25 March 2018

Asigurari. Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila

Asigurari. Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila

DECIZIE nr. 26 din 20 noiembrie 2017 referitoare la examinarea recursului in interesul legii privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala in vederea stabilirii calitatii procesuale a entitatii denumite Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment, precum si limitele raspunderii in procesul penal

 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Dosar nr. 2.432/1/2017

Ilie Iulian Dragomir     – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului

Lavinia Curelea            – presedintele delegat al Sectiei I civile

Eugenia Voicheci         – presedintele Sectiei a II-a civile

Ionel Barba                  – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Mirela Sorina Popescu        – presedintele Sectiei penale

Dan Andrei Enescu     – judecator la Sectia penala

Horia Valentin Selaru – judecator la Sectia penala – judecator-raportor

Constantin Epure        – judecator la Sectia penala

Simona Elena Cirnaru – judecator la Sectia penala

Angela Dragne             – judecator la Sectia penala

Maricela Cobzariu       – judecator la Sectia penala

Rodica Susanu             – judecator la Sectia I civila

Florentin Sorin Dragut       – judecator la Sectia I civila

Viorica Cosma              – judecator la Sectia I civila

Eugenia Puscasiu         – judecator la Sectia I civila – judecator-raportor

Romanita Ecaterina Vrinceanu      – judecator la Sectia I civila

Lavina Dascalu            – judecator la Sectia I civila

Paulina Lucia Brehar  – judecator la Sectia a II-a civila – judecator-raportor

Rodica Dorin                – judecator la Sectia a II-a civila

Cosmin Horia Mihaianu      – judecator la Sectia a II-a civila

Ileana Izabela Dolache        – judecator la Sectia a II-a civila

Ianina Blandiana Gradinaru           – judecator la Sectia a II-a civila

Constantin Branzan    – judecator la Sectia a II-a civila

Ana Hermina Iancu     – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Luiza Maria Paun        – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.432/1/2017 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedura penala, art. 271 si art. 272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de catre vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, domnul judecator Ilie Iulian Dragomir.

La sedinta de judecata participa doamna Marinela Minca, procuror-sef al Biroului de reprezentare, Serviciul judiciar penal, Sectia judiciara din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Conform art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, la sedinta de judecata participa doamna Silvia Sanda Iancu, magistrat-asistent in cadrul Completului pentru solutionarea recursurilor in interesul legii.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala in vederea stabilirii calitatii procesuale a entitatii denumite Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment, precum si limitele raspunderii in procesul penal.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, doamna procuror-sef Marinela Minca, a aratat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de dispozitiile art. 471 si art. 472 din Codul de procedura penala, la nivel national fiind identificate numeroase hotarari judecatoresti definitive prin care s-a solutionat diferit problema dedusa astazi judecatii, dovada existentei practicii neunitare fiind facuta cu anexele atasate la dosar.

A sustinut ca punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este acela ca Fondul de garantare a asiguratilor nu poate avea calitatea de parte responsabila civilmente, fiind infiintat, potrivit art. 2 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, ca schema de garantare in domeniul asigurarilor, cu scopul de a proteja creditorii de asigurari de consecintele insolventei asiguratorilor si pentru plata de despagubiri si indemnizatii rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii incheiate in conditiile legii, cu respectarea plafonului de garantare prevazut de textul legal anterior mentionat si in limitele resurselor financiare disponibile la momentul platii, potrivit art. 5 din aceeasi lege.

Rolul fondului pe piata asigurarilor este de a crea un impact pozitiv asupra intaririi increderii “consumatorului” de asigurari si a de a asigura o buna functionare a pietei asigurarilor in general.

Or, protectia oferita de o schema de garantare a fost apreciata de legiuitor ca fiind mult mai flexibila si mai rapida decat cea oferita in cadrul procedurii de faliment, asiguratul putand obtine mai repede si mai sigur despagubirea.

Din aceasta perspectiva, Fondul de garantare a asiguratilor este, intocmai Fondului de protectie a victimelor strazii, dupa cum rezulta din chiar denumirea sa, un garant al despagubirii, insa, in speta, nu sunt incidente dispozitiile Deciziei in interesul legii nr. 3 din 2010, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Sectii Unite, intrucat, spre deosebire de Fondul de protectie a victimelor strazii, cadrul normativ al Fondului de garantare a asiguratilor si regulile pentru plata despagubirilor sunt fixate prin norme speciale si derogatorii circumscrise falimentului asiguratorului si protectiei legale a creditorului de asigurari in cadrul acestei proceduri, in conditiile in care scopul final al asumarii oricarei obligatii il constituie executarea acesteia astfel cum a fost stabilita, iar, pe de alta parte, ipoteza de lucru este una diferita, deoarece in cazul Fondului de protectie a victimelor strazii era vorba de prejudiciile create prin accidente de circulatie in care autovehiculele implicate nu erau asigurate, in vreme ce in cazul Fondului de garantare a asiguratilor se pune problema acoperirii prejudiciilor rezultate din accidente rutiere in cazul in care pentru autovehiculele implicate existau polite/contracte de asigurari valabil incheiate, dar societatea de asigurari a intrat in faliment.

Conform dispozitiilor art. 262 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, printre principalele efecte ale deschiderii procedurii falimentului unei societati de asigurare/reasigurare debitoare sunt: distribuirea sumelor din Fondul de garantare (plata creantelor creditorilor de asigurari) si suspendarea actiunilor judiciare/extrajudiciare si a procedurilor de executare silita indreptate impotriva societatilor de asigurare debitoare.

Cu privire la acest din urma efect este de remarcat ca dispozitiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa prevad ca hotararea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva debitoarei si constituie o reglementare speciala, derogatorie de la dispozitiile de principiu inscrise in art. 75 alin. (2) lit. a) din titlul II “Procedura insolventei” din aceeasi lege, conform carora actiunile civile din procesele penale indreptate impotriva debitorului nu sunt supuse suspendarii de drept.

Dat fiind imprejurarea ca actiunea civila in procesul penal este suspendata de drept, acest fapt constituie un argument in plus in sprijinul ideii ca Fondul de garantare a asiguratilor nu poate fi introdus in procesul penal. Prin urmare, titlul executoriu se obtine in contradictoriu cu inculpatul, iar creanta este certa, lichida si exigibila, iar partea civila alege fie calea executarii silite, fie calea administrativa prin procedura falimentului, astfel cum este prevazuta in dispozitiile art. 11-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor.

Dreptul creditorilor de asigurare de a solicita plata sumelor de la Fondul de garantare a asiguratilor se naste la data publicarii deciziei Autoritatii de Supraveghere Financiare, iar de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, Fondul de garantare a asiguratilor este in drept sa efectueze plati.

Desi legea foloseste sintagma “suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare si a masurilor de executare silita”, in realitate, toate aceste actiuni vor inceta pentru ca, prin forta imprejurarilor, suspendarea presupune reluarea la un moment dat a acestor actiuni, situatie imposibila in cazul falimentului societatilor de asigurare, stiut fiind faptul ca societatea debitoare nu mai poate reveni la existenta normala de dinaintea falimentului.

Creditorul de asigurari va obtine titlul executoriu in contradictoriu cu inculpatul, astfel incat, in momentul in care are o creanta certa, lichida si exigibila, el se poate adresa fie direct Fondului, fie poate urma procedura falimentului in vederea recuperarii creantei, inclusiv pentru suma care depaseste plafonul de garantare prevazut de lege.

Fondul de garantare a asiguratilor acopera creantele de asigurari nu ca o obligatie proprie, pe baza unui contract, ci in virtutea protectiei consumatorilor produselor si serviciilor de asigurari, astfel ca platile efectuate de Fond prezinta obligatii ale asiguratorului falimentar, fiind achitate in numele si pe seama acestuia, Fondul fiind in drept sa isi recupereze aceste sume de la societatea de asigurari debitoare.

Fata de cele mai sus expuse, reprezentantul Ministerului Public a aratat ca o eventuala introducere a Fondului de garantare a asiguratilor in procesul penal, ca parte responsabila civilmente, este, in mod evident, inadmisibila: actiunea civila in procesul penal este suspendata, iar prevederile art. 11-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor arata clar procedura de urmat in astfel de situatii, care este una administrativa, declansata la simpla cerere a creditorului de asigurari adresata Fondului de garantare a asiguratilor, prin care se solicita deschiderea dosarului de dauna si incasarea despagubirii, urmata de faza instrumentarii dosarului de catre Fond, de acceptarea/respingerea cererii de despagubire de catre comisia speciala constituita conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, republicata, cu modificarile ulterioare, in caz de respingere a cererii fiind prevazuta posibilitatea legala a contestarii acesteia, conform art. 19 din aceeasi lege.

Referitor la actiunea civila in procesul penal, ca persoana pagubita pentru care asiguratorul este obligat in temeiul contractului de asigurare incheiat cu inculpatul sa o despagubeasca pentru prejudiciul cauzat in baza legii civile, partea civila din procesul penal are calitatea de creditor de asigurare in sensul art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, republicata, cu modificarile ulterioare. In aceasta calitate, independent de suspendarea actiunii civile in procesul penal indreptata impotriva asiguratorului, dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care intinderea creantei a fost stabilita in contradictoriu cu autorul prejudiciului, persoana pagubita isi poate valorifica creanta (certa, lichida si exigibila) de la Fondul de garantare a asiguratilor, creanta care devine scadenta insa dupa ramanerea definitiva a hotararii penale.

Prin urmare, actiunea civila in procesul penal impotriva asiguratorului aflat in faliment este suspendata de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a falimentului, iar atributiile Fondului de garantare a asiguratilor, in calitate de garant, vizeaza exclusiv etapa platii creantei intr-o procedura administrativa, dupa obtinerea titlului executoriu, respectiv a hotararii penale definitive, deci fondul nu poate fi introdus in procesul penal ca parte responsabila civilmente.

Potrivit definitiei partii responsabile civilmente, astfel cum este redata in art. 86 din Codul de procedura penala, pentru a dobandi aceasta calitate in procesul penal, pe langa conditiile privind obligatia persoanei, legala sau conventionala, de a repara prejudiciul cauzat prin infractiune, singura sau in solidar cu inculpatul, mai trebuie indeplinita cumulativ si cerinta ca acea persoana sa poata fi chemata sa raspunda in procesul penal, ceea ce nu este posibil in cazul Fondului de garantare a asiguratilor, asa cum s-a relevat anterior.

A mai sustinut ca exista o singura subrogare a Fondului de garantare a asiguratilor in drepturile creditorilor de asigurari pana la concurenta sumelor pe care le-a platit din disponibilitatile sale si nu exista o subrogare in obligatiile asiguratorului.

A concluzionat in sensul ca recursul in interesul legii este admisibil, solicitand Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii sa stabileasca ca, in interpretarea dispozitiilor legale supuse analizei, in procesul penal, Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment nu are calitatea de parte responsabila civilmente.

Ca atare, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat, in temeiul art. 474 din Codul de procedura penala, admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se dea o interpretare unitara problemei de drept ce formeaza obiectul investirii instantei, apreciind ca solutia corecta corespunde orientarii majoritare conturate in jurisprudenta nationala.

Presedintele completului, domnul judecator Ilie Iulian Dragomir, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa ce a acordat posibilitatea membrilor completului sa adreseze intrebari reprezentantului procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, constatand ca nu mai sunt alte chestiuni ori intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitara

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s+a aratat ca, in practica judiciara nationala, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, in sensul stabilirii calitatii procesuale a entitatii denumite Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment, respectiv limitele raspunderii in procesul penal.

2. Examenul jurisprudential

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invederat ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national referitoare la modul de solutionare a laturii civile in cauzele penale pentru prejudicii cauzate prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment, s-au evidentiat doua orientari in ceea ce priveste calitatea procesuala a Fondului de garantare a asiguratilor, conturandu-se, astfel, caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima orientare a practicii judiciare (majoritara), instantele de judecata au apreciat ca Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitate procesuala pasiva in procesul penal, in conditiile in care, din coroborarea art. 2 alin. (3), art. 11 si urmatoarele din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, rezulta fara dubiu calitatea de garant a acestuia, si nu aceea de succesor universal in raport cu asiguratorii aflati in procedura falimentului, acesta garantand plata de indemnizatii/despagubiri rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii, incheiate, in conditiile legii, in cazul falimentului unui asigurator, cu respectarea plafonului de garantare prevazut de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si in limitele resurselor financiare disponibile la momentul platii. In cadrul acestei orientari au fost identificate doua opinii jurisprudentiale:

a) in sensul constatarii lipsei calitatii de parte responsabila civilmente, respectiv a inlaturarii obligarii Fondului de la plata despagubirilor civile;

b) in sensul respingerii ca inadmisibila a cererii de introducere in cauza a Fondului de garantare a asiguratilor.

Astfel, s-a argumentat ca, prin declansarea procedurii falimentului societatii de asigurare, atat timp cat ea exista in continuare ca subiect de drept nu este inlaturata raspunderea acesteia pentru faptele sale. Lichidatorul judiciar asigura doar administrarea societatii, iar Fondul de garantare a asiguratilor este o institutie implicata exclusiv in procedura de punere in executare a titlurilor executorii impotriva societatilor de asigurare care se afla in faliment, nu si in procedura de angajare a raspunderii societatii de asigurare (art. 11 si urmatoarele din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor).

3.2. Intr-o a doua orientare a practicii judiciare (minoritara), instantele de judecata au apreciat ca Fondul de garantare a asiguratilor participa in procesul penal, diferind opiniile cu privire la calitatea procesuala a acestuia, natura si intinderea raspunderii penale pe care o implica.

Astfel, in cadrul acestei orientari au fost identificate hotarari in sensul:

a) introducerii in cauza, in calitate de parte responsabila civilmente, a Fondului de garantare a asiguratilor, insa prin hotarare s-a retinut doar calitatea de garant a acestuia conform dispozitiilor Legii nr. 213/2015;

b) obligarii societatii de asigurare aflata in faliment, in solidar cu Fondul de garantare a asiguratilor, la plata despagubirilor civile, in limitele prevazute de Legea nr. 213/2015;

c) obligarii numai a Fondului de garantare a asiguratilor la plata despagubirilor civile, considerandu-se ca, daca s-a stabilit printr-o hotarare judecatoreasca vinovatia persoanei responsabile de producerea accidentului, trebuie obligat direct Fondul de garantare a asiguratilor.

4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul orientarii jurisprudentiale majoritare, respectiv ca Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitate procesuala pasiva in procesul penal, in conditiile in care din coroborarea art. 2 alin. (3), art. 11 si urmatoarele din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor rezulta calitatea de garant a acestuia si nu aceea de succesor universal in raport cu asiguratorii aflati in procedura falimentului, acesta garantand plata de indemnizatii/despagubiri rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii, incheiate, in conditiile legii, in cazul falimentului unui asigurator cu respectarea plafonului de garantare prevazut de aceeasi lege si in limitele resurselor financiare disponibile la momentul platii.

4.1. Potrivit art. 19 alin. (1) din Codul de procedura penala, actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale.

Conform art. 32 si 86 din acelasi cod, este parte responsabila civilmente si subiect procesual in procesul penal persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces, fiind deci consacrata expres raspunderea civila a partii responsabile civilmente care poate acoperi singura prejudiciul creat de inculpatul vinovat de savarsirea faptei. Raportand dispozitiile legale sus-mentionate si la prevederile art. 25 alin. (1) din Codul de procedura penala, s-a sustinut ca, in procesul penal, tragerea la raspundere civila vizeaza prejudiciul cauzat prin savarsirea infractiunii, iar repararea acestui prejudiciu se face conform legii civile, instanta pronuntandu-se, prin aceeasi hotarare, atat asupra actiunii penale, cat si asupra actiunii civile.

4.2. In jurisprudenta anterioara de unificare a instantei supreme s-a retinut ca partea responsabila civilmente este parte in procesul penal si raspunde in acest cadru numai pe latura civila pentru prejudiciul cauzat prin infractiuni de catre inculpat, in conditiile legii civile, respectiv in baza unei obligatii legale sau conventionale.

4.3. In aceeasi jurisprudenta s-a statuat ca, in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila.

In procesul penal, pozitia societatii de asigurare se intemeiaza pe relatia contractuala dintre aceasta si persoana vinovata de producerea accidentului care, in cazul producerii riscului asigurat, da nastere unor drepturi in beneficiul unor terte persoane, respectiv al persoanelor prejudiciate prin fapta celui asigurat.

Din coroborarea dispozitiilor art. 49 si art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania rezulta ca asiguratorul este obligat, in temeiul contractului de asigurare incheiat cu inculpatul, in mod neechivoc, sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul pentru care asiguratul raspunde in baza legii fata de terte persoane pagubite.

4.4. In vederea protejarii creditorilor de asigurari de consecintele insolventei asiguratorilor si pentru plata despagubirilor/indemnizatiilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii incheiate in conditiile legii, in cazul insolventei unui asigurator, a fost infiintat Fondul de garantare a asiguratilor, persoana juridica de drept public, avand organizare si statut proprii, potrivit art. 1 alin. (1) din’ Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor.

Anterior, Fondul de garantare era reglementat de art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, text abrogat expres prin art. 41 lit. a) din Legea nr. 213/2015. In prezent, art. 2 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/2015 prevede ca Fondul de garantare a asiguratilor, ca “schema de garantare” in domeniul asigurarilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator si garanteaza plata de indemnizatii/despagubiri rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii, incheiate in conditiile legii, in cazul falimentului unui asigurator, cu respectarea plafonului de garantare prevazut de aceasta lege si in limita resurselor financiare disponibile in momentul platii, potrivit art. 5 din lege.

Rolul Fondului de garantare pe piata asigurarilor este acela de a crea un impact pozitiv asupra intaririi increderii “consumatorului” de asigurari si acela de a asigura o buna functionare a pietei asigurarilor in general. In aceste conditii, protectia oferita de “o schema de garantare” a fost apreciata de legiuitor ca fiind mult mai flexibila si mai rapida decat cea oferita in cadrul procedurii de faliment, asiguratul putand obtine mai repede si mai sigur despagubirea.

Din aceasta perspectiva, Fondul de garantare a asiguratilor este, dupa cum rezulta din chiar denumirea sa, un garant al despagubirii, intocmai Fondului de protectie a victimelor strazii.

Spre deosebire de cadrul normativ incident in cazul Fondului de protectie a victimelor strazii asupra caruia instanta suprema s-a pronuntat deja, cadrul normativ si regulile pentru plata despagubirilor de catre Fondul de garantare sunt fixate prin norme speciale, derogatorii, circumscrise falimentului asiguratorului si protectiei legale a creditorilor de asigurari in cadrul acestei proceduri.

4.5. Societatile de asigurari sunt supuse unui proces continuu de control si supraveghere prin care se urmaresc crearea si mentinerea unei situatii financiare solide a profesionistilor in domeniu, scop in care a fost adoptata Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari.

Ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, prevederile referitoare la falimentul societatilor de asigurare au fost preluate in integralitate in cap. IV din titlul II din acest act normativ, Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari restrangandu-si obiectul de reglementare doar la procedura de redresare financiara a societatilor de asigurare prevazuta de art. 4-27. La randul ei, o parte din aceasta procedura, si anume cea referitoare la conditiile de efectuare a platilor din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor, a fost preluata in dispozitiile art. 11-18 din Legea nr. 213/2015 privind fondul de garantare.

In conceptia art. 3 lit. b) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, procedura de redresare financiara reprezinta totalitatea modalitatilor si masurilor cu caracter administrativ dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiara, ca autoritate competenta, destinate sa mentina sau sa restabileasca situatia financiara a unei societati de asigurare. Procedura redresarii financiare are, asadar, un caracter administrativ, si nu unul judiciar ca in cazul reorganizarii judiciare reglementate de Codul insolventei.

Redresarea financiara intervine atunci cand asiguratorul se afla intr-o situatie financiara precara, care pune in pericol drepturile creditorilor de asigurari, criteriile de apreciere fiind prevazute de art. 7 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari. Procedura redresarii financiare are un pronuntat caracter de salvgardare a societatii de asigurare, pentru ca, prin masurile ce se dispun in cadrul acesteia, se urmaresc restabilirea situatiei financiare si evitarea ajungerii in starea de faliment, asa cum prevad dispozitiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (2) din aceeasi lege, masurile aplicate in cadrul procedurii de redresare financiara urmaresc protejarea intereselor legitime si a drepturilor creditorilor de asigurari. Acestia sunt definiti in art. 3 alin. (1) lit. h) din aceeasi lege ca fiind persoanele asigurate, detinatorii de polite de asigurare, beneficiari ai contractelor de asigurare, precum si orice alte terte persoane prejudiciate prin nerespectarea conditiilor de asigurare ale contractelor ale caror creante nu au fost platite de societatea de asigurare.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, masurile de redresare financiara a societatilor de asigurare pot fi aduse la indeplinire pe baza de plan de redresare financiara sau prin administrare speciala.

Intre masurile care pot fi dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiara in procedura de redresare financiara se regasesc, conform art. 8 alin. (3) lit. h) din legea mai sus mentionata, verificarea, inventarierea si instrumentarea, dupa caz, a dosarelor de dauna, inregistrate in evidentele societatii de asigurare/reasigurare, in vederea evaluarii daunelor reale si a stabilirii obligatiilor de plata fata de creditorii de asigurari. Aceasta activitate se va face in regim de urgenta, fara a se putea depasi un termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de declansare a procedurii de redresare financiara.

In perioada de redresare, conform prevederilor legale incidente in materia reglementarii activitatii Fondului de garantare a asiguratilor, acesta nu sustine acoperirea creantelor asiguratilor, ci doar atunci cand societatile de asigurare trec in urmatoarea faza procedurala, respectiv la faliment, situatie in care Fondul va sustine acoperirea creantelor asiguratilor in totalitate, urmand sa se indestuleze pentru sumele platite, in ordinea de preferinta prevazuta de Codul insolventei.

Potrivit art. 20 lit. b) si art. 21 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, in cazul in care masurile dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiara nu au fost indeplinite in mod corespunzator sau aplicarea acestora nu a facut posibila restabilirea situatiei patrimoniale a societatii, Autoritatea este obligata sa retraga autorizatia de functionare a asiguratorului si, daca se constata insolvabilitatea acestuia, trebuie sa solicite, de indata, deschiderea procedurii falimentului.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, la data publicarii deciziei privind inchiderea procedurii de redresare financiara si constatarea starii de insolvabilitate a societatii de asigurare/reasigurare se naste dreptul creditorilor de asigurari de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Prin urmare, creditorii de asigurari nu trebuie sa astepte deschiderea procedurii falimentului de catre tribunal pentru a-si satisface creantele.

4.6. Plata creantelor creditorilor de asigurari se face dupa reguli speciale prevazute de art. 23 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari si art. 11-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor.

De asemenea, potrivit art. 246 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, societatea de asigurare/reasigurare este obligata sa ceara deschiderea procedurii falimentului, atunci cand se afla in stare de insolventa, in cel mult 20 de zile de la aparitia starii de insolventa. Astfel, conform art. 246 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflata in stare de insolventa, astfel cum este definita la art. 5 pct. 31 lit. a) din aceeasi lege, este obligata sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii falimentului. Cererea se depune in termen de 20 de zile de la data aparitiei starii de insolventa.

In sensul art. 5 pct. 31 lit. a) din aceeasi lege, insolventa societatii de asigurare/reasigurare este acea stare a societatii caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti. In acest caz, art. 246 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa prevede ca, inainte de inregistrarea la tribunal, cererea societatii de asigurare/reasigurare se inainteaza Autoritatii de Supraveghere Financiara odata cu actele si documentele doveditoare, in vederea analizarii acesteia si a formularii intampinarii prevazute la art. 248 alin. (1) din aceeasi lege.

Totodata, potrivit art. 247 din legea anterior mentionata, creditorii societatii, altii decat creditorii de asigurari ale caror sume pretinse se platesc din disponibilitatile Fondului de garantare, pot cere deschiderea procedurii falimentului impotriva societatii debitoare, daca detin o creanta care indeplineste conditiile prevazute de art. 5 pct. 20 si 72 din aceeasi lege, respectiv daca au o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile care indeplineste si conditia valorii-prag. Pe baza dispozitiilor art. 247 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa si a definitiei creditorilor de asigurari din art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, in doctrina s-a aratat ca legiuitorul a atribuit legitimarea procesuala activa pentru formularea cererii de faliment doar creditorilor societatilor de asigurare/reasigurare, nu si creditorilor de asigurari si ca, in antiteza cu aceasta din urma categorie, au calitatea de creditori ai societatii de asigurare toti creditorii ale caror creante nu izvorasc din raporturi de asigurare. Prin urmare, daca creditorii de asigurari nu pot formula cererea de faliment, creantele acestora nu raman neplatite, dimpotriva, aceasta categorie de creditori este satisfacuta cu prioritate din Fondul de garantare.

4.7. Conform art. 262 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, principalele efecte ale deschiderii procedurii falimentului unei societati de asigurare/reasigurare debitoare sunt publicitatea acestei masuri, retragerea autorizatiei de functionare, daca aceasta masura nu a fost dispusa anterior de Autoritatea de Supraveghere Financiara, interdictia instrainarii actiunilor de catre actionarii semnificativi, ridicarea dreptului de administrare, distribuirea sumelor din Fondul de garantare, suspendarea actiunilor judiciare/extrajudiciare si a procedurilor de executare silita. Cu privire la acest din urma efect este de remarcat ca dispozitiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 care arata ca hotararea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva debitoarei constituie o reglementare speciala, derogatorie de la dispozitiile de principiu inscrise in art. 75 alin. (2) lit. a) din aceeasi lege, conform carora actiunile civile din procesele penale indreptate impotriva debitorului nu sunt supuse suspendarii de drept.

Desi legea foloseste sintagma “suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita”, in realitate, toate aceste actiuni vor inceta pentru ca, prin forta imprejurarilor, suspendarea presupune reluarea la un moment dat a acestor actiuni, situatie imposibila in cazul falimentului societatilor de asigurare, stiut fiind faptul ca societatea debitoare nu mai poate reveni la existenta normala de dinaintea falimentului.

Asadar, deschiderea procedurii falimentului unei societati de asigurare/reasigurare are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare impotriva debitoarei, inclusiv a actiunii civile din procesul penal, indreptata impotriva acesteia, ca parte responsabila civilmente. De altfel, si in jurisprudenta instantei supreme s-a retinut, din interpretarea art. 75 alin. (1) si art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, ca legiuitorul a inteles sa reglementeze distinct situatia societatilor de asigurare/reasigurare, in sensul prevederii unei norme imperative, potrivit careia hotararea de deschidere a procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare.

In privinta acestor societati sunt aplicabile dispozitiile art. 262 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, in timp ce art. 75 reprezinta norma generala, incidenta doar in situatia in care nu exista o norma speciala, derogatorie. Or, in cazul societatilor de asigurare/reasigurare nu este reglementata o norma care sa vizeze exceptii de la masura suspendarii, asa cum se prevede la art. 75 alin. (2), aplicabil celorlalte societati.

4.8. Potrivit art. 266 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, la data publicarii deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiara constata existenta indiciilor starii de insolventa a societatii de asigurare/reasigurare si imposibilitatea redresarii se naste dreptul creditorilor de asigurari de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

Alin. (2) al aceluiasi articol arata ca, de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, Fondul de garantare este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile acestuia, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, potrivit legii.

Conform art. 262 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, creantele de asigurari, constatate prin titluri executorii obtinute ulterior deschiderii procedurii, se inregistreaza la tribunal in dosarul de insolventa, in termen de 10 zile de la data obtinerii titlului. Dupa cenzurarea acestora, lichidatorul judiciar le inscrie in tabel impreuna cu rangul de preferinta. In toate cazurile, cererea de inregistrare a acestor creante nu poate fi dispusa mai tarziu de data intocmirii tabelului definitiv consolidat al creantelor. Pe baza acestor dispozitii, dar si a prevederilor art. 17 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor se poate observa ca un creditor de asigurari avand o creanta certa, lichida si exigibila se poate adresa direct Fondului de garantare sau poate urma separat procedura de faliment prevazuta de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa in vederea recuperarii creantei sale din activele asiguratorului aflat in faliment, inclusiv pentru suma cuvenita care depaseste plafonul de garantare prevazut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

In acest scop, potrivit art. 26 din Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, creditorul de asigurari se poate inscrie la masa credala a asiguratorului in faliment, in vederea recuperarii creantei sale din activele asiguratorului aflat in faliment, inclusiv pentru suma cuvenita care depaseste plafonul de garantare prevazut de lege. Rezulta ca, dupa ramanerea definitiva a hotararii de deschidere a procedurii falimentului unei societati de asigurare/reasigurare, in vederea platii creantelor care nu depasesc plafonul de garantare, creditorii de asigurari, in functie de propria optiune, fie pot solicita plata de la Fondul de garantare, fie pot solicita inscrierea la masa credala, in procedura falimentului. De asemenea, potrivit art. 29 din Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, titlul executoriu care constata creante de asigurari nevalorificate in cadrul procedurii de faliment sau in cadrul altor proceduri de executare silita prevazute de lege se transmite Fondului, in vederea verificarii lui si, dupa caz, a valorificarii acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, in conditiile normei si ale prevederilor legale incidente.

Ipoteza prevazuta in dispozitiile din norme poate viza, de pilda, situatia titlurilor executorii care nu au putut fi valorificate in procedura falimentului, fie din cauza lipsei/insuficientei lichiditatilor debitoarei, fie pentru ca au fost obtinute dupa expirarea termenului prevazut de art. 262 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa in care cererea de inscriere a creantei de asigurari putea fi inregistrata la dosarul de insolventa al tribunalului.

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor cu dispozitiile art. 26 din Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor rezulta ca inscrierea la masa credala este obligatorie pentru partea din creanta care depaseste plafonul de garantare pe un creditor de asigurare al asiguratorului aflat in faliment, insa, si in aceasta situatie, daca titlul executoriu nu a putut fi valorificat in procedura falimentului, el poate fi valorificat de la Fond.

Pentru a nu se realiza o dubla acoperire a creantelor, art. 266 alin. (3) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa interzice creditorilor de asigurari ale caror creante de asigurari au fost platite de la Fondul de garantare sa mai inregistreze cereri si/sau sa mai solicite valorificarea creantelor si/sau plata sumelor pretinse, in cadrul procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare debitoare.

Dupa cum s-a observat in doctrina, scopul procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare il constituie satisfacerea drepturilor creditorilor de asigurari. De aceea, un efect principal al deschiderii procedurii falimentului il reprezinta plata creantelor creditorilor de asigurari, consumatorii raporturilor de asigurare fiind cel mai bine protejati dintre toti creditorii participanti la o procedura de insolventa, deoarece, in caz de faliment al unui asigurator/reasigurator, creantele creditorilor de asigurari sunt acoperite in intregime din Fondul de garantare.

Fondul de garantare va efectua plati in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari incepand cu data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului.

Efectul platii sumelor de bani din Fond se naste din lege, prin urmare, nu este necesara aprobarea judecatorului sindic in acest sens si nici avizarea Autoritatii de Supraveghere Financiara.

Fondul de garantare acopera creantele de asigurari, nu ca o obligatie proprie pe temei contractual, ci in virtutea protectiei consumatorilor produselor si serviciilor de asigurari, astfel ca platile facute de catre Fond reprezinta obligatii ale asiguratorului falimentar, fiind achitate in numele si pe seama acestuia, Fondul fiind indreptatit sa isi recupereze aceste sume din averea societatii de asigurare debitoare.

Chiar si in cazul in care riscurile asigurate s-au produs dupa inchiderea procedurii falimentului, plata despagubirilor se poate face tot din Fondul de garantare, intrucat, la inchiderea procedurii, sumele ramase se depun la acest fond. Evident, doar creditorii de asigurari vor beneficia de aceste sume, ceilalti creditori, numiti de lege, creditori ai societatii de asigurare, vor suporta consecintele falimentului, daca nu si-au valorificat creantele anterior inchiderii procedurii.

4.9. Asadar, avand in vedere ca obligatia de plata a sumelor cuvenite creditorilor de asigurari se naste in sarcina Fondului de garantare doar la momentul ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, data de la care opereaza si suspendarea de drept pentru toate actiunile indreptate impotriva societatii de asigurare debitoare, conform art. 262 alin. (4) din aceeasi lege, inclusiv actiunea civila impotriva debitoarei in procesul penal, o eventuala cerere a creditorului de asigurari, constituit parte civila in procesul penal, de introducere a Fondului de garantare a asiguratilor in acest proces, ca parte responsabila civilmente, este in mod evident inadmisibila, din moment ce normele speciale cuprinse in dispozitiile art. 11-18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor arata clar procedura de urmat in astfel de situatii.

Aceasta procedura este una administrativa, fiind declansata prin simpla cerere a creditorilor de asigurari adresata Fondului prin care se solicita deschiderea dosarului de dauna si incasarea despagubirii, urmata de faza instrumentarii dosarului de catre Fond si de acceptarea sau respingerea cererilor de despagubire de catre comisia speciala constituita conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, in caz de respingere, existand posibilitatea formularii unei contestatii in conditiile art. 19 din aceeasi lege.

Ca terta persoana pagubita pe care asiguratorul este obligat, in temeiul contractului de asigurare incheiat cu inculpatul, sa o despagubeasca pentru prejudiciul pentru care asiguratul raspunde in baza legii civile, partea civila din procesul penal are calitate de creditor de asigurare in sensul art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 privind procedura falimentului societatilor de asigurare/reasigurare. In aceasta calitate, independent de suspendarea actiunii civile din procesul penal indreptata impotriva asiguratorului, dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care intinderea creantei a fost stabilita in contradictoriu cu autorul prejudiciului, partea civila isi poate valorifica creanta certa, lichida si exigibila direct de la Fondul de garantare a asiguratilor, caz in care nu este nevoita sa suporte concursul celorlalti creditori ai asiguratorului aflat in faliment.

Pe de alta parte, din redactarea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, potrivit caruia Fondul face plata creantelor certe, lichide si exigibile in limita unui plafon de 450.000 lei pe creditor de asigurare, se desprinde o data in plus concluzia inadmisibilitatii unei cereri de introducere a Fondului ca parte responsabila civilmente in procesul penal. Pentru a fi exigibila, creanta trebuie sa fi ajuns la scadenta, ceea ce nu se poate sustine atat timp cat procesul penal inca nu a fost solutionat definitiv.

Intrucat actiunea civila indreptata impotriva asiguratorului in procesul penal este suspendata obligatoriu de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, iar Fondul de garantare are calitatea de garant al despagubirii, atributiile sale vizand exclusiv etapa platii creantei intr-o procedura administrativa, dupa obtinerea titlului executoriu, Fondul nu are calitatea de parte responsabila civilmente si nu poate fi introdus in procesul penal.

Parcurgerea procedurii administrative in fata Fondului de garantare si valorificarea creantei de despagubiri de la acesta sunt posibile doar in faza de executare a procesului penal, dupa ce dreptul de creanta al partii civile, creditor de asigurare, a fost constatat printr-o hotarare penala definitiva.

Totodata, din definitia data partii responsabile civilmente de art. 86 din Codul de procedura penala rezulta ca, pentru a dobandi aceasta calitate in procesul penal, pe langa conditia privind obligatia persoanei/partii, legala sau conventionala, de a repara prejudiciul cauzat prin infractiune, singura sau in solidar cu inculpatul, mai trebuie indeplinita si conditia cumulativa ca aceasta persoana sa poata fi chemata sa raspunda in procesul penal, ceea ce, in cazul Fondului de garantare a asiguratilor, asa cum s-a relevat pe larg in cele de mai sus, nu se poate realiza, legea prevazand o alta procedura de urmat, extrapenala si extrajudiciara.

Ministerul Public – procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a conchis relevand ca Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitate de parte responsabila civilmente in sensul legii penale si, prin urmare, nu pot fi admise cererile de introducere in procesul penal a acestei entitati juridice.

5. Opinia Directiei legislatie, studii documentare si informatica juridica a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

La solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Completului pentru solutionarea recursului in interesul legii, Directia legislatie, studii documentare si informatica juridica a comunicat un punct de vedere, raliindu-se opiniei exprimate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala, Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitatea de parte responsabila civilmente in procesul penal, argumentand suplimentar ca, prin Decizia nr. 1/2016, Completul competent sa judece recursul in interesul legii a stabilit ca, “in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila”.

Prin aceeasi decizie pronuntata in recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a statuat ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala calitatea de parte responsabila civilmente ii este atribuita societatii de asigurare, indiferent daca societatea de asigurare se afla sau nu se afla in procedura falimentului.

Nici dispozitiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si nici cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa nu prevad calitatea de parte responsabila civilmente a Fondului de garantare a asiguratilor. In absenta unei astfel de dispozitii legale, in conditiile in care societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente, iar deschiderea procedurii falimentului impotriva acesteia nu are ca efect incetarea calitatii de subiect de drept, nu exista niciun temei legal in baza caruia calitatea de parte responsabila civilmente a societatii de asigurare sa ii fie transferata Fondului de garantare a asiguratilor sau in baza caruia Fondul de garantare a asiguratilor sa fie introdus in procesul penal, ca a doua parte responsabila civilmente.

Dimpotriva, dispozitiile legale care prevad suspendarea de drept a actiunilor judiciare, inclusiv a actiunii civile exercitate in procesul penal, ca efect al deschiderii procedurii falimentului, exclud solutia introducerii Fondului de garantare a asiguratilor in calitate de parte responsabila civilmente in procesul penal.

Existenta unei societati de asigurare, care are calitatea de parte responsabila civilmente si calitatea de subiect de drept, constituie un ejement care nu permite adoptarea solutiei pronuntate prin Decizia nr. 3/2010 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie – conform careia, in procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii (preluat de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania) are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate -, intrucat Decizia nr. 3/2010 priveste ipoteza in care nu exista o societatea de asigurare, ca parte responsabila civilmente si ca subiect de drept, vehiculele nefiind asigurate. In cazul Fondului de garantare a asiguratilor exista o societate de asigurare care are calitatea de parte responsabila civilmente si calitatea de subiect de drept, impotriva careia s-a dispus deschiderea procedurii falimentului.

Fondul de garantare a asiguratilor asigura efectuarea platii despagubirilor catre creditorii de asigurari in cadrul unei proceduri necontencioase [persoana pagubita in cazul asigurarii de raspundere civila, care are calitatea de parte civila in procesul penal, fiind inclusa in sfera notiunii de creditor de asigurari, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor].

Atat potrivit dispozitiilor Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, cat si potrivit dispozitiilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, raporturile dintre creditorii de asigurari si Fondul de garantare a asiguratilor se deruleaza in cadrul procedurii speciale reglementate in cap. III din Legea nr. 213/2015, iar nu in cadrul procesului penal.

In acest sens, in conformitate cu dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si cu dispozitiile art. 266 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului pronuntate impotriva unui asigurator, Fondul de garantare a asiguratilor este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile sale, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari. A admite ca Fondul de garantare a asiguratilor are calitatea de parte responsabila civilmente in procesul penal si ca se impune introducerea sa in procesul penal in aceasta calitate, in conditiile in care hotararea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a actiunilor judiciare, inseamna a admite ca dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si ale art. 266 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa devin inaplicabile, intrucat, dobandind calitatea de parte responsabila civilmente, Fondul de garantare a asiguratilor nu ar fi “in drept sa efectueze plati” creditorilor de asigurari (parti civile in procesul penal) anterior rezolvarii actiunii civile in procesul penal, actiune suspendata in baza art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

In reglementarea procedurii prevazute in Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, corelata cu dispozitiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, legiuitorul a pornit de la premisa ca Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitatea de parte responsabila civilmente in procesul penal si, neavand aceasta calitate, este “in drept sa efectueze plati” creditorilor de asigurari (parti civile in procesul penal) anterior finalizarii procesului penal.

In conceptia Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, reflectata in dispozitiile art. 2 alin. (1), Fondul de garantare a asiguratilor, ca schema de garantare in domeniul asigurarilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator.

Protectia creditorilor de asigurari, inclusiv a persoanei pagubite care are calitatea de parte civila in procesul penal, se realizeaza printr-un mecanism ce permite plata despagubirilor de catre Fondul de garantare a asiguratilor in limita plafonului de garantare, anterior finalizarii procesului penal si independent de suspendarea de drept a actiunilor judiciare prin efectul hotararii de deschidere a procedurii falimentului. (Acest mecanism permite creditorului de asigurari, in temeiul art. 17 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, sa urmeze separat si procedura de faliment a asiguratorului prevazuta in Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, inclusiv pentru suma cuvenita care depaseste plafonul de garantare.)

Protectia creditorilor de asigurari se realizeaza prin plata imediata a despagubirilor – neconditionata de finalizarea procesului penal sau a procedurii falimentului – din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor. Celeritatea in plata despagubirilor si inexistenta obligatiei de a parcurge un proces judiciar constituie elementele centrale ale mecanismului de protectie a creditorilor de asigurari instituit prin Legea nr. 213/2015 si prin constituirea Fondului de garantare a asiguratilor. (Asa cum rezulta din expunerea de motive a Legii nr. 213/2015, rolul Fondului pe piata asigurarilor este acela de a crea un impact pozitiv asupra intaririi increderii “consumatorului” de asigurari, iar protectia oferita de o schema de garantare va fi mult mai flexibila si mai rapida decat cea oferita in cadrul procedurii de faliment, asiguratul putand obtine mai repede si mai sigur despagubirea.)

Introducerea Fondului de garantare a asiguratilor in procesul penal, in calitate de parte responsabila civilmente, in contextul in care actiunea civila se suspenda de drept prin efectul hotararii de deschidere a procedurii falimentului, anuleaza tocmai elementele centrale ale mecanismului de protectie reglementat in Legea nr. 213/2015 – plata cu celeritate a despagubirilor si inexistenta obligatiei de a parcurge un proces judiciar. Or, dispozitiile legale privind calitatea de parte responsabila civilmente nu pot fi interpretate intr-un sens care ar conduce la imposibilitatea realizarii scopului Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor.

6. Raportul asupra recursului in interesul legii

Prin raportul intocmit in cauza, judecatorii-raportori au apreciat ca recursul in interesul legii este admisibil.

Rezumand problema de drept care a primit solutii diferite la instantele judecatoresti prin hotarari definitive, judecatorii-raportori au apreciat, prin propunerile de solutie formulate, ca, in vederea stabilirii calitatii procesuale a entitatii denumite Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment, precum si limitele raspunderii in procesul penal, se impun a fi avute in vedere dispozitiile art. 86 din Codul de procedura penala, in raport cu care Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitatea de parte responsabila civilmente in procesul penal.

7. Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:

7.1. Admisibilitatea sesizarii

In virtutea rolului sau constitutional conferit de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentala, Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti prin cele doua mecanisme instituite de Codul de procedura penala, respectiv recursul in interesul legii si procedura pronuntarii hotararilor prealabile.

Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 471 si art. 472 din Codul de procedura penala, aplicabile in materia recursului in interesul legii, rezulta ca pentru a se apela la un asemenea mecanism de unificare a practicii judiciare trebuie indeplinite mai multe conditii de admisibilitate.

In primul rand, promovarea recursului in interesul legii se realizeaza de unul dintre titularii prevazuti in mod expres de art. 471 alin. (1) din Codul de procedura penala, cerinta care este indeplinita in cauza, avand in vedere ca instanta suprema a fost sesizata de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cererea, asa cum arata art. 471 alin. (2) din Codul de procedura penala, trebuie sa cuprinda anumite elemente de continut, respectiv enuntarea solutiilor diferite date problemei de drept si motivarea acestora, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, opiniile relevante din doctrina, precum si solutia ce se propune a fi pronuntata in recursul in interesul legii, aspecte formale care se regasesc in cuprinsul prezentei sesizari.

Conditia esentiala pentru promovarea recursului in interesul legii, ce rezulta din analiza coroborata a dispozitiilor art. 471 alin. (1) si (3) din Codul de procedura penala si ale art. 472 din acelasi cod, o reprezinta existenta unei probleme de drept care a primit rezolvari diferite din partea instantelor judecatoresti, prin hotarari definitive, ce trebuie dovedita prin anexarea acestora la cererea formulata de titularul sesizarii.

Raportand aceasta din urma cerinta la datele concrete ale cauzei cu care a fost investit Completul competent sa judece recursul in interesul legii, se observa ca este indeplinita jurisprudenta atasata actului de sesizare, respectiv anexele nr. 1-107 si 108-148, relevand solutionarea in mod diferit, prin hotarari judecatoresti definitive, a chestiunii de drept care formeaza obiectul judecatii.

Ca urmare, constatand ca cererea de recurs in interesul legii formulata de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie intruneste toate conditiile prevazute de art. 471 si art. 472 din Codul de procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca aceasta este admisibila.

7.2. Cadrul legal

Urmatoarele dispozitii legale au fost apreciate ca avand incidenta in solutionarea prezentului recurs in interesul legii:

Cadrul legal intern:

Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, actualizata conform Legii nr. 246/2016 (cu referire, in special, la urmatoarele articole):

– Art. 1 alin. (1): “(1) Fondul de garantare a asiguratilor, denumit in continuare Fondul, se constituie ca persoana juridica de drept public. Organizarea si functionarea Fondului se stabilesc prin statut propriu aprobat de catre Consiliul Autoritatii de Supraveghere Financiara, la propunerea Consiliului de administratie al Fondului. (…)”;

– Art. 2: “(1) Fondul, ca schema de garantare in domeniul asigurarilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator.

(2) Pentru inlesnirea raporturilor de drept international privat in materia insolventei unui asigurator, Fondul poate incheia acorduri de cooperare cu scheme de garantare in domeniul asigurarilor din alte state si cu alte parti interesate in dezvoltarea protectiei detinatorilor de polite de asigurare.

(3) Fondul garanteaza plata de indemnizatii/despagubiri rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii, incheiate, in conditiile legii, in cazul falimentului unui asigurator, cu respectarea plafonului de garantare prevazut in prezenta lege si in limita resurselor financiare disponibile la momentul platii, asa cum sunt definite la art. 5. In cazul in care disponibilitatile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, creantele acestora vor putea fi onorate pe masura alimentarii Fondului cu resursele financiare prevazute de prezenta lege.

(4) Fondul poate desfasura si activitatea de administrator special in procedura de redresare financiara a asiguratorilor ori de lichidator in procedura de lichidare voluntara a asiguratorilor, in conditiile prevazute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, republicata, cu modificarile ulterioare.”;

– Art. 4 alin. (1) lit. a) si b): “(1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:

a) creanta de asigurari – creantele creditorilor de asigurari care rezulta dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acesti creditori atunci cand unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute inca. Se considera creante de asigurari sumele achitate creditorilor de asigurari din disponibilitatile Fondului, reprezentand despagubiri/indemnizatii, precum si primele datorate de catre asiguratorul debitor pentru perioada in care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a incetarii contractelor de asigurare;

b) creditorii de asigurari sunt, dupa caz:

(i)persoana asigurata – persoana fizica sau juridica aflata in raporturi juridice cu asiguratorul debitor prin incheierea contractului de asigurare;

(ii)beneficiarul asigurarii – terta persoana careia, in baza legii sau a contractului de asigurare, asiguratorul debitor urmeaza sa ii achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;

(iii)persoana pagubita (in cazul asigurarii de raspundere civila) – persoana indreptatita sa primeasca despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de raspundere civila; (…)”;

– Art. 5: “(1) Resursele financiare ale Fondului provin din urmatoarele surse:

a) contributii de la asiguratori;

b) dobanzi si penalitati de intarziere din plata cu intarziere a contributiilor de catre asiguratori;

c) sume din fructificarea disponibilitatilor;

d) sume din recuperarea creantelor Fondului;

e) sume din alte surse, stabilite potrivit legii;

f) imprumuturile de la institutiile de credit sau imprumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului.

(2) Disponibilitatile Fondului astfel constituite sunt plasate in instrumente purtatoare de dobanda, la institutii de credit, in instrumente ale pietei monetare, in titluri de stat sau titluri ale administratiei publice locale, precum si in plasamente stabilite prin legislatia in vigoare.

(3) Strategia de investire a resurselor Fondului are in vedere plasarea acestora in conditii de siguranta, urmarind minimizarea riscurilor, asigurarea eficientei si a lichiditatii. Strategia de investire a resurselor Fondului se elaboreaza de catre acesta, se avizeaza de Consiliul de administratie al Fondului si se aproba de Consiliul Autoritatii de Supraveghere Financiara. (…)”;

– Art. 11: “Fondul asigura efectuarea platii indemnizatiilor/despagubirilor din disponibilitatile sale, catre creditorii de asigurari, potrivit conditiilor si plafonului de garantare stabilite de prezenta lege.”;

– Art. 12: “(1) Orice persoana care invoca vreun drept de creanta impotriva asiguratorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o polita de asigurare valabila, intre data inchiderii procedurii de redresare financiara si cea a denuntarii contractelor de asigurare, dar nu mai tarziu de 90 de zile de la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de dauna printr-o cerere adresata Fondului.

(2) In vederea protejarii drepturilor creditorilor de asigurari, Fondul va lua masurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de dauna, constatarea tehnica a avariilor, instrumentarea dosarelor de dauna si avizarea dosarelor de dauna din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de dauna se va face cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data producerii evenimentului asigurat si a conditiilor de asigurare generale si specifice prevazute in contractele de asigurare.

(3) Pentru ducerea la indeplinire a atributiilor cu privire la activitatea de instrumentare a dosarelor de dauna, Fondul, pe baza unor proceduri transparente de selectie aprobate prin decizia Autoritatii de Supraveghere Financiara, poate incheia conventii cu societati care au ca obiect de activitate servicii de regularizare a cererilor de despagubire sau poate nominaliza un asigurator in vederea constatarii, evaluarii si lichidarii daunelor. Sumele achitate din disponibilitatile Fondului prestatorilor de servicii pentru instrumentarea si lichidarea dosarelor de dauna constituie creante de asigurari, dispozitiile art. 267 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 fiind aplicabile in mod corespunzator.

(4) Sumele stabilite conform alin. (3) si acceptate la plata de comisia speciala, constituita conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare, se platesc din disponibilitatile Fondului, in conditiile si cu respectarea prevederilor prezentei legi si ale reglementarilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiara si/sau de catre Fond in aplicarea acestuia.”;

– Art. 13: “(1) De la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului pronuntata impotriva unui asigurator, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile sale, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, cu respectarea dispozitiilor legale.

(2) Fondul va publica pe site-ul propriu informatii referitoare la demersurile necesare pentru obtinerea de la Fond a despagubirilor/indemnizatiilor.

(3) In vederea efectuarii platii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, Fondul procedeaza la verificarea dosarelor de dauna si a creantelor de asigurari inregistrate in evidentele sale, tinand seama de normele aplicabile in materie si de conditiile de asigurare generale si specifice prevazute in contractele de asigurare incheiate cu asiguratorul fata de care s-a stabilit starea de insolventa.

(4) Aprobarea sau, dupa caz, respingerea sumelor pretinse de petenti este de competenta comisiei speciale constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare.

(5) In caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Impotriva deciziei se poate formula contestatie, in conditiile prevazute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare.

(6) Dreptul la actiune contra Fondului pentru plata indemnizatiilor/despagubirilor se prescrie in termen de 5 ani calculati de la data nasterii dreptului, dar nu inainte de ramanerea definitiva a hotararii de deschidere a procedurii de faliment.”;

– Art. 14: “(1) In vederea incasarii indemnizatiilor/despagubirilor, orice persoana care pretinde un drept de creanta de asigurari impotriva asiguratorului in faliment poate formula o cerere motivata in acest sens, adresata Fondului in termen de 90 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nasterii dreptului de creanta, atunci cand acesta s-a nascut ulterior. Cererea-tip de plata va fi prevazuta in reglementarile emise in aplicarea prezentei legi.

(2) Cererea-tip de plata prevazuta la alin. (1) se formuleaza in scris de catre potentialul creditor si se depune direct la sediul Fondului sau prin posta, cu scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, prin posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Odata cu cererea-tip de plata, persoana respectiva anexeaza inscrisurile justificative, in copie legalizata, din care sa rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

(3) In cazul imposibilitatii de prezentare a inscrisurilor justificative in copie legalizata, creditorul de asigurari poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declaratie pe propria raspundere, in sensul sustinerii acestor documente justificative. In cerere se va preciza motivul imposibilitatii depunerii lor in copie legalizata. Aceste documente vor fi verificate cu evidentele preluate de Fond de la asiguratorul aflat in faliment.

(4) In cerere se vor mentiona, in principal, urmatoarele elemente: natura creantei, momentul nasterii sale si cuantumul sumei pretinse, daca exista vreun privilegiu ori o garantie reala in ceea ce priveste creanta, precum si care sunt bunurile acoperite de asigurare.

(5) Cererea, precum si actele si informatiile solicitate potrivit alin. (2)-(4) se depun in limba romana; in cazul in care sunt redactate intr-o limba de circulatie internationala, acestea se depun insotite de traducerea autorizata conform legii.”;

– Art. 15: “(1) Pe masura inregistrarii si analizarii cererilor de plata ale creditorilor de asigurari, impreuna cu documentele anexate, se intocmeste lista creditorilor de asigurari ale caror creante certe, lichide si exigibile urmeaza sa fie platite din disponibilitatile Fondului. Lista se inainteaza comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plata a creantelor de asigurare solicitate. Dupa aprobarea acestor liste de catre comisia speciala, se efectueaza platile indemnizatiilor/despagubirilor catre creditorii de asigurari.

(2) Plata de catre Fond a creantelor de asigurari stabilite ca fiind certe, lichide si exigibile se face in limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asiguratorului aflat in faliment.

(3) Plata se face in moneda nationala – leu, iar in cazul creantelor in valuta, comisioanele bancare sunt suportate de creditorul de asigurari.

(4) Indemnizatiile/Despagubirile cuvenite creditorilor de asigurari se platesc de catre Fond prin posta si/sau prin institutii de credit autorizate de Banca Nationala a Romaniei. In vederea efectuarii platii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, Fondul poate sa incheie conventii/contracte de prestari de servicii cu oricare dintre aceste entitati.”;

– Art. 16: “In toate cazurile in care considera ca este necesar, comisia speciala poate solicita petentilor completarea documentatiei si/sau precizarea ori furnizarea de informatii suplimentare cu privire la cererea de plata a acestora. Informatiile solicitate se transmit comisiei, sub sanctiunea respingerii cererii, in termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitarii acesteia.”;

– Art. 17: “Creditorul de asigurari poate urma separat si procedura de faliment a asiguratorului prevazuta de Legea nr. 85/2014, in vederea recuperarii creantei sale din activele asiguratorului aflat in faliment, inclusiv pentru suma cuvenita care depaseste plafonul de garantare prevazut la art. 15 alin. (2).”;

– Art. 18: “(1) Fondul se subroga in toate drepturile creditorilor de asigurari la concurenta sumelor pe care le-a platit din disponibilitatile sale.

(2) Prin derogare de la dispozitiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul poate inregistra la masa credala, in tot cursul procedurii de faliment, in vederea recuperarii lor, orice sume, dobanzi si/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.

(3) In conditiile alin. (1) si (2), Fondul este indreptatit sa inregistreze si sa recupereze, in cadrul procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe masura platilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate dupa momentul deschiderii procedurii falimentului.”

Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor:

– Art. 9: “(1) Fondul are ca destinatie plata indemnizatiilor/despagubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii incheiate, in conditiile legii, cu societatea de asigurare fata de care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment, potrivit conditiilor de asigurare si in limita plafonului de garantare stabilit de Legea nr. 213/2015.

(2) Fondul nu preia functiile unui asigurator si nu are obligatia de a opera in baza de date CEDAM si de a elibera certificat privind daunele inregistrate.

(3) Fondul poate desfasura si activitatea de administrator special in procedura de redresare financiara a asiguratorului si de lichidator in procedura de lichidare voluntara a asiguratorului.”;

– Art. 16: “Stabilirea si evaluarea despagubirilor se efectueaza dupa cum urmeaza:

a) evaluarea despagubirilor se efectueaza de catre Fond, direct sau prin mandatarii acestuia, in baza documentelor existente la dosarul de dauna si in conformitate cu prevederile legii si ale conditiilor de asigurare;

b) daca din analizarea dosarului de dauna rezulta necesitatea completarii acestuia cu documente suplimentare, Fondul transmite o solicitare scrisa petentului in acest sens;

c) dupa analizarea si instrumentarea dosarului de dauna, directia tehnica de specialitate intocmeste referatul de plata a despagubirii care va fi analizat de catre celelalte directii de specialitate din cadrul Fondului in vederea avizarii, conform prevederilor legale;

d) dupa avizarea dosarului de dauna de catre directiile de specialitate din cadrul Fondului, acesta se inainteaza comisiei speciale constituite conform Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, republicata, cu modificarile ulterioare. Comisia speciala desemnata de catre Fond este constituita din proprii specialisti, cu urmatoarea componenta: 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de presedinte al comisiei; conducatorul directiei economice sau inlocuitorul legal al acestuia, dupa caz; 2 reprezentanti ai directiei tehnice cu experienta in materie de lichidare de daune; 2 reprezentanti ai directiei juridice cu experienta de cel putin 3 ani in domeniul juridic.”;

– Art. 19: “(1) Dupa data publicarii deciziei privind inchiderea procedurii de redresare financiara si constatarea indiciilor starii de insolventa a asiguratorului de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara, in termenul legal, Fondul va desemna comisia speciala, a carei componenta este stabilita conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare.

(2) Comisia speciala isi va exercita atributiile prevazute de lege dupa publicarea deciziei Autoritatii de Supraveghere Financiara de inchidere a procedurii de redresare financiara a asiguratorului, pentru a asigura plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de deschidere a procedurii de faliment.”;

– Art. 26: “Potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015, creditorul de asigurari se poate inscrie la masa credala a asiguratorului in faliment, in vederea recuperarii creantei sale din activele asiguratorului aflat in faliment, inclusiv pentru suma cuvenita care depaseste plafonul de garantare prevazut de lege.”;

– Art. 29: “Titlul executoriu care constata creante de asigurari nevalorificat in cadrul procedurii de faliment sau in cadrul altor proceduri de executare silita prevazute de lege se transmite Fondului, in vederea verificarii lui si, dupa caz, a valorificarii acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, in conditiile prezentei norme si ale prevederilor legale incidente.”

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale:

– Art. 19 “Obiectul si exercitarea actiunii civile”

(1) Actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale.

(2) Actiunea civila se exercita de persoana vatamata sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civila impotriva inculpatului si, dupa caz, a partii responsabile civilmente.

(3) Cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa, actiunea civila se exercita in numele acesteia de catre reprezentantul legal sau, dupa caz, de catre procuror, in conditiile art. 20 alin. (1) si (2), si are ca obiect, in functie de interesele persoanei pentru care se exercita, tragerea la raspundere civila delictuala.

(4) Actiunea civila se solutioneaza in cadrul procesului penal, daca prin aceasta nu se depaseste durata rezonabila a procesului.

(5) Repararea prejudiciului material si moral se face potrivit dispozitiilor legii civile.”;

– Art. 25 “Rezolvarea actiunii civile in procesul penal”

(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarare atat asupra actiunii penale, cat si asupra actiunii civile. (…)”;

– Art. 32 “Partile”

(1) Partile sunt subiectii procesuali care exercita sau impotriva carora se exercita o actiune judiciara.

(2) Partile din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.”;

– Art. 84 alin. (1): “(1)Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal este parte in procesul penal si se numeste parte civila.”

– Art. 86 “Partea responsabila civilmente”

Persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces este parte in procesul penal si se numeste parte responsabila civilmente.”;

– Art. 87 “Drepturile partii responsabile civilmente”

(1) In cursul procesului penal, partea responsabila civilmente are drepturile prevazute la art. 81.

(2) Drepturile partii responsabile civilmente se exercita in limitele si in scopul solutionarii actiunii civile.

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

– Art. 1.349 “Raspunderea delictuala”

“(1) Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.

(3) In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.

(4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.”;

– Art. 1.350 “Raspunderea contractuala”

“(1) Orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a contractat.

(2) Atunci cand, fara justificare, nu isi indeplineste aceasta indatorire, ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, in conditiile legii.

(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”;

– Art. 1.357 “Conditiile raspunderii civile”

“(1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.

(2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.”

Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 12.06.2017, prin care a fost abrogata Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania

Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, republicata, cu modificarile ulterioare

– Art. 3 alin. (1) lit. h): “(1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri: (…)

h) creditori de asigurari – persoane asigurate, titulari de polite de asigurare, beneficiari ai contractelor de asigurare, precum si oricare alte terte persoane prejudiciate prin nerespectarea conditiilor de asigurare ale contractelor, ale caror creante nu au fost platite de societatea de asigurare/reasigurare;(…)”;

– Art. 7: “O societate de asigurare/reasigurare intra in procedura de redresare financiara reglementata de prezenta lege atunci cand exista cel putin una dintre urmatoarele situatii:

a) se constata nerespectarea, in orice mod, a prevederilor art. 6 alin. (2), precum si a oricaror altor prevederi legale referitoare la activitatea de asigurare/reasigurare, punandu-se in pericol onorarea obligatiilor asumate fata de creditorii de asigurari;

b) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub valoarea marjei de solvabilitate minime determinate in conformitate cu reglementarile in vigoare;

c) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minima prevazuta de reglementarile legale in vigoare pentru fondul de siguranta.”;

– Art. 8 alin. (1) lit. a) si b): “(1) In cazurile prevazute la art. 7 lit. a) si b), Autoritatea de Supraveghere Financiara poate dispune, prin decizie motivata, deschiderea procedurii de redresare financiara prin una dintre urmatoarele modalitati:

a) redresarea societatii de asigurare/reasigurare pe baza de plan de redresare financiara;

b) redresarea societatii de asigurare/reasigurare prin administrare speciala (…)”;

– Art. 19: “(1) Decizia Autoritatii de Supraveghere Financiara prevazuta la art. 8, 13 si 15 este executorie.

(2) Impotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestatie la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, in termen de 10 zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii.

(3) Contestatia se judeca cu celeritate si cu precadere; contestatia nu suspenda executarea deciziei Autoritatii de Supraveghere Financiara. Hotararea instantei poate fi atacata cu recurs, in conditiile legii.”;

– Art. 20 lit. b): “Inchiderea procedurii de redresare financiara a societatii de asigurare/reasigurare se dispune prin decizie motivata, emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara, potrivit legii, atunci cand, dupa caz: a) (…)

b) masurile aplicate in cadrul procedurii de redresare financiara nu au fost indeplinite in mod corespunzator, in termenele si in conditiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada in care au fost luate, la atingerea scopului urmarit si la inlaturarea cauzelor care le-au generat.”;

– Art. 21 alin. (1) lit. b) si alin. (2): “(1) Prin decizia de inchidere a procedurii de redresare financiara, Autoritatea de Supraveghere Financiara dispune, dupa caz: (…)

b) retragerea autorizatiei de functionare a societatii de asigurare/reasigurare, precum si, daca se constata insolventa acesteia, solicitarea, de indata, a intrarii in procedura falimentului, in situatia prevazuta la art. 20 lit. b).

(2) Prin decizia de inchidere a procedurii de redresare financiara, Autoritatea de Supraveghere Financiara dispune, daca este cazul, revocarea administratorului special desemnat in conditiile prezentei legi si incetarea atributiilor acestuia. (…)”;

– Art. 22: “In cazul prevazut la art. 21 alin. (1) lit. b), la data publicarii deciziei privind inchiderea procedurii de redresare financiara si constatarea starii de insolventa a societatii de asigurare/reasigurare se naste dreptul creditorilor de asigurari de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.”;

– Art. 23: “(1) In termen de 30 de zile de la data publicarii deciziei de includere a procedurii de redresare financiara, societatea de asigurare/reasigurare pentru care au fost constatate de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara indiciile existentei starii de insolventa este obligata sa predea Fondului de garantare evidenta contractelor de asigurare in vigoare la data inchiderii procedurii de redresare financiara, evidenta completa a dosarelor de dauna, precum si evidentele tehnico-operative si contabile aferente acestor contracte si dosare, in vederea publicarii listei potentialilor creditori de asigurari, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Raspunderea pentru neindeplinirea sau pentru indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei revine membrilor consiliului de administratie/consiliului de supraveghere si conducerii executive a societatii de asigurare/reasigurare.

(2) In cadrul termenului prevazut la alin. (I), Fondul de garantare desemneaza o comisie speciala, formata din proprii specialisti, cu urmatoarea componenta:

a) 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de presedinte al comisiei;

b) conducatorul departamentului financiar sau inlocuitorul legal al acestuia, dupa caz;

c) 2 reprezentanti ai directiei tehnice, cu experienta in materie de lichidare de daune;

d) 2 reprezentanti ai directiei generale juridice, cu experienta de cel putin 3 ani in domeniul juridic.

(3) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (1), Fondul de garantare ia toate masurile necesare pentru publicarea listei creditorilor de asigurari ale caror creante au rezultat din evidentele transmise de societatea de asigurare/reasigurare, potrivit alin. (1).

(4) Abrogat.”;

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa

– Art. 100 alin. (1) lit. b): “(1) Notificarea va fi comunicata creditorilor de indata si, in orice caz, cu cel putin 10 zile inainte de implinirea termenului-limita pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor si va cuprinde: (…)

b) termenul-limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila; (…)”;

– Art. 246: “(1) In temeiul prezentului capitol, societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflata in stare de insolventa, astfel cum aceasta este definita la art. 5 pct. 31 lit. a), este obligata sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii falimentului. Cererea se depune in termen de cel mult 20 de zile de la data aparitiei starii de insolventa.

(2) Inainte de inregistrarea la tribunal, cererea prevazuta la alin. (1) se inainteaza Autoritatii de Supraveghere Financiara odata cu actele si documentele doveditoare, in vederea analizarii acesteia si a formularii intampinarii prevazute la art. 248 alin. (1). Societatea de asigurare/reasigurare debitoare va anexa la cerere, in mod obligatoriu, registrul special al activelor admise sa acopere rezervele tehnice, prevazut in anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.”;

– Art. 247: “(1) Creditorii societatii de asigurare/reasigurare debitoare, altii decat creditorii de asigurari ale caror sume pretinse se platesc din disponibilitatile Fondului de garantare, pot inregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment impotriva societatii debitoare in conditiile prezentului capitol, daca detin o creanta ce indeplineste conditiile prevazute la art. 5 pct. 20 si 72.

(2) Prevederile art. 246 alin. (2) se aplica in mod corespunzator in ceea ce priveste inaintarea catre Autoritatea de Supraveghere Financiara a cererii, a actelor si documentelor doveditoare.”;

– Art. 262: “(1) In conditiile prezentului titlu, deschiderea procedurii falimentului impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare se dispune prin hotararea judecatorului-sindic.

(2) Hotararea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinta retragerea de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara a autorizatiei de functionare a societatii de asigurare/reasigurare debitoare, daca aceasta masura nu s-a dispus anterior pronuntarii hotararii. Lichidatorul judiciar va publica hotararea judecatorului-sindic in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si in cel putin doua ziare de circulatie nationala. Odata cu publicarea va comunica hotararea atat autoritatii competente, cat si Fondului de garantare.

(3) Retragerea autorizatiei de functionare nu impiedica lichidatorul judiciar sau orice alta persoana imputernicita in acest sens de catre acesta sa desfasoare unele dintre operatiunile de asigurare ale societatii de asigurare/reasigurare debitoare, in masura in care acest lucru este necesar sau adecvat, in scopul finalizarii procedurii de faliment. Aceste operatiuni se vor putea desfasura numai cu avizul prealabil al autoritatii competente.

(4) Hotararea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare. Creantele pretinse in aceste procese se inregistreaza la dosarul de faliment al tribunalului si se supun examinarii si inscrierii lor in tabelul creantelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil in curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedata societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru in care procesul este in curs.

(5) Creantele de asigurari, constatate prin titluri executorii obtinute ulterior momentului pronuntarii hotararii de faliment, se inregistreaza la tribunal, sub sanctiunea decaderii din drept, in termen de cel mult 10 zile de la data obtinerii titlului. Lichidatorul judiciar este obligat sa verifice si, daca este cazul, sa inscrie aceste creante in tabelul creantelor, cu respectarea ordinii de preferinta si/sau a cauzelor de preferinta legale ale acestora. In toate cazurile, cererea de inregistrare a acestor creante nu poate fi depusa mai tarziu de data intocmirii tabelului definitiv consolidat al creantelor, potrivit prezentei legi.

(6) In privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala incheiate de o societate de asigurare si reasigurare se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 89.”

– Art. 266: “(1) La data publicarii deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiara constata existenta indiciilor starii de insolventa a societatii de asigurare/reasigurare si imposibilitatea redresarii se naste dreptul creditorilor de asigurari de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

(2) De la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, in conditiile prezentului titlu, Fondul de garantare este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile acestui fond, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, potrivit legii.

(3) Este interzis creditorilor de asigurari ale caror creante de asigurari au fost platite de la Fondul de garantare sa mai inregistreze cereri si/sau sa mai solicite valorificarea creantelor si/sau plata sumelor pretinse, in cadrul procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare debitoare. Fondul de garantare este indreptatit sa solicite autoritatilor competente stabilirea raspunderii pretinsilor creditori si sa ii oblige pe acestia la restituirea sumelor incasate in mod necuvenit.”

In jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei au fost identificate doua hotarari care au analizat, din punctul de vedere al constitutionalitatii, dispozitiile referitoare la procedura si conditiile de efectuare a platilor din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor, instituit prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor.

– Prin Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, instanta de contencios constitutional a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, statuand ca “art. 14 din Legea nr. 213/2015 instituie doar o procedura necontencioasa pentru solutionarea pretentiilor formulate de creditorii de asigurari. Dispozitiile acestui act normativ dispun ca obtinerea de despagubiri din disponibilitatile Fondului nu se face prin actiune in justitie pe calea dreptului comun, creditorii de asigurari trebuind sa sesizeze in prealabil Fondul de garantare a asiguratilor prin formularea unei cereri de plata, declansand astfel procedura de plata administrativa, necontencioasa, pusa la dispozitie de Legea nr. 213/2015 si prevazuta de art. 22 alin. (1) din Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16 din 31 august 2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor (…) in urma analizarii cererii de plata, Fondul va emite o decizie care, in situatia in care petentul nu este multumit de modalitatea de solutionare a cererii de plata (in sensul respingerii partiale sau totale a cererii de plata), aceasta poate fi contestata la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 10 zile, fiind astfel garantat dreptul de acces la justitie. Exercitarea dreptului de a formula o cerere adresata instantei de judecata nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevazute de legiuitor tocmai in ideea solutionarii amiabile, cu celeritate, a pretentiilor exprimate de creditorii de asigurari, fara a fi nevoie de investirea instantelor de judecata.”

– Prin Decizia nr. 578 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 655 din 26 august 2016, Curtea Constitutionala a respins, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, retinand ca “analiza modului de redactare a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 nu evidentiaza probleme care sa puna in discutie respectarea principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile. Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor a produs si produce efecte juridice exclusiv in domeniul sau temporal de actiune (27 iulie 2015 – prezent), fara a opera modificari cu privire la raporturi juridice consumate/intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior datei intrarii sale in vigoare. Or, in aceste conditii, nu se poate pune problema incalcarii principiului neretroactivitatii legii civile. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014. (…)”

In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de interpretare si aplicare unitara a dispozitiilor legale a fost identificata Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016 pronuntata de Completul competent sa judece recursul in interesul legii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 6 aprilie 2016) care a vizat ca probleme de drept supuse dezlegarii calitatea procesuala a asiguratorului si modalitatea in care raspunde, respectiv singur sau in solidar cu inculpatul, cu relevanta/impact juridic si asupra chestiunii de drept supusa interpretarii si solutionarii prezentului recurs in interesul legii.

Astfel, prin decizia sus-enuntata s-a statuat in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala ca, “in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila.” Prin urmare, calitatea de parte responsabila civilmente ii este atribuita societatii de asigurare, indiferent daca societatea de asigurare se afla sau nu se afla in procedura falimentului”.

In jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, precum si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate hotarari prin care sa se fi statuat asupra calitatii procesuale a entitatii Fondului de Garantare a asiguratilor, in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment sau asupra limitelor raspunderii in procesul penal.

Cadrul legal international

Legislatia comunitara ce reglementeaza asigurarea de raspundere civila auto traseaza sarcini importante si totodata foarte clare statelor membre.

Potrivit pct. 12 din preambulul Directivei 2009/103/CE, statele membre au obligatia de a garanta, in cazul vatamarilor corporale, despagubirea integrala si echitabila a tuturor victimelor care au suferit rani foarte grave. Observam ca aceasta obligatie nu cade in sarcina asiguratorilor, care, in caz de faliment, sunt protejati de o anumita legislatie, ci in sarcina statelor membre. Acestea isi indeplinesc aceasta obligatie prin adoptarea unei legislatii in concordanta cu cerintele comunitare. Daca legislatia nationala incidenta in cauza nu asigura ceea ce impune norma comunitara, apare evident un conflict juridic comunitar.

– Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, prin care s-au abrogat urmatoarele directive de armonizare a legislatiilor statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila auto: Directiva 72/166/EE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la asigurarea de raspundere civila auto si introducerea obligatiei de asigurare a acestei raspunderi;

– a treia Directiva (90/166 CEE) a Consiliului privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila rezultata din circulatia autovehiculelor;

– Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila auto si de modificare a directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE ale Consiliului;

– Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE si 90/232/CEE si a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind asigurarea de raspundere civila auto.

8. Analiza de fond a recursului in interesul legii

Fata de multitudinea de hotarari judecatoresti definitive, invocate in sesizarea de recurs in interesul legii cuprinse in anexele 1-38, se constata ca problema de drept ce a fost solutionata diferit de instantele de judecata (existand la nivelul instantelor practica judiciara neunitara in acest sens) si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie este chemata sa se pronunte prin intermediul mecanismului de unificare a practicii a posteriori a recursului in interesul legii se refera la stabilirea calitatii procesuale a entitatii denumite Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment; limitele raspunderii in procesul penal.

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa solutioneze recursul in interesul legii constata ca, in analiza acestei chestiuni de drept, trebuie avute in vedere atat aspectele teoretice si practice legate de scopul pentru care a fost infiintat Fondul de garantare a asiguratilor, atributiile acestuia, creditorii protejati de Fondul de garantare a asiguratilor; soarta contractului de asigurare in cazul insolvabilitatii societatii de asigurare; natura raportului juridic dintre societatea de asigurare si Fondul de garantare a asiguratilor prin prisma dispozitiilor Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si a dispozitiilor din Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, cat si calitatea procesuala a societatii de asigurare in procesul penal, astfel cum a fost stabilita prin Decizia nr. 1/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in recurs in interesul legii (prin care s-a statuat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 Cod procedura penala, “in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila”); procedura speciala instituita de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor in ce priveste plata despagubirilor de catre Fondul de garantare a asiguratilor; dispozitiile art. 32 din Codul de procedura penala privind partile in procesul penal si respectiv art. 86 din Codul de procedura penala ce reglementeaza calitatea de parte responsabila in procesul penal.

Astfel, Fondul de garantare a asiguratilor s-a constituit ca persoana juridica de drept public, administrata de Autoritatea de Supraveghere Financiara, ca schema de garantare in domeniul asigurarilor, in scopul protejarii creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator si pentru plata despagubirilor/indemnizatiilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii incheiate in conditiile legii.

Anterior, acesta era reglementat de art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, text abrogat expres prin art. 41 lit. a) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor.

In expunerea de motive a emiterii actului normativ, care constituie cadrul general de reglementare, este subliniat rolul Fondului de garantare a asiguratilor pe piata asigurarilor de a crea un impact pozitiv asupra intaririi increderii “consumatorului” de asigurari si de a asigura o buna functionare si stabilitate a pietei asigurarilor, in general, precum si un grad de predictibilitate a evolutiei fiecarui asigurator in parte. In aceste conditii, protectia oferita de o schema de garantare este mult mai flexibila si mai rapida decat cea oferita in cadrul procedurii de faliment, asiguratul putand obtine mai repede si mai sigur despagubirea.

Prin urmare, functia Fondului este aceea de a plati despagubiri/indemnizatii creditorilor de asigurari ai societatilor de asigurare aflate in faliment intr-o anumita limita stabilita ca plafon de despagubire, iar resursele sale financiare sunt constituite din contributiile pe care asiguratorii autorizati de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara, inclusiv sucursalele acestora care isi desfasoara activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, sunt obligati sa le vireze, in conditiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, dobanzi si penalitati de intarziere din plata cu intarziere a contributiilor de catre asiguratori, sume din fructificarea disponibilitatilor, din recuperarea creantelor Fondului, sume din alte surse stabilite potrivit legii, imprumuturi de la institutiile de credit sau imprumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului (art. 5 din Legea nr. 213/2015).

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, creditorii de asigurari, beneficiari ai despagubirilor, sunt: persoana asigurata, care este persoana fizica sau juridica aflata in raporturi juridice cu asiguratorul debitor prin incheierea contractului de asigurare; beneficiarul asigurarii, respectiv terta persoana careia, in baza legii sau a contractului de asigurare, asiguratorul debitor urmeaza sa ii achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat; persoana pagubita (in cazul asigurarii de raspundere civila), si anume, persoana indreptatita sa primeasca despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de raspundere civila.

Cum societatile de asigurari sunt supuse unui proces continuu de control si supraveghere prin care se urmareste crearea si mentinerea unei situatii financiare solide a profesionistilor in domeniu, a fost adoptata Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari.

Ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, dispozitiile referitoare la falimentul societatilor de asigurare au fost preluate in integralitate in titlul II, cap. IV din acest act normativ. Astfel, prin art. 344 lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa au fost abrogate, printre altele, si sectiunile 1-3 ale cap. III din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari.

Intrucat Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari are ca obiect de reglementare doar procedura de redresare financiara a societatilor de asigurare prevazuta de art. 4-27, o parte din aceasta procedura, si anume cea referitoare la conditiile de efectuare a platilor din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor, a fost preluata de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor prin dispozitiile art. 11-18.

Prin urmare, cadrul normativ si regulile pentru plata despagubirilor de catre Fondul de garantare a asiguratilor sunt fixate prin norme speciale, derogatorii, circumscrise falimentului asiguratorului si protectiei legale a creditorilor de asigurari in cadrul acestei proceduri. Dreptul creditorilor de asigurari de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare se naste la data publicarii deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiara constata existenta indiciilor starii de insolventa a societatii de asigurare/reasigurare. Totodata, de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, Fondul de garantare este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile acestui fond, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, potrivit legii.

Calitatea de garant al Fondului, in vederea platii despagubirii creditorilor de asigurari, este evidentiata atat prin denumire, cat si prin dispozitiile legale ce ii sunt aplicabile. Nicaieri, in cuprinsul Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor ori al altui act normativ, nu se prevede subrogarea de drept a Fondului de garantare a asiguratilor in drepturile si obligatiile procesuale ale societatii de asigurare, in cazul existentei pe rol a unei actiuni in pretentii pornite impotriva acesteia.

Dimpotriva, legea prevede o procedura administrativa/necontencioasa pe care potentialii creditori din contractele de asigurari trebuie sa o urmeze in ce priveste pretentia pe care o au fata de societatea de asigurare aflata in faliment si care debuteaza, potrivit art. 14 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/2015, cu sesizarea Fondului cu o cerere scrisa de despagubire sau de plata insotita de documente justificative.

Pe masura inregistrarii si analizarii cererilor de plata ale creditorilor de asigurari, impreuna cu documentele anexate, se intocmeste lista creditorilor de asigurari ale caror creante certe, lichide si exigibile urmeaza sa fie platite din disponibilitatile Fondului. Lista se inainteaza comisiei speciale, competenta sa aprobe sau sa respinga sumele pretinse. In cea din urma ipoteza se emite o decizie de respingere, impotriva careia se poate formula contestatie la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, in termen de 10 zile de la comunicare.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, creditorul de asigurari poate urma separat si concomitent si procedura de faliment a asiguratorului prevazuta de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, in vederea recuperarii creantei sale, care se bucura de prioritate absoluta fata de orice alte creante, prin valorificarea activelor debitoarei falite, cu exceptia situatiei in care creanta i-a fost achitata de Fondul de garantare.

Existenta unei societati de asigurare in faliment, ce are intr-un proces penal calitatea de parte responsabila civilmente si deci calitatea de subiect de drept, nu permite adoptarea solutiei pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010 a Sectiilor Unite, conform careia, in procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii (atributii preluate in prezent de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania – BAAR) are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate, intrucat decizia priveste ipoteza in care nu exista o societatea de asigurare, vehiculele nefiind asigurate.

Mai mult, conform art. 18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, singura situatie de subrogare a Fondului este in drepturile creditorilor de asigurari si nicidecum in obligatiile asiguratorilor, pana la concurenta sumelor pe care le-a platit din disponibilitatile sale, sens in care poate inregistra la masa credala, in tot cursul procedurii de faliment, in vederea recuperarii lor, orice sume, dobanzi si/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale, pe masura platilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate dupa momentul deschiderii procedurii falimentului.

De aceea, Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor ce a abrogat Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 10/2009 pentru punerea in aplicare a Normelor privind Fondul de garantare prevede expres la art. 9 alin. (2) ca acesta nu preia functiile unui asigurator, iar la art. 29 prevede ca titlul executoriu care constata creante de asigurari nevalorificat in cadrul procedurii de faliment sau in cadrul altor proceduri de executare silita prevazute de lege se transmite Fondului in vederea verificarii lui si, dupa caz, a valorificarii acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond.

Prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a statuat ca, in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila.

Potrivit art. 86 din Codul de procedura penala, partea responsabila civilmente este acea persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces si este parte in procesul penal.

Pornind de la aceasta definitie este de retinut ca nici dispozitiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si nici cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa nu prevad calitatea de parte responsabila civilmente a Fondului de garantare a asiguratilor, neexistand, asadar, nicio dispozitie legala in baza careia aceasta calitate sa ii fie atribuita Fondului de garantare a asiguratilor sau, in egala masura, atat societatii de asigurare, cat si Fondului de garantare.

Or, in absenta unei dispozitii legale, in conditiile in care societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente, iar deschiderea procedurii falimentului impotriva acesteia nu are ca efect incetarea calitatii de subiect de drept, nu exista niciun temei legal in baza caruia calitatea de parte responsabila civilmente a societatii de asigurare sa ii fie transferata Fondului de garantare a asiguratilor sau in baza caruia Fondul de garantare a asiguratilor sa fie introdus in procesul penal, ca a doua parte responsabila civilmente.

Nici din punct de vedere conventional Fondului nu-i revine vreo obligatie decurgand din subrogarea in calitatea de asigurator, el fiind, asa cum s-a aratat, doar un garant in ceea ce priveste plata de indemnizatii/despagubiri rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii, in cadrul unei proceduri administrative strict reglementate, ce se constituie in singura modalitate de recuperare a creantei de la aceasta entitate juridica, in cazul falimentului unui asigurator.

Asadar, in cazul Fondului de garantare a asiguratilor exista o societate de asigurare care are calitatea de parte responsabila civilmente si calitatea de subiect de drept, impotriva careia s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, iar din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor se asigura efectuarea platii despagubirilor catre creditorii de asigurari in cadrul unei proceduri administrative. Raporturile dintre creditorii de asigurari si Fondul de garantare a asiguratilor se deruleaza in cadrul procedurii speciale reglementate in cap. III din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, iar nu in cadrul procesului penal.

In reglementarea procedurii prevazute in Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, care are drept scop protejarea creditorilor de asigurari, legiuitorul a pornit de la premisa ca Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitatea de parte responsabila civilmente in procesul penal si, neavand aceasta calitate, este “in drept sa efectueze plati” creditorilor de asigurari, parti civile in procesul penal, anterior finalizarii acestuia.

Protectia creditorilor de asigurari presupune un mecanism de plata imediata a despagubirilor din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor, in limita plafonului de garantare, neconditionat de finalizarea procesului penal sau a procedurii falimentului si independent de suspendarea de drept a actiunilor judiciare prin efectul hotararii de deschidere a acestuia. Celeritatea in plata despagubirilor si inexistenta obligatiei de a parcurge un proces judiciar constituie elementele centrale ale mecanismului de protectie a creditorilor de asigurari instituit prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si prin constituirea Fondului de garantare a asiguratilor.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, prin raportare la continutul normei legale ce defineste notiunea de parte responsabila civilmente, reiese ca protejarea creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator se realizeaza de catre Fondul de garantare a asiguratilor prin intermediul unei proceduri special reglementate legislativ, iar nu prin atragerea acestuia in procesul penal, ca parte responsabila civilmente.

Astfel, in raport cu interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala, Completul pentru judecarea recursului in interesul legii va stabili ca, in procesul penal, Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment nu are calitate de parte responsabila civilmente.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 473 si art. 474 din Codul de procedura penala:

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala stabileste ca:

In procesul penal, Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment nu are calitatea de parte responsabila civilmente.

Obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 20 noiembrie 2017.

-****-

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

ILIE IULIAN DRAGOMIR

Magistrat-asistent,

Silvia Sanda Iancu

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 162 din data de 21 februarie 2018

 


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed