9 August 2016

Alegerea domiciliului procesual la sediul avocatului. Incetarea contractului de asistenta juridica. Obligatia partii de a comunica schimbarea domiciliului ales pentru comunicarea actelor de procedura. Apel. Efect devolutiv.Revendicare.

  1. Alegerea domiciliului procesual este supusa dispozitiilor art. 93 C.proc.civ, iar schimbarea acestuia trebuie adusa la cunostinta instantei si a partii adverse, sub sanctiunea neluarii in seama, conform dispozitiilor art. 98 din acelasi. Prin urmare, daca prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au indicat domiciliul procesual in vederea comunicarii actelor de procedura la sediul cabinetului de avocatura, ace?tia sunt tinuti a respecta obligatiile impuse de art. 98 C.proc.civ. si in situatia in care pe parcursul judecatii contractul de asistenta juridica inceteaza.
  1. Instanta de apel a facut o gresita interpretare a dispozitiilor art. 297 alin.(1) C.proc.civ, in forma anterioara modificarilor aduse prin dispozitiile art. XXII din Legea nr.202/2010, apreciind ca prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, in conditiile in care tribunalul a examinat si a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a respins actiunea in revendicare ca neintemeiata, expunand considerente care tin de examinarea fondului, in raport de situatia de fapt relevata la judecata in prima instanta. Sub incidenta acestui text legal intra, de exemplu, situatiile in care prima instanta, admitand in mod gresit o exceptie cu caracter dirimant, nu a analizat fondul raportului juridic dedus judecatii sau situatiile in care aceasta a omis a se pronunta asupra vreunei cereri cu care a fost legal investita.

        Astfel, imprejurarea ca, pe baza probatoriului suplimentar administrat in apel, instanta a retinut o alta situatie de fapt decat cea retinuta de tribunal, nu inseamna ca fondul cauzei nu a fost cercetat de prima instanta, ?i cum curtea de apel, ca instanta de control judiciar, are si competenta de a devolua, in conditiile legii, fondul cauzei, poate retine o alta situatie de fapt, facand insa propria analiza a raportului juridic dedus judecatii. Ca atare, este nelegala solutia de desfiintare partiala a sentintei pentru ca prima instanta sa purceada la cercetarea fondului in raport de noua situatie de fapt.

Sectia I civila, decizia nr. 999 din 3 aprilie 2015

           Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, la data de 05.06.2007, reclamantii A., B. si C. au chemat in judecata pe paratii S.C. X. S.A., Orasul Voluntari prin Primar si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, solicitand sa se constate ca paratii nu detin un titlu valabil de proprietate asupra suprafetei de teren de 4.442 mp situata in Voluntari; sa se constate inexistenta in patrimoniul paratilor a dreptului de proprietate asupra terenului mentionat; sa se constate existenta in patrimoniul reclamantilor a dreptului de proprietate asupra terenului si sa se dispuna, in principal, obligarea paratilor sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 4.442 mp situat in Voluntari, iar in subsidiar obligarea paratilor sa le restituie terenul mentionat.

 La data de 03.03.2008, a formulat cerere de interventie in interes propriu D., prin care a solicitat sa se constate caracterul abuziv al Decretului nr. 223/1984, sa se constate nulitatea absoluta a exproprierii terenului in suprafata de 5.190 mp realizata in baza Decretului nr. 223/1984, sa se constate ca imobilul teren in suprafata de 4.442 mp, ce face obiectul prezentului litigiu, nu face obiectul legilor speciale de reparatii – Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 si Legea nr.247/2005, sa se constate inexistenta in patrimoniul paratelor a dreptului de proprietate asupra terenului mentionat, sa se constate existenta in patrimoniul reclamantilor si al intervenientei a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 4.442 mp si sa fie obligate paratele sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul mentionat.

  Prin incheierea de la termenul din 04.03.2008, tribunalul a incuviintat,in principiu, cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta D. iar la termenul din 15.04.2008, a admis exceptia inadmisibilitatii capatului al doilea din actiune, intemeiat pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata S.C. X. S.A. si a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor trei parati.

 La termenul din 16.09.2008, ca urmare a decesului reclamantului C. survenit la data de 10.06.2008, au fost introdusi in cauza mostenitorii acestuia, E., F. si G. (conform certificatului de mostenitor din 17.09.2008).

 Prin  sentinta civila nr. 1052 din 14.05.2012, Tribunalul  Bucuresti, Sectia a  IV-a civila, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Orasul Voluntari si Municipiul Bucuresti, cu privire la capatul de cerere in revendicare, intemeiat pe dispozitiile art. 480 C.civ. si  a respins acest capat de cerere din actiunea precizata si din cererea de interventie in interes propriu, ca fiind formulat impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. X. S.A.; a respins, ca neintemeiat, capatul de cerere in revendicare, intemeiat pe dispozitiile art. 480 C.civ. din actiunea precizata, formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata S.C. X. S.A.; a respins, ca neintemeiata, cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta in interes propriu D.; a respins, ca inadmisibil, capatul al doilea din actiunea precizata, intemeiat pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xxx85/1948, de Tribunalul Ilfov – Sectia Notariat, H. a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata totala de 14.850 mp situat in judetul Ilfov.

Prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xxx86/1948, de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat, K. a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 9.900 mp, situat in judetul Ilfov.

Potrivit certificatului de mostenitor nr. xx8/1981, de pe urma defunctei K. au ramas ca mostenitori A., L., H., C. si B., iar de pe urma defunctului H. au ramas ca mostenitori A., L., C. si B. De asemenea, de pe urma defunctei L. a ramas ca unica mostenitoare intervenienta in interes propriu D., situatie in care tribunalul a constatat ca reclamantii si intervenienta in interes propriu au facut dovada calitatii de mostenitori ai fostilor proprietari, H. si K.

Prin Decretul nr. 223/1984, a fost expropriata suprafata de teren de 43.095 mp, in scopul realizarii unei zone de siguranta la Intreprinderea X Bucuresti; in tabelul cuprinzand proprietarii ale caror imobile au fost expropriate prin Decretul nr. 223/1984, figureaza A., L., C. si B., cu o suprafata de 5.190 mp teren expropriat.

Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. xxx4/1998, paratei S.C. X. S.A. i-a fost atribuit terenul in suprafata de 65.095 mp. Astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 1458/1999 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ, ramasa irevocabila prin decizia nr.3564/2000 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 08.10.1998, emis de Ministerul Industriei si Comertului in favoarea paratei S.C. X. S.A., in limita a 43.095 mp.

Tribunalul a constatat ca atat cererea principala, astfel cum a fost precizata, cat si cererea de interventie in interes propriu au ca obiect principal obligarea paratilor la lasarea in deplina proprietate si posesie a terenului in suprafata de 4.442 mp, situat in Voluntari.

 Aceasta instanta nu s-a pronuntat in mod distinct asupra solicitarilor reclamantilor si intervenientei vizand: constatarea caracterului abuziv al Decretului nr. 223/1984, constatarea nulitatii absolute a acestuia, constatarea faptului ca paratii nu detin un titlu valabil asupra imobilului, constatarea inexistentei in patrimoniul paratilor, respectiv a existentei in patrimoniul reclamantilor a dreptului de proprietate asupra acestui imobil si constatarea ca imobilul nu face obiectul legilor speciale de reparatie, apreciind ca, fata de modalitatea in care au fost formulate cererile de chemare in judecata, si de temeiul de drept invocat, reclamantii si intervenienta au investit instanta cu solutionarea unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun (art. 480 C.civ.).

Prin urmare, tribunalul s-a pronuntat numai cu privire la cele doua capete de cerere in realizare ale actiunii principale, astfel cum acestea au fost precizate de aparatorul reclamantilor la termenul de judecata din 18.09.2007, ?i anume: actiune in revendicare in conditiile art. 480 C.civ. si cerere de restituire a terenului in baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, cu privire la aceasta din urma fiind admisa exceptia inadmisibilitatii, potrivit incheierii din data de 15.04.2008.

In vederea compararii titlurilor de proprietate ale partilor, tribunalul a analizat inclusiv valabilitatea titlului paratilor, in baza art. 6 din Legea nr.213/1998, si a constatat ca Decretul nr. 223/1984 contravenea Constitutiei din anul 1965, dispozitiilor art. 480 si 481 C.civ., precum si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ratificata de Statul Roman, acte normative care garantau proprietatea privata si instituiau, ca unica exceptie, exproprierea pentru cauza de utilitate publica, insa numai cu o dreapta si prealabila despagubire.

Or, in speta, din probele administrate a rezultat ca reclamantilor si autoarei intervenientei nu le-au fost acordate despagubiri pentru exproprierea terenului in suprafata de 5.190 mp, asadar imobilul a fost preluat fara titlu valabil, cu nerespectarea dispozitiilor legale si constitutionale de la acea data.

Avand in vedere ca reclamantii si intervenienta in interes propriu revendica suprafata de 4.442 mp, iar din probele administrate rezulta ca acesta este detinut de parata S.C. X. S.A., Tribunalul Bucure?ti a apreciat ca aceasta parata are calitate procesuala pasiva, fiind posesorul imobilului revendicat; in consecinta, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Orasul Voluntari, reprezentat prin Primar, si Municipiul Bucuresti, reprezentat prin Primarul General, cu privire la capatul de cerere in revendicare (intemeiat pe dispozitiile art. 480 C.civ.) a fost admisa, tribunalul retinand ca, din probele administrate, nu rezulta ca acesti parati ar detine suprafata de teren revendicata de 4.442 mp, situata in Voluntari, numai parata SC X. SA avand calitatea de posesor al terenului cu privire la care reclamantii pretind un drept de proprietate.

Astfel, potrivit concluziilor raspunsului la obiectiunile formulate la raportul de expertiza topografica intocmit de expertul M., coroborate cu inscrisurile administrate in cauza (istoric de rol postal) si cu aspectele mentionate in raportul de expertiza topografica intocmit de expertul N., terenul detinut in prezent de parata S.C. X. S.A. este situat pe str. Y. nr. xx6, fost nr. x4, in timp ce suprafata de 5.190 mp teren expropriat de la reclamanti era situata la nr. x2A (din care li s-a retrocedat o suprafata de 748 mp teren, situat la nr. x2).

De asemenea, conform istoricului de rol fiscal al imobilului din str. Y. nr. x2A, rezulta ca a figurat ca titular de rol fiscal autorul reclamantilor si al intervenientei in nume propriu, H., cladirea fiind demolata in anul 1985.

Ambii experti care au fost desemnati in cauza pentru efectuarea expertizelor topografice au precizat ca nu se poate stabili identitatea intre suprafata de teren expropriata de la reclamanti prin Decretul nr. 223/1984 si terenul detinut de parata S.C. X. S.A., astfel cum a fost restransa suprafata din certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4 din 08.10.1998.

Conform adresei emise de Institutia Primarului Orasului Voluntari, terenul situat in Voluntari, a fost preluat de stat in perioada 1959-1960 astfel: suprafata de 22.000 mp a fost preluata prin Decretul CS nr. 362/1977 in vederea infiintarii SC X., iar suprafata de 43.095 mp a fost preluata in baza Decretului Prezidential nr. 223/1984, aflandu-se in administrarea Intreprinderii X. la data de 01.01.1990.

In consecinta, tribunalul a constatat ca reclamantii si intervenienta nu au facut dovada faptului ca exista identitate intre terenul proprietatea autorilor acestora (situat pe str. Y. nr. x2 si figurand in decretul de expropriere la nr. x2A) si terenul detinut de parata SC X. SA, situat pe str. Y. nr. xx6 (fost nr. x4, respectiv x4B), respectiv a imprejurarii ca suprafata de teren revendicata de 4442 mp ar fi situata in incinta paratei SC X. SA. De asemenea, din probele administrate nu rezulta amplasamentul exact al terenului in suprafata de 748 mp, restituit reclamantilor din suprafata expropriata de 5.190 mp, expertul N. mentionand faptul ca retrocedarea acestei suprafete nu s-a facut pe baza unei expertize prin reconstituirea vechiului amplasament.

Insa, conform mentiunilor contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xxx84/1997, reclamantele B. si A. au instrainat terenul in suprafata de 94,96 mp, situat in Voluntari, str. Y. nr. x2 (din totalul de 748 mp, teren dobandit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. xx9/1995 eliberat de Prefectura Municipiului Bucuresti). Rezulta asadar ca terenul retrocedat in suprafata de 748 mp era situat pe str. Y. nr. x2, cu toate ca terenul expropriat de la reclamanti prin Decretul nr. 223/1984, in suprafata de 5.190 mp, era situat, potrivit anexei decretului, la nr. x2A.

Imprejurarea ca in Anexa nr. 38 a Hotararii nr. 586/2004 emisa de Comisia Judeteana Ilfov se mentioneaza suprafata de 4.442 mp, precum si denumirea paratei SC X. SA nu dovedeste faptul ca parata ar poseda terenul revendicat de reclamanti si intervenienta, atat timp cat expertii nu au putut stabili cu exactitate acest aspect.

In consecinta, actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile art. 480 C.civ., formulata de reclamanti si intervenienta in interes propriu, a fost respinsa.

Apelul declarat de reclamanti impotriva sentintei civile nr. 1052/2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a fost admis prin decizia civila nr.517/A din 09.12.2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila care a desfiintat, in parte, sentinta apelata si a trimis Tribunalului Bucuresti, spre rejudecare, cererea principala formulata de reclamanti in contradictoriu cu SC X. SA avand ca obiect revendicarea suprafetei detinuta de aceasta parata, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza, cu supliment, intocmit in apel de expertul O., delimitata intre punctele 10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21, pe schita anexa. Au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei.

Curtea de apel a constatat ca sunt nefondate criticile referitoare la solutia de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Orasul Voluntari si Municipiul Bucuresti, avand in vedere ca, potrivit probelor administrate atat in fata primei instante cat si in fata instantei de apel, acesti doi parati nu sunt detinatorii vreunei suprafete de teren din cea revendicata de reclamantii si intervenienta din prezenta cauza, ?i anume suprafata de 4.442 mp teren situat in str. Y.

Prin urmare, ramane irelevant sub aspectul calitatii procesuale pasive a acestor doi parati faptul ca nu s-a putut determina in prezenta cauza cine ar detine aceasta suprafata de teren, atat timp cat cei doi parati chemati in judecata nu sunt detinatori.

Cu referire la solicitarea facuta de apelanti prin concluziile orale puse in fata curtii de apel de a se constata totu?i calitatea procesuala pasiva a acestor doi parati si de a se solutiona in contradictoriu cu ei cel putin cererea de constatare a calitatii lor de proprietari, instanta de apel a aratat ca instanta de fond nu a inteles sa solutioneze, in mod distinct, un asemenea capat de cerere (considerand ca aceasta este numai o chestiune prejudiciala fata de cererea de revendicare), iar reclamantii nu au formulat critici de apel sub acest aspect.

In ceea ce priveste solutia data in contradictoriu cu parata SC X. SA, s-a retinut ca din probele administrate in apel (respectiv inscrisurile comunicate de Biroul de carte funciara si raportul de expertiza, cu supliment, intocmit de expertul O.) a rezultat ca o suprafata de 1.341 m.p., delimitata in schita anexa intre punctele 10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21, se suprapune cu terenul revendicat in prezenta cauza, fiind inclusa in terenul inscris in evidentele de carte funciara pe numele paratei SC X. SA si avand nr. cadastral xx92.

Expertul a aratat ca restul suprafetei de teren revendicat in cauza pana la suprafata de 4.442 m.p. nu se afla in detinerea paratei SC X. SA.

In consecinta, curtea de apel a constatat ca s-a dovedit identitatea dintre SC X. SA si detinatorul terenului revendicat, pentru suprafata de 1.341 mp si, deci, pentru aceasta suprafata de teren SC X. SA are calitate procesuala pasiva.

Cu privire la solutia data de tribunal in contradictoriu cu parata SC X. SA s-a retinut ca tribunalul, in sentinta, a mentionat ca aceasta parata are calitate procesuala pasiva, „fiind posesorul imobilului revendicat”, a respins aceasta cerere ca neintemeiata, aratand in motivare ca „reclamantii si intervenienta nu au facut dovada faptului ca exista identitate intre terenul proprietatea autorilor acestora si terenul detinut de parata SC X. SA”, respectiv ca nu se dovedeste faptul ca parata ar poseda terenul revendicat, atata timp cat expertii nu au putut dovedi cu exactitate acest aspect.

Asadar singurele consideratii avute in vedere de catre tribunal au fost in sensul ca nu exista identitate intre terenul revendicat si terenul detinut de aceasta parata, ca aceasta parata nu este detinator al terenului revendicat, chestiune care contureaza lipsa legitimarii pasive in cadrul cererii in revendicare, iar nu fondul acestei cereri (care presupune analiza drepturilor sau situatiilor juridice ale partilor pe fondul lor in sensul de a stabili ce drepturi invoca partile, care este preferabilitatea acestor drepturi, in urma aplicarii unor criterii de comparatie sau a unor dispozitii legale care tran?eaza astfel de litigii), pentru ca in final sa se concluzioneze preferabilitatea drepturilor unei din parti.

Or, in cauza tribunalul nu a purces la aceasta analiza pe fond a drepturilor deduse judecatii, nu a analizat situatia juridica a acestora pentru a argumenta in sensul ca dreptul de proprietate si posesia s-ar cuveni vreuneia din parti in temeiul oricarui criteriu sau rationament pe care l-ar fi considerat relevant, ci s-a oprit doar la chestiunea identitatii intre terenul revendicat si terenul detinut de aceasta parata, care tocmai pentru ca tinea de o exceptie procesuala, a blocat peremptoriu analiza pe fond.

Prin urmare, curtea de apel a constatat ca tribunalul a solutionat de fapt cauza in contradictoriu cu SC X. SA, fara a intra in cercetarea fondului, situatie in care, in raport de dispoz.art.297 C.proc.civ., aplicabil cauzei in forma anterioara Legii nr. 202/2010 (fata de data declan?arii litigiului si de dispozitiile art. XXII din Legea nr.202/2010), a apreciat ca se impune desfiintarea partiala a sentintei apelate, cu trimitere spre rejudecarea cererii principale formulate de reclamanti in contradictoriu cu SC X. SA, in ceea ce prive?te suprafata mentionata mai sus ca fiind detinuta de aceasta parata.

Curtea de apel a constatat ca intervenienta nu a declarat apel impotriva sentintei tribunalului, astfel ca solutia data asupra cererii sale de interventie nu este afectata de judecata acestei cai de atac; au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate in apel de catre apelanti si intimate-parata SC X. SA.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, intervenientele P. si R. si parata S.C. X. S.A.

Recurentii reclamanti ?i intervenienti au solicitat admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel; in drept au invocat  dispozitiile art.304 pct.8 si 9 C.proc.civ.

I.1. In dezvoltarea motivelor de recurs, intemeiate in drept pe dispozitiile art.304 pct. 9 C.proc.civ., au aratat ca in mod gresit instanta de apel a apreciat ca tribunalul a solutionat cererea introductiva in contradictoriu cu intimata X. SA fara a intra in cercetarea fondului si a trimis cauza, spre rejudecare, primei instante pentru solutionarea cererii de revendicare a suprafetei detinute de catre X., intrucat potrivit art. 297 alin.(1) C.proc.civ., instanta de apel poate trimite cauza spre rejudecare  numai daca ambele parti cer acest lucru, iar in cazul de fata, partile au solicitat retinerea cauzei, spre rejudecare.

In opinia acestor recurenti, aceasta solutie este nelegala  din doua motive.

Astfel, in primul rand, in mod gresit s-a apreciat ca prima instanta nu a solutionat fondul cauzei, limitandu-se la a face aplicarea unei admiteri voalate a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a SC X. SA, intrucat instanta fondului a fost explicita in sensul ca a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC X. SA, invocata de parata-intimata, iar pe fond a respins cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu aceasta parata, ca neintemeiata, cu motivarea lipsei identitatii dintre dreptul pretins si cel detinut de catre parata, dintr-o eroare de judecata dovedita in fata instantei de apel.

Prin urmare, prima instanta a pronuntat o hotarare de respingere a actiunii bazata pe ratiuni de netemeinicie, generate de o apreciere deficitara a probelor administrate, iar nu o solutie privata de apanajului cercetarii fondului.

In al doilea rand, chiar daca  s-ar aprecia drept corect acest rationament al instantei de apel, instanta de apel ar fi trebuit sa anuleze sentinta fondului si sa paseasca la o veritabila rejudecare, in conformitate cu dispozitiile art. 297 alin.(1) teza I C.proc.civ., mai ales in contextul in care ambele parti litigante au pus concluzii si pe fondul pricinii, fara a solicita trimiterea cauzei spre rejudecare.

Mai mult, dupa cum rezulta din lecturarea deciziei contestate, instanta de apel si-a format convingerea cu privire la exercitarea unui drept abuziv de catre intimata-parata SC X. SA, asupra suprafetei de 1.341 m.p., motiv pentru care, in virtutea caracterului devolutiv al apelului, ar fi putut sa se pronunte cu usurinta asupra cererii principale sub acest aspect.

 I.2. Prin cea de-a doua critica de recurs subsumata motivului prevazut de art.304 pct. 9 C.proc.civ., recurentii-reclamanti ?i intervenientele au aratat ca in mod gresit instanta de apel a apreciat ca este corecta solutia instantei de fond sub aspectul lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Orasul Voluntari si Municipiul Bucuresti, prin raportare la calitatea procesuala a acestor doi parati in cererea de constatare a calitatii de proprietari.

In opinia recurentilor, aceasta solutie este nelegala, intrucat contravine atat dispozitiilor art.287 al.1, al.3 si 2, art. 292 C.proc.civ., cat si jurisprudentei constante in aceasta materie, cata vreme in mod constant s-a statuat ca lipsa motivelor de apel nu conduce automat la respingerea acestuia, instanta fiind obligata, prin efectul devolutiv al apelului, sa cerceteze cauza sub toate aspectele invocate de parti in fata instantei de fond.

Prin urmare, faptul ca instanta de fond “nu a inteles” sa solutioneze un asemenea capat de cerere, nu constituie o explicatie pertinenta, atata timp cat insa?i instanta de apel a observat ca instanta de fond nu a inteles sa solutioneze mai multe chestiuni in aceasta cauza, aceasta fiind si ratiunea pentru care a desfiintat partial sentinta apelata.

In plus, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor doi parati, fara a intra in cercetarea fondului pretentiilor, iar considerentele curtii de apel relativ la lipsa “unei asemenea cereri ca atare”, vin in contradictie cu cele prin care a retinut ca: “prin cererea introductiva reclamantii au solicitat in contradictoriu cu (…) Orasul Voluntari prin Primar si Municipiul Bucuresti, prin Primar sa constate existenta in patrimoniul reclamantilor a dreptului de proprietate asupra terenului mentionat”.

In ceea ce priveste critica subsidiara referitoare la inadmisibilitatea cererii in constatare, cata vreme se afla intr-o actiune in revendicare, recurentii au invocat caracterul complex al cadrului procesual, care tinde la acoperirea tuturor variantelor sustenabile din punct de vedere legal, prin care recurentii pot intra in posesia terenului uzurpat de catre Statul Roman.

In opinia acestor recurenti, acest motiv de apel care, practic, a rezultat din dezbateri, nu trebuia respins intrucat, pana in fata instantei de apel, nimeni nu a ?tiut cu certitudine unde se afla terenul in litigiu ?i care este regimul sau juridic.

Avand in vedere ca abia in fata instantei de apel, terenul a fost identificat partial in posesia SC X. (1.341 m.p.), iar in ceea ce priveste restul de cca. 3.000 m.p. nu s-a putut stabili masura in care se afla sau nu in posesia Primariei Voluntari, care nu si-a declinat expres aceasta calitate, limitandu-se la a invedera faptul ca nu a fost finalizat procesul de inventariere al terenurilor din Voluntari, solutia corecta a instantei de apel ar fi fost sa admita apelul care a vizat si motivul gresitei admiteri a lipsei calitatii procesual pasive a celor doua institutii publice de catre instanta fondului si sa constate ca in lipsa vreunei persoane fizice sau juridice care sa figureze in vreo evidenta urbanistica, funciara sau tabulara cu un drept asupra suprafetei de 3.000 mp, recurentii-reclamanti sunt proprietarii de drept care solicita constatarea acestei calitati in contradictoriu cu singura entitate care ar putea emite pretentii asupra suprafetei indicate si anume Primaria Orasului Voluntari (care ar putea-o inventaria fara drept) sau SC X. (care nu a reusit pana la aceasta data sa isi definitiveze cartile funciare aferente proprietatilor detinute).

In opinia recurentilor-reclamanti aceasta solutie se circumscrie dispozitiilor art. 297 al. (1) C.proc.civ., care permit instantei de apel sa judece fondul pretentiilor deduse judecatii, chiar daca tribunalul nu a facut acest lucru.

I.3. Prin cea de-a treia critica de recurs subsumata motivului prevazut de art.304 pct. 9 C.proc.civ., cu referire la „gresita incadrare a intervenientelor R. si P., (mostenitoarele defunctei D.)”, s-a aratat ca sentinta Tribunalului Bucuresti a fost comunicata reclamantei D., dupa decesul acesteia, aspect care a devenit cunoscut  dupa inceperea judecatii in apel. Mostenitoarele acestei reclamante au formulat o cerere de interventie in locul autoarei comune, solicitand practic repunerea in termenul de apel, pentru aceleasi motive invocate de catre ceilalti apelanti.

Aceasta situatie de fapt, a justificat participarea activa a intervenientelor apelante la judecarea apelului, iar coparticiparea procesuala care izvoraste din raporturile juridice de indiviziune succesorala existente intre recurenti, le confera acestora o legitimitate procesuala egala cu a celorlalti apelanti-recurenti.

In consecinta, este gresita solutia instantei de apel, care a retinut ca intervenienta nu a declarat apel impotriva sentintei tribunalului, astfel ca solutia data asupra cererii sale de interventie nu este afectata de judecata acestei cai de atac.

  1. In dezvoltarea motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 C.proc.civ., recurentii-reclamanti ?i intervenienti au aratat ca instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

S-a aratat ca acest motiv de recurs, vizeaza  in extenso, intregul rationament al instantei de apel, care desi a constientizat realitatea obiectiva generata de posesia abuziva si disimulata exercitata de catre S.C. X. S.A. asupra suprafetei de 1.341 m.p. si lipsa vreunui proprietar sau posesor aparent asupra diferentei de cca. 3.000 mp,

situate in Voluntari, totusi a refuzat sa pronunte o hotarare care sa transeze definitiv aceasta situatie.

Recurentii au facut o trecere in revista a elementelor probatorii pe baza carora au concluzionat ca este evident faptul ca cel putin in ceea ce priveste suprafata de cca. 3.000 m.p. nimeni nu exercita niciun drept asupra acestui teren, care apartine de drept recurentilor-reclamanti, dupa ce chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1998 emis de Ministerul Economiei si Comertului, cu efectul repunerii partilor in situatia anterioara exproprierii abuzive survenita prin efectul Decretului nr.223/1984.

In opinia acestora, instanta de apel trebuia sa interpreteze toate probele, adresele, expertizele precum si toate actele dosarului, consolidate de apararile formulate in sensul  de a le recunoa?te calitatea de proprietari asupra terenului “fara stapan aparent” in suprafata de cea 3.000 m.p., precum si asupra suprafetei de 1.341 mp detinuta in mod abuziv de catre intimata-recurenta SC X. SA.

Recurenta-parata SC X. S.A. a declarat recurs atat impotriva deciziei nr.517/A/2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, cat si impotriva incheierii interlocutorii din data de 14.06.2013 prin care a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii si motivarii apelului declarat de catre apelantii A., B., E., F. si G., solicitand, in principal: admiterea recursului ?i modificarea deciziei in sensul admiterii exceptiei tardivitatii formularii si motivarii apelului declarant de apelantii A., B., E., F. si G. si, pe cale de consecinta, respingerea acestui apel ca fiind formulat si motivat tardiv.

In subsidiar, recurenta-parata a solicitat admiterea recursului, modificarea, in parte, a deciziei recurate in sensul respingerii, ca nefondat, a  apelului formulat de apelantii A., B., E., F. si G. (cu consecinta mentinerii, in tot, a sentintei  civile nr.1052/2012,  pronuntata de Tribunalul Bucuresti).

Cu referire la incheierea interlocutorie prin care a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii si motivarii apelului declarat de catre apelantii A., B., E., F. si G., recurenta-parata a aratat ca, la data de 19.12.2012, sentinta civila nr.1052/2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, a fost comunicata la domiciliul procesual ales al acestor apelanti, respectiv la S.C.A. Z., act procedural pe care il apreciaza a fi corect indeplinit de catre instanta avand in vedere ca intimatii-apelanti nu au comunicat instantei schimbarea domiciliului procesual si nu a in?tiintat partea  potrivnica prin scrisoare recomandata, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile art. 98 C.proc.civ.

Prin urmare, de la data de 19.12.2012 a inceput sa curga termenul de 15 zile, atat pentru declararea apelului cat si pentru motivarea acestuia.

La data de 27.12.2012, S.C.A. Z. a depus o cerere prin care a declarat apel nemotivat, invederand instantei ca nu ii mai reprezinta pe apelantii A., B., E., F. si G.

La data de 22.12.2012, sentinta civila nr.1052/2012 a fost recomunicata si la domiciliile intimatilor-apelanti A., B., E., F. si G., la dosar aflandu-se dovezile de comunicare a hotararii.

A aratat recurenta parata ca pana la primul termen de judecata, respectiv 29.03.2013, intimatii-apelanti B., E., G. si F. nu au depus la dosar cerere de declarare a apelului sau de insusire a apelului declarat de fostii reprezentanti, S.C.A. Z., dupa cum nu au depus nici motive de apel, in conditiile in care conform dispozitiilor art. 287 alin. (4) C.proc.civ. „termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotararii”, iar termenul de apel este unul imperativ, de decadere, a carui nerespectare  conduce la respingerea acestuia, ca fiind tardiv.

In opinia acestei recurente, prima zi de infati?are in apel a avut loc la data de 29.03.2013, data la care reclamantii, de?i au fost legal citati, nu au depus motivele de apel; in consecinta, a operat sanctiunea decaderii, care are natura unei sanctiuni procedurale, pentru lipsa de staruinta in finalizarea litigiului.

La data de 11.01.2013, intimata – apelanta A., prin mandatar T., a solicitat din nou, recomunicarea sentintei civile nr.1052/2012 la domiciliul mandatarului, motivand ca S.C.A. Z. nu-i mai reprezinta interesele; la data de 04.02.2013 aceasta parte a declarat apel nemotivat, fara sa si-l insuseasca pe cel declarat de societatea de avocati.

A sustinut recurenta parata ca apelul declarat de intimata-apelanta A., prin mandatar T., este tardiv intrucat termenul de apel a curs de la data de 19.12.2012 ?i aceasta deoarece aceasta nu a comunicat schimbarea domiciliului procesual, sub sanctiunea neluarii in seama conform art. 98 C.proc.civ., nu a solicitat repunerea in termenul de apel si nici nu a facut dovada existentei vreunei cauze de forta majora care sa o impiedice sa declare, in termen, apelul. Insusirea apelului declarat a fost facuta de catre intimatii – apelanti A., B., E., G. si F., prin avocat Q., abia in data de 10.05.2013, data la care, prin aceeasi cerere, au fost depuse, tardiv, si motivele de apel.

Cu privire la decizia civila nr. 517/A/2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, recurenta-parata a aratat ca aceasta este deopotriva netemeinica si nelegala deoarece: instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 teza a II-a C.proc.civ.) iar hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 teza a III-a C.proc.civ.), respectiv a dispozitiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ. si ale art. 47 alin. 1 din Legea nr.165/2013 (care a modificat prevederile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 18/1991).

A sustinut recurenta-parata ca solutia pronuntata de instanta de apel incalca dispozitiile art. 297 alin. (1) C.proc.civ. potrivit carora : “in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul, evocand fondul. Cu toate acestea, in cazul in care prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singura data, primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare (…)”.

Sub un prim aspect s-a aratat ca solutia trimiterii cauzei, spre rejudecare, primei instante nu a fost ceruta nici de apelantii A., B., E., F. si G. prin apelul formulat si nici de catre intimata X. S.A., prin intampinare. Astfel, prin apelul declarat in cauza precum si prin motivele de apel formulate ulterior, apelantii A., B., E., F. si G. au solicitat instantei de apel “sa procedeze la o veritabila rejudecare a prezentei pricini, in virtutea efectului devolutiv al apelului declarat si pe fond, dupa desfiintarea sentintei atacate, sa pronunte o hotarare prin care sa beneficieze de dreptul legitim de proprietate”. Asadar, in ipoteza admiterii apelului, s-ar fi impus ca insasi instanta de apel sa procedeze la rejudecarea fondului, in virtutea rolului activ aceasta neputand sa pronunte solutia trimiterii spre rejudecare primei instante in lipsa unei cereri exprese in acest sens din partea partilor.

De altfel, inclusiv in considerentele deciziei recurate se retine ca apelantii au solicitat “solutionarea cauzei pe fond” de catre instanta investita cu judecarea apelului.

Sub un alt aspect, in cauza nu este intrunita nici conditia impusa de art. 297 alin. (1) C.proc.civ., ca prima instanta sa fi solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului.

In opinia recurentei-parate, prima instanta a respins in mod corect cererea avand ca obiect revendicare imobiliara, in urma cercetarii fondului cauzei, pe baza materialului probator administrat in fata sa, constand in inscrisuri si expertize, retinand netemeinicia pretentiilor formulate de reclamanti, respectiv lipsa identitatii dintre terenul revendicat in suprafata de 4.442 m.p. situat in strada Y. la nr. x2A si terenul aflat in proprietatea SC X. S.A., aflat la nr. xx6, fost x4B.

Instanta de apel a apreciat in mod eronat ca prima instanta s-ar fi “limitat doar la chestiuni care tin tot de calitatea procesuala pasiva si anume ca X. S.A. nu este detinator al terenului revendicat de reclamanti” conchizand ca “tribunalul a solutionat de fapt cauza in contradictoriu cu X. S.A fara a intra in cercetarea fondului.”

Asa cum rezulta din considerentele sentintei civile nr.1052/2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, prin incheierea din data de 15.04.2008, prima instanta de judecata “a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale a celor trei parati”, inclusiv a SC X. S.A., apreciind ca pentru solutionarea acestei exceptii este necesara administrarea acelorasi dovezi ca si cele pentru dezlegarea in fond a pricinii; asadar, nu se poate aprecia ca prima instanta nu a fi facut o analiza pe fondul pricinii.

A aratat, in continuare, recurenta-parata ca pentru admiterea actiunii in revendicare este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii, respectiv: 1) dovada dreptului de proprietate al reclamantilor A., B., E., F. si G. asupra terenului  in litigiu si 2) identitatea dintre imobilul revendicat si cel ocupat de catre paratii Orasul Voluntari, Municipiul Bucuresti si SC X. S.A.

Or, prima instanta a procedat in acest sens, verificand daca sunt intrunite cumulativ aceste conditii, respectiv a analizat valabilitatea titlului reclamantilor “in vederea compararii titlurilor de proprietate ale partilor”, apoi a administrat probe pentru a verifica cea de-a doua conditie, respectiv daca exista identitate intre imobilul revendicat si cel ocupat de catre parati.

In cadrul analizei pe fond a cauzei, in fata primei instante au fost administrate probe cu inscrisuri si expertiza tehnica topografica, fiind dispuse si intocmite doua rapoarte de expertiza, ambele atestand ca nu exista identitate intre terenul expropriat de la reclamanti si cel detinut de SC X. S.A., cele doua terenuri avand numere postale diferite si aflandu-se in locatii diferite.

A mai aratat recurenta-parata ca solutia instantei de apel este netemeinica si in ceea ce priveste modalitatea de solutionarea a pricinii privind suprafata de 1.341 m.p. apreciata de expertul O. a se suprapune cu terenul revendicat in cauza, ipoteza preluata ca atare de instanta din suplimentul la raportul de expertiza, instanta de apel conchizand ca “fata de aceasta proba, s-a dovedit identitatea dintre SC X. S.A. si detinatorul terenului revendicat, in parte, pentru suprafata de 1.341 m.p. si deci, pentru aceasta suprafata de teren SC X. S.A. are calitate procesuala pasiva in cauza”.

In opinia acestei recurente, fata de dispozitiile art. 47 alin. (1) din Legea nr.165/2013, care au modificat prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, Comisia Judeteana Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor este singura competenta sa dispuna anularea totala sau partiala a titlurilor emise ulterior primului titlu „in cazul existentei unei suprapuneri totale sau partiale ca urmare a emiterii a doua sau mai multe titluri de proprietate pe aceleasi amplasamente”, tot comisia judeteana fiind competenta sa dispuna emiterea unui nou titlu in locul celui anulat sau, dupa caz, sa propuna acordarea de masuri compensatorii potrivit legii privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire.

Pe cale de consecinta, intrucat instantele de judecata sunt necompetente general sa solutioneze o actiune in cazul existentei unor suprapuneri de titluri de proprietate, in situatia pendinte recurenta-intimata SC X. S.A. fiind cea care a dobandit prima dreptul de proprietate ope legis, in temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, asupra suprafetei de 65.095 mp, instanta de apel trebuia sa se declare necompetenta general in ceea ce priveste solutionarea cauzei referitor la suprafata de 1.341 m.p. sus-mentionata.

Pe de alta parte, chiar daca instanta de apel ar fi apreciat ca este competenta sa solutioneze o astfel de cerere, comparand titlurile de proprietate exhibate de reclamanti si de parata SC X. S.A. se impunea a observa ca titlul paratei este preferabil avand in vedere ca a fost inscris, pentru opozabilitate erga omnes, in cartea funciara a Orasului Voluntari cu nr. cadastral xx92 iar reclamantii nu au formulat actiune in rectificarea cartii funciare conform art. 907 si urm. C.civ.

A aratat, de asemenea, recurenta-parata ca decizia recurata este criticabila si sub aspectul incalcarii de catre instanta de apel a limitelor devolutiunii apelului prevazute art. 295 alin.(1) C.proc.civ., prin raportare la criticile concrete pe care apelantii le-au adus hotararii primei instante.

Astfel, asa cum reiese din motivele de apel formulate, apelantii-reclamanti nu au adus critici concrete sentintei primei instante si, desi sarcina probei le revenea conform art. 1169 din Codul civil de la 1864, nu si-au probat pretentiile, promovand o actiune vadit neintemeiata, care a fost respinsa, ca atare, de instanta de fond.

In plus, suplimentul la raportul de expertiza pe baza caruia s-a concluzionat ca ar exista o suprapunere de 1.341 m.p. intre terenul revendicat si cel aflat in proprietatea SC X. S.A. a fost dispus din oficiu de instanta de apel, apelantii nefiind in masura sa indice cine sunt detinatorii reali ai terenului revendicat si nici sa solicite administrarea unor probe adecvate pentru a-si proba pretentiile.

Pentru toate aceste considerente recurenta parata a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat si motivat.

Analizand, cu prioritate, recursul declarat de recurenta – parata S.C. X. S.A. impotriva incheierii de sedinta din 14 iunie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Inalta Curte constata ca nu este fondat si urmeaza sa-l respinga pentru urmatoarele considerente:

Sub aspectul obiectului caii de atac, Inalta Curte retine ca potrivit mentiunilor cuprinse in incheierea de sedinta din 14.06.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, la acest termen de judecata a fost mentinuta masura prorogarii discutarii exceptiilor tardivitatii declararii si motivarii apelului, invocate de intimata-parata SC X. SA. Exceptiile au fost solutionate si respinse de instanta de apel la data de 27.09.2013.

Cu toate acestea, avand in vedere ca prin cererea de recurs s-a precizat ca partea a inteles sa exercite calea de atac impotriva incheierii interlocutorii prin care s-a respins exceptia tardivitatii declararii si motivarii apelului declarat de apelantii-reclamanti, Inalta Curte, examinand recursul, retine ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, formulata prin avocat, reclamantii si-au ales domiciliul procesual, in vederea comunicarii actelor de procedura, la sediul SCA Z.

Imputernicirea avocatiala care face dovada contractului de mandat al avocatilor din cadrul SCA Z. se regaseste in dosarul primei instante.

Inalta Curte subliniaza ca alegerea de domiciliu si calitatea de reprezentant sunt doua institutii distincte de drept procesual care produc efecte specifice.

Alegerea domiciliului procesual este supusa dispozitiilor art. 93 C.proc.civ, iar schimbarea acestuia trebuie adusa la cunostinta instantei si a partii adverse, sub sanctiunea neluarii in seama, conform dispozitiilor art. 98 din acelasi act normativ.

In cazul particular dedus judecatii, alegerea domiciliului procesual s-a facut atat de catre reclamantii initiali, cat si de succesorii acestora la sediul cabinetului de avocatura cu care acestia au incheiat contract de asistenta juridica.

Astfel cum rezulta din verificarea actelor de la dosar, pe parcursul judecatii in prima instanta, reclamantii nu au formulat nicio cerere prin care sa invedereze ca si-au schimbat domiciliul ales in vederea comunicarii actelor de procedura, dupa cum, pana la data indeplinirii formalitatilor de comunicare a sentintei civile nr.1052/2012, nu au adus la cunostinta instantei incetarea contractului de mandat incheiat cu SCA Z.

Imprejurarea ca pe parcursul judecatii in prima instanta au depus imputerniciri avocatiale, in virtutea carora au asigurat asistenta judiciara pentru reclamanti, si avocatele S. si V. nu are semnificatia incetarii de drept a contractului incheiat cu SCA Z.

Inalta Curte retine ca abia print-o cerere depusa la data de 11 ianuarie 2013, reclamanta A., prin mandatar T., a aratat, in motivarea cererii de recomunicare a sentintei, ca SCA Z. nu ii mai asigura asistenta juridica. Insa, aceasta declaratie, facuta dupa comunicarea sentintei, nu este de natura sa afecteze valabilitatea actelor procedurale deja efectuate.

Conform dispozitiilor art. 69 alin.(2) C.proc.civ., avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, poate declara calea de atac impotriva hotararii, nefiind nevoie de un acord expres al partii in acest sens.

Or, in temeiul acestor dispozitii legale, SCA Z. a declarat, la data de 23.12.2012, apel nemotivat impotriva sentintei civile nr.1052/2012.

Din perspectiva termenului de exercitare a caii de atac, se constata ca acest apel a fost declarat in termenul procedural de 15 zile, prevazut de art. 284 alin.(1) C.proc.civ., termen care a inceput sa curga la data de 20 decembrie 2012 (avand in vedere ca reclamantii au avut indicat un domiciliu procesual ales si au indicat persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura).

Se impune, de asemenea, mentiunea ca partile sunt tinute de obligatiile impuse de art. 98 C.proc.civ. si in situatia in care domiciliul procesual ales s-a facut la sediul avocatului, daca pe parcursul judecatii contractul de mandat inceteaza.

Sustinerile recurentei-parate in sensul ca reclamantii aveau obligatia de a-si insusi in mod formal apelul declarat de SCA Z. sunt nefondate, dispozitiile art. 69 alin.(2) C.proc.civ., permitand, asa cum s-a aratat, avocatului care a asistat o parte la judecarea pricinii, sa declare calea de atac impotriva hotararii.

Partea in numele careia s-a declarat calea de atac poate declara ca nu doreste sa parcurga judecata in calea de atac exercitand un drept de dispozitie, dar nu are obligatia de a arata expres daca isi insuseste calea de atac atunci cand aceasta a fost declarata de avocatul care a reprezentat-o la judecata finalizata cu hotararea atacata.

Fata de imprejurarea ca SCA Z. a declarat un apel valabil si in numele reclamantei A., nu se mai impune examinarea criticilor care privesc declararea  unui alt apel de catre aceasta parte, prin mandatar T.

In ceea ce priveste consecinta nemotivarii apelului, Inalta Curte retine ca potrivit dispozitiilor art. 292 alin. (2) C.proc.civ.: ”In cazul in care apelul nu se motiveaza (…) instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta”.

Prin urmare, sanctiunea nedepunerii motivelor de apel nu este respingerea caii de atac, ca fiind tardiva, asa cum in mod gresit a sustinut recurenta-parata, ci impiedicarea apelantului de a invoca la judecata in apel motive noi, care nu au fost avute in vedere de prima instanta.

In speta, apelantii-reclamanti au depus motivele de apel in sedinta publica  de la 10.05.2013, care, contrar sustinerilor recurentei-parate, a reprezentat prima zi de infatisare in apel avand in vedere dispozitiile art. 134 C.proc.civ. si imprejurarea ca la primul termen de judecata (29.03.2013) cauza a fost amanata la cererea apelantei-reclamante A., pentru angajarea unui avocat.

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parata S.C. X. S.A. impotriva incheierii interlocutorii prin care s-a respins exceptia tardivitatii declararii si motivarii apelului declarat de apelantii-reclamanti.

Analizand recursurile declarate impotriva deciziei nr.517/A din 9 decembrie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Inalta Curte constata ca atat reclamantii cat si parata au formulat critici in sensul gresitei interpretari si aplicari a dispozitiilor art. 297 alin.(1) C.proc.civ., pe care Inalta Curte examinandu-le impreuna le gaseste fondate pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozitiilor 297 alin.(1) C.proc.civ, care prin raportare la data inregistrarii cererii de chemare in judecata si la dispozitiile art. XXII din Legea nr.202/2010 sunt aplicabile, asa cum a retinut si instanta de apel,  in forma anterioara modificarilor aduse prin acest act normativ, prevad ca: „In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.”

Retinand, asadar, ca nu era necesar ca partile sa solicite in mod expres trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instante, Inalta Curte constata ca instanta de apel a facut o gresita interpretare dispozitiilor 297 alin.(1) C.proc.civ, in sensul in care a apreciat ca prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului.

Astfel, curtea de apel a retinut, in esenta, ca, in ceea ce priveste actiunea in revendicare formulata in contradictoriu cu parata S.C. X. S.A., tribunalul nu a facut o veritabila analiza pe fond a drepturilor deduse judecatii ci a respins actiunea, ca neintemeiata, insa pentru considerente care tin de lipsa de identitate a terenului in litigiu; prin urmare, considerentele tind spre a justifica in realitate lipsa calitatii procesuale pasive care, avand efect peremptoriu, impiedica solutionarea cauzei pe fond.

Inalta Curte nu isi insuseste acest rationament, apreciind ca ratiunea instituirii dispozitiilor art. 297 alin.(1) C.proc.civ. o reprezinta necesitatea respectarii dublului grad de jurisdictie.

Prin urmare, intra, de exemplu, sub incidenta acestui text legal situatiile in care prima instanta, admitand in mod gresit o exceptie cu caracter dirimant, nu a analizat fondul raportului juridic dedus judecatii sau situatiile in care aceasta a omis a se pronunta asupra vreunei cereri cu care a fost legal investita.

In cazul particular dedus judecatii, se constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 297 alin.(1) C.proc.civ. intrucat tribunalul a examinat si a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. X. S.A., iar pe fond a respins cererea de chemare in judecata, in contradictoriu cu aceasta parte, ca neintemeiata, expunand considerente care tin de examinarea fondului, in raport de situatia de fapt relevata la judecata in prima instanta.

Imprejurarea ca pe baza probatoriului suplimentar administrat in apel, curtea de apel a retinut, sub aspectul situatiei de fapt, o suprapunere de terenuri pe care tribunalul nu a constatat-o nu inseamna ca fondul cauzei nu a fost cercetat.

Or, ca instanta de control judiciar care are si competenta de a devolua, in conditiile legii, fondul cauzei, curtea de apel poate retine o alta situatie de fapt insa va face propria analiza a raportului juridic dedus judecatii, nefiind legala solutia de desfiintare partiala a sentintei pentru ca prima instanta sa purceada la cercetarea fondului in raport de o situatie de fapt noua.

In consecinta, recursurile sunt fondate din perspectiva modului in care instanta de apel a facut interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 297 alin.(10 C.proc.civ., fiind incidente dispozitiile art. 312 alin.(1) si 304 pct.9 C.proc.civ.

Examinand, in continuare, recursul declarat de recurenta-parata, Inalta Curte retine ca aceasta parte a sustinut si faptul ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 295 alin.(1) C.proc.civ., sub aspectul limitelor devolutiunii in faza procesuala a apelului, intrucat reclamantii nu au adus veritabile critici sentintei apelate si nu si-au probat pretentiile.

Inalta Curte retine ca aceste critici nu sunt fondate, instanta de apel facand o corecta sinteza a criticilor de apel; cu referire la nedovedirea pretentiilor deduse judecatii, se constata ca sanctiunea o poate reprezenta respingerea cererii iar nu necercetarea motivelor de apel; in consecinta, nu sunt incidente dispozitiile art. 304 pct.6 C.proc.civ.

In ceea ce priveste criticile prin care recurenta-parata a invederat ca, fata de dispozitiile art. 47 alin.(1) din Legea nr. 165/2013, instantele de judecata nu sunt competente general sa solutioneze cererea privitoare la suprafata de 1.341 mp, Inalta Curte retine ca limitele judecatii sunt fixate de reclamant, nu de parat, iar cererea de chemare in judecata dedusa judecatii, astfel cum a fost calificata de instantele de fond, este o actiune in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art. 480 C.civ. care este de competenta instantelor judecatoresti.

Criticile prin care aceasta recurenta a pus in discutie modul in care instanta de apel a identificat, pe baza probatoriului administrat, o suprapunere de 1.341 mp, intre terenul revendicat prin cererea de chemare in judecata si cel detinut de recurenta-parata exced controlului de legalitate in recurs.

In ceea ce priveste celelalte critici formulate de recurentii-reclamanti, Inalta Curte retine urmatoarele:

Criticile care vizeaza solutia data exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Orasul Voluntari si Municipiul Bucuresti (de admitere), mentinuta de instanta de apel, sunt vadit nefondate.

Asa cum in mod corect a retinut instanta de apel, reclamantii nu au formulat in apel critici privitoare la calificarea pe care tribunalul a dat-o cererii de chemare in judecata, astfel ca, pentru stabilirea calitatii procesuale pasive s-au avut in vedere: cererea in realizarea dreptului si calitatea de posesor al terenului.

Recurentii-reclamanti, care au beneficiat si de asistenta juridica, nu pot invoca incalcarea dispozitiilor art. 292 C.proc.civ., in sensul ca instanta de apel nu a cercetat cauza, din oficiu, sub toate aspectele, in conditiile in care au formulat motive de apel prin care au circumscris limitele devolutiunii, fara a critica sentinta in legatura cu calificarea pretentiilor deduse judecatii de catre prima instanta.

Or, art.292 C.proc.civ., invocat de recurentii-reclamanti, prevede la alin.(1), tocmai limitele in care instanta de apel va solutiona calea de atac, in ipoteza in care apelul a fost motivat.

Pe de alta parte, recurentii-reclamanti sunt in eroare atunci cand sustin ca unul din motivele pentru care instanta de apel a dispus desfiintarea sentintei este acela ca nu au fost solutionate „mai multe chestiuni in aceasta cauza.”

Din ambiguitatea criticilor formulate Inalta Curte retine ca prin sintagma „mai multe chestiuni in aceasta cauza”, reprezentantul conventional al recurentilor-reclamanti, care a semnat cererea de recurs, a avut in vedere capetele de cerere de chemare in judecata pe care tribunalul nu le-a solutionat in mod distinct.

Insa din decizia ce face obiectul controlului judiciar rezulta fara echivoc faptul ca solutia de admitere a apelului reclamantilor a avut la baza alte  motive.

 Cu referire la dispozitiile art. 287 C.proc.civ., Inalta Curte retine ca  acestea stipuleaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cererea de apel. Cum apelul declarat in cauza a fost exercitat de reclamanti, lor le incumba obligatia de respecta aceste dispozitii.

Instanta de apel a respectat prescriptiile art.292 alin.(1) C.proc.civ., incident in speta, recurentii-reclamanti facand o evidenta confuzie intre dispozitiile celor doua alineate care compun acest articol.

Gasind solutia primei instante ca fiind temeinica si legala sub aspectul calitatii procesuale pasive a celor doi parati persoane juridice, curtea de apel nu avea nici un temei legal pentru a dispune, sub acest aspect, rejudecarea intrucat admiterea in mod corect a unei exceptii dirimante (cum este si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive), duce la impiedicarea solutionarii fondului cererii de chemare in judecata.

Fata de limitele investirii primei instante, astfel cum au fost calificate in mod explicit prin sentinta pronuntata de Tribunalul Bucuresti, nu se impune analiza criticilor privitoare la admisibilitatea cererilor in constatare si nu pot fi primite sustinerile conform carora, sub acest aspect, anumite motive de apel ar fi rezultat din dezbateri.

Celelalte sustineri ale recurentilor-reclamanti, subsumate celei de-a doua critici intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct.9 C.proc.civ., nu reprezinta critici de nelegalitate, astfel ca nu se impune examinarea lor.

Cu referire la criticile prin care, in cererea de recurs, comuna cu cea a reclamantilor, intervenientele R. si P. au aratat ca decizia curtii de apel nu este legala in ceea ce le priveste, prin raportare la dispozitiile art. 48 C.proc.civ., Inalta Curte constata ca sunt fondate intrucat aceste parti sunt succesoarele intervenientei D. decedata pe parcursul procesului (la data de 19.08.2012) care a avut o pozitie procesuala comuna cu a reclamantilor, intemeindu-si pretentiile pe un drept comun.

Or, considerentele sumare ale curtii de apel, in sensul ca solutia data cererii de interventie nu este afectata de judecata acestei cai de atac, sunt insuficiente pentru a lamuri situatia acestor parti  in proces si pentru a permite un veritabil control de legalitate.

In ceea ce priveste criticile intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct.8 C.proc.civ., Inalta Curte mentioneaza ca, pentru a putea fi incident acest motiv de recurs, este necesar ca prin actul de investire a instantei (cerere de chemare in judecata, cerere reconventionala, cerere de interventie voluntara principala, etc.) sa se puna in discutie interpretarea unui act juridic.

Nu se circumscriu acestui motiv de recurs criticile prin care se invoca modul in care instanta care a pronuntat hotararea atacata a interpretat probele administrate in cauza, chiar atunci cand acestea ar consta in inscrisuri. Prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata ?i la considerentele expuse, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.8 C.proc.civ. nu este, prin ipoteza, incident in cauza; criticile formulate nu pot fi examinate nici din perspectiva altui motiv de recurs prevazut de art. 304 C.proc.civ. intrucat pun in discutie doar aspecte de temeinicie a deciziei recurate.

Pentru considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.(1) si 304 pct.9 C.proc.civ., au fost admise recursurile declarate de recurentii-reclamanti, de recurentele – intervenientele si de recurenta – parata S.C. X. S.A. impotriva deciziei nr.517/A/2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, a fost  casata decizia si trimisa cauza, spre rejudecare, aceleiasi instante de apel.


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed