15 September 2016

Renuntare la apel. Limitele criticilor ce pot fi formulate in recurs. Pierderea capacitatii procesuale de folosinta a intervenientei in interes propriu pe parcursul judecarii cauzei in apel. Respingerea cererii. Nelegalitate.

  1. Cum reclamanta a renuntat la judecarea apelului, recursul declarat de aceasta impotriva deciziei Curtii de apel, prin care se invoca nulitatea cererii de chemare in judecata si a cererii de apel precum si aspecte care privesc solutia pe fondul litigiului, este inadmisibil.

Singurul recurs care putea fi declansat de partea care a renuntat la apel, putea avea drept cauza juridica neindeplinirea conditiilor legale pentru a se lua act de renuntarea sa la apelul exercitat in cauza.

  1. In conditiile in care prima instanta a recunoscut dreptul la despagubiri in favoarea unei entitati juridice care a existat la momentul pronuntarii acelei solutii si in patrimoniul careia s-a aflat imobilul supus exproprierii, iar pe parcursul solutionarii apelului a intervenit lichidarea si radierea acestei societati, instanta de apel, admitand apelul si respingand cererea de chemare in judecata, ca nefondata, ca urmare a constatarii lipsei capacitatii de folosinta a intervenientei in interes propriu, a pronuntat o hotarare cu ignorarea dispozitiilor legale privind procedura de desfiintare a societatilor comerciale reglementata de Legea nr. 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, luand in considerare intervenirea cazului de radiere a intervenientei in interese propriu, ce determina incetarea personalitatii sale juridice, cu consecinta pierderii capacitatii procesuale de folosinta, se apreciaza ca nu exista o echivalenta intre aceste consecinte si pierderea dreptului subiectiv la despagubiri, recunoscut de prima instanta, aceasta intrucat dreptul de proprietate sau de creanta si, in consecinta, calitatea procesuala pot fi transmise, in conditiile legii, asociatilor sau altor persoane desemnate de aceasta societate.

Sectia I civila, decizia nr. 2793 din 14 decembrie 2015

Prin cererea de chemare in judecata din data de 10.06.2008, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. xxx68/3/2008, reclamanta S.C. X. S.R.L., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A, a contestat cuantumul despagubirilor stabilite prin Hotararea nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

            In motivare, reclamanta a afirmat ca valoarea despagubirilor acordate pentru terenul expropriat, evaluate la 100 euro/mp, este neserioasa, raportat la pretul terenului pe piata libera.

Cererea a fost intemeiata in drept pe prev. Legii nr. 33/1994 si Legii nr. 198/2004.

Paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, pentru faptul ca stabilirea despagubirilor acordate s-a facut tinandu-se seama de pretul real al imobilului. Mai mult decat atat, paratul a apreciat ca cererea reclamantei este nereala, nedovedita si speculativa.

La termenul din data de 10.11.2008, instanta de fond a conexat la prezentul dosar cauzele cu nr. xxx70/3/2008 si nr. xxx41/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a civila.

In cauza cu nr. xxx70/3/2008, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta S.C. X. S.R.L., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A, a solicitat anularea Hotararii nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, precum si a procesului verbal de stabilire a cuantumului despagubirii nr. 3/2008.

In motivare, reclamanta a sustinut ca actele contestate sunt lovite de nulitate pentru ca au fost date cu incalcarea dispozitiilor legale, in sensul ca reclamanta nu a fost notificata cu propunerea de expropriere a imobilului in cauza, astfel incat aceasta sa poata face intampinarea prevazuta de lege in procedura administrativa, anterioara exproprierii efective.

Paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondata a cererii de chemare in judecata, pentru faptul ca reclamanta a avut posibilitatea de a-si dovedi dreptul sau de proprietate in 30 de zile de la aparitia in Monitorul Oficial a H.G. nr. 428/2008, prin inaintarea unei cereri in acest sens catre Comisie.

La data de 26.05.2011, S.C. Y. S.R.L. a formulat cerere de interventie in interes propriu in cauza cu nr. xxx68/3/2008, aflata pe rolul Tribunalului Bucuresti, prin care a aratat ca este proprietara imobilului expropriat si a solicitat acordarea de despagubiri in acest sens.

Cererea a fost incuviintata in principiu la termenul din 23.06.2011.

La aceeasi data, reclamanta S.C. X. S.R.L. a formulat cerere de chemare in judecata a S.C. Y. S.R.L. ca persoana care poate pretinde aceleasi drepturi ca si reclamanta, aratand ca reclamanta a fost proprietara terenului expropriat si a investitiilor efectuate pe acesta, insa acestea au intrat in patrimoniul S.C. C. Y. S.R.L. dupa divizarea admisa prin incheierea nr. 43618 din 02.08.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti.

            Prin sentinta civila nr. 803 din 05.04.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila : s-a respins ca nefondata cererea – expropriere – care face obiectul dosarului nr. xxx68/3/2008, formulata de reclamanta S.C. X. S.R.L. in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A.; s-a admis cererea de interventie in interes propriu, formulata in cauza nr. xxx68/3/2008 de intervenienta S.C. Y. S.R.L., in contradictoriu cu reclamanta S.C. X. S.R.L. si paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A; a fost obligat paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A, la plata catre intervenienta in interes propriu S.C. Y. S.R.L. a sumei de 6.687.324 ron, cu titlu de despagubiri, din care: 5.808.240 ron pentru suprafata de 2.433 mp teren intravilan si 879.084 ron, pentru investitiile afectate de expropriere (drumuri, platforme, alei parcaje, gazon, imprejmuire, teren tenis – cota parte pentru amplasamentul xx71/1/2, iluminat exterior, alimentare cu apa, canalizare exterioara incendiu, cablu telefon, instalatie irigat gazon), determinate conform raportului de expertiza tehnica judiciara efectuata de expertii B., C. si E. (cu opinie separata); s-a respins ca nefondata cererea – expropriere – care face obiectul dosarului nr. xxx70/3/2008, conexat la dosarul nr. xxx68/3/2008, formulata de reclamanta S.C. X. S.R.L., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A.; s-a luat act de cererea formulata de reclamanta S.C. Y. S.R.L. de renuntare la judecata cererii – expropriere – care face obiectul dosarului nr. xxx41/3/2008, conexat la dosarul nr. xxx68/3/2008.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Cu privire la cererea principala formulata de reclamanta S.C. X. S.R.L., care face obiectul cauzei cu nr. xxx68/3/2008, la care au fost reunite celelalte cauze:

Prin Hotararea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nr. 3/2008 si procesul verbal de stabilire a cuantumului despagubirilor nr. 3/2008, s-a stabilit ca reclamanta S.C. X. S.R.L. este persoana indreptatita la despagubiri pentru terenul in suprafata de 2.433 mp, intravilan cu nr. cadastral xx71/1/2.

Pentru exproprierea acestui imobil cu investitiile aferente, a fost stabilita o despagubire de 243.300 euro (100 euro/mp) pentru teren si 198.946 euro pentru investitiile efectuate de expropriat, rezultand un total de 442.246 euro, pe care reclamanta S.C. X. S.R.L. il contesta ca fiind nereal.

Prin raportul de expertiza tehnica in specialitatea constructii, intocmit in cauza de o comisie formata din 3 experti, s-a concluzionat de catre majoritatea acestora ca valoarea de piata a terenului la momentul exproprierii (mai 2008) a fost de 650 euro/mp, rezultand o valoare de piata a terenului de 1.581.450 euro (echivalentul a 5.808.240 lei). Valoarea investitiilor a fost stabilita relativ asemanator cu cea stabilita de parat, respectiv 879.084 lei.

Reclamanta S.C. X. S.R.L. nu a avut obiectiuni cu privire la opinia majoritara a expertilor care au efectuat expertiza, ci doar cu privire la opinia minoritara, apreciind partinitoare conduita expertei, fata de care a formulat si cerere de recuzare, la care, ulterior, a renuntat.

Pentru faptul ca nu au existat sau nu au fost admise obiectiuni la raportul amintit, (ci doar la opinia separata a unui expert), tribunalul a constatat ca, prin raportare la concluziile majoritatii expertilor care au intocmit expertiza, suma stabilita ca despagubiri pentru reclamanta S.C. X. S.R.L. este inferioara celei stabilite in cursul judecatii, ceea ce justifica interesul persoanei interesate in promovarea prezentei actiuni.

Cu privire la cererea de chemare in judecata a altor persoane – S.C. Y. S.R.L, care ar pretinde aceleasi drepturi ca si reclamanta S.C. X. S.R.L.:

Reclamanta S.C. X. S.R.L. nu era proprietara terenului intravilan in suprafata de 2.433 mp, la momentul exproprierii.

Aceasta deoarece, in anul 2006, S.C. X. S.R.L., societate infiintata in anul 2004, s-a divizat, luand nastere S.C. Y. S.R.L. care a preluat o parte din patrimoniul vechii societati, inclusiv dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, imobil inscris sub P1/2 in cartea funciara 1/24110 cu nr. cadastral xx71/1/1.

Exproprierea imobilului a avut loc in anul 2008, dupa ce dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza trecuse in patrimoniul S.C. Y. S.R.L. Rezulta ca, la momentul exproprierii, reclamanta S.C. X. S.R.L. nu mai era proprietara acestui imobil si nici titulara vreunui alt drept real. Rezulta ca S.C. Y. S.R.L. poate pretinde aceleasi drepturi ca si reclamanta si capata in acest sens calitatea de intervenient in interes propriu.

Cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta S.C. Y. S.R.L.:

S.C. Y. S.R.L. sustine ca, desi era proprietara imobilului la momentul exproprierii, aceasta nu a fost notificata despre demersul de expropriere.

In acest sens, a solicitat instantei, in cauza nr. xxx29/299/2008, anularea incheierii nr. 394455/2008 a O.C.P.I. si radierea inscrierii efectuate in cartea funciara in baza incheierii atacate, pentru faptul ca, desi era proprietara, despagubirile pentru expropriere au fost consemnate pe numele unui tert, respectiv S.C. X. S.R.L., nu pe cel al S.C. Y. S.R.L.

Prin sentinta civila nr. 2044/2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in cauza nr. xxx29/299/2009, modificata prin decizia civila nr. 397/2010 a Tribunalului Bucuresti, prin care s-a admis apelul si decizia civila din 10.05.2011 a Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a respins recursul ca nefondat, s-a anulat incheierea nr. 394455/2008 a O.C.P.I. a Sectorului 1 Bucuresti si s-a respins cererea CNADNR privind inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate in favoarea statului, cu titlu de expropriere asupra imobilului cu nr. cadastral xx71/1/2, in suprafata de 2433 mp – teren intravilan.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat ca, formal, nu s-a facut nici un demers de expropriere fata de intervenienta S.C. Y. S.R.L. Din situatia de fapt retinuta mai sus si constatata si prin cercetarea la fata locului efectuata de experti, tribunalul a considerat ca terenul in cauza a fost efectiv folosit, existand o expropriere in fapt fata de aceasta societate.

S-a considerat ca se impune astfel despagubirea S.C. Y. S.R.L. pentru prejudiciul produs prin pierderea dreptului de proprietate asupra terenului in cauza si a investitiilor de pe acesta. Tribunalul a avut in vedere faptul ca societatii nu i s-a restrans doar exercitiul dreptului de proprietate asupra bunurilor, ci a fost privata de bunuri in materialitatea lor, astfel ca nu mai poate exercita nici un atribut al dreptului de proprietate asupra acestora. Aceasta si pentru ca ele au fost deja incorporate intr-un alt bun, care are un alt regim juridic.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis cererea de interventie in interes propriu si a obligat paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A., la plata catre intervenienta S.C. Y. S.R.L. a despagubirilor, asa cum au fost cuantificate prin expertiza efectuata in cauza.

Fiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat, S.C. Y. S.R.L. este cel putin o persoana interesata la acordarea despagubirilor – art. 5 din Legea nr. 198/2004.

Tribunalul a constatat ca, prin raportare la aceasta societate, fata de care nu au fost emise actele contestate: Hotararea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nr. 3/2008 si procesul verbal aferent, nu se poate dispune anularea acestora, cu atat mai mult cu cat, prin renuntarea acestei societati, in calitate de reclamanta in cauza cu nr. xxx41/3/2008, nu mai are nici un capat de cerere in acest sens.

Cu privire la cererea de chemare in judecata care face obiectul dosarului nr. xxx70/3/2008, reunit la prezenta cauza:

Fata de aspectele constatate, privind faptul ca S.C. X. S.R.L. nu era titulara dreptului de proprietate la momentul exproprierii, tribunalul a apreciat ca cererea acesteia de anulare a Hotararii nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 si a procesului verbal aferent este nefondata.

Chiar daca acestea sunt emise cu referire la S.C. X. S.R.L., validitatea acestora se raporteaza la realitatea juridica dovedita in cauza.

Astfel, pentru ca s-a dovedit faptul ca, la momentul exproprierii, partea nu era titulara niciunui drept real asupra imobilului expropriat, aceasta nu justifica nici un interes legitim sau drept la anularea actelor contestate.

Chiar si in ipoteza anularii acestora, folosul practic urmarit de aceasta la formularea actiunii de fata nu mai subzista, aceasta nefiind persoana indreptatita la despagubiri.

Pentru aceleasi considerente, tribunalul a respins ca nefondata si cererea principala care face obiectul cauzei nr. xxx68/3/2008.

Desi tribunalul face referire la interesul partii S.C. X. S.R.L. la promovarea actiunilor reunite in cauza, trebuie mentionat ca nu se are in vedere interesul, ca o conditie de promovare a actiunii civile. Se are in vedere faptul ca S.C. X. S.R.L. nu are niciun drept prevazut de legile indicate, ca temei al actiunii, care sa fundamenteze cererea de fata. Aparenta nascuta din cuprinsul actelor contestate, face ca aceasta sa aiba calitate procesuala activa si interes, insa nu si dreptate.

            Cu privire la cererea de chemare in judecata care face obiectul dosarului nr. xxx41/3/2008, reunit la prezenta cauza:

La data de 18.04.2011, S.C. Y. S.R.L. a formulat cerere de renuntare la judecata, indicand in cuprinsul cererii dosarul cu nr. xxx68/3/2011.

La termenul din 26.05.2011, pentru ca nu s-a considerat lamurita, instanta a solicitat partii precizari in acest sens, iar, la termenul din 23.06.2011, aparatorul ales al S.C. Y. S.R.L. a afirmat ca renuntarea a privit cauza cu nr. xxx41/3/2008, conexata la dosarul de fata.

Fata de manifestarea de vointa astfel exprimata de conducerea societatii, confirmata prin aparatorul care a reprezentat consultantul juridic al acesteia, avand in vedere ca oricum partea are calitatea de intervenient in interes propriu in cauza principala, instanta a apreciat ca aceasta este facuta in cunostinta de cauza si nu afecteaza drepturile partii.

S-a luat astfel act de renuntarea la judecata cererii formulata de reclamanta S.C. Y. S.R.L., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin CNADNR S.A, privind anularea Hotararii nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, precum si a procesului verbal de stabilire a cuantumului despagubirii nr. 3/2008.

Impotriva acestei sentinte, a formulat apel paratul Statul Roman, prin CNADNR SA, prin DRDP Bucuresti, solicitand desfiintarea sentintei si, pe fond, respingerea ca neintemeiata a cererii formulate de intervenienta in interes propriu S.C. Y. S.R.L.

 S-a criticat hotararea atacata, pentru netemeinicie si nelegalitate, din urmatoarele considerente:

Instanta a dat mai mult decat s-a cerut atunci cand a dispus acordarea de despagubiri pentru investitiile afectate de expropriere, in cuantum de 879.084 ron, in conditiile in care valoarea stabilita de catre Statul Roman pentru acestea nu a fost contestata de intimata-intervenienta, iar expertii au retinut acest aspect, aratand ca valoarea despagubirilor pentru investitii este cea stabilita de catre Statul Roman la data exproprierii. Fara a tine seama de opinia separata a unui membru al comisiei de experti, s-a omologat un raport de expertiza care a fost revizuit si inlocuit de catre comisie la termenul din 23.02.2012. In raportul de expertiza revizuit, concluziile expertilor arata ca valoarea despagubirilor pentru teren este 5.272.625 ron, fata de 5.808.240 ron, la cat a fost obligat paratul de catre instanta.

Instanta a ignorat faptul ca, la data efectuarii expertizei, reclamantii nu mai erau proprietarii terenului, iar Statul Roman a acordat acestora suma de 442.246 euro, echivalent in lei, suma ce se afla la dispozitia reclamantilor inca din anul 2008.

Reaua-credinta a intervenientei in interes propriu e dovedita de faptul ca a profitat de eroarea instantei, cand a calificat drept recurs calea de atac, si a inteles ca de indata sa treaca la executarea silita a Statului Roman si pentru sume pe care nu le-au cerut.

 Instanta de judecata nu a tinut seama de faptul ca valoarea despagubirilor este reprezentata de valoarea cu care se vinde un teren in zona respectiva, neputand fi data de pretul care se  solicita, ci de pretul care se obtine, or, in prezenta cauza, s-au avut in vedere doar oferte preluate din mica publicitate.

Hotararea instantei de fond de a despagubi intervenienta in interes propriu pentru terenul expropriat cu o despagubire mult mai mare decat pretul de achizitie a terenurilor din anul 2008 este excesiva si, indiferent de pretinsa crestere a preturilor la bunurile imobiliare, nu poate fi primita, deoarece nu reflecta adevarata valoare a terenului in litigiu.

Impotriva aceleiasi sentinte, a formulat recurs reclamanta S.C. X. S.R.L., care a criticat hotararea ca netemeinica si nelegala si a solicitat modificarea acesteia, pentru urmatoarele considerente:

            In mod neintemeiat instanta de fond a considerat ca nu este titularul dreptului si ca nu are interes. Atat timp cat exista o hotarare de expropriere, emisa pe numele societatii reclamante, este persoana expropriata si indreptatita la despagubirea din expropriere, iar, in caz contrar, hotararea de expropriere trebuie sa fie anulata.

            Nu poate fi retinut faptul ca nu ar avea un interes, deoarece interesul  este unul care decurge din lege; orice persoana expropriata trebuie sa fie despagubita in mod prealabil, corect si efectiv.

            Cu toate ca instanta de fond, in mod corect, a omologat raportul intocmit de catre comisia de experti, a considerat ca nu era indreptatita la despagubirea rezultand din expropriere si ca nu avea interesul nici sa fie anulata hotararea de expropriere, ceea ce goleste dispozitiile legale invocate de continut.

            Intimata intervenienta a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia nulitatii recursului paratului, pentru nemotivarea in termenul legal, precum si exceptia lipsei calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata, ca nefiind dovedita de vreun inscris atasat cererii. Pe fond, a aratat ca exproprierea imobilului a fost neconstitutionala, iar despagubirea acordata nu este la nivelul prejudiciului creat de expropriere.

Calea de atac a recursului a fost recalificata ca apel, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata, prin incheierea de sedinta din 11.02.2013.

La termenul de judecata din 23.09.2013, apelanta reclamanta S.C. X. S.R.L. a depus cererea formulata prin reprezentant legal de renuntare la judecarea propriului apel.

La acelasi termen de judecata, intimata-intervenienta S.C. Y. S.R.L., prin reprezentant, a depus la dosar dovezi, din care rezulta ca a fost radiata din evidentele Registrului Comertului.

Asupra apelului reclamantei S.C. X. S.R.L., verificand indeplinirea conditiilor impuse de art. 246 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a luat act de renuntarea la judecata apelului acestei parti, desistarea reclamantei de judecarea propriei cai de atac fiind expresa si neechivoca, cu respectarea conditiilor de forma impuse de lege.

Curtea a constatat caracterul nefondat al exceptiei nulitatii recursului paratului, pentru nemotivarea in termenul legal, invocata prin intampinarea intimatei-interveniente, fata de recalificarea caii de atac in cauza, ca apel si luand in considerare inaplicabilitatea dispozitiilor sanctionatorii invocate ca fiind cuprinse in art. 302-303 C.pr.civ., specifice recursului, si nu apelului.

Asupra exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata, Curtea a constatat ca neregularitatea acestui act de procedura vizeaza desfasurarea procesului in fata primei instante, fiind acoperita prin neinvocarea pana la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a se pune concluzii in fond, conform art. 108 alin. (3) C.pr.civ. In consecinta, si aceasta exceptie de procedura a fost respinsa ca nefondata.

Prin decizia civila nr. 327/A din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a luat act de renuntarea apelantei – reclamante S.C. X. S.R.L. la judecarea propriului apel.

A respins, ca nefondate, exceptiile nulitatii recursului paratului si a lipsei calitatii de reprezentant, invocate prin intampinarea intimatei – interveniente.

A admis apelul paratului Statul Roman, prin CNADNR S.A., prin DRDP Bucuresti, impotriva sentintei civile nr. 803/2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in contradictoriu cu apelanta reclamanta S.C. X. S.R.L. si intimata intervenienta in nume propriu S.C. Y. S.R.L.

A schimbat in parte sentinta apelata, in sensul  ca a respins, ca nefondata, si cererea de interventie in interes propriu.

A mentinut restul dispozitiilor sentintei.

Curtea a constatat ca apelul paratului este intemeiat, admitandu-l, cu consecinta schimbarii in parte a hotararii atacate, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea principala, cererea de interventie in interes propriu si cererile conexe, luand act de o renuntare la judecata, instanta de fond a fost investita pana la sfarsitul derularii cauzei de fond, astfel:

– de catre reclamanta S.C. X. S.R.L. cu doua cereri: de contestare a cuantumului despagubirilor stabilite prin Hotararea nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 (dosar nr. xxx68/3/2008), respectiv de anulare a Hotararii de stabilire a despagubirilor nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, precum si a procesului verbal de stabilire a cuantumului despagubirii nr. 3/2008  (dosar nr. xxx70/3/2008);

– de catre intimata intervenienta in nume propriu S.C. Y. S.R.L. cu cererea de acordare a propriilor despagubiri pentru expropriere (dosar nr. xxx68/3/2008), aceasta parte renuntand la judecata conexa (din dosarul nr. xxx41/3/2008) de anulare a Hotararii nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, precum si a procesului verbal de stabilire a cuantumului despagubirii nr. 3/2008, pronuntata in favoarea reclamantei S.C. X. S.R.L.

In fapt, s-a retinut corect de catre instanta de fond ca reclamanta S.C. X. S.R.L. nu mai era la momentul exproprierii proprietara terenului intravilan in suprafata de 2.433 mp, urmare a divizarii, din anul 2006, a societatii si preluarii dreptului de proprietate asupra terenului in cauza, in patrimoniul intervenientei in nume propriu S.C. Y. S.R.L.

Desi, prin Hotararea nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, au fost acordate reclamantei despagubiri totale pentru expropriere in cuantum total de 442.246 euro, cererea reclamantei de anulare a acestei hotarari a fost respinsa in fond, nefiind atacata in prezenta cale de atac, nici cu apelul paratului, nici de catre reclamanta care a renuntat la judecarea apelului, astfel cum s-a consemnat.

Prin efectul puterii de lucru judecat si in raport de principiul disponibilitatii partilor, care restrange judecata apelului la limitele criticilor acestuia (conform regulii tantum devolutum quantum apellatum), Curtea a constatat a nu a fost investita in calea de atac cu verificarea legalitatii si temeiniciei solutionarii capatului de cerere avand ca obiect anularea Hotararii nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 si a procesului verbal corespunzator.

Prin urmare, Curtea a retinut a fi investita, prin calea de atac a paratului, cu doua categorii de motive ale apelului, cele mai numeroase referitoare la valoarea despagubirilor (investitii, pret de achizitie, revizuire expertiza), dar si la analiza masurii in care era indreptatita intervenienta la despagubire.

Prioritar analizarii acestor aspecte, Curtea a constatat insa intervenit, la termenul de dezbatere a apelului, conform inscrisurilor depuse la dosar, motivul de ordine publica referitor la capacitatea procesuala de folosinta a intervenientei S.C. Y. S.R.L. Aceasta societate a fost radiata din evidentele Registrului Comertului, ca urmare a lichidarii si dizolvarii, fapt consemnat in rezolutia Oficiului Registrului Comertului din 12.08.2013 si in certificatul de radiere din 14.08.2013.

Lipsa capacitatii procesuale de folosinta reprezinta o exceptie de fond, peremptorie si absoluta, ce poate fi invocata pe parcursul procesului de oricare dintre parti, de procuror sau de instanta din oficiu, in orice etapa procesuala.

Fiind in dezbatere un drept subiectiv civil al intervenientei – care a pierdut pe parcursul procesului capacitatea procesuala de folosinta – se considera ca partea nu mai are folosinta acestui drept, astfel incat cererea sa de acordare a despagubirilor se impune a fi respinsa ca si cand dreptul lipseste. In speta, din acest considerent, cererea in despagubiri a intervenientei in nume propriu S.C. Y. S.R.L. a fost respinsa ca nefondata.

Cum aceasta solutie este diferita de cea a primei instante, Curtea a facut aplicarea dispozitiilor art. 296 C.pr.civ., in sensul schimbarii in parte a sentintei apelate, cu mentinerea restului dispozitiilor hotararii atacate, pentru considerentele deja expuse.

Prin cererea formulata de petenta SC X. SRL la data de 18.03.2014, s-a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 327/2013 a Curtii de Apel Bucuresti, in sensul pronuntarii instantei si asupra exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a SC Y. SRL.

            Prin decizia nr. 189 din 28.04.2014, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a respins cererea de completare a deciziei nr. 327/A/2013, formulata de petenta SC X. S.R.L.

            Pentru a decide astfel, curtea de apel a retinut urmatoarele:

            Exceptia lipsei capacitatii de folosinta a intervenientei SC Y. SRL a fost analizata in cuprinsul considerentelor deciziei a carei completare se solicita, fiind asimilata unei judecati pe fond, in sensul inexistentei dreptului, tocmai ca o consecinta a inexistentei capacitatii de folosinta, ceea ce a condus la respingerea ca neintemeiata a cererii de interventie.

            Daca modul de abordare, in sensul analizei si solutionarii exceptiei, a fost sau nu justificat constituie o chestiune ce poate fi apreciata doar de instanta de control judiciar, in eventualitatea declararii caii de atac a recursului.

            Ceea ce este relevant, din perspectiva cererii de completare de fata, este ca exceptia invocata a fost analizata si solutionata, astfel incat nu se impune completarea dispozitivului deciziei nr. 327/2013, cererea urmand a fi respinsa.

Impotriva deciziei civile nr. 327/2013 si a deciziei civile nr. 189/A/2014, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, a declarat recurs S.C. X. S.R.L.

Recurenta a solicitat admiterea recursurilor si modificarea hotararilor recurate, in sensul admiterii exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a intervenientei S.C. Y. S.R.L. si respingerii apelului Statului roman, prin C.N.A.D.N.R., ca efect al admiterii acestei exceptii.

In sustinerea recursului declarat impotriva deciziei civile nr. 327/2013, s-a invocat faptul ca, la termenul de judecata din 23.09.2013, a fost ridicata exceptia lipsei capacitatii de folosinta si s-a depus cererea de renuntare la propriul apel de catre S.C. X. S.R.L., confruntata cu lipsa capacitatii de folosinta a intervenientei, confirmata prin documentul emis de Registrul Comertului – rezolutia din 12.08.2013, care certifica radierea.

Instanta de judecata nu s-a pronuntat pe exceptia dirimanta a lipsei capacitatii de folosinta invocata in sedinta publica, desi aceasta prima in raport cu oricare alta cerere sau exceptie, ramanand pe fond in pronuntare, admitand apelul intimatului si respingand cererea de chemare in judecata.

Solutia nu este legala si temeinica, deoarece, la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, SC Y. SRL exista si avea personalitate juridica, iar desfiintarea sa, deci pierderea personalitatii sale juridice in timpul apelului nu poate duce la respingerea cererii de chemare in judecata, pentru lipsa capacitatii de folosinta, la un moment anterior, cand avea personalitate juridica, asa cum rezulta din extras ONRC, ci doar la respingerea apelului, ca indreptat impotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinta.

In motivarea recursului declarat impotriva deciziei civile nr. 189/A/2014, recurenta a sustinut urmatoarele:

La termenul de judecata din 23.09.2013, a fost ridicata exceptia lipsei capacitatii de folosinta si s-a depus cererea de renuntare la propriul apel de catre S.C. X. S.R.L., confruntata cu lipsa capacitatii de folosinta a intervenientei, confirmata prin documentul emis de Registrul Comertului – rezolutia din 12.08.2013, care certifica radierea.

Instanta a amanat judecata pentru ca inscrisul intitulat cerere de renuntare sa fie semnat si de catre partea care renunta la judecata si pentru a lua cunostinta de inscrisurile privind radierea, care demonstrau lipsa capacitatii de folosinta a S.C. Y. S.R.L.

La termenul urmator, instanta de judecata nu s-a pronuntat pe exceptia lipsei capacitatii de folosinta, invocata in sedinta publica, desi aceasta prima in raport cu oricare alta cerere sau exceptie, luand act de indeplinirea conditiilor legale ale cererii de renuntare la judecata pe care a formulat-o, vazand ca, prin rezolutia din 12.08.2013, intervenienta SC Y. SRL fusese radiata din Registrul Comertului.

Concluziile Ministerului Public au fost aceleasi, de respingere a apelului, avand in vedere indreptarea sa catre o persoana lipsita de capacitate de folosinta.

Ramanand in pronuntare, instanta de apel a admis apelul, ignorand dispozitiile art.137 C.proc.civ. privitoare la ordinea solutionarii cererilor si a exceptiilor, care stabilesc ca se solutioneaza mai intai exceptiile de procedura si de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

Pe de alta parte, in mod gresit, Curtea de Apel Bucuresti a admis apelul si a respins cererea de acordare despagubiri, sub pretextul ca, prin pierderea capacitatii de folosinta, la data radierii din Registrul Comertului (12.08.2013), S.C. Y. nu putea avea niciodata acest drept. Or, cererea de despagubiri era formulata din 2008 si fusese admisa in 2012.

Aceasta logica viciata este mentinuta in rationamentul completului de judecata care a solutionat cererea de completare dispozitiv si trebuie sa determine admiterea recursului.

In continuarea motivelor de recurs, recurenta a expus un scurt istoric al desfasurarii litigiului, dupa cum urmeaza:

Exproprierea imobilului a fost neconstitutionala.

Potrivit art. 44 si 136 din Constitutie, exproprierea nu se poate face decat in baza unei juste si prealabile despagubiri, proprietatea fiind inviolabila potrivit alin. (5) al art. 136, iar reglementarea intinderii si atingerile ce ar putea fi aduse acestui drept se fac doar prin lege organica.

Exproprierea imobilului s-a facut in anul 2008, invocandu-se Legea nr. 33/1994 si Legea nr. 198/2004, iar despagubirea nu a fost nici justa si nici prealabila, cum cere Constitutia; exproprierea efectiva a terenului a avut loc in 2009.

Intr-un stat de drept, lipsa oricarei despagubiri ca si tulburarea de posesie intreprinse de agentii expropriatorului, deci ai statului, atrag raspunderea statului, fata de incalcarile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO.

CNADNR a primit de la stat sumele destinate exproprierii inca din anul 2008, din acel an si pana in 2012, data executarii, CNADNR imbogatindu-se fara just temei, astfel incat datoreaza dezdaunare pentru lipsirea de bunul expropriat.

 Evaluarea imobilului facuta de instanta de fond este aproape de realitate, desi despagubirea acordata nu este la nivelul prejudiciului creat de expropriere.

S-a invederat ca s-a formulat opozitie la expropriere si s-a aratat ca proiectul de realizare a soselei de centura se putea realiza fara exproprierea acestui imobil, intrucat largirea pe acel segment se putea face pe partea de vizavi, unde era un teren al statului, o unitate militara dezafectata si pentru care nu mai trebuia facuta expropriere, fiind astfel evitata incarcarea bugetului de stat cu o sarcina in plus.

S-a mentionat ca nu s-a acordat nici o compensare a prejudiciului creat prin amputarea frontului stradal al restului imobilului, devenit mai ingust prin expropriere, astfel incat vechiul plan de afacere si dezvoltare imobiliara sa nu mai poata fi realizat din cauza exproprierii. De asemenea, largirea strazii nu a adus nici un plus de valoare restului imobilului ramas neexpropriat.

Exceptia lipsei calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata, potrivit art. 112 pct. 6 C.pr.civ., cu consecinta nulitatii cererii si exceptia nulitatii cererii de apel, in lipsa semnaturii unei persoane cu calitate de reprezentant legal, nedovedita de vreun inscris atasat cererii.

Exceptia lipsei calitatii de reprezentant a DRDP Bucuresti de a reprezenta C.N.A.D.N.R. (si statul), cu consecinta nulitatii cererii de apel, avand in vedere lipsa oricarui mandat prealabil si special al acestei entitati, din partea contestatoarei, raportat la conditiile prevazute de art. 67 si urm. C.pr.civ.

Impotriva deciziei civile nr. 327/2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti a declarat recurs si recurenta S.C. Y. S.R.L., solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii recurate, in sensul admiterii exceptiei lipsei capacitatii sale de folosinta si respingerii apelului statului prin C.N.A.D.N.R., prin efectul admiterii acestei exceptii.

In sustinerea recursului, s-a invederat ca, la termenul de judecata din 23.09.2013, a fost invocata exceptia lipsei capacitatii de folosinta a intervenientei SC Y. SRL, confirmata prin documentul emis de Registrul Comertului – rezolutia din 12.08.2013, care certifica radierea.

Instanta de judecata nu s-a pronuntat pe exceptia dirimanta a lipsei capacitatii de folosinta invocata in sedinta publica, desi aceasta prima in raport cu oricare alta cerere sau exceptie, ramanand pe fond in pronuntare, admitand apelul intimatului si respingand cererea de chemare in judecata.

Solutia nu este legala si temeinica, deoarece, la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, SC Y. SRL exista si avea personalitate juridica, iar desfiintarea sa, deci pierderea personalitatii sale juridice in timpul apelului nu poate duce la respingerea cererii de chemare in judecata, pentru lipsa capacitatii de folosinta, la un moment anterior, cand avea personalitate juridica, asa cum rezulta din extras ONRC, ci doar la respingerea apelului, ca indreptat impotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinta.

In sedinta publica din 02.12.2015, Inalta Curte a pus in dezbaterea partilor aspectele privind interesul juridic al recurentei – reclamante SC X. SRL in exercitarea recursului impotriva deciziei civile nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti si admisibilitatea unui asemenea recurs, in raport de imprejurarea ca aceasta a renuntat la judecarea apelului, precum si capacitatea procesuala a recurentei SC Y. SRL in exercitarea recursului dedus judecatii.

In acelasi context, s-a pus in dezbatere imprejurarea ca unul dintre recursurile reclamantei nu contine in mod explicit decizia la care se refera.

Analizand imprejurarea ca unul dintre recursurile reclamantei SC X. SRL nu individualizeaza in mod expres decizia la care se raporteaza, instanta apreciaza ca aceasta neregularitate procedurala nu atrage in cauza sanctiunea nulitatii recursului, intrucat, desi recurenta nu mentioneaza numarul deciziei ce formeaza obiect al recursului, aceasta poate fi usor identificata, prin faptul ca a fost indicat numarul dosarului in care a fost pronuntata si a fost expres mentionata in concluziile orale ale aparatorului partii, iar o solutie contrara, in circumstantele spetei, ar fi tributara unui formalism excesiv, incompatibil cu dreptul la un proces echitabil reglementat prin articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Asupra inadmisibilitatii recursului declarat de reclamanta SC X. SRL impotriva deciziei civile nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti, aspect care se impune a fi cercetat cu prioritate, instanta de recurs retine urmatoarele:

Din interpretarea dispozitiilor art. 246 C.pr.civ., rezulta ca renuntarea la judecata este o forma de expresie, in plan procesual, a principiului disponibilitatii partilor care guverneaza procesul civil, ce trebuie sa imbrace forma unei manifestari de vointa libere, exprese si neechivoce si care, in opinia instantei de recurs, nu poate fi retractata in raport de solutia pronuntata cu privire la celelalte apeluri exercitate in cauza.

In speta dedusa judecatii, se poate constata ca, in etapa procesuala a apelului, la termenul din 23.09.2013, apelanta reclamanta SC X. SRL a depus cerere de renuntare la judecarea apelului exercitat impotriva sentintei civile nr. 803/2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, formulata prin aparator ales, deci persoana calificata juridic, si in mod neconditionat.

Cum reclamanta SC X. SRL a renuntat la judecarea apelului mentionat, recursul declarat de aceasta impotriva deciziei civile nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, prin care se invoca nulitatea cererii de chemare in judecata si a cererii de apel si aspecte care privesc solutia pe fondul litigiului, se priveste a fi inadmisibil.

Astfel, in opinia instantei de recurs, singurul recurs care putea fi declansat de partea care a renuntat la apel putea avea drept cauza juridica neindeplinirea conditiilor legale pentru a se lua act de renuntarea sa la apelul exercitat in cauza.

Pentru argumentele expuse, in temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., Inalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC X. SRL impotriva deciziei civile nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti.

Adoptarea acestei solutii atrage dupa sine inutilitatea examinarii interesului recurentei reclamante in exercitarea acestei cai de atac.

Asupra recursului declarat de reclamanta SC X. SRL impotriva deciziei civile nr. 189/A/2014 a Curtii de Apel Bucuresti :

Sub un prim aspect, trebuie retinut ca aceasta decizie a privit exclusiv solutionarea cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti, formulata de reclamanta SC X. SRL, in sensul de a se pronunta instanta de apel si asupra exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a intervenientei SC Y. SRL.

In drept, potrivit art. 2811 C.pr.civ., in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii sau aceasta cuprinde dispozitii potrivnice, partile pot cere instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.

Or, prin cererea de completare a dispozitivului hotararii pronuntate de instanta de apel se invoca in esenta greseli de judecata savarsite de aceasta instanta in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 137 alin. (1) C.pr.civ. care reglementeaza ordinea solutionarii exceptiilor procesuale, ce nu pot fi remediate prin intermediul acestei proceduri.

In plus, se poate constata ca instanta de apel nu a omis sa se pronunte asupra exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a intervenientei SC Y. SRL si a expus considerentele pentru care a apreciat ca pierderea acestei capacitati de folosinta determina insasi pierderea dreptului subiectiv civil, aspecte care vor fi examinate in analiza de substanta a recursului declarat impotriva primei decizii pronuntate de aceasta instanta.

Avand in vedere natura procedurii in care a fost pronuntata decizia civila nr. 189/A/2014 a Curtii de Apel Bucuresti, expunerea istoricului cauzei si enuntarea motivelor pentru care recurenta SC X. SRL considera ca decizia civila nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti – este nelegala, in cadrul memoriului de recurs formulat impotriva deciziei prin care a fost solutionata cererea de completare a dispozitivului, nu se impun a fi analizate, intrucat exced cadrului procesual specific procedurii descrise.

In virtutea argumentelor expuse, constatand ca instanta de apel a solutionat in mod legal cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti, formulata de reclamanta SC X. SRL, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC X. SRL impotriva deciziei nr. 189/A/2014 a Curtii de Apel Bucuresti.

Asupra recursului declarat de intervenienta SC Y. SRL impotriva deciziei nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti :

In conformitate cu art. 314 C.pr.civ., Inalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste asupra fondului pricinii in toate cazurile in care caseaza hotararea atacata numai in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Din continutul normativ al acestui text legal rezulta in mod clar principiul conform caruia stabilirea situatiei de fapt este atributul suveran al instantelor fondului, ceea ce inseamna dreptul acestor instante de a constata faptele si de a aprecia forta probanta a dovezilor administrate in cauza.

In acest context, obligatia instantei de recurs este aceea de a verifica daca hotararea judecatoreasca impotriva careia s-a exercitat calea de atac a recursului cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, in sensul art. 261 pct. 5 C.pr.civ., realizandu-se astfel situatia premisa pentru o judecata concreta si efectiva in recurs, respectiv aceea ca imprejurarile de fapt si de drept sa fi fost pe deplin stabilite.

Or, examinand solutia pronuntata de instanta de apel care ar trebui sa se intemeieze pe imprejurari de fapt si de drept ce au fost pe deplin stabilite si sa decurga din argumentele silogismului judiciar ce ar trebui sa constituie motivarea hotararii pronuntate, se poate constata ca aceasta se impune a fi reformata, pentru urmatoarele considerente:

Pe de o parte, instanta de apel nu ia in considerare si nu transeaza, prin solutia pronuntata, asupra faptului ca Hotararea nr. 3/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care au fost stabilite despagubiri in cuantum de 243.300 euro, pentru teren si 198.946 euro, pentru investitiile efectuate de expropriat, rezultand un total de 442.246 euro, ramane in fiinta si a fost executata in favoarea reclamantei SC X. SRL, care nu avea acest imobil in patrimoniul sau la momentul exproprierii (in acest sens fiind sustinerile din cererea de disjungere formulata de SC Y. SRL si intampinarea intimatului Statul Roman, prin care se sustine consemnarea la data de 13 iunie 2008, pe numele reclamantei SC X. SRL, a sumei de 1.622.954,37 lei reprezentand despagubiri pentru expropriere, conform Hotararii nr. 3 din 27.05.2008, precum si recunoasterea recurentei reclamante, conform careia hotararea a fost executata in 2012).

In acest punct, trebuie subliniat insa ca aceasta stare de fapt nu este imputabila exclusiv instantei de judecata, ci este determinata in buna masura de atitudinea procesuala a partilor litigante care fie nu au adus la cunostinta autoritatilor implicate faptul divizarii societatilor inca din anul 2006, respectiv al transmiterii imobilului in litigiu in patrimoniul SC Y. SRL, cu consecinta emiterii, fara verificari prealabile ale autoritatilor responsabile, in procedura administrativa, a Hotararii nr. 3/2008, pe numele altei persoane decat cea care era titulara dreptului de proprietate, fie au avut un comportament procesual inconsecvent, renuntand in functie de interesele lor particulare la anularea acestei hotarari ce nu reflecta realitatea juridica, fara ca statul, direct interesat, sa se opuna.

Pe de alta parte, instanta de apel nu a luat in considerare si nu a valorificat dispozitiile legale privind procedura de desfiintare a societatilor comerciale reglementata de Legea nr. 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit acestor dispozitii legale, procedura de desfiintare a unei societati comerciale presupune depunerea la registrul comertului, de catre reprezentantii societatii, a doua dosare ce reprezinta cele doua etape ce trebuie parcurse: cea de lichidare si dizolvare si cea de radiere.

             In prima etapa, trebuie depusa hotararea prin care se dispune dizolvarea si lichidarea concomitenta a societatii, prin acordul unanim de impartire a activelor ramase dupa plata creditorilor, in cea de-a doua etapa – de radiere a unei societati – un element esential este hotararea de repartizare a activelor unei societati, deci modul in care activul patrimonial a fost distribuit.

Or, in litigiul dedus judecatii, desi s-a constatat, pe parcursul solutionarii apelului, ca a intervenit lichidarea si radierea intervenientei in nume propriu SC Y. SRL, in temeiul unei rezolutii  despre care nu se face mentiunea ca este irevocabila (rezolutia din 12.08.2013, impotriva careia se putea exercita plangere in termen de 15 zile la Tribunalul Bucuresti), iar reprezentantul Ministerului Public a solicitat in sedinta publica din 4 noiembrie 2013 emiterea unei adrese catre Registrul comertului pentru a se comunica sentinta civila de radiere, pentru a se vedea in ce mod a fost lichidat activul societatii interveniente, punandu-se problema calitatii procesuale, instanta de apel, in mod nejustificat, nu s-a preocupat de acest aspect esential si a respins cererea, fara a argumenta aceasta solutie.

 Solutia adoptata de instanta de apel ignora astfel mai multe realitati juridice substantiale, si anume: recunoasterea, cel putin in prima instanta, a dreptului la despagubiri in favoarea unei entitati juridice care a existat la momentul pronuntarii acelei solutii si in patrimoniul careia s-a aflat imobilul in litigiu; existenta necontestata a unei exproprieri, ce atrage in mod necesar obligatia corelativa a platii despagubirilor; imprejurarea ca despagubirile au fost platite in favoarea unei societati – reclamanta SC X. SRL – care nu mai avea nici un drept asupra imobilului expropriat, ca efect al divizarii celor doua societati implicate in cauza, conform incheierii din 2.08.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, cu consecinta prejudicierii, in acest caz, atat a statului, cat si a persoanei indreptatite sau succesorilor acesteia; imprejurarea ca prin decizia civila nr. 397/2010 a Tribunalului Bucuresti s-a dispus irevocabil radierea din cartea funciara a inscrierii dreptului de proprietate al statului asupra imobilului in litigiu.

Astfel, luand in considerare intervenirea cazului de radiere a SC Y. SRL, ce determina, in cazul in care mentiunea radierii a devenit definitiva – aspect ce urmeaza a fi verificat de instanta de trimitere – incetarea personalitatii sale juridice, cu consecinta pierderii capacitatii procesuale de folosinta, instanta de recurs apreciaza ca nu exista o echivalenta intre aceste consecinte si pierderea dreptului subiectiv la despagubiri, recunoscut intr-un anumit cuantum, dar pe numele altei peroane juridice, atat de intimatul parat Statul Roman, prin CNADNR SA, cat si de o instanta judecatoreasca, ce a judecat ca prima instanta, dreptul de proprietate sau de creanta, dupa caz, si, in consecinta, calitatea procesuala putand fi transmise, in conditiile legii, asociatilor sau altor persoane desemnate de aceasta societate, aspecte care, de asemenea, se impun a fi clarificate.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 235 alin. (3) si (4) din Legea nr. 31/1990 republicata, conform carora, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ramase dupa plata creditorilor are loc la data radierii societatii din registrul comertului. Registrul va elibera fiecarui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, in baza caruia asociatul poate proceda la inscrierea bunurilor imobile in cartea funciara si dispozitiile art. 237 alin. (10), potrivit carora, bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comertului, in conditiile alin. 8 si 9, revin actionarilor.

In caz contrar, daca s-ar accepta teza instantei de apel, aplicand un rationament prin analogie, s-a putea considera ca o persoana fizica care decedeaza pe parcursul solutionarii apelului si-ar pierde drepturile de proprietate sau pe cele de creanta existente in patrimoniul sau si, eventual, recunoscute, ca si cum nu le-ar fi avut, neputand transmite calitatea sa procesuala eventualilor succesori, fiind anihilata in acest mod insasi institutia mostenirii.

Cum problema capacitatii procesuale a recurentei interveniente SC Y. SRL, respectiv a transmiterii patrimoniului si calitatii sale au ramas in dezbatere si nu pot fi transate pentru prima data in recurs, intrucat presupun verificari de fapt incompatibile cu structura acestei cai extraordinare de atac si ar determina lipsirea partilor de principiul dublului grad de jurisdictie, instituit de lege in aceasta materie, avand in vedere si aspectele esentiale pentru dezlegarea cauzei evocate anterior, Inalta Curte, in aplicarea art. 313 si 314 C.pr.civ. si in temeiul art. 312 alin. (1) si (3) C.pr.civ., a admis recursul declarat de intervenienta SC Y. SRL impotriva deciziei nr. 327/A/2013 a Curtii de Apel Bucuresti; a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de paratul Statul Roman, prin CNADNR SA, reprezentata de DRDP Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 803/2012 a Tribunalului Bucuresti, aceleiasi curti de apel; in adoptarea acestei solutii, tinandu-se seama de renuntarea la apel a reclamantei SC X. SRL.


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed