24 October 2014

Contract de asistenta juridica. Actiune in constatarea nulitatii absolute a clauzei prin care s-a stabilit onorariul. Conditii de admisibilitate din perspectiva interpretarii notiunii de „pact de quota litis”.

Onorariul convenit de parti prin contractul de asistenta juridica, format dintr-o suma fixa si un onorariu de succes reprezentand o cota procentuala din valoarea totala a despagubirilor ce se vor stabili si incasa, nu indeplineste conditiile unui pact de quota litis.

Astfel, in cazul in care partile au convenit expres ca onorariul de succes, ca parte din onorariul total stabilit, sa fie restituit in situatia pierderii procesului, onorariul datorat in aceasta ipoteza fiind numai suma fixa stabilita prin contract, exclude existenta unui pact de quota litis care presupune fixarea totalitatii onorariului exclusiv in functie de rezultatul judiciar al cauzei. (25.09.2014)

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2501 din 1 iulie 2014

Nota : In acelasi sens este si Decizia nr. 2131 din 30 mai 2013 publicata in Buletinul Casatiei nr. 11/2013.

  1. Obiectul cauzei si judecata in prima instanta.

Prin actiunea introductiva inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov la data de 1 octombrie 2012, astfel cum a fost precizata, reclamanta SC D.S. SRL a solicitat, in contradictoriu cu paratul Cabinet Avocat P.I., ca prin hotararea instantei sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractelor de asistenta juridica nr. 2 din 17 ianuarie 2008 si nr. 49 din 24 august 2009 incheiate intre parti, respectiv a clauzei de la art. 2.1 din Contractul nr. 2/2008 care prevedea ca „Onorariul total este de 5% din valoarea totala a despagubirilor ce se vor stabili si incasa”, a clauzei de la art. 1.1 din Contractul nr. 49/2009, clauza ce prevedea ca „In cazul in care creanta stabilita judecatoreste de Tribunalul Brasov va fi modificata ori respinsa, onorariul ce se va incasa de avocat dupa executarea hotararii va fi calculat la creanta stabilita judecatoreste, in raport de procentul de 10% ca fiind onorariu avocatial, ori va fi restituit clientului” – si a clauzei din teza intai a art. 2.1 din Contractul nr. 49/2009.

            Reclamanta a invocat ca motive de nulitate absoluta pactele de quota litis interzise de art. 135 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, in vigoare in perioada 2008 – 2009 cand au fost incheiate cele doua contracte, respectiv de art. 130 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat in varianta actuala, precum si cauza ilicita si imorala prevazuta de art. 978 alin. (4) C. civ., aratand ca onorariul incasat de parat de 7 miliarde lei vechi este profund imoral.

Prin sentinta civila nr. 313/C din 7 iunie 2013, Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a respins ca neintemeiata actiunea formulata si precizata de reclamanta.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca intre societatea reclamanta si paratul Cabinet de Avocat P.I. s-au incheiat doua contracte de asistenta juridica nr. 2/2008 si nr. 49/2009 avand ca obiect formularea unei actiuni in pretentii pentru despagubiri in vederea recuperarii prejudiciilor suferite prin masurile luate pentru combaterea gripei aviare si reprezentarea fara limite in acest proces in scopul realizarii intereselor clientului, avocatul neputand dispune cu privire la renuntarea la judecata ori la dreptul clientului.

A retinut prima instanta ca, potrivit art. 2.1 din cele doua contracte, onorariul cuvenit este in cuantum de 5.000 lei, plata urmand a se face in numerar ori in contul cabinetului de avocat; onorariul total este de 5% din valoarea totala a despagubirilor ce se vor stabili si incasa, plata diferentei de pana la 5% urmand a se face dupa incasarea despagubirilor.

Referitor la art. 1.1 din contractul nr. 49/2009, tribunalul a retinut ca s-a convenit ca in cazul in care creanta stabilita judecatoreste de Tribunalul Brasov va fi modificata ori respinsa, onorariul ce se va incasa de avocat dupa executarea hotararii va fi recalculat la creanta stabilita judecatoreste, in raport cu procentul de 10%, convenit ca onorariu avocatial, ori va fi restituit clientului, mai putin onorariul fix de 5.000 lei incasat anterior.

Examinand art. 135 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, in forma in vigoare la data incheierii contractelor de asistenta juridica, tribunalul a retinut ca este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact de „quota litis”, pact definit ca fiind o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau intr-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare.

In raport de aceste dispozitii legale, tribunalul a constatat ca in speta conventia inserata in contractele de asistenta juridica nu intruneste conditiile de pact de quota litis, de vreme ce onorariul cuprinde si o cota fixa, astfel ca nu poate fi vorba de o conventie pentru totalitatea onorariului.

Totodata, tribunalul a apreciat ca in conventia partilor nu exista clauze afectate de cauza ilicita sau imorala, deoarece un onorariu trebuie apreciat in functie de munca depusa de avocat si de tarifele minimale si maximale, si nu in functie de salariul unui magistrat, asa cum neintemeiat sustine reclamanta.

  1. Apelul. Decizia nr. 111/AP din 29 octombrie 2013 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, Sectia civila.

Prin decizia susmentionata instanta de prim control judiciar – Curtea de Apel Brasov – a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei fondului.

Raspunzand criticilor formulate de reclamanta, vizand incidenta in cauza a dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat si caracterul nejustificat si neechitabil al onorariului incasat de Cabinetul de avocatura, respectiv suma de 702.212 lei, curtea de apel a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile existentei unui pact de quota litis intrucat s-a convenit plata unui onorariu fix de 5.000 lei, plata sa nefiind conditionata de rezultatul procesului, plata acestei sume facandu-se anterior inceperii procesului si, separat, s-a convenit plata unui onorariu de succes, plata conditionata de obtinerea si incasarea despagubirilor, in lipsa acestora singurul onorariu datorat fiind cel fix, achitat initial.

Referitor la invocarea cauzei ilicite sau imorale pentru cuantumul mare al onorariului, instanta a apreciat ca onorariul este justificat si echilibrat raportat la munca depusa si succesul actiunii in despagubiri prin care s-au obtinut sume considerabile.

III. Recursul. Motivele de recurs.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 7 ianuarie 2014 reclamanta SC D.S. SRL solicitand modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii apelului si schimbarii sentintei fondului, cu consecinta admiterii actiunii astfel cum a fost completata si precizata la 19 martie 2013.

Recurenta si-a intemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 si pct. 9 C. proc. civ. in argumentarea carora a sustinut urmatoarele.

Interpretarea data de instanta clauzelor contractului de asistenta este ilogica si in egala masura contradictorie deoarece, daca s-a convenit un onorariu fix si un onorariu procentual, nu este posibil ca onorariul fix sa fie dedus din cel procentual; faptul ca s-a convenit deducerea impunea concluzia ca onorariul a fost convenit procentual din care s-a scazut avansul de 5.000 lei.

Potrivit recurentului, cele doua contracte de asistenta cuprind expresia „onorariu total de 5% si apoi de 10%, iar mecanismul prevazut pentru plata confirma unicitatea onorariului procentual deoarece se arata ca la inceput se plateste suma de 5.000 lei si apoi diferenta de pana la 5%.

A aratat recurentul ca si parata recunoaste in intampinare faptul ca onorariul a fost de 5%, ceea ce impune concluzia ca cele doua contracte de asistenta contin pacte de quota litis.

Sub un al doilea motiv, recurentul a sustinut ca si sub aspectul legalitatii si al moralitatii cele doua contracte de asistenta sunt discutabile deoarece este imoral a se lua cota parte din sumele ce reprezinta daune pentru prejudiciile suportate.

Intimatul Cabinet de Avocat P.I. a depus intampinare la data de 12 iunie 2014 prin care a solicitat respingerea recursului.

In esenta, intimatul a aratat ca cele doua contracte de asistenta juridica sunt diferite, au un obiect si cauze determinate licite, obiectul lor fiind diferit, onorariul convenit compus din onorariu fix si un onorariu de succes nu reprezinta o conventie de quota litis.

Inalta Curte, verificand in cadrul controlului de legalitate decizia atacata, in raport de criticile formulate, a constatat ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:

Motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizand interpretarea gresita a clauzelor referitoare la stabilirea onorariului de avocat, respectiv calificarea lor gresita in raport de dispozitiile art. 135 alin. (1) si (2) din Statutul profesiei de avocat in forma in vigoare la data incheierii contractelor de asistenta juridica, care interzic avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact de quota litis, nu subzista.

Inalta Curte aminteste ca, de principiu, interpretarea unei conventii sau a unui contract este atributul suveran al instantelor devolutive si numai in caz de denaturare a naturii conventiei, de fortare a contractului interpretarea data este supusa cenzurii instantei de recurs.

Or, in cauza instantele devolutive au statuat in mod corect ca onorariul convenit de parti prin cele doua contracte de asistenta juridica format dintr-o suma fixa si un onorariu de succes reprezentand o cota procentuala din valoarea totala a despagubirilor ce se vor stabili si incasa nu indeplineste conditiile unui pact de quota litis.

Aceasta calificare este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 134 din Statutul profesiei de avocat, potrivit carora in contractele de asistenta juridica onorariile stabilite pot fi orare, fixe (forfetare), de succes sau onorarii formate din combinarea celor trei modalitati de determinare.

Referitor la onorariul de succes aceleasi dispozitii legale permit stabilirea lui intr-o suma fixa sau variabila stabilita pentru atingerea unui anumit rezultat, precum si cumulul cu onorariul fix sau orar.

Intentia reala a partilor de a stabili onorariul de avocat in cele doua modalitati permise de lege, respectiv un onorariu fix si un onorariu de succes constand intr-o cota procentuala din suma ce se va obtine si incasa, rezulta nu numai din termenii clari si precisi din clauza de la art. 2.1 din Contractul de asistenta nr. 2/2008 incheiat pentru judecata in fond, dar si din mentiunile expuse din contractul nr. 49/2009 incheiat pentru judecata in apel si recurs potrivit carora in cazul in care creanta stabilita judecatoreste de Tribunalul Bucuresti va fi modificata sau respinsa, onorariul cuvenit va fi recalculat la creanta stabilita ori va fi restituit clientului, mai putin onorariul fix de 5.000 lei incasat anterior.

Cu alte cuvinte, partile au convenit expres ca onorariul de succes, ca parte din onorariul total stabilit, sa fie restituit in situatia pierderii procesului, onorariul datorat in aceasta ipoteza fiind numai suma fixa de 5.000 lei, ceea ce exclude existenta unui pact de quota litis care presupune fixarea totalitatii onorariului exclusiv in functie de rezultatul judiciar al cauzei.

Asa fiind, Inalta Curte a constatat ca dezlegarea data de prima instanta si mentinuta in apel, in sensul neindeplinirii conditiilor unui pact de quota litiscu privire la modalitatea de stabilire a onorariului de avocat este legala sub aspectul aplicarii dispozitiilor art. 135 din Statutul profesiei de avocat.

Cu privire la ilicitatea cauzei recurentul a afirmat ca prin cele doua contracte se infrang dispozitii imperative ale legii si ordinea sociala sub aspectul caracterului imoral al cuantumului onorariului de avocat prin raportare la alte profesii.

 Inalta Curte a statuat deja, prin considerentele ce preced, ca dispozitiile legale care interzic pactul de quota litis nu au fost incalcate.

Pe de alta parte, argumentul recurentului intemeiat pe cuantumul mare al onorariului de avocat prin raportare la alte profesii din aceeasi sfera de activitate este nerelevant.

In sfarsit, Inalta Curte, a retinut sub aspectul analizat si faptul ca Statutul profesiei de avocat, precum si codul deontologic permit stabilirea onorariului de avocat in functie de valoarea litigiului; clientul a fost informat asupra onorariului cerut pentru asistenta juridica acordata si a fost de acord cu cuantumul cerut, astfel incat obligatia are un fundament juridic, iar masura in care obligatia este echilibrata de contraprestatie, daca exista un echilibru economic intre obligatiile reciproce nu poate constitui motiv de nulitate pentru ilicitatea cauzei.

Pentru motivele mai sus infatisate, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed