motivului prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Ca urmare, motivele invocate vor fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din perspectiva carora vor fi si analizate.

Referitor la calitatea de reprezentant legal al reclamantei, sustinerile recurentei nu pot fi retinute, in sensul ca instanta de apel trebuia sa constate ca cererea de chemare in judecata este formulata de o persoana fara aceasta calitate si, in consecinta, sa anuleze cererea.

Potrivit probelor administrate in cauza, calitatea de administrator al reclamantei a fost detinuta de SC V.P. SRL, mandat care insa a expirat la data de 9 decembrie 2009, actiunea fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la o data ulterioara, respectiv octombrie 2012, aspect necontestat de catre recurenta-reclamanta.

De mentionat este si faptul ca ulterior datei de 9 decembrie 2009, data la care mandatul administratorului a expirat, la registrul comertului nu exista nicio inregistrare cu privire la noul reprezentant legal al societatii.

Ca atare, SC E.D. SA nu are niciun administrator, o persoana care sa aiba calitatea de reprezentant legal, situatie sanctionata in mod legal cu dizolvarea societatii potrivit art. 237 lit. a) din Legea nr. 31/1990, dizolvare care insa este exclusiv la indemana actionarilor, neputand fi constatata de drept de catre instanta de judecata.

Avand in vedere insa ca legea trebuie interpretata in sensul producerii de efecte juridice, interesele bunei administrari a unei societati comerciale pe actiuni reclamand efectuarea oricaror actiuni care necesita protejarea acestora, Inalta Curte va da eficienta dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 potrivit carora obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat, iar potrivit art. 1554 – 1555 C. civ., incetarea mandatelor administratorilor sociali anteriori nu poate interveni decat in caz de revocare sau de numire a unor noi mandatari.

Prin urmare, expirarea mandatului administratorului nu conduce la pierderea calitatii de a mai reprezenta in mod legal societatea, in conditiile in care contractul de mandat poate inceta prin revocarea mandatului de catre mandant, prin renuntarea mandatarului la mandat sau insolventa mandantului/mandatarului. In conditiile in care actionarii reclamantei nu au revocat administratorul sau nu au numit alti administratori se considera ca acestia vor continua sa reprezinte societatea pana la numirea altui administrator, acceptand ca administratorul a carui mandat a expirat sa conduca in continuare activitatea societatii. De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului.

Prin invocarea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant al persoanei care formuleaza o cerere de chemare in judecata de catre partea adversa aceasta din urma, in esenta, sustine ca cel care si-a atribuit aceasta calitate de reprezentant nu reprezinta interesele societatii respective si ca, in realitate, formularea cererii de chemare in judecata nu ar fi fost facuta de catre reprezentantii legali reali.

In speta nu s-a facut decat dovada unui mandat expirat, a inexistentei numirii unui alt administrator in conditiile legii, dar si a lipsei unei alte manifestari de vointa din partea societatii reclamante in sens contrar, care eventual sa puna capat acestei actiuni ori sa o confirme, in ciuda vechilor si numeroaselor litigii in care calitatea de reprezentant legal a fost contestata.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se critica modul de solutionare al exceptiei lipsei calitatii procesuale active de catre instanta de apel, cu referire la motivarea in fapt si in drept a solutiei de respingere a exceptiei, sustinerile recurentei nu pot fi retinute.

Astfel, instanta de apel a motivat solutia de respingere a exceptiei, judecatorul nefiind obligat sa raspunda in mod expres fiecarui argument adus de catre parti, sa ofere o motivare detaliata in acest sens, motivarea raportandu-se la motivele de nulitate absoluta, enumerand frauda la lege si cauza ilicita, retinandu-se ca orice persoana poate invoca aceste motive, urmarind ocrotirea unui interes general.

In mod corect a retinut instanta de apel si faptul ca, calificarea celorlalte cauze de nulitate invocate ca fiind relative sau absolute nu este de natura sa o lipseasca pe reclamanta de calitate procesuala activa, atata timp cat, printre acestea, sunt identificate cauze de nulitate absoluta ce ii confera aceasta calitate.

Neintemeiat este si motivul de recurs privind lipsa de interes in formularea cererii de chemare in judecata.

Recurenta, in sustinerea acestui motiv, invoca faptul ca, urmare a desfiintarii actului juridic contestat, bunul se reintoarce in patrimoniul vanzatoarei S. SA, iar nu in patrimoniul emitentului SC T.E. 2002 SA al carui actionar este SC E.D. SA, astfel incat nici interesul urmarit de catre aceasta din urma nu este unul direct deoarece de efectele acestei desfiintari nu profita in mod direct reclamanta, bunul intorcandu-se in patrimoniul paratei si nu al reclamantei.

  De asemenea, in sustinerea acestui motiv de recurs, recurenta arata ca instanta de apel nu a analizat raportul juridic dedus judecatii, iar in situatia in care ar fi facut aceasta analiza ar fi observat ca tranzactiile bursiere au fost incheiate cu respectarea normelor legale.

Contrar celor sustinute de catre recurenta, Inalta Curte constata ca interesul SC E.D. SA de a anula transferurile de actiuni este legitim, nascut si actual intrucat i s-a incalcat dreptul de preferinta la dobandirea actiunilor astfel cum este prevazut de art. 11 din actul constitutiv al SC T.E. 2002 SA, drept pe care, probabil, aceasta l-ar fi exercitat si astfel si-ar fi putut pastra pozitia de actionar majoritar in cadrul societatii.

Nici ultimul motiv de recurs, privitor la inadmisibilitatea actiunii formulate intemeiata pe dispozitiile art. 169 din Legea nr. 297/2004 potrivit carora este expres interzisa anularea tranzactiilor bursiere, nu poate fi retinut in aceasta faza procesuala avand in vedere ca solutia instantei de apel de trimitere spre rejudecare a avut in vedere gresita solutionare a exceptiei lipsei de interes, solutionand procesul fara a intra in judecata fondului.

Exceptia inadmisibilitatii, astfel cum a fost formulata si raportata la temeiul de drept, nu reprezinta o exceptie de procedura, exceptie a carei admitere sa faca inutila cercetarea fondului, ci reprezinta o exceptie de fond, care urmeaza a fi analizata de catre tribunal, ca efect al trimiterii spre rejudecare.

Avand in vedere cele retinute mai sus, constatand ca instanta de apel a pronuntat o hotarare cu respectarea dispozitiilor art. 261 C. proc. civ., hotarare temeinica si legala, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed