12 mai 2018

Rezolutiunea contractului sinalagmatic si conditia rezolutorie sunt categorii juridice care nu se confunda si nu se suprapun, chiar daca, prin invocarea ambelor, partea interesata tinde la desfiintarea contractului

Rezolutiunea contractului sinalagmatic si conditia rezolutorie sunt categorii juridice care nu se confunda si nu se suprapun, chiar daca, prin invocarea ambelor, partea interesata tinde la desfiintarea contractului. Noul Cod civil reglementeaza distinct cele doua categorii juridice, concluzia fiind ca neexecutarea unei obligatii de a face, asumata de catre debitor, nu constituie o conditie rezolutorie ci, sub rezerva indeplinirii si a celorlalte conditii, o cauza de rezolutiune a contractului

 R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 58/2018

Pronuntata in sedinta publica, astazi 18 ianuarie 2018.

Decizia nr. 58/2018

Asupra recursurilor de fata;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. x/212/2014 reclamantul Orasul Navodari – prin Primar a chemat in judecata pe parata SC A. SRL – prin lichidator judiciar SC B. SPRL, solicitand instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare incheiat, sub conditie rezolutorie intre parti si autentificat din data de 17 ianuarie 2006 la B.N.P., C., obligarea paratei la plata daunelor-interese pentru nerespectarea clauzelor contractuale si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare mentionat, astfel incat terenul ce face obiectul prezentului contract sa revina in proprietatea reclamantului si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.

2.Prin sentinta civila nr. 13523 din data de 15 decembrie 2014, pronuntata de Judecatoria Constanta in Dosar nr. x/212/2014, s-a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta si s-a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Constanta, sectia a II-a civila.

3. Cauza a fost inregistrata la data de 11 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Constanta.

B. Hotararea primei instante.

4. Prin Incheierea din data de 07 mai 2015, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ca neintemeiata.

5. La data de 13 iunie 2016 SC D. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL, in temeiul art. 63 si urm N.C.P.C. au formulat cerere de interventie accesorie in interesul paratei SC A. SRL, prin lichidator judiciar SC B. SPRL, prin care au solicitat incuviintarea in principiu a cererii de interventie formulata, iar pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

6. Prin sentinta civila nr. 1471 din 08 iulie 2016 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis exceptia de netimbrare a capatului de cerere privind obligarea paratei la plata daunelor interese pentru nerespectarea clauzelor contractuale si s-a anulat, ca netimbrat, capatul de cerere privind obligarea paratei la plata daunelor interese pentru nerespectarea clauzelor contractuale.

S-a admis cererea de interventie accesorie in interesul paratei SC A. SRL, prin lichidator judiciar SC B. SPRL, formulata de intervenientii SC D. SPRL, SC E. SRL, SC F. SRL si s-a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul Orasul Navodari prin primar, in contradictoriu cu parata SC A. SRL, prin lichidator judiciar SC B. SPRL si cu intervenientii in interes alaturat paratei, SC D. SPRL, SC E. SRL, SC F. SRL.

C. Calea de atac impotriva hotararii primei instante.

7. Impotriva acestei hotararii au formulat apel reclamantul si paratul.

Apelul formulat de reclamantul Orasul Navodari – prin primar, a vizat nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile nr. 1471 din 08 iunie 2016.

8. Parata SC B. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al SC A. SRL, a formulat apel atat impotriva incheierii din 16 aprilie 2015 cat si fata de considerentele sentintei civile nr. 1471 din 08 iulie 2016 pronuntate de Tribunalul Constanta.

9. Prin intampinare, apelanta – parata, SC B. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al SC A. SRL, a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant Orasul Navodari – prin primar, ca nefondat.

10. Nu au fost administrate probe noi in fata instantei de apel.

D. Hotararea instantei de apel.

11. prin Decizia civila nr. 685 din 20 decembrie 2016 a Curtii de Apel Constanta, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-reclamant Orasul Navodari – prin primar, cu sediul in Navodari, judet Constanta, impotriva sentintei civile nr. 1471 din 08 iunie 2016 pronuntata de Tribunalul Constanta, in Dosar nr. x/212/2014, si de apelant parat SC B. SPRL – lichidator judiciar al debitoarei SC A. SRL, cu sediul in Constanta, judet Constanta, impotriva incheierii din 16 aprilie 2015 si a sentintei civile nr. 1471 din 08 iunie 2016 pronuntate de Tribunalul Constanta, in Dosar nr. x/212/2014, in contradictoriu cu intimatii intervenienti SC D. SRL, SC E. SRL si SC F. SRL, toti cu domiciliul in Bucuresti, sector 2, avand ca obiect rezolutiune contract.

12. Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Cu privire la apelul reclamantului:

13. Exceptia netimbrarii sau a insuficientei timbrari a cererii este o exceptie de procedura, peremptorie, dar care incepe cu un efect dilatoriu, si absoluta, iar in ceea ce ceea ce priveste ordinea de solutionare a exceptiilor procesuale si a altor incidente intervenite in cursul judecatii, avand in vedere ca exceptia netimbrarii sau a insuficientei timbrari a cererii vizeaza legala sesizare a instantei si constituie plata serviciului ce urmeaza a fi prestat de aceasta, instanta de judecata trebuie sa se pronunte cu prioritate asupra acestei exceptii care este legata de investirea ei, deoarece instanta investita printr-o cerere nula nu mai are caderea sa analizeze alte aspecte procedurale.

14. Astfel, in mod legal prima instanta s-a pronuntat asupra exceptiei de netimbrare a capatului de cerere respectiv si nu asupra cererii de renuntare la solutionarea acestuia.

15. In ceea ce priveste imprejurarea ca prima instanta nu a stabilit in sarcina reclamantei taxa de timbru, ci obligatia cuantificarii valorii capatului 2 de cerere, s-a retinut ca, in contextul in care reclamanta nu a inteles sa evalueze capatul de cerere respectiv, prima instanta nici nu ii putea pune in vedere achitarea unui cuantum determinat al taxei judiciare de timbru pe care o datora, apelanta invocand o neregularitate care izvoraste din propria-i fapta.

16. In cererea de apel apelantul-reclamant a indicat legea aplicabil ca fiind C. civ. de la 1864, iar cauza civila a cererii de chemare in judecata ca fiind conditia rezolutorie, fiind reluate in cererea de apel consideratiile teoretice cu privire la notiunea si efectele conditiei rezolutorii expuse prin cererea introductiva de instanta.

17. S-a observat insa de catre instanta de apel ca prin cererea de chemare in judecata reclamantul a indicat drept temeiuri de drept art. 1516 (Drepturile creditorului: (1) Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei. (2) Atunci cand, fara justificare, debitorul nu isi executa obligatia si se afla in intarziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin: 1. sa ceara sau, dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligatiei; 2. sa obtina, daca obligatia este contractuala, rezolutiunea sau rezilierea contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligatii corelative; 3. sa foloseasca, atunci cand este cazul, orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau.) si art. 1550 (Modul de operare: (1) Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita. (2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept.) din N.C.C. – Legea nr. 287/2009 republicata, temeiuri care, in mod evident, trimit la rezolutiune drept cauza de desfiintare a contractului, desi N.C.C. are dispozitii anume destinate conditiei ca modalitate a obligatiilor civile ( art. 1399 – 1410).

18. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei asupra exceptiei prescrierii dreptului la actiune (filele 19 si urm. dos. Tribunal Constanta) reclamantul a indicat, in combaterea exceptiei prescrierii, art. 1368 C. civ. 1864 (Actiunea vanzatorului pentru rezolutiunea vanzarii este reala. Cu toate acestea, vanzatorul nu se va putea prevala de dreptul sau, in contra autoritatii publice, nici in contra adjudecatarilor in vanzari silite, decat conformandu-se, pentru acest din urma caz, regulilor prescrise in procedura.).

19. Dat fiind ca prin petitul cererii de chemare in judecata s-a solicitat a se dispune rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare incheiat, ca urmare a indeplinirii a unei pretinse conditii rezolutorii, s-a constatat de catre instanta de apel ca apelantul-reclamant este inconsecvent in ceea ce priveste temeiurile de drept de natura a conduce la desfiintarea contractului in cauza.

20. Astfel, rezolutiunea contractului sinalagmatic si conditia rezolutorie sunt categorii juridice care nu se confunda si nu se suprapun, chiar daca, prin invocarea ambelor, partea interesata tinde la desfiintarea contractului.

21. Astfel, conditia este o modalitate a obligatiei civile, inteleasa ca eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau desfiintarea) dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative., cu mentiunea ca producerea respectivului eveniment nu depinde in mod obligatoriu de conduita uneia din partile contractului.

22. In acelasi timp, rezolutiunea si rezilierea contractului, pentru care C. civ. nu oferea o definitie, au fost calificate pe cale doctrinara si jurisprudentiala ca fiind sanctiuni civile, intemeiate pe ideea de culpa a debitorului obligatiei neexecutate.

23. Astfel, chiar daca si conditia rezolutorie si rezolutiunea/rezilierea au ca efect desfiintarea contractului, conditia rezolutorie este o modalitate accesorie contractului, a carei indeplinire are ca efect desfiintarea, cu efect retroactiv, a contractului, independent de culpa vreunei parti, in timp ce rezolutiunea/rezilierea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic.

24. Urmand aceasta distinctie creata pe cale doctrinara si jurisprudentiala, N.C.C. – Legea nr. 287/2009 republicata, lamureste in mod definitiv aceasta chestiune si reglementeaza in mod distinct cele doua categorii juridice, tratandu-le in titluri distincte ale Cartii a V-a Despre obligatii.

25. Fata de cele mai sus expuse, concluzia nu poate fi decat ca neexecutarea unei obligatii de a face, asumata de catre debitor, nu constituie o conditie rezolutorie ci, sub rezerva indeplinirii si a celorlalte conditii, o cauza de rezolutiune a contractului.

26. Astfel, s-a constatat ca, in mod legal, a procedat si prima instanta atunci cand, constatand ca neindeplinita respectiva obligatie, nu a dat acestei imprejurari efectele specifice conditiei rezolutorii, ci a analizat in ce masura sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune rezolutiunea.

27. Intrucat apelantul-reclamant nu a criticat solutia primei instante si din perspectiva indeplinirii conditiilor rezolutiunii, instanta de apel, in aplicarea principiului tantum devolutum quantum appellatum, consacrat de art. 477 C. proc. civ., nu a analizat conditiile rezolutiunii contractului in cauza si daca acestea erau sau nu indeplinite.

28. Cu privire la apelul declarat de catre apelantul-parat SC A. SRL – prin lichidator judiciar, a retinut urmatoarele:

Apelul declarat priveste modul de solutionare de catre prima instanta a exceptiei prescrierii dreptului la actiune, exceptie respinsa prin incheierea de sedinta din data de 07 mai 2015 si nu 16 aprilie 2015, cum a indicat apelanta-parata.

29. Apelanta a sustinut, in esenta, ca, in mod gresit, a aplicat instanta dispozitiile art. 1368 V.C.C. spetei si, in mod gresit a calificat actiunea de fata ca fiind o actiune reala, intrucat toate cele prevazute de lege in art. 1362-1369 se refera la ce se intampla daca nu se indeplineste obligatia principala a neplatii pretului si nu alte obligatii. Art. 1366 se poate aplica doar rezolutiunii pentru neplata pretului – obligatia principala a cumparatorului, iar nu actiunii in rezolutiune prin care se reclama neindeplinirea oricarei alte obligatii de catre cumparator, dar nu se reclama neplata pretului, astfel ca acest caracter real nu poate fi atribuit actiunii in rezolutiune de fata.

30.Instanta de apel a retinut ca, potrivit art. 1368 C. civ., actiunea vanzatorului pentru rezolutiunea vanzarii este reala, fara ca legiuitorul sa faca vreo distinctie in functie de obligatia pentru a carei neexecutare se cere rezolutiunea contractului. Actiunea in rezolutiune este una reala intrucat urmareste valorificarea unui drept real, prin redobandirea proprietatii bunului vandut si poate fi indreptata impotriva oricarei persoane in mainile careia s-ar afla bunul, cu exceptia aratata de art. 1368 teza a II-a C. civ.

31. Cu toate acestea, nu orice actiunea reala este imprescriptibila.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, fara distinctie dupa dreptul valorificat prin actiune – drept real sau drept de creanta.

32. Potrivit art. 21 Decretul nr. 167/1958 insa: Dispozitiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie.

33. Cum actiunea vanzatorului in rezolutiunea contractului este o actiune reala prin care se tinde la redobandirea dreptului real de proprietate asupra bunului vandut, rezulta ca aceasta actiune nu este supusa regulii de prescriptibilitate prevazuta de art. 1 si nici termenului general de prescriptie stabilit de art. 3 alin. (1) din decret, ci regulilor de prescriptibilitate prevazute de C. civ.

34. Potrivit art. 1890 C. civ.: Toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.

35. Pe cale doctrinara si jurisprudentiala art. 1890 C. civ. a fost interpretat restrictiv in sensul ca s-a consacrat imprescriptibilitatea actiunii in revendicare intemeiata inclusiv pe dreptul de proprietate privata, care nu se stinge prin neuz, cat si a actiunii negatorii prin care proprietarul unui bun cere incetarea exercitarii nelegitime de catre o alta persoana a unui drept de servitute, uz, uzufruct, etc.

36. Actiunii vanzatorului in rezolutiunea vanzarii nu ii este recunoscut un astfel de caracter, aceasta actiune fiind recunoscuta ca una din exceptiile de la principiul imprescriptibilitatii actiunilor reale intemeiate pe dreptul de proprietate, alaturi de alte actiuni pentru care legea prevederea termene speciale de prescriptie ( spre exemplu art. 498 C. civ., art. 840 C. civ., art. 1909 alin. (2), art. 1910 C. civ.). Cum pentru aceasta actiune C. civ. sau alta lege nu prevedea un alt termen de prescriptie special, termenul este cel de drept comun stabilit de art. 1890 C. civ., de treizeci de ani.

E. Calea de atac impotriva hotararii instantei de apel.

37.Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat recurentul-reclamant Orasul Navodari – prin primar, cat si recurenta-parata SC A. SRL Constanta – prin lichidator judiciar SC B. SPRL Constanta.

38. In recursul sau, recurentul-reclamant Orasul Navodari – prin primar, a adus urmatoarele critici deciziei recurate:

39. Instanta de apel a dat o gresita interpretare dispozitiilor legale de drept material, aplicabile in speta.

Astfel, recurentul-reclamant a pretins ca a indicat tot timpul ca fiind aplicabile in speta dispozitiile C. civ. de la 1864, cu privire la conditia rezolutorie.

40. S-a aratat ca in contractul de vanzare-cumparare autentificat din 17 ianuarie 2006 la B.N.P., Sacaleanu Mariea, partile au convenit, prin art. 2 alin. (2) ca in termen de 1 an de zile de la incheierea contractului de vanzare-cumparare, cumparatoare sa realizeze 40% din valoarea investitiei si sa respecte PUD-ul aprobat, sub conditia rezolutiunii contractului.

41. Prin actul aditional din 21 august 2006 autentificat la acelasi B.N.P., s-a convenit eliminarea alin. (2) din art. 2 din contractul initial si completarea cu un alt alineat care prevede ca „de asemenea, cumparatoarea se obliga sa respecte PUD-ul (conform Hotararii Consiliului Local nr. 195 din 6 octombrie 2005), precum si incadrarea in termenele de executare prevazute in Autorizatia de Construire din 22 aprilie 2005, iar terenul nu se poate instraina decat dupa receptia la terminarea lucrarilor de executie a constructiilor”.

42. Recurentul-reclamant considera ca, intrucat termenele prevazute in Autorizatia de construire nu au fost respectate, a intervenit conditia rezolutorie.

S-a mai aratat faptul ca parata nu ar fi contestat ca nu a executat lucrarea de construire conform autorizatiei, astfel ca instanta de apel era tinuta sa constate intervenita conditia rezolutorie, fara a fi necesara indeplinirea vreunei alte formalitati.

43. In recursul sau, recurenta-parata SC A. SRL Constanta – prin lichidator judiciar SC B. SPRL Constanta, a adus urmatoarele critici deciziei recurate:

44. Decizia instantei de apel este gresita in ce priveste termenul de prescriptie al cererii formulate de catre reclamanta.

Astfel, in opinia recurentei-parate prevederile art. 1368 C. civ. – 1864, se aplica doar rezolutiunii pentru neplata pretului, care este obligatia principala a cumparatorului, iar nu actiunii in rezolutiune prin care se reclama neindeplinirea oricarei alte obligatii de catre cumparator, dar nu se reclama prin neplata pretului, in opinia recurentei-parate, actiunea reclamantei se incadreaza in dispozitiile art. 1020 – 1021 C. civ. – 1864.

45. Ca atare, s-a apreciat de catre recurenta-parata, actiunea in rezolutiune formulata in cauza este o actiune persoana, iar nu una reala, fiind prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, prescriptia dreptului material cu privire la actiunile ce izvorasc din contractul de fata fiind guvernata de dispozitiile Decretului nr. 167/1958.

46. S-a sustinut ca dreptul la actiune s-a nascut la data de 26 aprilie 2009, insa cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 7 august 2014, cu depasirea termenului de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958.

47. Prima instanta, a analizat cererea de rezolutiune atat din perspectiva indeplinirii conditiei rezolutorii, cat si din perspectiva rezolutiunii pentru neindeplinirea unei obligatii.

In raport de acest ultim aspect, prima instanta a concluzionat ca nu este indeplinita conditia cu privire la faptul ca neexecutarea obligatiei sa fi fost imputabila partii care nu a indeplinit-o.

48. Recurenta-parata a aratat ca, prin cererea de apel a criticat aceasta solutie a primei instante, aratand ca nu a fost indeplinita niciuna dintre cele trei conditii necesare pentru admisibilitatea rezolutiunii, respectiv si cea privind neindeplinirea obligatiei de catre o parte, dar si cea privitoare la punerea in intarziere in conditiile prevazute de lege.

49. Instanta de apel a procedat gresit respingand apelul sub acest aspect, mai ales atunci cand a retinut ca obligatia de a construi este esentiala alaturi de cea a platii pretului, deoarece in materia vanzarii-cumpararii, vanzatorul indeplineste obligatia de a da, iar cumparatorul indeplineste obligatia de a plati pretul, acestea fiind obligatiile esentiale in aceasta materie, iar nu obligatia de a construi, in cauza fiind incheiat un contract de vanzare-cumparare, iar nu unul de antrepriza.

50. In speta nu are relevanta faptul ca inainte de incheierea contractului de vanzare-cumparare terenul fusese atribuit prin concesionare, catre recurenta-parata.

51. Sub alt aspect, s-a criticat faptul ca, in mod gresit, a trecut instanta de apel la analiza obligatiei principale prin analiza altor obligatii, asumate anterior de parti, dar care nu mai sunt in vigoare, referirea facandu-se la faptul incheierii actului aditional din august 2006 prin care s-a eliminat conditia rezolutorie legata de termenul de edificare a 40% din constructie, prevazuta in contractul initial.

F. Apararile formulate in calea de atac a recursului.

52. La data de 13 aprilie 2017, recurenta-parata SC A. SRL Constanta – prin lichidator judiciar SC B. SPRL Constanta a depus la dosarul cauzei o intampinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului pe considerentul ca motivele invocate nu se incadreaza intre cele prevazute de art. 488 C. proc. civ.

G. Considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

53. In ce priveste recursul declarat de recurentul-reclamant Orasul Navodari – prin primar.

54. Criticile acestuia nu pot fi retinute.

Astfel, desi acesta pretinde ca a indicat ca fiind aplicabile in speta dispozitiile C. civ. de la 1864 cu privire la conditia rezolutorie, in realitate, prin cererea de chemare in judecata a indicat ca temeiuri de drept dispozitiile art. 1516 si 1550 din N.C.C. – Legea nr. 287/2009, temeiuri de drept care trimit la rezolutiune drept cauza de desfiintare a contractului, desi N.C.C. are dispozitii distincte privind conditia ca modalitate a obligatiei civile (art. 1399 – 1410).

55. Avand in vedere data la care a fost incheiata conventia ce face obiectul cauzei de fata, in speta sunt aplicabile dispozitiile C. civ. de la 1864.

Asa dupa cum, in mod corect, a retinut si instanta de apel, intre cele doua categorii juridice, respectiv conditia rezolutorie si rezolutiunea/rezilierea, exista distinctie, acestea fiind reglementate in mod diferit.

56. Desi a invocat existenta unei conditii rezolutorii, recurentul-reclamant a invocat texte de lege care sunt aplicabile rezolutiunii contractului, or, sub acest aspect hotararea primei instante nu a fost atacata in apel, iar in recurs recurentul-reclamant pretinde ca nu a avut in vedere decat conditia rezolutorie prevazuta in art. 2 alin. (2) din Contractul autentificat din 17 ianuarie 2006 la B.N.P., C., afirmatie ce nu corespunde realitatii.

57. Chiar daca s-ar avea in vedere ca recurentul-reclamant a invocat doar conditia rezolutorie cuprinsa in contractul ce face obiectul cauzei, in realitate, aceasta conditie rezolutorie nu mai exista la data formularii cererii de chemare in judecata, deoarece, prin actul aditional autentificat sub nr. 2421 din 21 august 2006 la B.N.P., C. s-a convenit eliminarea formei vechi a alin. (2) al art. 2 din contractul initial si inlocuirea cu un alt continut care, desi prevede obligatia pentru cumparatoare de a respecta PUD-ul, conform Hotararii Consiliului Local nr. 195 din 6 octombrie 2005, precum si incadrarea in termenele de executare prevazute in autorizatia de construire din 22 aprilie 2005, aceste clauze nu se afla sub imperiul unei conditii rezolutorii, cum era in formularea anterioara a acestui articol din contract.

58. Mai mult, din actele existente la dosarul cauzei rezulta ca recurentul-reclamant s-a inscris la masa credala cu suma cuvenita pentru vanzarea respectivului teren, ba chiar a fost de acord cu vanzarea acestuia in cadrului planului de reorganizare si, ulterior, in procedura falimentului, astfel ca admiterea cererii din cauza de fata ar echivala cu o dubla reparare a eventualului prejudiciu suferit de recurentul-parat, dar intoarcerea imobilului respectiv in patrimoniul recurentului-reclamant nici nu ar mai fi posibila, deoarece, in cadrul procedurii insolventei deschise impotriva recurentului-parat din cauza de fata, acest imobil a fost adjudecat, in mod legal, de o alta persoana juridica.

59. In ce priveste recursul declarat de recurenta-parata SC A. SRL Constanta – prin lichidator judiciar SC B. SPRL Constanta.

60. Criticile formulate de aceasta nu pot fi retinute.

Astfel, dupa cum a retinut si instanta de apel, actiunea vanzatorului in rezolutiunea contractului este o actiune reala prin care se tinde la redobandirea dreptului real de proprietate asupra bunului vandut, aceasta actiune nu se supune regulii de prescriptibilitate prevazut de art. 1 si nici termenului general de prescriptie stabilit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, ci, dupa cum prevad dispozitiile art. 21 din acelasi decret, se supun regulii de prescriptibilitate prevazute de C. civ.

61. Potrivit art. 1890 C. civ. – 1864, toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care nu a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel care invoca sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poate opune reaua-credinta.

62. In doctrina si jurisprudenta s-a consacrat imprescriptibilitatea actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul de proprietate, insa in cazul actiunii in rezolutiunea vanzarii a fost recunoscut termenul prevazut de art. 1890 C. civ. – 1864, adica termenul de 30 de ani.

63. Nu pot fi retinute criticile recurentei-parate nici in ce priveste pretinsa nemotivare, de catre instanta de apel, sub aspectul neindeplinirii conditiilor pentru admisibilitatea rezolutiunii contractului, deoarece, asa dupa cum, in mod corect, a retinut instanta de apel, recurentul-reclamant nu a criticat hotararea primei instante sub acest aspect, ci doar sub aspectul neluarii in seama a conditiei rezolutorii.

64. Critica vizand analiza obligatiei principale prin forma initiala a art. 2 alin. (2) din contract, este intemeiata, insa ea a fost avuta in vedere in cazul analizei recursului declarat de recurentul-reclamant la parag. 57.

65. Avand in vedere cele de mai sus, Inalta Curte in baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Orasul Navodari – prin primar si de parata SC A. SRL Constanta – prin lichidator judiciar SC B. SPRL Constanta impotriva Deciziei civile nr. 685 din 20 decembrie 2016, pronuntate de Curtea de Apel Constanta, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 18 ianuarie 2018.

 


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed