sintagma „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv” din art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila este neconstitutionla. DECIZIA nr.369 din 30 mai 2017
DECIZIA nr.369 din 30 mai 2017
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a sintagmei „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinse in art.XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila
Valer Dorneanu – presedinte Marian Enache – judecator Petre Lazaroiu – judecator Mircea Stefan Minea – judecator Daniel Marius Morar – judecator Mona Maria Pivniceru – judecator Livia Doina Stanciu – judecator Varga Attila – judecator Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent
Cu participarea in sedinta publica din 30 martie 2017 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Draganescu.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila si a dispozitiilor art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Tita Ochi Albi in Dosarul nr.8388/197/2014 al Curtii de Apel Brasov – Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.143D/2016, si, respectiv, de Horia Laurentiu Pavel si Eleonora Pavel in Dosarul nr.19417/197/2013 al Curtii de Apel Brasov – Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.176D/2016.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 martie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, in temeiul dispozitiilor art.57 si art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992, a amanat pronuntarea pentru data de 6 aprilie 2017, apoi pentru data de 27 aprilie 2017, ulterior pentru data de 9 mai 2017, cand, in temeiul art.58 alin.(1) teza intai din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea pentru data de 30 mai 2017, cand a pronuntat prezenta decizie.
CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
3. Prin Incheierea din 1 februarie 2016, pronuntata in Dosarul nr.8388/197/2014, si prin Incheierea din 8 februarie 2016, pronuntata in Dosarul nr.19417/197/2013, Curtea de Apel Brasov – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013, respectiv cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila. Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 a fost invocata de Tita Ochi Albi in cadrul solutionarii recursului declarat de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate impotriva unei decizii civile a Tribunalului Brasov prin care s-a admis apelul declarat impotriva unei sentinte civile a Judecatoriei Brasov (sentinta prin care s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, s-a respins actiunea formulata de reclamant privind obligarea paratei la plata sumei de 30000 euro, ca urmare a contributiei sale la achizitionarea unui imobil) si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila a fost invocata de Horia Laurentiu Pavel si Eleonora Pavel in cadrul solutionarii recursului declarat de autorii exceptiei de neconstitutionalitate impotriva unei decizii civile a Tribunalului Brasov prin care s-a respins apelul declarat impotriva unei sentinte civile a Judecatoriei Brasov (sentinta prin care s-a admis actiunea formulata de reclamant privind obligarea paratilor la plata chiriei restante).
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, in Dosarul nr.143D/2016, autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 creeaza o evidenta discriminare cu privire la exercitarea caii de atac a recursului in materie civila intre justitiabilii care s-au adresat cu cereri in justitie incepand cu data de 1 ianuarie 2016 si cei care s-au adresat instantelor in cazuri similare anterior acestei date. Aceasta ultima categorie de justitiabili este lipsita de dreptul la calea de atac a recursului in vederea apararii drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, desi art.21 alin.(2) din Constitutie interzice ingradirea acestui drept prin lege. Discriminarea creata de dispozitiile de lege criticate nu se bazeaza pe nicio cauza obiectiva, ci este efectiv rezultatul hazardului ce tine de timpul cand cererea adresata justitiei se inregistreaza pe rolul instantelor. Sustine, de asemenea, ca masurile pentru degrevarea instantelor judecatoresti instituite prin Legea nr.2/2013 nu pot constitui un motiv obiectiv pentru discriminarea justitiabililor in conditiile in care Constitutia garanteaza prin dispozitiile art.124 alin.(2) ca justitia este unica, impartiala si egala pentru toti. Or, unicitatea, impartialitatea si egalitatea dispar atunci cand dreptul la exercitarea unei cai de atac depinde exclusiv de data calendaristica in care a fost initiat procesul civil sub imperiul acelorasi norme de procedura civila, respectiv noul Codul de procedura civila, care este o lege organica.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, in Dosarul nr.176D/2016, autorii acesteia sustin ca dispozitiile de lege criticate, care interzic exercitarea recursului in anumite materii, conditionand exercitarea caii de atac a recursului de valoarea pretentiilor in bani, creeaza o vadita discriminare, pe motiv de avere, in ce priveste accesul la justitie. Invoca, in sensul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene referitoare la discriminarea persoanelor aflate in situatii analoge (similare), fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.
6. Curtea de Apel Brasov – Sectia civila apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu sunt neconstitutionale, deoarece reglementarea cailor de atac la care justitiabilii au acces in litigiile pe care le promoveaza este atributul exclusiv al legiuitorului. Dispozitiile legale ce prevad caile de atac sunt constitutionale in masura in care respecta principiul dublului grad de jurisdictie, ceea ce in cauza a fost realizat.
7. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
8. Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, sens in care invoca, in esenta, doctrina si Decizia Curtii Constitutionale nr.500 din 30 iunie 2015.
9. Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, sens in care invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justitie. De asemenea, apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu sunt de natura sa impiedice aplicarea efectiva a principiilor constitutionale ale egalitatii in drepturi, in general, si egalitatii in fata justitiei, in special, fara sa restranga in vreun fel exercitiul unor drepturi sau al unor libertati.
10. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. CURTEA, examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
11. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
12. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum este mentionat in incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie prevederile art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.62/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, si ale art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila, republicat in Monitorul Oficial a Romaniei, Partea I, nr.247 din 10 aprilie 2015, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit prevederilor art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013, „In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art.94 pct.1 lit.a)-i) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in cele privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, in aceste procese nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului.” Prevederile art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila au urmatorul continut: „Nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), in cele privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului”.
13. Curtea constata ca prevederile art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila se aplica proceselor pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin.(1) din Legea nr.2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum si pentru instituirea unor masuri necesare pregatirii punerii in aplicare a unor dispozitii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial a Romaniei, Partea I, nr.1009 din 15 decembrie 2016. Or, in procesul in cadrul caruia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila, avand in vedere ca este inceput in anul 2013, se aplica dispozitiile art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013. Din sustinerile autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, reiese ca acestia critica numai teza referitoare la cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv, astfel incat Curtea retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie sintagma „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsa in art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013.
14. In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art.16 privind egalitatea in drepturi si art.21 privind accesul liber la justitie, precum si dispozitiilor art.6 privind dreptul la un proces echitabil si art.14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
15. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 avea, initial, urmatorul continut: „In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in cele privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, in aceste procese nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului.” In mod corelativ, art.XVIII alin.(1) din Legea nr.2/2013 prevedea ca dispozitiile art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila se aplica proceselor pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2016. Ulterior, prin acte normative, anuale, succesive, aceste termene au fost prorogate ultima data pana la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.62/2015 pentru prorogarea unor termene prevazute de Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila si prin art.I pct.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum si pentru instituirea unor masuri necesare pregatirii punerii in aplicare a unor dispozitii din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila.
16. Inainte de ultima prorogare a acestor termene, reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2016, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. XVIII alin.(2) penultima teza din Legea nr.2/2013, prin Decizia nr.350 din 7 mai 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.504 din 8 iulie 2015, prin Decizia nr.362 din 2 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.666 din 30 august 2016 si prin Decizia nr.375 din 7 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.643 din 22 august 2016). Prin Decizia nr.350 din 7 mai 2015, precitata, par.14, Curtea a retinut ca, in noua lege procesual civila, legiuitorul a reasezat caile de atac, recursul constituind o cale extraordinara de atac ce poate fi exercitata de partea nemultumita pentru motive de nelegalitate si numai in conditiile prevazute de lege. Apelul reprezinta calea ordinara de atac care are un caracter devolutiv, instanta de apel statuand atat in fapt, cat si in drept (art.476 din Codul de procedura civila).
17. Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la art.16 privind egalitatea in drepturi din Legea fundamentala, prin aceeasi decizie, par.37, Curtea a retinut ca, in jurisprudenta sa, a statuat ca situatia diferita in care se afla cetatenii in functie de reglementarea aplicabila potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privita ca o incalcare a dispozitiilor constitutionale care consacra egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalitatii in drepturi presupune luarea in considerare a tratamentului pe care legea il prevede fata de cei carora li se aplica in decursul perioadei in care reglementarile sale sunt in vigoare, iar nu in raport cu efectele produse prin reglementarile legale anterioare. In consecinta, reglementarile juridice succesive pot prezenta in mod firesc diferente determinate de conditiile obiective in care ele au fost adoptate, fara ca aceste diferente sa aiba semnificatia unei discriminari (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragraful 31).
18. Referitor la critica privind incalcarea prevederilor art. 21 privind accesul liber la justitie din Constitutie, prin Decizia nr.375 din 7 iunie 2016, precitata, par.38, Curtea a statuat ca accesul liber la justitie nu are semnificatia accesului la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. Accesul liber la justitie implica, prin natura sa, o reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitari, atat timp cat nu este atinsa substanta dreptului, in acest sens pronuntandu-se si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, de exemplu prin Hotararea din 26 ianuarie 2006, pronuntata in Cauza Lungoci impotriva Romaniei, paragraful 36, publicata in Monitorul Oficial Romaniei, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispozitie cuprinsa in Legea fundamentala nu instituite obligatia legiuitorului de a garanta parcurgerea in fiecare cauza a tuturor gradelor de jurisdictie, ci, dimpotriva, potrivit art. 129 din Constitutie, caile de atac pot fi exercitate in conditiile legii. Legea fundamentala nu cuprinde dispozitii referitoare la obligativitatea existentei tuturor cailor de atac, ci reglementeaza accesul general neingradit la justitie al tuturor persoanelor pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor lor legitime, precum si dreptul tuturor partilor interesate de a exercita caile de atac prevazute de lege. Prin aceeasi decizie, par.39, Curtea a retinut ca, instituind reguli speciale privind exercitarea cailor de atac, legiuitorul trebuie sa asigure partilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac impotriva hotararii judecatoresti considerate defavorabile. Lipsa oricarei cai de atac impotriva unei hotarari pronuntate in instanta echivaleaza cu imposibilitatea exercitarii unui control judecatoresc efectiv, dreptul de acces liber la justitie devenind astfel un drept iluzoriu si teoretic (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.192 din 3 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.492 din 2 iulie 2014, paragraful 13). 19. Fata de cele retinute prin aceste decizii, Curtea, prin prezenta decizie, urmeaza sa-si reconsidere jurisprudenta. In acest sens, Curtea constata ca, in jurisprudenta sa, a preluat doctrina dreptului viu, care produce efecte directe in privinta determinarii continutului normativ al normei de referinta, si anume Constitutia, iar, in aceasta privinta, Curtea este unica autoritate jurisdictionala care are competenta de a realiza o asemenea interpretare [ad similis, Decizia nr.276 din 10 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.572 din 28 iulie 2016, par.19]. Spre exemplu, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.549 din 3 august 2011, si prin Decizia nr.356 din 25 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.691 din 22 septembrie 2014, retinand ca dreptul este viu, Curtea a impus ca si normele de referinta in realizarea controlului de constitutionalitate sa prevada o protectie juridica sporita subiectelor de drept. Evolutia ascendenta a acestei protectii este evidenta in jurisprudenta Curtii Constitutionale, aspect care ii permite sa stabileasca noi exigente in sarcina legiuitorului sau sa adapteze exigentele constitutionale deja existente in diverse domenii ale dreptului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.308 din 12 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.585 din 2 august 2016, par.31).
20. Raportat la specificul cauzei de fata, Curtea observa ca, in jurisprudenta sa, a acordat legiuitorului o marja de apreciere larga in domeniul admisibilitatii, al procedurii de judecata sau al configurarii cailor extraordinare de atac. In schimb, Curtea constata tendinta jurisprudentei sale recente de a stabili si dezvolta exigente constitutionale sporite in sensul asigurarii unei protectii efective a drepturilor si libertatilor fundamentale, integrate continutului normativ al art.16 alin.(1), art.21 alin.(3) sau art.129 din Constitutie, dupa caz, prin raportare la caile extraordinare de atac. In acest sens sunt, cu titlu exemplificativ: referitor la contestatia in anulare, Decizia nr.542 din 14 iulie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.707 din 21 septembrie 2015, sau Decizia nr.501 din 30 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.733 din 21 septembrie 2016; referitor la revizuire, Decizia nr.506 din 30 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.539 din 20 iulie 2015, Decizia nr.866 din 10 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.69 din 1 februarie 2016, Decizia nr.126 din 3 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.185 din 11 martie 2016, Decizia nr.2 din 17 ianuarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.324 din 5 mai 2017; referitor la recurs, Decizia nr.462 din 17 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.775 din 24 octombrie 2014, Decizia nr.485 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.539 din 20 iulie 2015, Decizia nr.591 din 1 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.861 din 19 noiembrie 2015, Decizia nr.839 din 8 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.69 din 1 februarie 2016, Decizia nr.432 din 21 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.841 din 24 octombrie 2016, sau Decizia nr.540 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.841 din 24 octombrie 2016. Prin aceste decizii, Curtea a acordat o protectie efectiva drepturilor si libertatilor fundamentale, in ceea ce priveste contestatia in anulare, revizuirea si recursul, cai extraordinare de atac, prin sporirea garantiilor procesuale ale accesului liber la justitie si ale dreptului la un proces echitabil. In acest sens, Curtea a decis, de exemplu, ca admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare si a revizuirii trebuie sa se examineze de catre instanta cu citarea partilor, ca judecata pe fond a recursului se face cu respectarea garantiilor de contradictorialitate si oralitate ce caracterizeaza dreptul la un proces echitabil, ca obligatia reprezentarii si asistarii prin avocat pentru exercitarea recursului contravine accesului liber la justitie sau ca excluderea posibilitatii de a ataca cu recurs in casatie deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, este neconstitutionala.
21. Prin urmare, fiind chemata, in prezenta cauza, sa verifice constitutionalitatea art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013, prin al carui continut normativ legiuitorul si-a folosit marja sa larga de apreciere, intr-un mod maximal, Curtea isi va reconsidera jurisprudenta in raport cu acest text legal, tocmai datorita reevaluarii standardului de protectie pe care il asigura art.16 alin.(1) si art.21 alin.(3) din Constitutie, in sensul reducerii marjei de apreciere a legiuitorului in domeniul cailor extraordinare de atac si al sporirii garantiilor care insotesc accesul liber la justitie in conditiile in care si caile extraordinare de atac reprezinta un aspect al accesului liber la justitie (Decizia nr.462 din 17 septembrie 2014, precitata, par.27).
22. In acest sens, Curtea retine ca, referitor la competenta dupa materie si valoare a instantelor judecatoresti, potrivit art.94 din Codul de procedura civila, judecatoriile judeca, in prima instanta, cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani, dupa cum urmeaza: a) cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel; b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii; c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz; d) cererile de evacuare; e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca; f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire; g) cererile posesorii; h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante; i) cererile de declarare judecatoreasca a mortii unei persoane; j) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare; k) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti. Potrivit art.95 pct.1, tribunalele judeca, in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.
23. Curtea retine, astfel, ca, potrivit textului de lege criticat – art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 – hotararile judecatoresti pronuntate de judecatorii cu privire la cereri evaluabile in bani nu pot fi supuse recursului, deoarece, potrivit art.94 lit.k) din Codul de procedura civila, cererile evaluabile in bani intra in competenta judecatoriei numai daca au o valoare sub 200.000 lei, cu exceptia cererilor evaluabile in bani expres mentionate in corpul art.94 [spre exemplu, cererile de imparteala judiciara, unde, indiferent de valoare, acestea sunt de competenta judecatoriei]. Cat priveste hotararile date in prima instanta de tribunale, nu sunt susceptibile de recurs hotararile pronuntate in cererile privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflicte de munca si asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani [cele cuprinse intre 200.000 si 1.000.000 lei]. Toate celelalte hotarari pronuntate in prima instanta de tribunal sunt susceptibile de recurs, daca prin lege nu se prevede in mod expres altfel. In concluzie, o hotarare judecatoreasca referitoare la cereri evaluabile in bani pronuntata de judecatorie, in prima instanta, nu va putea fi supusa recursului in nicio situatie, iar o hotarare judecatoreasca referitoare la cereri evaluabile in bani pronuntata de tribunal, in prima instanta, nu va putea fi supusa recursului cand valoarea cererii este cuprinsa intre 200.000 si 1.000.000 lei.
24. Asadar, potrivit textului de lege criticat, recursul nu numai ca este o cale extraordinara de atac, dar devine si una de exceptie, regula instituita de dispozitiile de lege criticate fiind aceea a promovarii acestei cai de atac numai in situatii exceptionale [cereri evaluabile in bani peste 1.000.000 lei]. Curtea retine ca, in privinta posibilitatii de a promova recurs impotriva unei hotarari judecatoresti referitoare la cereri evaluabile in bani, legiuitorul a stabilit doua criterii care exclud atacarea cu recurs a hotararilor judecatoresti. Astfel, un prim criteriu este materia in care a fost pronuntata hotararea [materiile prevazute la art.94 pct.1 lit.a)-i), navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare], iar al doilea criteriu este valoarea cererilor evaluabile in bani (peste 1.000.000 lei). Curtea urmeaza sa analizeze, in limitele sesizarii, daca legiuitorul are competenta de a impune un prag valoric in ceea ce priveste accesul la o cale de atac, fie ea extraordinara, fara a se pronunta asupra primului criteriu cuprins in textul art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013.
25. Referitor la posibilitatea exercitarii unei cai de atac, Curtea reitereaza jurisprudenta sa potrivit careia legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. In ceea ce priveste asigurarea egalitatii cetatenilor in exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a cailor de atac, Curtea a retinut ca „in instituirea regulilor de acces al justitiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este tinut de respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut de art.16 alin.(1) din Constitutie. De aceea nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor”. De asemenea, Curtea a retinut ca „principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice”. (A se vedea Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994).
26. Curtea retine ca recursul este o cale de atac extraordinara, iar nu o cale de atac exceptionala. Calificarea acestei cai de atac ca fiind extraordinara nu ii ataseaza si tipologiile de hotarari care pot fi supuse acesteia, ci vizeaza numai motivele pentru care poate fi exercitata. Prin urmare, stabilirea hotararilor judecatoresti susceptibile de recurs trebuie sa tina cont de natura acestui remediu procesual, iar nu de alte criterii artificial create care sa excluda de la acest remediu procesual o multitudine de persoane, fara a avea o justificare obiectiva si rationala. De asemenea, faptul ca o judecata parcurge doua etape procesuale devolutive (judecata in prima instanta si apelul) nu inseamna automat si eo ipso lipsa posibilitatii de a exercita calea de atac a recursului. In viziunea actualului Cod de procedura civila, recursul urmareste sa supuna Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu exceptiile prevazute de lege, examinarea conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile. Astfel, competenta de solutionare a recursului apartine, cu exceptiile prevazute de lege, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, deoarece rolul acesteia, ca instanta de casatie, este acela de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, rol consacrat prin art.126 alin.(3) din Constitutie.
27. Prin pragul valoric impus de dispozitiile de lege criticate, legiuitorul recunoaste, in mod explicit, ca numai o parte a cererilor evaluabile in bani, si anume cele peste 1.000.000 lei, pot sa beneficieze de controlul de legalitate, celelalte fiind excluse de la aceasta garantie procedurala. Criteriul folosit de legiuitor pentru accesul la calea de atac a recursului – pragul valoric de peste 1.000.000 lei – conduce la clasificarea cererilor adresate instantelor judecatoresti in importante, ca valoare in bani, si mai putin importante, ceea ce reprezinta o clasificare artificiala si nejustificata, intrucat dificultatea unei probleme de drept nu poate fi evaluata in functie de valoarea litigiului, ci de natura sa. Prin reglementarile pe care le adopta, Statul trebuie sa asigure o protectie egala drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor, neputandu-se sustine ideea ca aceasta protectie ii va viza numai pe cei care au pretentii banesti de un anumit cuantum. In mod contrar, s-ar crea discriminari intre cetateni – in ce priveste dreptul de a formula o cale de atac – in functie de valoarea cererii adresate instantei judecatoresti. De aceea, chiar si caile extraordinare de atac trebuie sa fie accesibile cetateanului, iar limitarile accesului la acestea trebuie sa rezulte in mod explicit numai din natura acestora, precum si din motivele pentru care pot fi formulate. Or, Curtea observa ca singura justificare pentru stabilirea de catre legiuitor a unui prag valoric pentru accesul la recurs a fost decongestionarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
28. Curtea constata ca, din moment ce legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului, acesta trebuie sa asigure egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea acestei cai de atac, chiar daca este una extraordinara. Legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea caii de atac a recursului, reglementand anumite situatii in care nu se poate formula recurs, insa acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice in mod obiectiv si rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, consacrat de art.16 alin.(1) din Constitutie. In consecinta, legiuitorul nu are indreptatirea constitutionala de a bloca, in functie de valoarea pretentiei deduse judecatii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetatenii intr-o situatie diferita, fara a avea o justificare obiectiva si rezonabila.
29. Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca, prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigura egalitatea juridica a cetatenilor in accesul la aceasta cale extraordinara de atac, parte componenta a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, sintagma „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsa in art.XVIII alin. (2) din Legea nr.2/2013 contravine, pe langa dispozitiile art.16 alin.(1) din Constitutie, si celor ale art.21 alin.(3) din Legea fundamentala.
30. Mai mult, pornind de la scopul recursului, care, potrivit art.483 alin.(3) din Codul de procedura civila, este acela de a supune Inaltei Curti de Casatie si Justitie examinarea conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile, Curtea retine ca acest scop este parte a mecanismului pus la indemana instantei supreme de a realiza interpretarea si aplicarea unitara a legii, rol consacrat de art.126 alin.(3) din Constitutie, precum si a garantiilor dreptului la un proces echitabil, in sensul ca cetateanul trebuie sa fie incredintat de faptul ca i s-a aplicat corect legea la judecata in fond si ca au fost respectate normele de ordine publica referitoare la compunerea instantei sau competenta instantei, alte reguli de procedura apreciate ca fiind importante, cerintele referitoare la motivarea hotararii sau autoritatea de lucru judecat. Este adevarat ca recursul in interesul legii este un alt element al mecanismului de interpretare si aplicare unitara a legii, insa acesta se aplica numai in situatiile in care exista o jurisprudenta neunitara de o anumita consistenta [„Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii – art.515 din Codul de procedura civila]. Mai mult, recursul in interesul legii acopera situatiile pentru viitor, el nefiind un remediu direct, nemijlocit al persoanei pentru revenirea la starea de legalitate in cazul concret dedus judecatii. Prin urmare, in vederea unificarii jurisprudentei, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu are numai rolul de a solutiona recursuri in interesul legii, ci si pe acela de a casa hotararile instantelor inferioare care nu sunt conforme cu regulile de drept aplicabile.
31. Intrucat recursul se solutioneaza de Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in cazurile anume prevazute de lege, de instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata, Curtea retine ca, in cazul recursurilor ce intra in competenta de solutionare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dispozitiile legale criticate introduc o dubla masura in privinta evaluarii legalitatii hotararilor judecatoresti, stabilind, pe de-o parte, ca instanta suprema isi exercita acest rol numai in anumite situatii, si, pe de alta parte, ca isi exercita acest rol numai atunci cand cererile evaluabile in bani au o anumita valoare. Prin urmare, in cazul recursurilor ce intra in competenta de solutionare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sintagma „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsa in art.XVIII alin. (2) din Legea nr.2/2013, contravine si dispozitiilor art.126 alin.(3) din Constitutie.
32. In final, Curtea constata ca, efect al constatarii neconstitutionalitatii sintagmei „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinse in art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013, in conditiile prorogarii de la aplicare, pana la 1 ianuarie 2019, a dispozitiilor art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila, este acela ca, de la data publicarii prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, urmeaza a se aplica prevederile art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 in sensul ca sunt supuse recursului toate hotararile pronuntate, dupa publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, in cererile evaluabile in bani, mai putin cele exceptate dupa criteriul materiei, prevazute expres in tezele cuprinse de art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013.
33. In conformitate cu prevederile art.147 alin.(1) din Constitutie, „Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, […] constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”. In situatia de fata, Curtea constata ca dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie obliga Parlamentul sau Guvernul sa puna de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei in 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentei decizii.
34. Referitor la dispozitiile art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila, care s-ar aplica, potrivit art. XVIII alin.(1) din Legea nr.2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.95/2016, proceselor pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2019, Curtea constata ca legiuitorul trebuie sa le puna de acord cu prezenta decizie, intrucat, asa cum a statuat Curtea in mod constant, incepand cu Decizia Plenului nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, „puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta”. (In acelasi sens fiind si Decizia nr.463 din 17 septembrie 2014, par.32 si 33). Asadar, considerentele prezentei decizii pe care se sprijina solutia de admitere sunt general obligatorii, astfel incat legiuitorul trebuie sa le aplice si cu privire la dispozitiile art.483 alin.(2) din Codul de procedura civila, dispozitii care, asemenea celor constatate ca fiind neconstitutionale prin prezenta decizie, reglementeaza un prag valoric al cererilor evaluabile in bani pentru ca hotararea judecatoreasca sa poata fi supusa recursului. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii Decide: Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Tita Ochi Albi in Dosarul nr.8388/197/2014 si de Horia Laurentiu Pavel si Eleonora Pavel in Dosarul nr.19417/197/2013 ale Curtii de Apel Brasov – Sectia civila si constata ca sintagma „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsa in art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila este neconstitutionala. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Curtii de Apel Brasov – Sectia civila si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din data de 30 mai 2017.